Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 627 din 7 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 627 din 7 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 710 din 30 iulie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Iordan Pencu în Dosarul nr. 2.405/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.935D/2020.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Sorin Şuşnea, din Baroul Bucureşti, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.121D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Iordan Pencu în Dosarul nr. 2.253/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă.
    4. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Sorin Şuşnea, din Baroul Bucureşti, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul autorului excepţiilor de neconstituţionalitate şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.121D/2020 la Dosarul nr. 1.935D/2020, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiilor de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acestora. Arată, în esenţă, că sintagma „nu este supusă niciunei căi de atac“ din cuprinsul dispoziţiilor legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 cu privire la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, având în vedere că se aplică doar pentru o anumită categorie de justiţiabili, respectiv pentru cei care formulează cereri cu o valoare mai mare de 200.000 lei, în care recursul se soluţionează de instanţa supremă cu aplicarea procedurii de filtru în care se pronunţă o hotărâre fără cale de atac.
    7. De asemenea, susţine că se încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, sens în care menţionează Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, prin care Curtea a reţinut că este lipsit de efect însuşi controlul de constituţionalitate atunci când împotriva unei hotărâri judecătoreşti este interzisă exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii întemeiate pe pct. 11 din art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
    8. Totodată, se mai arată că se încalcă şi dreptul la apărare prin faptul că nu se poate formula decât un punct de vedere la raportul întocmit de judecătorul-raportor, iar completul de filtru poate avea în vedere aspecte care nu au fost cuprinse în raport. În acest sens invocă Decizia nr. 194 din 27 aprilie 2004.
    9. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că prin Decizia nr. 533 din 24 octombrie 2023 Curtea a reţinut, referitor la caracterul definitiv al hotărârii pronunţării în procedura de filtru, că acesta este justificat prin faptul că în această etapă sunt analizate aspecte pur formale. Totodată, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, Curtea a constatat ca fiind neconstituţională sintagma „vădit nefondat“ din cuprinsul dispoziţiilor legale criticate, nemaiexistând posibilitatea ca în procedura de filtru recursul să fie respins ca urmare a analizei pe fond.
    10. În replică, având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei arată că este vorba despre hotărâri care nu sunt supuse niciunei căi de atac, nu despre hotărâri definitive care pot fi supuse revizuirii sau contestaţiei în anulare. În Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015 Curtea a reţinut că textul este constituţional doar în măsura în care în procedura de filtru nu s-ar pune în discuţie alte aspecte în afara celor evocate în raport cu privire la care se poate formula punct de vedere, însă lucrurile pot sta diferit.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    11. Prin încheierile din 8 octombrie 2020 şi 3 noiembrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 2.405/1/2020/a1 şi nr. 2.253/1/2020/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Iordan Pencu în cauze având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire, respectiv a unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei decizii pronunţate în procedura de filtrare a recursurilor.
    12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale din perspectiva sintagmei „nu este supusă niciunei căi de atac“.
    13. Astfel, se susţine, în esenţă, că excepţia instituită de legiuitor de la posibilitatea exercitării contestaţiei în anulare şi revizuirii hotărârii prin care recursul a fost anulat/respins ca inadmisibil - în funcţie de instanţa care soluţionează cererea de recurs - este de natură să genereze o situaţie privilegiată în favoarea persoanelor care au formulat cereri de competenţa judecătoriei în primă instanţă, contrară exigenţelor principiului constituţional al egalităţii în faţa legii în componenta sa referitoare la interzicerea privilegiilor.
    14. De asemenea, dispoziţiile legale criticate încalcă accesul liber la justiţie, deoarece teza care prevede că decizia nu este supusă niciunei căi de atac interzice exercitarea unei contestaţii în anulare sau a unei revizuiri, aspect care împiedică restabilirea adevărului în cauză şi îndreptarea unor vicii de procedură.
    15. Se mai arată că, în contextul pronunţării Deciziei nr. 866 din 10 decembrie 2015, Curtea Constituţională a reţinut, la paragraful 31, că, prin excluderea de la posibilitatea revizuirii pentru motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, este lipsit de eficienţă însuşi controlul de constituţionalitate. Astfel, autorul excepţiei apreciază că aceste considerente se impun a fi menţinute şi în raport cu textul legal criticat, deoarece există identitate de raţiune, iar prin limitarea dreptului părţii de a solicita revizuirea ar fi negat efectul unei excepţii de neconstituţionalitate admise cu privire la un text pe care s-a bazat decizia completului de filtru, fiind încălcat accesul liber la justiţie.
