Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 625 din 15 octombrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 625 din 15 octombrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 625 din 15 octombrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 259 din 30 martie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Eugen-Marin Cîrjan în Dosarul nr. 30.242/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 923 D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.764 D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Toni Popescu în Dosarul nr. 6.034/90/2017 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă.
    4. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 923 D/2017 şi nr. 1.764 D/2018, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor. Autorul prezent nu se opune conexării cauzelor.
    6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
    7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.764 D/2018 la Dosarul nr. 923 D/2017, care este primul înregistrat.
    8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care arată că îşi va circumstanţia concluziile la cauza sa. Acesta solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că Senatul a respins prin raportul său Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. La Comisia juridică de la Camera Deputaţilor aceasta nu a fost nici aprobată, nici respinsă, deşi au trecut 5 ani de la adoptarea acesteia. Un alt motiv de neconstituţionalitate este acela că, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, titularii care doresc noile certificate trebuie să facă dovada că în oraşul în care au luptat au existat victime - persoane rănite sau eroi-martiri. Arată că face parte dintr-o asociaţie de răniţi şi urmaşi ai acestora şi afirmă că şi în oraşul Râmnicu Vâlcea au fost persoane împuşcate şi rănite. Susţine, de asemenea, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece fixează ca reper ora 12.10, dar că au existat victime şi după ora 22. Face referire la activităţile sale din timpul Revoluţiei din Decembrie 1989 şi la hotărârile judecătoreşti prin care Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a fost obligat să analizeze şi să se pronunţe asupra cererii sale formulate potrivit Legii nr. 341/2004, rezultatul fiind obţinerea titlului de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite. Depune, în acest sens, acte la dosar.
    9. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia indemnizaţia reparatorie nu este un drept fundamental şi nu există o obligaţie constituţională de reglementare în acest sens. Statul, în funcţie de anumite interese financiare, poate să acorde sau să nu acorde acest drept în anumite momente. Nu constituie o discriminare faptul că anumite persoane pot ajunge în situaţii pe care le apreciază ca fiind defavorabile prin prisma propriilor interese.
    10. Având cuvântul în replică, autorul arată că nu au mai fost supuse analizei Curţii criticile potrivit cărora la 30 de ani de la Revoluţie solicitantul este obligat, din nou, să facă dovada aportului său la Revoluţia din Decembrie 1989.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    11. Prin Încheierea din 8 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 30.242/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Eugen Marin Cîrjan într-o cauză având ca obiect contestaţia împotriva deciziei Secretariatului de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 prin care s-a respins cererea de acordare a titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant.
    12. Prin Încheierea din 5 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.034/90/2017, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Toni Popescu într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva unei hotărâri emise de Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia centrală de contestaţii şi împotriva deciziei privind încetarea plăţii indemnizaţiei reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004.
    13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii fac referire la preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, arătând că în procesul de elaborare a actului normativ criticat au fost încălcate principiile transparenţei decizionale, prevăzute de Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului a fost adoptată fără avizele prevăzute de lege, şi anume fără avizul Colegiului Revoluţionarilor şi fără consultarea Comisiei parlamentare a Revoluţionarilor din decembrie 1989. Iniţiatorul actului normativ criticat, Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, continuatorul fostului Secretariat de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, îşi invocă propria culpă, aceea de a nu fi respectat, cu ocazia preschimbării certificatelor doveditoare obţinute în temeiul Legii nr. 42/1990, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 şi refuză timp de 10 ani să îl aplice. Prin abrogarea art. 9 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, prin care se finaliza procedura de preschimbare a certificatelor doveditoare prin decret al Preşedintelui României, nu mai pot beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 341/2004 2.000 de răniţi, 1.400 de reţinuţi, 2.800 de urmaşi ai eroilor-martiri şi 22.000 de luptători remarcaţi. De asemenea, se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 completată cu Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 este neconstituţională, deoarece Comisia juridică de disciplină şi imunităţi din Senat a întocmit raport de respingere, iar Comisia juridică de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor nu a avizat încă ordonanţele.
    14. Se arată că sunt încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală ori de câte ori Guvernul modifică Legea nr. 341/2004 fără a ţine cont de deciziile instanţelor de judecată prin care s-au acordat titlurile cuprinse în această lege. Hotărârile instanţelor de judecată trebuie să fie respectate şi puse în aplicare chiar dacă beneficiarii Legii nr. 341/2004 nu fac parte din oraşele incluse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. De asemenea, se arată că Revoluţia din Decembrie 1989 s-a desfăşurat în toată ţara, nu numai în acele oraşe în care au fost persoane decedate.
