Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 638 din 7 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 638 din 7 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 965 din 17 octombrie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona     │-                 │
│Mariţiu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Efe Murat în Dosarul nr. 639/93/2021/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.413D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse de autorul excepţiei prin care acesta solicită judecarea în lipsă. Magistratul-asistent învederează că în sală este prezent domnul Geambulat Fetin, interpret autorizat, citat pentru a asigura traducerea în cadrul dezbaterilor publice din şedinţa de judecată din 7 noiembrie 2024.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care, invocând Decizia nr. 464 din 25 iunie 2020 şi Decizia nr. 135 din 10 martie 2020, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea nr. 519/CP din 8 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 639/93/2021/a1, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Efe Murat într-o cauză aflată în etapa soluţionării contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază că limitarea prevăzută de textul de lege criticat constituie o vădită ingerinţă adusă dreptului la apărare. Apreciază că, în materie penală, legiuitorul a înţeles să permită inculpatului să invoce cereri şi excepţii noi şi să formuleze apărări noi atât în căile de atac privind măsurile preventive, cât şi în calea de atac a apelului. Raţiunea pentru care legiuitorul a înţeles să asigure inculpatului un drept la apărare efectiv în căile de atac anterior menţionate trebuie aplicată mutatis mutandis şi în calea de atac a contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
    6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că legiuitorul a permis oricărei părţi din proces să atace soluţia dispusă de judecătorul de cameră preliminară, însă în soluţionarea căii de atac, prin dispoziţiile art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, au fost impuse anumite limitări, justificate de termenul rezonabil al procesului penal, astfel cum este definit de prevederile art. 8 din acelaşi act normativ şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dispoziţiile referitoare la camera preliminară, ca efect al modificărilor legislative intervenite în urma deciziilor pronunţate de către instanţa de contencios constituţional, oferă în prezent garanţii procesuale suficiente pentru exercitarea dreptului la apărare în toate componentele sale. Totodată, dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege, conform art. 10 alin. (6) din Codul de procedură penală. În această împrejurare, în condiţiile în care contestatorul-inculpat a fost înştiinţat despre obiectul procedurii de cameră preliminară şi despre posibilitatea de a formula cereri şi excepţii, însă a înţeles să nu îşi exercite dreptul recunoscut de lege, nu poate fi vorba despre neconstituţionalitatea prevederii legale criticate. În caz contrar, s-ar înţelege că ori de câte ori inculpatul sau altă parte din procesul penal alege să rămână în pasivitate, procesul penal ar fi prelungit, în calea de atac prevăzută de dispoziţiile art. 347 din Codul de procedură penală, în detrimentul părţilor care îşi exercită cu bună-credinţă drepturile procesuale.
    7. Instanţa judecătorească arată că, prin Decizia nr. 554 din 19 septembrie 2017, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 282 alin. (2) din Codul de procedură penală, care nu permit invocarea din oficiu a nulităţii relative, sunt neconstituţionale. Această soluţie implică, în analiza obiectului camerei preliminare, că judecătorul examinează legalitatea actelor efectuate în cursul urmăririi penale şi dispune, după dezbateri, excluderea acestora atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului. Aşa fiind, atât destinatarii legii procesual penale, cât şi organele chemate să o aplice pot invoca nulitatea relativă a actelor întocmite în cursul urmăririi penale în cadrul stabilit de legiuitor, care reprezintă, în realitate, cel mai înalt grad de protecţie a dreptului la apărare, conform celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi de Curtea Constituţională.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul, invocând Decizia nr. 135 din 10 martie 2020, Decizia nr. 464 din 25 iunie 2020 şi Decizia nr. 22 din 19 ianuarie 2021, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „În soluţionarea contestaţiei nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepţii decât cele invocate sau ridicate din oficiu în faţa judecătorului de cameră preliminară în procedura desfăşurată în faţa instanţei sesizate cu rechizitoriu, cu excepţia cazurilor de nulitate absolută.“
    13. Autorul excepţiei susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la cerinţele de calitate a legilor şi art. 24 referitor la dreptul la apărare.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, răspunzând unor critici de neconstituţionalitate identice cu cele din prezenta cauză, spre exemplu, prin Decizia nr. 135 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 22 aprilie 2020, Decizia nr. 464 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 9 octombrie 2020, sau Decizia nr. 22 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 21 aprilie 2021, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    15. Curtea, prin Decizia nr. 22 din 19 ianuarie 2021, precitată, paragrafele 13, 14 şi 16, a constatat că art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală a fost introdus ulterior reglementării art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, prin dispoziţiile art. I pct. 14 din Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016, realizând corelarea în mod corespunzător cu prevederile din acelaşi cod referitoare la nulităţile absolute şi relative, respectiv întărind sensul art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală.
    16. Totodată, Curtea a reţinut că limitarea în timp a momentului până la care pot fi invocate nulităţile relative corespunde noii structuri a procesului penal, caracterizată prin introducerea de către legiuitor în cadrul acestuia, prin dispoziţiile art. 342-348 din Codul de procedură penală, a camerei preliminare. Curtea a constatat ca fiind justificată limitarea momentului până la care pot fi invocate nulităţile relative, conform art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, la cel al închiderii acestei proceduri, urmând ca invocarea nulităţilor relative privind încălcări ce au avut loc după această dată să fie făcută potrivit lit. b) şi c) ale aceluiaşi alin. (4). În acest sens, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că impunerea prin lege a unor exigenţe, cum ar fi instituirea unor termene sau condiţii procesuale, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă constituie condiţionări ale accesului liber la justiţie, are o solidă şi indiscutabilă justificare prin prisma finalităţii urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în restrângerea posibilităţilor de exercitare abuzivă a respectivului drept. Prin intermediul lor se asigură ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât şi a drepturilor şi a intereselor legitime ale celorlalţi titulari, cărora statul este ţinut, în egală măsură, să le acorde ocrotire.