    16. Având în vedere că procedura criticată nu prezintă nicio altă garanţie procesuală în afară de posibilitatea formulării unui punct de vedere la raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului (anterior discutării admisibilităţii în complet de filtru), dreptul constituţional şi principiul fundamental privind dreptul la apărare pot fi încălcate cu uşurinţă. Lipsa oricărei garanţii procesuale care să permită remedierea unor vicii de procedură reprezintă o încălcare adusă dreptului la apărare, mai ales, întrucât ulterior prezentării punctului de vedere la raport pot surveni erori materiale, cum ar fi menţinerea concluziilor judecătorului-raportor ca urmare a neobservării unor înscrisuri la dosar sau încălcarea unor considerente care beneficiază de autoritate de lucru judecat. În raport cu reglementarea aplicabilă procedurii de filtru, se consideră că este absolut necesară deschiderea unor căi de atac de retractare (contestaţie în anulare şi revizuire) care să permită asigurarea pârghiilor legale pentru garantarea dreptului la apărare.
    17. Se mai apreciază că procedura reglementată de art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă este absolut lipsită de echitate, având în vedere că în ipoteza în care survine un viciu la nivelul deciziei pronunţate de completul de filtru al instanţei supreme părţile se află în imposibilitatea de a corecta această inechitate. Procedura reglementată de art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă încalcă grav dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu are la bază norme legale precise, nu are o aplicare previzibilă şi nu permite corectarea unor inechităţi într-o etapă ulterioară sau de către un organism judiciar independent.
    18. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
    19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    20. Guvernul, în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 1.935D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.
    21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiilor de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, care aveau următoarea redactare: „În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor.“
    24. Prevederile legale criticate au fost abrogate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate, care continuă să îşi producă efectele în cauza dedusă judecăţii.
    25. Totodată, în legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea mai reţine că, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă şi a constatat că sintagma „sau că recursul este vădit nefondat“ din cuprinsul acestora este neconstituţională.
    26. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi a art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 124 - Înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 - Folosirea căilor de atac.
    27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză.
    28. Prin Decizia nr. 278 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 9 noiembrie 2017, paragrafele 41-48, Curtea a reţinut că prevederile art. 493 din Codul de procedură civilă reglementează procedura de filtrare a recursurilor, care este aplicabilă, astfel cum rezultă din alin. (1) al acestei dispoziţii legale, numai în cazul în care calea extraordinară de atac este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Potrivit art. 493 alin. (1) din Codul de procedură civilă, filtrarea recursurilor se face de către un complet de 3 judecători, desemnaţi în mod aleatoriu, care va pregăti dosarul de recurs şi va decide asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Prin aceeaşi decizie, la paragraful 17, Curtea a statuat că procedura de filtrare, astfel cum a fost configurată de legiuitor prin art. 493 din Codul de procedură civilă, este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părţi a actelor de procedură şi a raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Curtea a apreciat că această opţiune a legiuitorului este în acord cu esenţa procedurii de filtrare a recursurilor, care constă în statuarea asupra admisibilităţii în principiu a recursului de către completul de 3 judecători stabilit în acest sens, scop care rezultă din chiar primul alineat al art. 493 din Codul de procedură civilă.
    29. În continuare, referitor la procedura de judecată a recursului, atunci când acesta este de competenţa altor instanţe, Curtea a observat că, din coroborarea dispoziţiilor art. XVII cu cele ale art. XV alin. (2)-(5) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, rezultă că, în cazul în care competenţa de judecare a recursului revenea tribunalului sau curţii de apel, completul căruia i s-a repartizat dosarul, după regularizarea cererii de recurs, procedează la comunicarea acesteia către intimat, care are obligaţia depunerii la dosar a întâmpinării ce va fi comunicată recurentului, iar intimatul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei. Când recursul este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele instanţei sau preşedintele de secţie ori, după caz, persoana desemnată de aceştia, primind dosarul de la instanţa a cărei hotărâre se atacă, va lua, prin rezoluţie, măsuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3 judecători, care va pregăti dosarul de recurs şi va decide asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
    30. Aşadar, Curtea a reţinut că există o diferenţă între modul în care debutează judecata căii de atac a recursului în funcţie de instanţa la care este depusă cererea, respectiv o procedură de regularizare a cererii de recurs, atunci când judecata acestuia este de competenţa tribunalului sau a curţii de apel, şi procedura de filtrare, atunci când competenţa revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă aceasta nu este singura diferenţă, întrucât şi în ceea ce priveşte soluţiile pronunţate de instanţele de recurs există deosebiri, Codul de procedură civilă instituind reguli distincte şi sub acest aspect. În acest sens, Curtea a observat că, în cazul în care este competentă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legiuitorul, sub aspectul soluţiilor pronunţate, a instituit regula casării cu trimitere spre rejudecare, potrivit art. 497 din Codul de procedură civilă, iar atunci când competenţa de a judeca recursul aparţine tribunalului sau curţii de apel, prin art. 498 din Codul de procedură civilă, a instituit regula reţinerii spre rejudecare.
    31. Totodată, Curtea a mai observat că, potrivit art. 494 din Codul de procedură civilă, sub aspectul regulilor privind judecata recursului, dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în secţiunea referitoare la recurs.
    32. Din coroborarea prevederilor art. 95 pct. 3, ale art. 96 pct. 3, ale art. 97 pct. 1 şi ale art. 483 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut că, de principiu, competenţa de soluţionare a recursurilor revenea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar, prin excepţie, această competenţă revenea instanţei ierarhic superioare aceleia care a pronunţat hotărârea atacată. În acest sens, Curtea a constatat că recursul de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, alături de recursul în interesul legii şi procedura hotărârilor prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept controversate, întăreşte îndeplinirea rolului constituţional al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conferit de art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală, respectiv acela al asigurării interpretării şi aplicării unitare a legii. Procedura de filtrare a recursurilor este stabilită de legiuitor, în baza prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, numai pentru ipoteza în care recursul este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu şi atunci când intră în competenţa tribunalului sau curţii de apel. Curtea a reţinut că, atunci când criteriul în funcţie de care îşi găseşte aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv şi rezonabil, şi nu subiectiv şi arbitrar, fiind constituit de o anumită situaţie prevăzută de ipoteza normei, şi nu de o calitate a persoanei, privitor la care îşi găseşte aplicare, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind discriminatorie, deci contrară normei constituţionale de referinţă. Principiul egalităţii nu interzice reguli specifice în cazul unei diferenţe de situaţii. Egalitatea formală ar conduce la aceeaşi regulă, în ciuda diferenţei de situaţii. De altfel, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii armelor constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil, care urmăreşte crearea unui just echilibru procesual între părţile aflate într-un litigiu, însă acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părţilor, ci o egalitate materială, în sensul ca prin procedurile chiar diferit reglementate să se ajungă la echitate procesuală între părţi, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 19).
    33. Prin instituirea procedurii de filtrare a recursurilor la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi a celei de regularizare a cererii de recurs la nivelul tribunalului sau al curţii de apel s-a urmărit o bună administrare a justiţiei. Diferenţa de tratament juridic, ce se reflectă asupra persoanelor fizice sau juridice care accesează serviciul public al justiţiei, rezultă, astfel cum a arătat Curtea la paragrafele anterioare, din rolul pe care instanţele învestite cu soluţionarea recursurilor îl au în cadrul sistemului judiciar, legiuitorul putând reglementa o anumită procedură care ţine cont de unicitatea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sistemul instanţelor judecătoreşti. Însă, în ansamblu, finalitatea acestor două proceduri nu este, esenţialmente, diferită. De aceea, o egalitate materială de rezultat, a persoanelor care accesează serviciul public al justiţiei, este de preferat faţă de o egalitate formală, care poate crea dezavantaje rezultate din organizarea sistemului judecătoresc, în privinţa asigurării dreptului la un proces echitabil.
