Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Reif Construct - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.560/1/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.750D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie, respectiv Decizia nr. 441 din 24 iunie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 24 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.560/1/2017/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 135 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Reif Construct - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva Încheierii civile nr. 8/2017 din 22 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.361/117/2016, prin care Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă a soluţionat un conflict negativ de competenţă şi a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii principale în favoarea Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că lipsa căii de atac împotriva hotărârilor pronunţate în soluţionarea conflictelor de competenţă goleşte de conţinut prevederile art. 129 din Constituţie, potrivit cărora împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. 6. De asemenea, se susţine că prevederea legală criticată nu asigură respectarea efectivă şi concretă a dreptului la apărare garantat de art. 24 din Constituţie şi, implicit, a principiilor fundamentale şi a garanţiilor procesuale care îi definesc conţinutul, respectiv art. 124 alin. (2) din Constituţie privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, deoarece permite instanţei să invoce în mod arbitrar excepţii de ordine publică şi, în consecinţă, să stabilească în mod necenzurabil natura juridică a litigiului, competenţa materială, regimul taxelor de timbru, precum şi căile de atac incidente, printr-o măsură arbitrară şi contrară dreptului la un proces echitabil, măsură ce este incompatibilă cu ordinea de drept şi nu este proporţională cu scopul unei bune administrări a justiţiei. 7. Se mai susţine că prevederile legale criticate relevă o protecţie deficitară a drepturilor garantate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în contextul în care autoarea excepţiei este împiedicată să supună încheierea recurată controlului de legalitate al instanţei superioare, situaţia relevând încălcarea dreptului său la apărare, în condiţiile în care restricţia impusă nu este proporţională cu scopul de a garanta securitatea juridică şi buna administrare a justiţiei, lipsindu-i astfel legitimitatea. Se invocă cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României. 8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că regulatorul de competenţă nu vizează realizarea sau recunoaşterea unui drept al părţilor, ci constituie un incident procedural, care are ca finalitate stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza. De vreme ce în cadrul acestei proceduri nu se judecă fondul pricinii, nu se poate susţine că drepturile fundamentale ale părţilor în litigiu ar fi prejudiciate prin suprimarea dreptului la recurs împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de regulator. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 135 alin. (4) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „(4) Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă.“ 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialialitatea şi egalitatea justiţiei şi art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie şi cu o motivare similară. Prin Decizia nr. 153 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 13 mai 2021, paragraful 20, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 135 alin. (4) din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură, a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor de citare sau exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerităţii procesului civil. Stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o încheiere definitivă, nu contravine art. 21 şi nici art. 24 din Constituţie, soluţia legislativă criticată fiind justificată de faptul că în această procedură nu se tranşează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiţie, în vederea soluţionării rapide a conflictului de competenţă, cu scopul judecării procesului în termenul rezonabil, optim şi previzibil instituit de art. 6 din Codul de procedură civilă. Totodată, potrivit art. 129 din Constituţie, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, acest text constituţional lăsând la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătoreşti, aşa cum a procedat prin dispoziţiile de lege criticate. 15. De asemenea, prin Decizia nr. 381 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 21 iulie 2014, Curtea s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, constatând constituţionalitatea acestora, cu motivarea, în esenţă, că dispoziţiile legale nu vizează fondul cauzei, ci aspecte care ţin de buna administrare a procesului, iar o asemenea soluţie legislativă este de natură a conduce la soluţionarea cu celeritate a cauzelor şi, implicit, la respectarea cerinţei privind termenul rezonabil. 16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 17. În prezenta cauză, pentru aceleaşi considerente precum cele reţinute în jurisprudenţa anterioară în materie, nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialialitatea şi egalitatea justiţiei. 18. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reţine că sfera normativă a acestui text constituţional vizează situaţii care se abat de la cursul firesc al vieţii politice, economice şi sociale, aplicarea sa implicând, în mod intrinsec, un caracter excepţional al împrejurărilor în care este adoptată norma juridică analizată. Or, prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt aplicabile ratione materiae, dat fiind faptul că textul criticat nu reprezintă o normă aplicabilă unei situaţii excepţionale. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Reif Construct - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.560/1/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 135 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