    17. De asemenea, Curtea a mai constatat că legiuitorul a stabilit o distincţie clară în privinţa momentelor când pot fi invocate cele două categorii de nulităţi (absolute şi relative), reflectată în terminologia diferită utilizată în mod corespunzător, în cuprinsul art. 281 - Nulităţile absolute şi al art. 282 - Nulităţile relative din Codul de procedură penală. Curtea a observat, mai întâi, că, potrivit noului Cod de procedură penală, fazele procesului penal constau în urmărirea penală, camera preliminară, judecata şi punerea în executare a hotărârilor penale. Astfel, în ceea ce priveşte nulităţile absolute, art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală se referă la „încheierea procedurii în camera preliminară“ (cu sensul de încheiere completă a celor două etape aparţinând acestei faze a procesului penal), în timp ce art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, vizând nulităţile relative, se referă la „închiderea procedurii de cameră preliminară“ [cu sensul de finalizare a primei etape procesuale a fazei camerei preliminare, distinctă de cea a contestaţiei, reglementată de art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală].
    18. De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 854 din 26 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 26 februarie 2021, paragrafele 39-42, a constatat că, potrivit art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, „În termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1)-(4^2) (n.r. din Codul de procedură penală), procurorul, părţile şi persoana vătămată pot face contestaţie. Contestaţia poate privi şi modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor“, iar, potrivit alin. (4) al art. 347 din acelaşi act normativ, „În soluţionarea contestaţiei nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepţii decât cele invocate sau ridicate din oficiu în faţa judecătorului de cameră preliminară în procedura desfăşurată în faţa instanţei sesizate cu rechizitoriu, cu excepţia cazurilor de nulitate absolută“.
    19. Curtea a reţinut că dispoziţiile procesual penale precitate stabilesc că pot fi atacate cu contestaţie atât soluţiile propriuzise ale procedurii de cameră preliminară (începerea judecăţii ori restituirea cauzei la parchet), cât şi modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor. De asemenea, instanţa de contencios constituţional a reţinut că pe calea contestaţiei prevăzute de art. 347 din Codul de procedură penală se asigură controlul de legalitate cu privire la o serie de încheieri finale pronunţate în procedura camerei preliminare, ca o garanţie a respectării cerinţelor principiului legalităţii procesului penal consacrat de art. 2 din Codul de procedură penală, care îşi are, la rândul său, temeiul în prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie referitor la principiul legalităţii. Scopul contestaţiei în procedura de cameră preliminară este acela de a îndrepta erorile de drept comise de judecătorul de cameră preliminară la verificarea, după trimiterea în judecată, a legalităţii sesizării instanţei, precum şi a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, erori care trebuie remediate în cadrul aceleiaşi faze procesuale, având în vedere raţiunile pentru care a fost instituită procedura camerei preliminare. Asemenea erori de drept pot interveni, în egală măsură, în acele situaţii în care în procedura de cameră preliminară nu s-au formulat cereri şi excepţii şi nici nu s-au ridicat din oficiu excepţii.
    20. Totodată, Curtea a reţinut că, în soluţionarea contestaţiei formulate, în temeiul art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, analizând legalitatea şi temeinicia soluţiilor dispuse în fondul camerei preliminare şi, eventual, modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor invocate de părţi şi persoana vătămată, este evident că judecătorul de la instanţa ierarhic superioară va avea în vedere toate criticile invocate de contestatori cu privire la desfăşurarea concretă a procedurii de cameră preliminară în primă instanţă, inclusiv aspectele referitoare la măsurile administrative luate de judecătorul de cameră preliminară în cadrul acestei proceduri, modul în care judecătorul de cameră preliminară a rezolvat orice chestiune de ordin procedural, altele decât cele invocate pe calea cererilor sau excepţiilor formulate de părţi şi persoana vătămată, de vreme ce aceste aspecte stau la baza legalităţii soluţiilor dispuse prin încheierile prevăzute de art. 345 şi 346 din Codul de procedură penală.
    21. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că legiuitorul a reglementat un efect devolutiv parţial în ceea ce priveşte contestaţia împotriva încheierii pronunţate în camera preliminară, în fond, având în vedere că în această cale de atac vor fi analizate doar aspectele deja dezbătute în primul grad de jurisdicţie al camerei preliminare şi cazurile de nulitate absolută, indiferent dacă acestea au fost sau nu invocate în primul grad de jurisdicţie. Or, este firesc ca eventualul efect devolutiv al contestaţiei din procedura camerei preliminare să ţină cont de obiectul probaţiunii specific procedurii de cameră preliminară.
    22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin Decizia nr. 135 din 10 martie 2020, precitată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Efe Murat în Dosarul nr. 639/93/2021/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 7 noiembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează


                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 638 din 7 noiembrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016