    34. Prin urmare, Curtea a reţinut că soluţiile legislative adoptate de legiuitor nu relevă un tratament juridic discriminatoriu, reglementările criticate constituind temeiul de drept al exercitării controlului judiciar exercitat pe calea recursului în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    35. Curtea a mai apreciat că nu poate fi reţinută critica formulată prin raportare la art. 16 din Constituţie având în vedere interesul procesual al autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care se află în etapa procesuală a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor celor care se află în ipoteza normei. Or, Curtea Constituţională a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, şi Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015).
    36. În continuare, prin Decizia nr. 278 din 4 mai 2017, anterior citată, paragrafele 58-64, Curtea a reţinut că în procedura de filtrare a recursurilor se efectuează, într-o primă etapă, exclusiv verificări ale unor aspecte strict formale, care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului. Prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 493 din Codul de procedură civilă, respectiv comunicarea raportului asupra admisibilităţii recursului tuturor părţilor, astfel încât acestea să îşi poată formula apărările pe care le consideră de cuviinţă, inclusiv sub aspectul unei posibile erori materiale, iar instanţa de recurs, cu unanimitate, se pronunţă în limitele raportului, nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate.
    37. În aceste condiţii, instituirea unei anumite limitări la nivelul căii de atac a recursului nu poate fi considerată ca aducând atingere dreptului părţii de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime, precum şi dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
    38. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 23 octombrie 1996, pronunţată în Cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, paragrafele 44-48, a statuat că, în ceea ce priveşte formalismul, condiţiile de admisibilitate ale unui recurs ar putea fi mai stricte decât pentru un apel. Având în vedere specificitatea instanţei de recurs, se poate admite că un formalism mai mare poate însoţi procedura prezentată în faţa sa, în special atunci când procedura recursului urmează examinării cauzei de către o instanţă de prim grad, apoi de către o instanţă de apel, ambele beneficiind de deplină jurisdicţie. Curtea a mai arătat că modul în care se aplică art. 6 paragraful 1din Convenţie pentru curţile de apel sau de recurs trebuie să depindă în mod clar de trăsăturile speciale ale procedurii în cauză şi trebuie să se ţină seama de ansamblul procedurilor desfăşurate în ordinea juridică internă şi de rolul instanţei de recurs.
    39. Referitor la critica potrivit căreia nu există nicio cale de atac ce poate fi formulată împotriva deciziei de recurs pronunţate în procedura de filtru, Curtea a reţinut că, în condiţiile art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, completul de filtru analizează nulitatea recursului pentru lipsa condiţiilor sale de formă intrinseci sau extrinseci şi, ulterior, verifică temeinicia recursului, atunci când el este admisibil.
    40. Specificul hotărârii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte inadmisibilitatea în principiu a recursurilor, prin intermediul procedurii de filtrare, îl constituie tocmai faptul că exclude analiza fondului litigiului, limitându-se strict la analiza legalităţii hotărârii atacate cu recurs. În consecinţă, ţinând cont de prevederile art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, revizuirea apare ca o cale de atac ce nu poate fi formulată împotriva unei decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedura filtrului, care, prin ipoteză, nu antamează fondul pricinii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 140 din 16 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 639 din 28 iunie 2022, paragrafele 15 şi 18). Pe de altă parte, autorul excepţiei nu se găseşte nici în situaţia de a fi beneficiarul unei decizii de constatare a neconstituţionalităţii sau a unei decizii prin care Curtea Constituţională să fi respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, care să constituie motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.
    41. Referitor la contestaţia în anulare, aceasta priveşte o citare a părţilor care nu a respectat regulile privind corecta citare a acestora. Or, potrivit textului legal criticat, decizia asupra admisibilităţii recursului se dă fără citarea părţilor şi nu este supusă niciunei căi de atac, soluţie legislativă a cărei constituţionalitate a fost constatată prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, precitată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 620 din 7 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 7 ianuarie 2022, paragraful 16).
    42. În fine, Curtea reţine că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege; potrivit art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. În virtutea acestui mandat, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate în anumite situaţii, în mod egal pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 369 din 29 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 13 octombrie 2023, paragraful 170).
    43. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 21 din Constituţie, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei sale, referitoare la posibilitatea exercitării unei căi de atac, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).
    44. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iordan Pencu în dosarele nr. 2.405/1/2020/a1 şi nr. 2.253/1/2020/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial a României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 7 noiembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 627 din 7 noiembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 627 din 7 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 627 din 7 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă