Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 644 din 7 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78, art. 83, art. 302 şi ale art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din Codul de procedură penală

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 644 din 7 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78, art. 83, art. 302 şi ale art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 794 din 26 august 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona     │-                 │
│Mariţiu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78, art. 83, art. 302 şi ale art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan-Adrian Paraschiv în Dosarul nr. 621/1.748/2020/a1 al Judecătoriei Cornetu - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 26D/2021.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 9 iulie 2024, cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, şi în prezenţa autorului excepţiei, prezent personal. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când Curtea a amânat pronunţarea, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru data de 17 septembrie 2024, apoi, în temeiul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 15 octombrie 2024, respectiv pentru data de 7 noiembrie 2024, când a fost pronunţată prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    3. Prin Încheierea din 25 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 621/1.748/2020/a1, Judecătoria Cornetu - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78, art. 83, art. 302 şi ale art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan-Adrian Paraschiv într-o cauză aflată în procedura de cameră preliminară.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 şi art. 83 din Codul de procedură penală, autorul acesteia apreciază că suspectul şi inculpatul care nu au un apărător angajat în faza de urmărire penală nu au aceleaşi drepturi ca cei cu apărător angajat. Susţine că, spre deosebire de suspectul sau inculpatul neasistat de un apărător, avocatul suspectului sau inculpatului poate participa la ascultarea unui martor, la efectuarea de percheziţii, la reconstituiri şi la efectuarea altor acte de procedură, în temeiul art. 92 din Codul de procedură penală, ceea ce contravine egalităţii în faţa legii. De asemenea, apreciază că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi prin raportare la prevederile art. 81 din Codul de procedură penală. Astfel, comparând drepturile suspectului şi ale inculpatului cu cele ale persoanei vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, se observă că acestea din urmă au dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor şi experţilor, pe când suspectul şi inculpatul nu au un asemenea drept.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul de procedură penală, autorul apreciază că aceste dispoziţii permit procurorului să dispună efectuarea urmăririi penale de către un alt organ de cercetare penală decât cel sesizat iniţial, dar nu prevede ca organul care preia cauza să fie competent material, după calitatea persoanei sau teritorial şi nu precizează dacă actele efectuate în cauză sunt valabile sau nu. Făcând referire la dispoziţiile art. 41, art. 56, art. 63, art. 200 alin. (3) şi ale art. 301 din Codul de procedură penală, precum şi la cele ale art. 27 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate lipsesc de substanţă prevederile legale referitoare la competenţa organelor judiciare, permiţând încălcarea acestora de către procuror.
    6. În continuare, arată că termenul „după necesitate“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 302 din Codul de procedură penală nu îndeplineşte cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate a legii. Legiuitorul trebuia să indice în mod clar şi neechivoc întinderea legală a acestui termen, cauzele în care se aplică, obligarea organelor judiciare de a respecta normele de competenţă şi să menţioneze dacă actele întocmite anterior se menţin sau nu. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, Decizia nr. 302 din 4 mai 2017 şi Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019. Dispoziţiile criticate permit procurorului să aleagă în mod arbitrar ce organ de cercetare penală al poliţiei judiciare efectuează urmărirea penală într-o cauză, putând trimite dosarul penal spre soluţionare într-un alt judeţ. Or, legiuitorul a dorit ca urmărirea penală să fie efectuată de un organ din circumscripţia instanţei competente să judece cauza.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din Codul de procedură penală, autorul acesteia arată că dispoziţiile criticate sunt incomplete, lacunare şi limitează opţiunile judecătorului, acesta putând restitui dosarul procurorului doar în situaţia în care a exclus toate probele din dosarul penal. Dispoziţiile criticate nu reglementează cazul în care, după anularea şi excluderea actelor de urmărire penală nelegale, inculpatul îşi pierde această calitate şi dobândeşte calitatea de suspect sau martor.
    8. Judecătoria Cornetu - Secţia penală, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 78, art. 83, art. 302 şi ale art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:
    - Art. 78: „Suspectul are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel.“;
    – Art. 83:
    "În cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi:
    a) dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;
    a^1) dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia;
    b) dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii;
    c) dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
    d) dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii;
    e) dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a cauzei;
    f) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;
    g) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
    g^1) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;
    h) alte drepturi prevăzute de lege.;"

    – Art. 302:
    "(1) Procurorul poate să dispună, după necesitate, ca într-o cauză urmărirea penală să fie efectuată de un alt organ de cercetare decât cel sesizat.
(2) Preluarea unei cauze de către un organ de cercetare penală ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercită supravegherea urmăririi penale în acea cauză, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penală care preia cauza.“;"

    – Art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4):
    "(3) Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă: [...] b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; [...]
(4) În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii."

    13. Autorul excepţiei susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul român, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 20 şi art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi ale art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 şi 83 din Codul de procedură penală, Curtea observă că, analizând critici similare celor formulate în prezenta cauză, a pronunţat Decizia nr. 108 din 15 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 iulie 2022. În considerentele deciziei menţionate, paragrafele 14-18, precum şi prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 din 29 noiembrie 2018, pronunţată în cadrul controlului de constituţionalitate a priori, Curtea a statuat că soluţia legislativă care ignoră efectele pe care prezenţa inculpatului la efectuarea oricărui act de urmărire penală, deci inclusiv la audieri, le-ar putea avea asupra cercetării penale este neconstituţională. Astfel, prezenţa acestuia, de exemplu, la audierea unor martori sau a persoanelor vătămate poate avea un caracter intimidant, de natură să-i facă pe aceştia să fie reţinuţi în declaraţiile lor şi să nu declare tot ceea ce ştiu în legătură cu fapta cercetată, destabilizând caracterul echitabil al procesului penal. De asemenea, Curtea a reţinut că legea ignoră şi prevederileDirectivei 2012/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 315 din 14 noiembrie 2012, a cărei transpunere în dreptul intern este obligatorie, potrivit art. 148 din Constituţie.
    15. În aceste condiţii, având în vedere prevederile de drept european din conţinutul directivei, pe care statul român este obligat să le transpună şi să le aplice, Curtea a constatat că legea nu numai că le-a ignorat, dar a reglementat în sens contrar, acordând un drept procesual suplimentar inculpatului, în condiţiile în care dreptul la apărare al acestuia este asigurat de dispoziţiile art. 92 alin. (1) din Codul de procedură penală, în vigoare, care stabilesc dreptul avocatului suspectului sau al inculpatului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală. Având în vedere jurisprudenţa anterior amintită, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 şi 83 din Codul de procedură penală este neîntemeiată.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din Codul de procedură penală, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii, dintr-o perspectivă identică. Astfel, prin Decizia nr. 118 din 15 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 4 iulie 2022, Decizia nr. 472 din 27 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 14 februarie 2023, Decizia nr. 622 din 21 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 19 martie 2024, şi Decizia nr. 655 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 22 mai 2024, Curtea a reţinut, în esenţă, că, având în vedere scopul camerei preliminare, acela de filtru de verificare, interpus între etapa urmăririi penale şi cea a judecăţii, legea a prevăzut în privinţa judecătorului de cameră preliminară atribuţii referitoare la îndeplinirea unor acte şi luarea unor măsuri, ulterior finalizării urmăririi penale. Potrivit obiectului procedurii în camera preliminară, astfel cum este reglementat în art. 342 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va analiza şi se va pronunţa, în consecinţă, asupra legalităţii sesizării instanţei, precum şi asupra legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Aşa încât, în măsura în care urmărirea penală s-a efectuat cu eludarea dispoziţiilor legale sau printr-o omisiune/inacţiune a organelor de urmărire penală, aceste aspecte vor fi analizate de judecătorul de cameră preliminară. Or, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală reglementează, în mod corespunzător, mijloacele procesuale de asigurare a limitelor actului de sesizare a instanţei şi a limitelor judecăţii. Per a contrario, constatarea aspectelor de neregularitate care nu atrag imposibilitatea stabilirii obiectului sau a limitelor judecăţii şi care nu au în vedere ipotezele prevăzute la art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală nu sunt de esenţa procedurii camerei preliminare şi excedează atribuţiilor judecătorului de cameră preliminară, astfel cum ele au fost reglementate având în vedere scopul acestei instituţii.
    17. Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul de procedură penală, Curtea observă că, prin Încheierea finală de cameră preliminară, Judecătoria Cornetu - Secţia penală a reţinut că nu se poate aplica sancţiunea nulităţii relative cu privire la ordonanţa procurorului din data de 15 aprilie 2019 de trecere a cauzei de la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov - Serviciul Rutier - Biroul Accidente Uşoare la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul Control Intern, invocând în acest sens art. 6 din Ordinul viceprim-ministrului, ministrului administraţiei şi internelor nr. 216/2009 privind cercetarea penală a personalului din structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 23 septembrie 2009. Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că cercetarea penală a fost efectuată în mod corect de către organele de cercetare ale poliţiei judiciare din cadrul compartimentelor de control ale structurilor/unităţilor subordonate Ministerului Administraţiei şi Internelor, în speţă Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul Control Intern. Aşadar, judecătorul a reţinut că procurorul a aplicat în mod corect prevederile art. 301 alin. (1) din Codul de procedură penală, conform cărora „Când procurorul constată că urmărirea penală nu se efectuează de organul de cercetare penală prevăzut de lege, ia măsuri ca urmărirea să fie făcută de organul competent, procedând potrivit art. 63“, trecând dosarul de la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov - Serviciul Rutier la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul Control Intern.
    19. În acest context, Curtea reţine că dispoziţiileart. 301 (aplicate în cauză) şi cele ale art. 302 (criticate în prezenta cauză) din Codul procedură penală fac parte din capitolul care reglementează conducerea şi supravegherea activităţii organelor de cercetare penală de către procuror. Activitatea de conducere şi supraveghere a activităţii organelor de cercetare penală realizată de către procuror este complinită de reglementarea măsurilor pe care acesta le poate dispune în scopul bunei desfăşurări a activităţii de cercetare penală, precum: trecerea cauzei de la un organ de cercetare penală la altul (art. 302 din Codul de procedură penală), trimiterea cauzei la organul competent (art. 301 din Codul de procedură penală) sau reţinerea cauzei pentru desfăşurarea urmăririi penale [art. 300 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală].
    20. În ceea ce priveşte măsura reglementată de dispoziţiile art. 302 din Codul de procedură penală, Curtea observă că aceasta este motivată de necesitatea ca activităţile de cercetare penală să fie efectuate de către un alt organ de cercetare penală decât cel iniţial învestit să efectueze activităţi în acel dosar. Pe de altă parte, măsura reglementată de dispoziţiile art. 301 din Codul de procedură penală este motivată de necompetenţa organului de cercetare penală desemnat iniţial.
    21. Plecând de la aceste premise, Curtea constată că în cauză au fost aplicate dispoziţiile art. 301 din Codul de procedură penală, iar nu cele ale art. 302 din acelaşi act normativ. Aşa fiind, dispoziţiile art. 302 din Codul de procedură penală nu au incidenţă în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, în condiţiile în care în cauză procurorul a dispus trecerea cauzei de la un organ de cercetare penală la altul, în temeiul art. 301 din Codul de procedură penală. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (...) privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei (...)“.
    22. Curtea reţine că, indiferent de soluţia pronunţată - sub aspectul criticilor formulate referitor la lipsa unei căi ordinare de atac -, decizia sa nu ar produce niciun efect cu privire la rezolvarea fondului cauzelor în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 302 din Codul de procedură penală neavând legătură - în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 - cu soluţionarea cauzei.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ştefan-Adrian Paraschiv în Dosarul nr. 621/1.748/2020/a1 al Judecătoriei Cornetu - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 78, ale art. 83 şi ale art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Cornetu - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 7 noiembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 644 din 7 noiembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 644 din 7 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78, art. 83, art. 302 şi ale art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din Codul de procedură penală

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 644 din 7 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78, art. 83, art. 302 şi ale art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din Codul de procedură penală