    15. Autorii excepţiei formulează şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, arătând că nu se justifică sub niciun motiv caracterul de urgenţă al actului normativ criticat, ceea ce conduce la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie. De asemenea, actul normativ criticat a fost emis fără avizul Consiliului Legislativ, aviz ce a ajuns la Monitorul Oficial după publicarea acestuia.
    16. Se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 aduce atingere art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie deoarece nu respectă niciuna dintre normele de tehnică legislativă şi nici principiul transparenţei decizionale, promovând discriminatoriu doar anumite categorii de beneficiari ai legii speciale, modificând nejustificat drepturile legitime ale autorilor anterior acordate.
    17. Prin actele normative criticate se încalcă art. 1 alin. (3), (4), (5) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie, art. 115 alin. (4),art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, prin introducerea în preambulul acesteia a unei prezumţii de vinovăţie a revoluţionarilor.
    18. Totodată, autorii excepţiei susţin, în esenţă, că, prin nerespectarea principiilor de drept stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 a prevăzut că plata drepturilor stabilite de Legea nr. 341/2004 se face numai pentru Luptătorii cu Rol Determinat, dar nu şi pentru Luptătorii Remarcaţi prin Fapte Deosebite, care nu mai pot beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004. Această discriminare a persistat şi persistă şi prin faptul că Luptătorii Remarcaţi prin Fapte Deosebite sunt afectaţi, nemaiprimind indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 341/2004, însă aceia care nu au participat la Revoluţia din Decembrie 1989, ci au participat la revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din 1987 beneficiază în continuare de plata indemnizaţiei, ceea ce contravine art. 16 din Constituţie. Astfel, discriminarea operează atât faţă de celelalte categorii de beneficiari ai Legii nr. 341/2004, şi anume răniţi, reţinuţi şi urmaşi, cât şi, în mod deosebit, faţă de persoanele care au participat la revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din 1987. Discriminarea este evidentă şi comparativ cu ceilalţi beneficiari de indemnizaţii, respectiv deţinuţi politici, deportaţi şi veterani de război, care primesc aceste indemnizaţii ca urmare a sacrificiului celor care au distrus regimul totalitar. Sunt încălcate şi art. 7 privind egalitatea în faţa legii şi interzicerea discriminării din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    19. Se mai arată că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 s-a modificat Legea nr. 341/2004 în sensul că certificatul pentru acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant se eliberează numai pentru Luptătorii Remarcaţi prin Fapte Deosebite pentru acţiuni săvârşite până la fuga dictatorului în data de 22 decembrie 1989. Cei care au desfăşurat activităţi revoluţionare după data de 22 decembrie 1989 sunt astfel discriminaţi în raport cu prima categorie. Practic legiuitorul, prin cele două acte normative criticate, stabileşte că Revoluţia din Decembrie 1989 s-ar fi terminat în data de 22 decembrie 1989, ceea ce nu corespunde adevărului.
    20. Se face referire la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 noiembrie 2014, pronunţată în Cauza Boşnigeanu şi alţii împotriva României, în care au fost trataţi în mod egal luptătorii cu merite deosebite alături de răniţi şi reţinuţi, fiind numiţi cu toţii victime ale represiunii din Decembrie 1989.
    21. Referitor la art. 22 alin. (1) şi la art. 47 din Constituţie, se arată că indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 341/2004 a fost singura sursă de existenţă a revoluţionarilor, iar prin eliminarea acesteia s-au înregistrat o serie de decese ale beneficiarilor Legii nr. 341/2004, ceea ce încalcă dreptul la viaţă şi dreptul la măsuri de protecţie socială. Protecţia socială de natură să asigure beneficiarilor indemnizaţiei un nivel de trai decent este complet anihilată şi iremediabil compromisă de actele normative criticate, prin care nu numai că nu se asigură un nivel de trai decent, dar se impune acordarea în mod discriminatoriu a indemnizaţiei doar pentru anumite categorii.
    22. Se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 manipulează conştiinţa cetăţenilor României în scop denigrator deoarece din cuprinsul acesteia rezultă că suspendarea plăţilor s-ar fi făcut datorită modului defectuos în care s-au eliberat unele certificate de revoluţionar, ceea ce aduce atingere art. 29 alin. (1) şi art. 30 alin. (7) din Constituţie.
