Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 637 din 16 octombrie 2018  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 637 din 16 octombrie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 431 din 31 mai 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin Ioan Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Ion Scarlat în Dosarul nr. 4.916/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.271D/2016.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că la dosar s-a depus de către domnul Corneliu Ştefan Scarlat, fiul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, o cerere prin care solicită introducerea sa în cauză în calitate de moştenitor şi continuarea procesului, având în vedere faptul că acesta a decedat. La cerere sunt ataşate mai multe acte în copie (certificat de deces, certificat de moştenitor etc.). De asemenea, solicită judecarea cauzei în lipsă.
    4. Reprezentantul Ministerului Public arată că, deşi procedura în faţa Curţii Constituţionale se completează cu normele de procedură civilă, în ceea ce priveşte situaţia judecării excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta este de ordine publică şi poate fi soluţionată şi în lipsa (decesul) persoanei care a formulat excepţia, nefiind necesară introducerea moştenitorilor în cauză, deoarece nu sunt judecate interese strict patrimoniale.
    5. Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respinge solicitarea cu privire la introducerea în cauza aflată pe rolul instanţei de contencios constituţional a moştenitorului autorului excepţiei de neconstituţionalitate.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, deoarece, deşi se pretinde încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, nu se aduc critici în raport cu aceste prevederi. În subsidiar, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în raport cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 7 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.916/62/2015, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Ion Scarlat într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită anularea unor decizii de impunere cu privire la contribuţia de asigurări sociale de sănătate privind persoanele care realizează venituri din activităţi independente/profesii liberale.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că prevederile art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 au un efect discriminatoriu, în măsura în care instanţa de judecată apreciază că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 209/2015 nu sunt incidente în cauză şi nu sunt aplicabile şi persoanelor prevăzute la art. 296^21 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003, în ceea ce priveşte limitarea obligaţiei plăţii contribuţiilor la asigurările sociale de sănătate la veniturile impozabile efectiv realizabile.
    9. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul acesteia, deşi invocă încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, nu aduce argumente pentru această susţinere, ci face referire la necorelarea textului criticat cu o altă dispoziţie din cuprinsul aceluiaşi act normativ, or potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“.
    12. Avocatul Poporului îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 din 15 decembrie 2015 şi nr. 351 din 24 iunie 2014, în sensul că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins: „(2) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 296^21 alin. (1) lit. a)-e) este diferenţa dintre totalul veniturilor încasate şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţii sociale, sau valoarea anuală a normei de venit, după caz, raportată la cele 12 luni ale anului, şi nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia.“
    16. Dispoziţiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate.
    17. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate fac parte din titlul IX^2 - Contribuţii sociale obligatorii, Capitolul II - Contribuţii sociale obligatorii privind persoanele care realizează venituri impozabile din activităţi independente, activităţi agricole, silvicultură, piscicultură, din asocieri fără personalitate juridică, precum şi din cedarea folosinţei bunurilor. Veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii liberale şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente. Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerţ ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum şi din practicarea unei meserii. Constituie venituri din profesii liberale veniturile obţinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii. Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mărci de fabrică şi de comerţ, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor şi altele asemenea (art. 46 din Legea nr. 571/2003).
    19. De asemenea, potrivit art. 296^21 alin. (1) lit. a)-e) din Codul fiscal, la care fac trimitere prevederile criticate, următoarele persoane au calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii şi la cel de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, după caz: a) întreprinzătorii titulari ai unei întreprinderi individuale; b) membrii întreprinderii familiale; c) persoanele cu statut de persoană fizică autorizată să desfăşoare activităţi economice; d) persoanele care realizează venituri din profesii liberale; e) persoanele care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, la care impozitul pe venit se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate.
    20. Potrivit prevederilor criticate, care se referă la baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 296^21 alin. (1) lit. a)-e) din Codul fiscal, în care este inclus şi contribuabilul care realizează venituri din profesii liberale, este diferenţa dintre totalul veniturilor încasate şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţii sociale, sau valoarea anuală a normei de venit, după caz, raportată la cele 12 luni ale anului, şi nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia.
    21. În ceea ce priveşte pretinsa discriminare invocată de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta este dedusă atât din perspectiva unei interpretări/aplicări a normelor legale de către instanţele de judecată, acesta dorind aplicarea în cauza de faţă a prevederilor Codului fiscal în coroborare cu cele ale Legii nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 20 iulie 2015, cât şi din perspectiva unei completări a normelor legale, în ceea ce priveşte baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele care realizează venituri impozabile din activităţi independente, respectiv din profesii liberale.
