Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 637 din 20 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (3) din Codul de procedură civilă Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 637 din 20 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (3) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 400 din 12 mai 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana-Laura Paris  │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lucia Perneş în Dosarul nr. 12.644/279/2018 al Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.367D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale reprezentată prin deciziile nr. 657 din 19 octombrie 2021 şi nr. 854 din 17 decembrie 2019, prin cea din urmă reţinându-se că stabilirea unui termen diferit, în care reclamantul şi pârâtul pot depune cererea de chemare în garanţie, nu reflectă un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. Or, principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Astfel, în măsura în care este vorba despre categorii de persoane care sunt în situaţii diferite, se justifică un tratament diferit, în baza unui criteriu obiectiv şi raţional.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 17 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 12.644/279/2018, Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Lucia Perneş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revendicare imobiliară şi rectificare carte funciară, în cadrul căreia a fost formulată o cerere de chemare în garanţie.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că norma criticată este neconstituţională, deoarece consacră o inegalitate între reclamant şi intervenient, pe de o parte, şi pârât, pe de altă parte, întrucât reclamantului şi intervenientului li se acordă dreptul de a depune o cerere de chemare în garanţie pe tot parcursul cercetării procesului, pe când acest drept îi este acordat pârâtului până la primul termen de judecată, cel mai târziu. Se creează o inegalitate şi o discriminare între participanţii la procesul civil, reclamantul şi intervenientul fiind părţile privilegiate, în condiţiile în care necesitatea şi oportunitatea formulării unei astfel de cereri s-au ivit pe parcursul cercetării procesului în faţa primei instanţe, raportat la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. Oportunitatea, necesitatea şi justificarea depunerii unei astfel de cereri se configurează pe parcursul cercetării judecătoreşti, prin conţinutul probelor administrate, fenomen valabil în egală măsură pentru toţi participanţii din proces, fiind just şi constituţional ca toţi să aibă dreptul de a depune cererea de chemare în garanţie până la terminarea cercetării procesului în faţa primei instanţe.
    6. Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Referitor la termenele până la care reclamantul, respectiv pârâtul pot depune cererea de chemare în garanţie, legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. În aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă nici accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti, în termenul legal, cu cererea de chemare în garanţie.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 73 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă. Însă, având în vedere motivarea excepţiei, precum şi calitatea de pârât a autoarei excepţiei, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 73 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(3) Cererea [de chemare în garanţie – n.n.] făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată“.
    11. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare. Prin Decizia nr. 854 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 martie 2020, paragrafele 13-15, Curtea a reţinut că instituţia chemării în garanţie, reglementată în art. 72-74 din Codul de procedură civilă, consacră o formă de intervenţie forţată într-un proces, prin utilizarea căreia se eficientizează administrarea justiţiei, întrucât oferă părţii interesate posibilitatea de a solicita judecarea în cadrul aceluiaşi proces atât a acţiunii principale, cât şi a acţiunii în garanţie sau în despăgubiri pe care ar putea să o formuleze şi în mod separat, prin promovarea unei acţiuni distincte. Scopul părţii care apelează la acest procedeu de extindere a cadrului procesual este acela de a-şi asigura despăgubirea în cazul în care soluţia pronunţată i-ar fi defavorabilă, valorificându-şi pe cale incidentală dreptul de a fi garantat sau despăgubit.
    13. Autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate susţine că sunt nesocotite dispoziţiile art. 16 din Constituţie ca urmare a faptului că prevederile de lege criticate stabilesc pentru pârât un termen diferit de cel pe care îl are la dispoziţie reclamantul sau intervenientul principal pentru depunerea cererii de chemare în garanţie. Astfel, dacă cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal trebuie depusă cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe, în ceea ce priveşte cererea făcută de pârât se stipulează că aceasta se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe, respectiv în 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, conform art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.
    14. Curtea a reţinut că stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. În consecinţă, prin reglementările referitoare la termenele până la care reclamantul, respectiv pârâtul, poate depune cererea de chemare în garanţie, legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite (a se vedea în acest sens jurisprudenţa referitoare la art. 61 din Codul de procedură civilă din 1865, spre exemplu, Decizia nr. 913 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 27 noiembrie 2007, Decizia nr. 209 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 6 mai 2008, Decizia nr. 815 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 16 august 2010, Decizia nr. 227 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 mai 2011).
    15. Totodată, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii armelor constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil care urmăreşte crearea unui just echilibru procesual între părţile aflate într-un litigiu, însă acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice, indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părţilor, ci o egalitate materială, în sensul că prin procedurile chiar diferit reglementate să se ajungă la echitate procesuală între părţi, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 296 din 18 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 5 martie 2025, paragraful 15).
    16. Întrucât criticile de neconstituţionalitate formulate în cauza de faţă privesc aceleaşi aspecte, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală, şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
    17. Distinct de cele arătate anterior, Curtea reţine că stabilirea unor termene diferite pentru exercitarea dreptului de chemare în garanţie se fundamentează pe considerente de natură procesuală şi de drept substanţial şi nu duce la apariţia unei discriminări sau a unui privilegiu, astfel cum afirmă autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest mod, încă de la momentul comunicării cererii de chemare în judecată, pârâtul dispune de cunoştinţa clară şi completă a pretenţiilor formulate de către reclamant, situaţie în care acesta poate, în mod rezonabil şi în deplină cunoaştere a cauzei, să determine dacă este necesar sau oportun să formuleze o cerere de chemare în garanţie împotriva unei terţe persoane. Această posibilitate îi este pusă la dispoziţie într-un termen limitat, având în vedere că situaţia care îi este adresată este deja cunoscută din momentul iniţierii procesului.
    18. În schimb, reclamantul, în calitatea sa de iniţiator al procesului, poate avea un motiv întemeiat să formuleze o astfel de cerere numai în etape ulterioare ale procesului, întrucât necesitatea chemării unei terţe persoane în garanţie poate să se contureze ca efect al susţinerilor şi apărărilor formulate de pârât, fie prin întâmpinare, prin cererea reconvenţională ori chiar în cursul judecăţii. Prin urmare, pentru a asigura echilibrul procesual şi dreptul la apărare, este justificată posibilitatea acordată reclamantului de a formula cererea de chemare în garanţie pe tot parcursul cercetării procesului.
    19. Acest raţionament este cu atât mai întemeiat în cazul intervenientului principal care, prin natura calităţii sale procesuale, beneficiază de un drept extins de intervenţie. Intervenientul principal poate depune cererea de intervenţie voluntară principală în faţa primei instanţe până la momentul închiderii dezbaterilor în fond, termen care permite o participare completă şi efectivă la proces, inclusiv prin formularea unei eventuale cereri de chemare în garanţie.
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lucia Perneş în Dosarul nr. 12.644/279/2018 al Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 73 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 20 noiembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana-Laura Paris


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 637 din 20 noiembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016