    23. Totodată, este invocată şi jurisprudenţa referitoare la nediferenţierea între prestaţiile sociale contributive şi cele necontributive, respectiv Hotărârea din 30 septembrie 2003, pronunţată în Cauza Koua Poirrez împotriva Franţei, şi Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunţată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei. Se face referire, totodată, şi la Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, în care se reţine că noţiunea de bunuri acoperă atât bunurile actuale, cât şi valorile patrimoniale, inclusiv creanţe, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puţin o „speranţă legitimă“ de a beneficia efectiv de un drept de proprietate (paragraful 64). De asemenea, sunt invocate şi cele reţinute în Hotărârea din 1 iulie 1961, pronunţată în Cauza Lawless împotriva Irlandei, potrivit căreia, în cazul instituirii unor măsuri derogatorii cu caracter excepţional, statul trebuie să acţioneze astfel încât să fie protejate valorile enumerate de art. 15 din Convenţie.
    24. Se arată că indemnizaţia reparatorie este un drept fundamental stabilit prin lege, un drept real, care nu poate fi afectat de o lipsă de fonduri. Deşi lista Luptătorilor Remarcaţi prin Fapte Deosebite a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin diverse acte normative s-a împiedicat aplicarea Legii nr. 341/2004. Or, indemnizaţia reparatorie prevăzută de Legea nr. 341/2004 este un drept de proprietate insesizabil, asimilat unei pensii speciale. Indemnizaţia reparatorie este un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Potrivit jurisprudenţei acestei instanţe, noţiunea de „bun“ înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică astfel încât indemnizaţia poate fi asimilată unui drept de proprietate (a se vedea Hotărârea din 26 noiembrie 2002, pronunţată în Cauza Bucheň împotriva Republicii Cehe). Tot potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, indemnizaţia nu poate fi afectată de o lipsă de fonduri. Se invocă şi Hotărârea din 12 aprilie 2006 pronunţată în Cauza Stec şi alţii împotriva Regatului Unit. De asemenea, se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 90 din 7 februarie 2012, prin care s-a reţinut că sumele reprezentând indemnizaţii ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie într-adevăr un bun, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    25. Se susţine că prin prevederile actelor normative criticate se aduce atingere art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece acestea conţin măsuri de trecere silită în proprietate publică a indemnizaţiei ce reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    26. Având în vedere acestea, autorii susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 53 din Constituţie, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale.
    27. Se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 încalcă dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 341/2004, ale art. 7 din Legea nr. 52/2003 şi ale Legii nr. 184/2014, deoarece nu este prevăzută abilitarea Guvernului de a modifica prevederile Legii nr. 341/2004 - lege specială, organică, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.226/2007.
    28. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 923 D/2017, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    29. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu au caracter retroactiv, iar Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 a fost adoptată în temeiul Legii nr. 184/2014, cu respectarea art. 115 din Constituţie. De asemenea, se apreciază că nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece prevederile criticate se aplică tuturor destinatarilor acestora, fără privilegii sau discriminări, şi nici cele ale art. 29, art. 30 şi art. 44 din Legea fundamentală, întrucât nu se limitează nici libertatea conştiinţei şi nici libertatea de exprimare, iar dreptul la indemnizaţie reparatorie nu reprezintă un drept fundamental.
    30. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    31. Guvernul, în Dosarul nr. 923 D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, făcând referire la cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 864 din 10 decembrie 2015.
    32. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 923 D/2017, consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, făcând referire la punctele de vedere transmise în alte dosare ale instanţei de contencios constituţional şi la considerentele Deciziei nr. 398 din 15 iunie 2016.
    33. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile autorului prezent şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    34. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    35. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014.
    36. În realitate, potrivit notelor scrise depuse de autorii excepţiei, obiectul acesteia îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004.
    37. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la valorile supreme ale statului român, alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor şi alin. (5) sub aspectul respectării principiului legalităţii, ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, art. 29 alin. (1) referitor la libertatea conştiinţei, art. 30 alin. (7) privind interzicerea defăimării ţării şi a naţiunii, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (4) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului şi alin. (6) privind interzicerea măsurilor de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. De asemenea, se invocă prevederile art. 7 referitor la egalitatea în faţa legii şi ale art. 11 referitor la prezumţia de nevinovăţie din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 6 paragraful 2 sub aspectul respectării prezumţiei de nevinovăţie, art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 privind protecţia proprietăţii private din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 17 referitor la dreptul de proprietate din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
    38. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, cele reţinute prin Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2016, în care, făcând referire la preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi având în vedere Nota de fundamentare, a constatat că acestea sunt neîntemeiate prin raportare la art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Astfel, în Nota de fundamentare Guvernul a arătat că, în anul 1996, în evidenţa Secretariatului de Stat Pentru Problemele Revoluţionarilor, un număr de 9.741 de persoane aveau certificate de revoluţionar, iar la nivelul anului 2010 numărul a crescut considerabil, ajungând la 21.245 de persoane, precum şi faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (a se vedea, în acest sens, Decizia de inadmisibilitate a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49).
    39. Totodată, prin Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Curtea a reliefat necesitatea creării unui echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare ale persoanelor, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui „just echilibru“ între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50).
    40. Referitor la criticile privind încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, instanţa constituţională a observat Decizia nr. 330 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, prin care s-a reţinut că legiuitorul, ţinând cont de realitatea existenţei unor situaţii când necesitatea protejării interesului public general impune în mod obiectiv adoptarea unor măsuri urgente, poate permite adoptarea unor acte normative fără îndeplinirea tuturor cerinţelor privind asigurarea transparenţei decizionale, ceea ce nu contravine prevederilor din Legea fundamentală. Cu acest prilej se observă că, potrivit art. 7 alin. (13) din această lege: în cazul reglementării unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 815 din 11 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 4 iulie 2019, paragraful 50). Totodată, Curtea a arătat că aspectul invocat de autorii excepţiei, potrivit căruia „actul normativ nu a fost trecut pe ordinea de zi a şedinţei Guvernului din data de 29 decembrie 2014“ şi „nu a avut avizul Consiliului Legislativ“, excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională (a se vedea Decizia nr. 114 din 9 martie 2017, paragraful 47).
    41. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, prin raportare la art. 1 alin. (3) şi art. (5) din Constituţie, prin Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018, paragraful 26, Curtea a reţinut, făcând referire la Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, că recunoştinţa ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societăţii, nu trebuie raportate la conţinutul art. 1 alin. (3) din Constituţie, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăşi obligaţia morală a întregii societăţi de a-şi manifesta gratitudinea faţă de aceste persoane. Curtea a conchis că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (a se vedea, în acelaşi sens, şi deciziile nr. 785 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 17 martie 2017, paragraful 32, şi nr. 114 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 16 mai 2017, paragraful 51).
    42. În condiţiile în care obligaţia având ca obiect recunoştinţa ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societăţii, este de natură morală şi îi revine societăţii, în întregul ei, legiuitorul, originar sau delegat, se bucură, în ceea ce priveşte conţinutul determinat al reglementării, inclusiv al celei criticate în prezenta cauză, de o marjă de apreciere relativ întinsă.
    43. Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală prin aceea că ori de câte ori Guvernul modifică Legea nr. 341/2004 nu ţine cont de deciziile instanţelor de judecată prin care s-au acordat titlurile cuprinse în lege, Curtea observă că aceasta nu poate fi primită. Activitatea instanţelor de judecată o constituie aplicarea legii, astfel cum aceasta a fost adoptată şi ulterior modificată de legiuitor. În aceste condiţii schimbarea criteriilor avute în vedere de legiuitor la acordarea unui titlu nu are semnificaţia încălcării hotărârilor instanţelor de judecată, ci a modificării actului normativ iniţial.
    44. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015, precitată, că dispoziţiile de lege deduse controlului de constituţionalitate nu conţin, în sine, nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare pentru viitor. Astfel, susţinerile autorilor excepţiei, în sensul că se anulează vechile titluri, nu pot fi primite, deoarece prin noua reglementare nu se anulează vechile titluri, ci doar se stabilesc categoriile de persoane care vor beneficia, în condiţiile noii reglementări, de indemnizaţia prevăzută de lege.
    45. Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate instituie o discriminare în cadrul aceleiaşi categorii de revoluţionari - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite -, prin sistarea plăţii indemnizaţiei lunare reparatorii, Curtea constată că normele supuse controlului de constituţionalitate se aplică tuturor destinatarilor săi, fără ca între aceştia să existe privilegii sau discriminări, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 7 privind egalitatea şi nediscriminarea din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie.
    46. Totodată, examinând cele două criterii reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant, presupus a fi arbitrare, respectiv cel al momentului fugii dictatorului şi cel al localităţilor în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, Curtea a constatat că legiuitorul delegat şi-a exercitat, în mod legitim, marja largă de apreciere de care se bucură.
    47. Curtea a reţinut că legiuitorul delegat, prin limitarea categoriei prevăzute de dispoziţiile criticate - Luptător cu Rol Determinant - la persoanele care şi-au pus viaţa în pericol până la momentul fugii dictatorului, nu a acţionat în mod arbitrar. Şi aceasta pentru că nu se poate nega că, în ciuda complexităţii evenimentelor Revoluţiei Române din 1989, momentul fugii dictatorului nu ar reprezenta un moment cu o importanţă aparte în derularea acestora. De asemenea, Curtea a reţinut că nu se poate susţine că delimitarea pe care legiuitorul delegat a introdus-o, a persoanelor care şi-au pus viaţa în pericol în acele localităţi în care au rezultat persoane decedate, reţinute sau rănite, faţă de persoanele care şi-au pus viaţa în pericol în localităţi în care nu au rezultat persoane decedate, reţinute sau rănite, este lipsită de temei, arbitrară (a se vedea, în acest sens Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, paragrafele 28 şi 29).
    48. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că nu constituie o discriminare faptul că, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor lor interese subiective. A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative. Din contră, legiuitorul, fie el originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilităţii economice a ţării şi să ia măsuri în consecinţă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012).
    49. Cu privire la critica referitoare la abrogarea art. 9 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, prin art. I pct. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 108 din 8 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 29 iunie 2018, paragraful 28, că, având în vedere reglementarea, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, a noii proceduri pentru obţinerea certificatelor pentru noul titlu instituit, şi anume acela de Luptător cu Rol Determinant, era evidentă necesitatea abrogării art. 9 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, deoarece aceste din urmă dispoziţii se refereau la procedura de atribuire a vechilor titluri prevăzute de Legea nr. 341/2004, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014.
    50. Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia sistarea plăţii indemnizaţiei reparatorii pentru anumite persoane care nu fac parte din categoria Luptător cu Rol Determinant contravine prevederilor constituţionale ale art. 44, întrucât, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Decizia nr. 922 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, ori Decizia nr. 419 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 18 august 2014, a statuat că dreptul la indemnizaţie reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi a stabilirii condiţiilor şi criteriilor de acordare. Ca atare, indemnizaţia se acordă în condiţiile Legii nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015. Faţă de cele menţionate anterior, şi critica raportată la prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie este neîntemeiată.
    51. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 44, a celor ale art. 17 privind dreptul de proprietate din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi a celor ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a observat Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012, potrivit căreia sumele reprezentând indemnizaţii restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie, într-adevăr, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aceste tipuri de indemnizaţii au caracter reparatoriu, fără consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar, în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumită perioadă, are, de asemenea, dreptul de a alege frecvenţa şi modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea lor în viitor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 429 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 12 septembrie 2018, paragraful 41).
    52. Referitor la critica privind încălcarea art. 47 privind nivelul de trai, Curtea a reţinut că Legea fundamentală consacră, în art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României, obligând statul, prin dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, iar în art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariaţilor, respectiv al cetăţenilor, şi la alte măsuri de protecţie socială şi de asistenţă socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţii corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012).
    53. Neintervenind elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    54. Distinct de cele reţinute prin deciziile menţionate, Curtea observă că legiuitorul nu a reglementat cu privire la faptul că Revoluţia din Decembrie 1989 s-a terminat la momentul fugii dictatorului, astfel cum susţin autorii excepţiei. Acest moment a fost fixat numai pentru delimitarea categoriei Luptător cu Rol Determinant, titlu atribuit celor care în perioada 14-22 decembrie 1989 au avut un rol determinant la declanşarea şi victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, şi-au pus viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, au ocupat şi apărat obiectivele de importanţă deosebită, care au aparţinut regimului totalitar, doar în localităţile în care, în urma acestor acţiuni şi confruntări, au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga dictatorului. Curtea observă însă că titlul Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite se acordă unei categorii de persoane care au acţionat în perioada 14-25 decembrie 1989. În concluzie, stabilirea momentului fugii dictatorului ca moment de referinţă (alături de celelalte condiţii) pentru delimitarea unei categorii de persoane care vor primi indemnizaţii reparatorii nu are semnificaţia stabilirii momentului la care Revoluţia Română din Decembrie 1989 s-a încheiat.
    55. În final, Curtea observă că prevederile art. 22, art. 23 alin. (11), art. 29 alin. (1), art. 30 alin. (7) şi art. 34 din Constituţie şi cele ale art. 6 paragraful 2 în componenta referitoare la prezumţia de nevinovăţie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în cauză.
    56. Toate celelalte critici potrivit cărora dispoziţiile ordonanţelor criticate aduc atingere art. 2 din Legea nr. 341/2004, art. 7 din Legea nr. 52/2003, Legii nr. 184/2014 şi Hotărârii Guvernului nr. 1.226/2007 nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
    57. Întrucât normele legale criticate nu încalcă drepturile fundamentale invocate de autorii excepţiei, nu poate fi reţinută incidenţa în cauză a prevederilor art. 53 din Constituţie.
    58. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugen-Marin Cîrjan în Dosarul nr. 30.242/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi de Toni Popescu în Dosarul nr. 6.034/90/2017 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2019.



                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Cătălina Turcu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016