    22. Curtea reţine că, potrivit art. 4 din Legea nr. 209/2015, se anulează contribuţia de asigurări sociale de sănătate, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente acestora, stabilite prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, datorată de persoanele pentru care baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este mai mică decât salariul de bază minim brut pe ţară, pentru perioadele fiscale cuprinse între 1 ianuarie 2012 şi sfârşitul lunii anterioare intrării în vigoare a acestei legi, şi neachitate până la data intrării în vigoare a acestei legi [alin. (1)]. Organul fiscal nu emite decizie de impunere pentru obligaţiile fiscale şi accesoriile de natura celor prevăzute la alin. (1) pentru perioadele fiscale cuprinse între 1 ianuarie 2012 şi sfârşitul lunii anterioare intrării în vigoare a prezentei legi [alin. (2)]. Aceste prevederi [alin. (1) şi (2)] sunt aplicabile şi persoanelor care nu realizează venituri şi pentru care baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este salariul de bază minim brut pe ţară [alin. (3)].
    23. Din analiza expunerii de motive a Legii nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, reiese că promovarea acestui act normativ a fost determinată, printre altele, de necesitatea înlăturării inechităţilor apărute în aplicarea practică a prevederilor Codului fiscal în ceea ce priveşte recalificarea unor activităţi independente ca activităţi dependente, precum şi de inechitatea rezultată din aplicarea prevederilor legale conform cărora persoanele fizice sunt obligate la plata unei contribuţii de asigurări sociale de sănătate calculată la nivelul salariului minim brut pe ţară cu toate că veniturile realizate se situează sub acest nivel.
    24. Totodată, ca urmare a evaluării contextului în care a fost adoptat acest act normativ şi a scopului urmărit de legiuitor, cu ocazia efectuării controlului de constituţionalitate a unor prevederi din Legea nr. 209/2015, Curtea a constatat că textul de lege stabileşte beneficiarii „actului de clemenţă“, legiuitorul fiind singurul în măsură să prevadă atât posibilitatea de exonerare de la plată a unor obligaţii fiscale de către anumite categorii de contribuabili, cât şi condiţiile în care se realizează această măsură fiscală (a se vedea Decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2018, paragraful 20).
    25. În materie fiscală, regula o reprezintă plata obligaţiilor fiscale, anularea unor obligaţii fiscale având un caracter de excepţie. În ceea ce priveşte extinderea beneficiului anulării unor obligaţii fiscale şi în alte cazuri, Curtea, în jurisprudenţa sa, a apreciat că este incidentă regula exceptio est strictissimae interpretationis, potrivit căreia atunci când o normă juridică instituie o excepţie de la regulă, aceasta nu poate fi extinsă şi la alte situaţii pe care norma juridică nu le prevede, aşa încât anularea unor obligaţii fiscale instituită prin Legea nr. 209/2015 nu poate fi extinsă, acest beneficiu neputând fi convertit într-un drept fundamental (a se vedea Decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2018, precitată, paragraful 17). În acest sens este, spre exemplu, şi Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, prin care Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (a se vedea Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, şi Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).
    26. Astfel, raportat la critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, pe de o parte, autorul excepţiei vizează o omisiune legislativă şi tinde la completarea reglementării criticate. Or, din această perspectivă, solicitarea autorului excepţiei excedează competenţei Curţii Constituţionale, care se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Pe de altă parte, având în vedere şi critica de neconstituţionalitate, care este formulată din perspectiva unei interpretări/aplicări a normelor legale de către instanţele de judecată la speţa în cauză, precum şi dinamica legislativă în materie, Curtea reţine că toate aceste chestiuni ţin de interpretarea şi aplicarea legii, în concret, la speţa dedusă judecăţii, fiind apanajul instanţelor de judecată şi al autorităţilor îndrituite să stabilească, în virtutea legii, contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi persoanele care sunt exonerate de la plata unor asemenea contribuţii sau ale căror obligaţii fiscale au fost anulate, având în vedere şi scopul pentru care a fost adoptată Legea nr. 209/2015, aspecte ce nu cad sub incidenţa controlului de constituţionalitate.
    27. Totodată, Curtea constată că autorul excepţiei deduce pretinsa neconstituţionalitate din compararea soluţiilor legislative consacrate prin textele de lege la care face referire. Or, aşa cum s-a statuat constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (exemplu fiind Decizia nr. 343 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013), examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
    28. Prin urmare, având în vedere cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
    29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Ion Scarlat în Dosarul nr. 4.916/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2018.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice