Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 646 din 21 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), ale art. 2.512 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2.513 din Codul civil, ale art. 5, 201 şi 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în interpretarea dată prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi ale art. 3 şi 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 646 din 21 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), ale art. 2.512 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2.513 din Codul civil, ale art. 5, 201 şi 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în interpretarea dată prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi ale art. 3 şi 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 592 din 25 iunie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina          │-                 │
│Bărbăţeanu         │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), ale art. 2.512 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2.513 din Codul civil, ale art. 5, 201 şi 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în interpretarea dată prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi ale art. 3 şi 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Victoria Glufcios, Constantin Glufcios şi Marius Stavros Glufcios în Dosarul nr. 22.701/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 57D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că se solicită Curţii Constituţionale să aprecieze cu privire la dispoziţiile legale criticate prin raportare la contradicţia dintre art. 2 lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care prevede că dreptul la pensie nu se prescrie, şi dispoziţiile din Codul civil şi cele din Decretul nr. 167/1958 referitoare la prescripţia extinctivă, precum şi cele statuate prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. De asemenea, precizează că este atributul instanţei de judecată să interpreteze şi să aplice legea în cauza dedusă judecăţii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 18 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 22.701/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (4), ale art. 2.512 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2.513 din Codul civil, ale art. 5, 201 şi 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în interpretarea dată prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi ale art. 3 şi 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Victoria Glufcios, Constantin Glufcios şi Marius Stavros Glufcios într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti la acordarea unor drepturi de pensie şi alte drepturi, actualizate cu indicele de inflaţie, din anul 1997 la zi, reclamantului Nicos Glufcios (decedat, acţiunea fiind continuată în prezent de moştenitorii săi, Constantin Glufcios şi Marius Stavros Glufcios) şi, din anul 2000 la zi, reclamantei Victoria Glufcios, având în vedere că pârâta nu le-a plătit pensia de la datele indicate. În cauză, instanţa a invocat din oficiu excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte pretenţiile anterioare datei de 1 octombrie 2011, adică data intrării în vigoare a Codului civil.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile invocate de instanţa de judecată în motivarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune al reclamanţilor privind plata pensiei sunt neconstituţionale, deoarece dreptul la pensie este un drept de proprietate absolut, perpetuu, al cărui exerciţiu nu poate fi limitat în timp, datorită naturii sale primordiale, reglementată ca atare de legiuitorul constituant. Autorii excepţiei precizează că, în speţă, acest drept a fost recunoscut chiar prin deciziile de pensionare emise de pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti pentru ambii reclamanţi. Se arată că, întrucât dreptul la pensie are, în viziunea legiuitorului constituant, aceeaşi natură cu dreptul de proprietate privată, rezultă că şi dreptul la acţiune ce însoţeşte acest drept, corelativ obligaţiei de plată din partea statului, este imprescriptibil extinctiv, iar normele criticate nu pot fi interpretate în sensul că dreptul la acţiune privind plata pensiei s-ar stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat de către titularul său într-un oarecare termen. Se arată că nicio altă lege sau normă specială nu poate aduce modificări în substanţa perpetuă a dreptului la pensie şi a dreptului la acţiune ce însoţeşte acest drept.
    6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, reţinând că reclamanţii sunt nemulţumiţi, în esenţă, de modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze situaţia prescripţiilor începute şi neîmplinite la data de 1 octombrie 2011, ca situaţii juridice în curs de realizare (facta pendentia), precum şi a prescripţiilor începute şi împlinite la data intrării în vigoare a Codului civil (facta praeterita), ca situaţii juridice finalizate, pornind de la o confuzie în interpretarea prevederilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 263/2010. Precizează că împrejurarea că dreptul la pensie nu se prescrie nu poate duce la concluzia că prestaţiile lunare, cuvenite pensionarului, cu titlu de pensie, sunt imprescriptibile extinctiv, câtă vreme reprezintă drepturi de creanţă, cărora li se aplică dreptul comun în materie.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 6 alin. (4), ale art. 2.512 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2.513 din Codul civil, ale art. 5, 201 şi 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, în interpretarea dată prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Codul civil, raportat la dispoziţiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, cu referire la invocarea de către instanţe, din oficiu ori de către părţi, după momentul procedural prevăzut de art. 2.513 din Codul civil, a excepţiei prescripţiei extinctive, în cazul prescripţiilor începute sub imperiul Decretului nr. 167/1958, împlinite şi, respectiv, neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil - 1 octombrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 17 aprilie 2014, precum şi ale art. 3 şi 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat în Buletinul Oficial al României nr. 11 din 15 iulie 1960. Prevederile criticate au următorul cuprins:
    Art. 6 alin. (4) , art. 2.512 alin. (1) şi (2) şi art. 2.513 din Codul civil:
    - Art. 6 alin. (4): „(4) Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.“;
    – Art. 2.512 alin. (1) şi (2):
    "(1) Prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă.
(2) Organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu.“;"

    – Art. 2.513: „Prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare, sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.“

    Art. 5, 201 şi 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:
    - Art. 5:
    "(1) Dispoziţiile Codului civil se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.
(2) Dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil.;"

    – Art. 201: „Prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.“;
    – Art. 223: „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.“

    Art. 3 şi 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă:
    - Art. 3: „Termenul prescripţiei este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizaţiile socialiste, de 18 luni.“;
    – Art. 18: „Instanţa judecătorească şi organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acţiune sau la executarea silită este prescris.“

    Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că, „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabileşte că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011“.

    11. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi art. 47 alin. (2) potrivit cărora cetăţenii au dreptul la pensie. Prin raportare la art. 20 din Constituţie, se invocă şi prevederile art. 1 referitoare la dreptul de proprietate din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii acesteia au solicitat obligarea pe cale judecătorească a Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti la acordarea unor drepturi de pensie din anul 1997 la zi, respectiv din anul 2000 la zi şi sunt nemulţumiţi că instanţa învestită cu soluţionarea litigiului a invocat din oficiu excepţia prescripţiei dreptului acestora de a solicita acordarea acelor prestaţii de asigurări sociale neachitate până în anul 2011, când a intrat în vigoare actualul Cod civil.
    13. Curtea reţine că până în anul 2011 au fost în vigoare dispoziţiile Decretului nr. 167/1958, care instituiau obligaţia instanţei judecătoreşti ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acţiune este prescris. Codul civil în prezent în vigoare a eliminat această obligaţie, înlocuind-o cu interdicţia expresă de a invoca din oficiu această excepţie, dar statuând, în acelaşi timp, că prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit [art. 6 alin. (4) din Codul civil], regulă reluată şi în art. 201 din Legea nr. 71/2011.
    14. Aşadar, autorii excepţiei au interesul să critice doar prevederile care au justificat ridicarea din oficiu, de instanţa judecătorească, a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune constând în plata prestaţiilor neachitate de la momentul menţionat de reclamanţi până la intrarea în vigoare a actualului Cod civil, care nu îi mai permit acesteia un asemenea demers procesual. Este vorba despre dispoziţiile art. 6 alin. (4) din Codul civil şi cele ale art. 201 din Legea nr. 71/2011, astfel cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, pronunţată în examinarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011, dacă în discuţie sunt prescripţii extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, acestea rămânând supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958.
    15. Ca atare, lipsa de interes în analizarea constituţionalităţii prevederilor art. 2.512 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2.513 din Codul civil, precum şi ale art. 5 şi 223 din Legea nr. 71/2011, justifică respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate având acest obiect, dispoziţiile menţionate neîndeplinind condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
    16. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 alin. (4) din Codul civil, ale art. 201 din Legea nr. 71/2011, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, şi ale art. 3 şi 18 din Decretul nr. 167/1958, care permit instanţelor judecătoreşti constatarea din oficiu a prescripţiei dreptului material la acţiune în litigiile cu soluţionarea cărora sunt învestite şi reglementează conflictul de legi în timp, Curtea observă că autorii excepţiei critică, în realitate, modul în care Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a înţeles să interpreteze aceste prevederi sub aspectul aplicabilităţii instituţiei prescripţiei extinctive asupra prestaţiilor de asigurări sociale neefectuate de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti. Astfel, autorii excepţiei, reclamanţi în cauză, sunt nemulţumiţi de faptul că instanţa judecătorească a considerat prescris dreptul de a solicita obligarea instituţiei menţionate la plata prestaţiilor succesive de asigurări sociale lunare neachitate, privite ca drept de creanţă prescriptibil în termenul general de 3 ani, pe când, în opinia reclamanţilor, aceasta ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că, potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 263/2010, dreptul la pensie nu se prescrie.
    17. Astfel motivată, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi este, de asemenea, inadmisibilă, întrucât este criticat modul de interpretare şi aplicare concretă la situaţia din cauză a unor prevederi legale. Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului, verificând dacă acestea încalcă sau nu dispoziţiile ori principiile Constituţiei, fără să aibă competenţa de a analiza interpretările date de instanţele judecătoreşti în situaţii concrete şi de a constata neconstituţionalitatea modului de aplicare concretă a dispoziţiilor legale. Această verificare este posibilă în cadrul căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, prin controlul jurisdicţional de către instanţele superioare al legalităţii şi temeiniciei soluţiilor atacate.
    18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), ale art. 2.512 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2.513 din Codul civil, ale art. 5, 201 şi 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în interpretarea dată prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi ale art. 3 şi 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Victoria Glufcios, Constantin Glufcios şi Marius Stavros Glufcios în Dosarul nr. 22.701/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 646 din 21 noiembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"