Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 617 din 10 octombrie 2017  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 617 din 10 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 553 din 3 iulie 2018

┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 9.025/193/2016 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.788D/2016.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.794D/2016, nr. 1.796D/2016, nr. 1.811D/2016, nr. 1.812D/2016, nr. 1.813D/2016, nr. 1.814D/2016, nr. 1.815D/2016, nr. 1.817D/2016, nr. 1.818D/2016, nr. 1.820D/2016, nr. 1.821D/2016, nr. 1.822D/2016, nr. 1.823D/2016, nr. 1.824D/2016, nr. 1.830D/2016, nr. 1.832D/2016, nr. 1.841D/2016, nr. 1.843D/2016, nr. 1.851D/2016, nr. 1.852D/2016, nr. 1.853D/2016, nr. 1.854D/2016, nr. 1.856D/2016, nr. 1.857D/2016, nr. 1.859D/2016, nr. 1.860D/2016, nr. 1.861D/2016, nr. 1.890D/2016, nr. 1.893D/2016, nr. 1.922D/2016, nr. 1.935D/2016, nr. 1.955D/2016, nr. 1.962D/2016, nr. 1.991D/2016, nr. 2.009D/2016, nr. 2.028D/2016, nr. 2.039D/2016, nr. 2.041D/2016, nr. 2.043D/2016, nr. 2.103D/2016, nr. 2.152D/2016, nr. 2.153D/2016, nr. 2.154D/2016, nr. 2.156D/2016, nr. 2.172D/2016, nr. 2.205D/2016, nr. 2.221D/2016, nr. 2.346D/2016, nr. 2.408D/2016, nr. 2.437D/2016, nr. 2.644D/2016, nr. 2.648D/2016, nr. 2.698D/2016, nr. 2.726D/2016, nr. 2.751D/2016, nr. 3.163D/2016, nr. 3.313D/2016, nr. 3.318D/2016, nr. 3.321D/2016, nr. 3.382D/2016, nr. 3.386D/2016, nr. 3.387D/2016, nr. 3.391D/2016, nr. 3.398D/2016, nr. 3.399D/2016, nr. 3.415D/2016, nr. 3.417D/2016, nr. 3.439D/2016, nr. 3.442D/2016, nr. 3.443D/2016, nr. 3.448D/2016, nr. 3.459D/2016, nr. 3.460D/2016, nr. 90D/2017, nr. 396D/2017, nr. 458D/2017, nr. 496D/2017, nr. 533D/2017, nr. 1.440D/2017, nr. 1.597D/2017, nr. 1.650D/2017, nr. 1.704D/2017, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate similară celei din primului dosar strigat, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 1.129/195/2016 al Judecătoriei Brad, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.428/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 2.224/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Judecătoria Zalău, din oficiu, în Dosarul nr. 2.289/337/2016, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 2.129/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 2.068/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 2.070/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Kredyt Inkaso Portfolio Investments (Luxemburg) - S.A. în Dosarul nr. 7.258/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, de Societatea OTP Faktoring ZRT în Dosarul nr. 7.774/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 9.295/55/2016 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. în Dosarul nr. 9.296/55/2016 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 11.719/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 12.347/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.794/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 1.629/227/2016 al Judecătoriei Fălticeni, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 15.743/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 5.550/190/2016 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 10.818/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 8.373/55/2016 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. în Dosarul nr. 9.031/55/2016 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 1.111/259/2016 al Judecătoriei Mizil, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 14.123/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, de Societatea OTP Faktoring ZRT în Dosarul nr. 3.144/305/2016 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 3.885/204/2016 al Judecătoriei Câmpina - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 2.084/289/2016/a1 al Judecătoriei Reghin, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 2.565/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 1.045/251/2016 al Judecătoriei Luduş, de Societatea OTP Faktoring ZRT prin reprezentant legal OTP Factoring - S.R.L. în Dosarul nr. 7.879/288/2016 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 10.485/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 1.062/177/2016 al Judecătoriei Aleşd, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 1.539/257/2016 al Judecătoriei Mediaş, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.214/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 7.651/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, de Societatea OTP Faktoring ZRT în Dosarul nr. 4.369/202/2016 al Judecătoriei Călăraşi, de Societatea OTP Faktoring ZRT în Dosarul nr. 2.988/305/2016 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 7.175/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 20.246/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 10.408/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea OTP Faktoring ZRT în Dosarul nr. 1.286/234/2016 al Judecătoriei Gheorgheni, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 1.681/330/2016 al Judecătoriei Urziceni, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 2.621/257/2016 al Judecătoriei Mediaş, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 1.595/321/2016 al Judecătoriei Târgu-Neamţ, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 8.243/193/2016 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 11.720/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 27.653/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 24.376/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 10.055/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. în Dosarul nr. 2.220/866/2016 al Judecătoriei Paşcani - Secţia civilă, de Judecătoria Zalău, din oficiu, în Dosarul nr. 2.191/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti în Dosarul nr. 12.043/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.292/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 17.779/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 17.219/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 26.852/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Improvement Credit Collection - S.R.L. în Dosarul nr. 32.503/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 20.298/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 27.723/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 13.402/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 6.491/190/2016 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 23.840/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 16.957/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 15.967/215/2016 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 13.328/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, de Investcapital Malta LTD în Dosarul nr. 17.869/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 11.863/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 13.980/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 2.386/235/2016 al Judecătoriei Gherla, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 36.323/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 23.765/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 14.428/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 11.241/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 7.831/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 9.020/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, de Societatea Improvement Credit Collection - S.R.L. în Dosarul nr. 12.571/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 28.127/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 12.607/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 18.648/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 16.173/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 9.256/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 5.849/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 22.509/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi de Societatea Banca Românească - S.A. în Dosarul nr. 11.467/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă.
    4. La apelul nominal se prezintă, pentru părţile Costel Florin Botez şi Nela Botez, domnul avocat Dragoş-Vasile Lipan, cu delegaţie de substituire a avocatului Adrian Călin Cuculis depusă la dosarul cauzei, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate Societatea Banca Transilvania - S.A., domnul avocat Stan Tîrnoveanu, pentru partea Smaranda Maria Rădoi, domnul avocat Florin Dumitru, cu delegaţie depusă la dosarele cauzelor. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că dosarele menţionate, precum şi alte dosare cu acelaşi obiect au avut primul termen de judecată la data de 13 iulie 2017, când, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea la Dosarul nr. 1.788D/2016, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 10 octombrie 2017, în vederea disjungerii cauzelor. De asemenea, magistratul-asistent arată că partea Ghila Viorica a depus o cerere prin care solicită, în temeiul art. 223 din Codul de procedură civilă, judecarea în lipsă a cauzei în care este parte.
    6. În temeiul art. 139 alin. (5) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, Curtea disjunge dosarele şi, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor strigate la Dosarul nr. 1.788D/2016. Reprezentantul Ministerului Public şi părţile prezente sunt de acord cu conexarea cauzelor.
    7. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor strigate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.794D/2016, nr. 1.796D/2016, nr. 1.811D/2016, nr. 1.812D/2016, nr. 1.813D/2016, nr. 1.814D/2016, nr. 1.815D/2016, nr. 1.817D/2016, nr. 1.818D/2016, nr. 1.820D/2016, nr. 1.821D/2016, nr. 1.822D/2016, nr. 1.823D/2016, nr. 1.824D/2016, nr. 1.830D/2016, nr. 1.832D/2016, nr. 1.841D/2016, nr. 1.843D/2016, nr. 1.851D/2016, nr. 1.852D/2016, nr. 1.853D/2016, nr. 1.854D/2016, nr. 1.856D/2016, nr. 1.857D/2016, nr. 1.859D/2016, nr. 1.860D/2016, nr. 1.861D/2016, nr. 1.890D/2016, nr. 1.893D/2016, nr. 1.922D/2016, nr. 1.935D/2016, nr. 1.955D/2016, nr. 1.962D/2016, nr. 1.991D/2016, nr. 2.009D/2016, nr. 2.028D/2016, nr. 2.039D/2016, nr. 2.041D/2016, nr. 2.043D/2016, nr. 2.103D/2016, nr. 2.152D/2016, nr. 2.153D/2016, nr. 2.154D/2016, nr. 2.156D/2016, nr. 2.172D/2016, nr. 2.205D/2016, nr. 2.221D/2016, nr. 2.346D/2016, nr. 2.408D/2016, nr. 2.437D/2016, nr. 2.644D/2016, nr. 2.648D/2016, nr. 2.698D/2016, nr. 2.726D/2016, nr. 2.751D/2016, nr. 3.163D/2016, nr. 3.313D/2016, nr. 3.318D/2016, nr. 3.321D/2016, nr. 3.382D/2016, nr. 3.386D/2016, nr. 3.387D/2016, nr. 3.391D/2016, nr. 3.398D/2016, nr. 3.399D/2016, nr. 3.415D/2016, nr. 3.417D/2016, nr. 3.439D/2016, nr. 3.442D/2016, nr. 3.443D/2016, nr. 3.448D/2016, nr. 3.459D/2016, nr. 3.460D/2016, nr. 90D/2017, nr. 396D/2017, nr. 458D/2017, nr. 496D/2017, nr. 533D/2017, nr. 1.440D/2017, nr. 1.597D/2017, nr. 1.650D/2017, nr. 1.704D/2017 la Dosarul nr. 1.788D/2016, care este primul înregistrat.
    8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorilor aleşi prezenţi.
    9. Având cuvântul, domnul avocat Florin Dumitru solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi menţinerea jurisprudenţei în materie, luând în considerare faptul că toate dispoziţiile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate.
    10. Având cuvântul, domnul avocat Stan Tîrnoveanu solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, în care au fost formulate critici de neconstituţionalitate similare celor din prezentele cauze, raportat la aceleaşi temeiuri constituţionale, precum şi Decizia nr. 638 din 27 octombrie 2016, paragrafele 19-22, prin care Curtea Constituţională a arătat că nu mai poate fi pusă în discuţie constituţionalitatea unor prevederi legale care au format deja obiectul controlului de constituţionalitate şi a căror neconstituţionalitate, totală sau parţială, a fost deja constatată de către instanţa de contencios constituţional.
    11. Având cuvântul, domnul avocat Dragoş-Vasile Lipan arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor criticate şi nu se impune un reviriment constituţional.
    12. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în raport cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în materie, şi arată că Legea nr. 77/2016 a format obiectul controlului de constituţionalitate atât în ansamblu, cât şi punctual, pe articole, din perspectiva unor critici similare, sens în care menţionează Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Decizia nr. 638 din 27 octombrie 2016 şi Decizia nr. 240 din 6 aprilie 2017.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    13. Prin Încheierea din 15 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.025/193/2016, Judecătoria Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.788D/2016.
    14. Prin Încheierea din 15 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.129/195/2016, Judecătoria Brad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.794D/2016.
    15. Prin Încheierea din 9 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.428/212/2016/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.796D/2016.
    16. Prin Încheierea din 15 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.224/337/2016, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.811D/2016.
    17. Prin Încheierea din 21 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.289/337/2016, Judecătoria Zalău, din oficiu, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.812D/2016.
    18. Prin Încheierea din 12 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.129/337/2016, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.813D/2016.
    19. Prin Încheierea din 12 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.068/337/2016, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.814D/2016.
    20. Prin Încheierea din 12 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.070/337/2016, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.815D/2016.
    21. Prin Încheierea din 12 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.258/271/2016, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Kredyt Inkaso Portfolio Investments (Luxemburg) - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.817D/2016.
    22. Prin Încheierea din 7 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.774/271/2016, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Faktoring ZRT şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.818D/2016.
    23. Prin Încheierea din 14 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.295/55/2016, Judecătoria Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 alin. (1) şi (2) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A., şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.820D/2016.
    24. Prin Încheierea din 14 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.296/55/2016, Judecătoria Arad – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 alin. (1) şi (2) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.821D/2016.
    25. Prin Încheierea din 15 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.719/197/2016, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.822D/2016.
    26. Prin Încheierea din 15 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.347/197/2016, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.823D/2016.
    27. Prin Încheierea din 15 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.794/197/2016, Judecătoria Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4), (5) şi (6), art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.824D/2016.
    28. Prin Încheierea din 15 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.629/227/2016, Judecătoria Fălticeni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Comercială Română - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.830D/2016.
    29. Prin Încheierea din 6 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 15.743/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.832D/2016.
    30. Prin Încheierea din 8 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.550/190/2016, Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.841D/2016.
    31. Prin Încheierea din 12 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.818/180/2016, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.843D/2016.
    32. Prin Încheierea din 12 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.373/55/2016, Judecătoria Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.851D/2016.
    33. Prin Încheierea din 13 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.031/55/2016, Judecătoria Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.852D/2016.
    34. Prin Încheierea din 13 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.111/259/2016, Judecătoria Mizil a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.853D/2016.
    35. Prin Încheierea din 15 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.123/325/2016, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.854D/2016.
    36. Prin Încheierea din 15 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.144/305/2016, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Faktoring ZRT şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.856D/2016.
    37. Prin Încheierea din data de 14 septembrie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 3.885/204/2016, Judecătoria Câmpina - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.857D/2016.
    38. Prin Încheierea din 9 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.084/289/2016/a1, Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3-5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4), (5) şi (6), art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.859D/2016.
    39. Prin Încheierea din 13 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.565/337/2016, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.860D/2016.
    40. Prin Încheierea din 21 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.045/251/2016, Judecătoria Luduş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.861D/2016.
    41. Prin Încheierea din 24 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.879/288/2016, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea OTP Faktoring ZRT prin reprezentant legal OTP Factoring - S.R.L. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.890D/2016.
    42. Prin Încheierea din 16 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.485/211/2016, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4), (5) şi (6), art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.893D/2016.
    43. Prin Încheierea din 14 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.062/177/2016, Judecătoria Aleşd a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4), (5) şi (6), art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.922D/2016.
    44. Prin Încheierea din 14 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.539/257/2016, Judecătoria Mediaş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.935D/2016.
    45. Prin Încheierea din 21 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.214/197/2016, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4), (5) şi (6), art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.955D/2016.
    46. Prin Încheierea din 11 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.651/1.748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.962D/2016.
    47. Prin Încheierea din 28 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.369/202/2016, Judecătoria Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Faktoring ZRT şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.991D/2016.
    48. Prin Încheierea din 19 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.988/305/2016, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Faktoring ZRT şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.009D/2016.
    49. Prin Încheierea din 4 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.175/1.748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.028D/2016.
    50. Prin Încheierea din 4 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 20.246/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.039D/2016.
    51. Prin Încheierea din 29 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.408/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4), (5) şi (6), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.041D/2016.
    52. Prin Încheierea din 27 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.286/234/2016, Judecătoria Gheorgheni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Faktoring ZRT şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.043D/2016.
    53. Prin Încheierea din 6 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.681/330/2016, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Comercială Română - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.103D/2016.
    54. Prin Încheierea din 7 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.621/257/2016, Judecătoria Mediaş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4), (5) şi (6), art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.152D/2016.
    55. Prin Încheierea din 21 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.595/321/2016, Judecătoria Târgu-Neamţ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. Cluj şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.153D/2016.
    56. Prin Încheierea din 13 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.243/193/2016, Judecătoria Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4), (5) şi (6), art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.154D/2016.
    57. Prin Încheierea din 28 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.720/197/2016, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.156D/2016.
    58. Prin Încheierea din 14 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 27.653/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 5, art. 6, art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.172D/2016.
    59. Prin Încheierea din 10 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 24.376/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4), (5) şi (6), art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.205D/2016.
    60. Prin Încheierea din 7 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.055/280/2016, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.221D/2016.
    61. Prin Încheierea nr. 104 din 20 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.220/866/2016, Judecătoria Paşcani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.346D/2016.
    62. Prin Încheierea din 17 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.191/337/2016, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată, din oficiu, de către instanţa de judecată şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.408D/2016.
    63. Prin Încheierea din 3 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.043/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti şi care formează Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.437D/2016.
    64. Prin Încheierea din 20 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.292/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 7, art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Alpha Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.644D/2016.
    65. Prin Încheierea din 20 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 17.779/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Alpha Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.648D/2016.
    66. Prin Încheierea din 20 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 17.219/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Alpha Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.698D/2016.
    67. Prin Încheierea din 31 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 26.852/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Alpha Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.726D/2016.
    68. Prin Încheierea din 14 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 32.503/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Improvement Credit Collection - S.R.L. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.751D/2016.
    69. Prin Încheierea din 27 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 20.298/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.163D/2016.
    70. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 27.723/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.313D/2016.
    71. Prin Încheierea din 7 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.402/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.318D/2016.
    72. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 6.491/190/2016, Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.321D/2016.
    73. Prin Încheierea din 6 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 23.840/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 5 alin. (2), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.382D/2016.
    74. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 16.957/300/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.386D/2016.
    75. Prin Încheierea din 14 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 15.967/215/2016, Judecătoria Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.387D/2016.
    76. Prin Încheierea din 6 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.328/280/2016, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2, art. 3, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.391D/2016.
    77. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 17.869/197/2016, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Investcapital Malta LTD şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.398D/2016.
    78. Prin Sentinţa civilă nr. 8.680 din 13 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.863/271/2016, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.399D/2016.
    79. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.980/271/2016, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.415D/2016.
    80. Prin Încheierea din 8 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.386/235/2016, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.417D/2016.
    81. Prin Încheierea din 12 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 36.323/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.439D/2016.
    82. Prin Încheierea din 8 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 23.765/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.442D/2016.
    83. Prin Încheierea din 8 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.428/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Comercială Română - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.443D/2016.
    84. Prin Încheierea din 16 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.241/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 5 alin. (2), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.448D/2016.
    85. Prin Încheierea din 12 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.831/1.748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.459D/2016.
    86. Prin Încheierea din 8 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.020/1.748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.460D/2016.
    87. Prin Încheierea din 25 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.571/236/2016, Judecătoria Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Improvement Credit Collection - S.R.L. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 90D/2017.
    88. Prin Încheierea din 17 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 28.127/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 396D/2017.
    89. Prin Încheierea din 15 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.607/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Comercială Română - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 458D/2017.
    90. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 18.648/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Banca Comercială Română - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 496D/2017.
    91. Prin Încheierea din 15 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 16.173/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 533D/2017.
    92. Prin Încheierea din 28 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 9.256/200/2016, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.440D/2017.
    93. Prin Încheierea din 10 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.849/279/2016, Judecătoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Alpha Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.597D/2017.
    94. Prin Încheierea din 20 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 22.509/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Comercială Română - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.650D/2017.
    95. Prin Încheierea din 26 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.467/233/2016, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Românească - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.704D/2017.
    96. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se reţine, în esenţă, că legea dării în plată prevede că această lege se coroborează cu dispoziţiile mai multor acte normative, însă nu şi în ce fel se va face această operaţiune de coroborare, în condiţiile în care, din punct de vedere material, dispoziţiile legii dării în plată tind mai mult spre o modificare, iar uneori, cum ar fi cazul Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, spre o înlăturare de la aplicare şi schimbare totală a reglementării. De asemenea, nu reglementează situaţia în care se află imobilul, spre exemplu, în cazul în care este afectat de sarcini. Astfel, există o inadvertenţă între scopul declarat de legiuitor şi textul legii dării în plată.
    97. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3)-(5), coroborat cu art. 126 din Constituţie, se arată că legiuitorul a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost respinse acţiunile în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale sau prin care au fost respinse contestaţii la executare formulate în procedura executării silite.
    98. Astfel, se arată că dispoziţiile criticate contravin principiului neretroactivităţii, exigenţelor de calitate a legii, stabilităţii juridice şi respectării drepturilor dobândite şi a intereselor legitime, fiind încălcat principiul securităţii raporturilor juridice, al legalităţii şi al statului de drept. Se arată că modificarea/reaşezarea riscurilor asumate prin contract sau chiar modificarea preţului agreat de părţi nu poate avea loc printr-o ingerinţă a legiuitorului în economia contractului, ci doar în ipoteze excepţionale de rupere a echilibrului contractual, ce trebuie cercetate pentru fiecare contract în parte de către instanţa judecătorească; legea stabileşte o procedură antinomică Codului de procedură civilă; previzibilitatea impunea menţinerea aceloraşi efecte ale contractului de credit cu cele pe care părţile le-au prevăzut sau ar fi putut în mod rezonabil să le prevadă la momentul încheierii contractului; or transformarea bunului din garanţie imobiliară în mijloc de plată cu efect liberatoriu pe parcursul derulării contractului de credit fără acordul creditorului încalcă accesibilitatea şi previzibilitatea legii.
    99. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Constituţie, se arată că legea criticată nu respectă principiul securităţii juridice şi cerinţele de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
    100. Referitor la pretinsa încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituţie, se arată că, prin reglementarea cu titlu obligatoriu a mecanismului dării în plată în cazul contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii, legiuitorul a intervenit întro situaţie juridică ale cărei efecte au fost epuizate încă de la momentul încheierii contractului de credit, drept pentru care prevederile criticate sunt neconstituţionale. În acelaşi sens, se arată că principiul neretroactivităţii legii civile este încălcat atât timp cât se conferă debitorilor executaţi silit posibilitatea de a cere instanţei constatarea ştergerii unor datorii rezultate din contracte de credit declarate scadente anticipat, cu mult înainte de intrarea în vigoare a legii. Mai mult, după darea în plată forţată a bunului imobil, creditorul trebuie să preia toate costurile de administrare, conservare, valorificare aferente proprietăţii, devenind, în acelaşi timp, şi garant în favoarea debitorului în situaţia în care acesta a constituit garanţii reale asupra imobilului sau alte sarcini, efecte inexistente la data încheierii contractului de credit. Astfel, legea nu face diferenţa între facta praeterita, facta pendentia şi facta futura.
    101. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată că, în urma ştergerii creanţei ipotecare prin darea în plată a bunului imobil, creditorul respectiv nu va avea dreptul de urmărire asupra celorlalte bunuri din patrimoniul debitorului, faţă de ceilalţi creditori ipotecari sau chirografari care nu au calitatea de instituţie de credit, instituţie financiară nebancară sau cesionar al acestora. Se consideră că prevederile legii în discuţie au un caracter discriminatoriu, întrucât se aplică numai consumatorilor care îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 4 din lege, iar ceilalţi consumatori nu se pot bucura de beneficiile acestui act normativ; discriminarea se creează şi în cazul creditorilor ipotecari diligenţi, în situaţia în care debitorul are alte bunuri libere de sarcini, se creează o situaţie preferenţială pentru ceilalţi creditori în comparaţie cu creditorii diligenţi care şi-au constituit o garanţie. De asemenea, legea tratează în mod discriminatoriu creditorul, în speţă, banca, în comparaţie cu consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, deşi la momentul semnării acestor contracte regimul juridic era complet diferit. Prin urmare, dispoziţiile criticate pun creditorul într-o poziţie de inferioritate şi inegalitate, câtă vreme transferul dreptului de proprietate nu este condiţionat de acordul creditorului pentru dobândirea imobilului. Astfel, consumatorului i se recunoaşte dreptul de a se libera de datorie prin simplul transfer al imobilului constituit drept garanţie, fără a ţine cont de interesul şi opţiunea creditorului, ceea ce este, evident, un privilegiu creat de lege pentru împrumutaţi.
    102. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 şi art. 24 din Constituţie, se arată că prevederile legii criticate dau dreptul debitorilor să schimbe obiectul, preţul, riscul contractului după bunul lor plac şi în lipsa verificărilor prealabile privind îndeplinirea condiţiilor obiective şi subiective pentru aplicarea „protecţiei“; legea limitează acţiunea creditorului de a contesta starea bunului dat în plată, culpa debitorului în diminuarea valorii bunului ipotecat sau starea de necesitate învederată de debitor, drept pentru care nu se respectă cerinţele accesului liber la justiţie. Astfel, se încalcă dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie, având în vedere că obiectul contestaţiei este limitat strict la condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 - dispoziţii care sunt neconstituţionale în raport cu libertatea economică şi dreptul de proprietate. Deşi creditorul are dreptul de a contesta notificarea cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului afectat garanţiei, prin darea în plată, acesta nu poate formula nicio apărare cu privire la drepturile sale şi cu privire la aspectele particulare ale speţei care ar putea conduce, eventual, la o inadmisibilitate a notificării. Având în vedere că, faţă de condiţiile de admisibilitate prevăzute în lege, se conferă un drept general tuturor consumatorilor, fără a se avea în vedere o reechilibrare a contractului, în contextul în care executarea acestuia ar deveni prea oneroasă pentru consumator, din diverse circumstanţe excepţionale, limitarea obiectului contestaţiei strict la aceste motive echivalează, în cele din urmă, cu o îngrădire nejustificată a dreptului la apărare şi a accesului la justiţie, care, în aceste condiţii, devine ineficace şi iluzoriu.
    103. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, se apreciază că, prin efectul liberatoriu, constând în ştergerea creanţei reziduale a băncii, formată din diferenţa dintre soldul creditorului la momentul plăţii şi valoarea imobilului, dreptul de proprietate al băncii asupra acestei creanţe este iremediabil afectat, ceea ce duce la concluzia neconstituţionalităţii unor prevederi ale legii criticate. În acest context, se precizează faptul că se încalcă atât dreptul de proprietate al băncii, cât şi al creditorului cesionar, după caz. Se ajunge la pierderea dreptului de creanţă avut împotriva împrumutatului/garanţilor, acesta fiind înlocuit cu un drept real asupra unui imobil care are o valoare incertă. Mai mult, se poate întâmpla ca bunul imobil să nu fie transmis în patrimoniul băncii liber de sarcini, nefiind reglementată nici măcar obligaţia de garantare a debitorului ce apelează la procedura dării în plată a imobilului; prin efectul legii, banca este deposedată de un bun actual, respectiv dreptul de creanţă născut în temeiul contractului de credit. Se mai susţine că Legea nr. 77/2016 restrânge dreptul de proprietate privată, fără ca niciuna dintre justificările cuprinse la art. 53 din Constituţie să existe.
    104. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, se subliniază că libertatea contractuală a părţilor nu presupune doar libertatea acestora de a-şi asuma obligaţii şi de a dobândi drepturi, ci şi libertatea de a-şi asuma riscuri ale contractului, pe care trebuie să le respecte. Libertatea economică presupune un cadru economic caracterizat prin stabilitate, în care participanţii pot stabili un preţ al contractului prin negociere în funcţie de condiţiile de pe piaţă.
    105. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 din Constituţie, se susţine că, faţă de expunerea de motive, legea apare ca o măsură de protecţie/asistenţă socială, măsură care, potrivit Constituţiei, nu poate fi dispusă de către statul român, decât pe propria sa cheltuială, iar nu prin afectarea drepturilor patrimoniale şi intereselor unor persoane de drept privat.
    106. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 53 alin. (2) din Constituţie, se apreciază că Legea nr. 77/2016 restrânge libertatea contractuală, fără ca niciuna dintre justificările cuprinse la art. 53 din Constituţie să existe. Astfel, dispoziţiile criticate permit hazardul moral al liberării discreţionare de datorie de către debitori aflaţi în situaţii economico-financiare care nu sunt excepţionale, context în care se permite modificarea discreţionară a preţului contractului de către debitor, ceea ce reprezintă un stimulent pentru ca acesta să nu îşi execute obligaţiile de plată a datoriilor. De asemenea, legea nu urmăreşte un scop legitim în sensul că vizează interese pur private, şi nu pe cele generale, că adoptarea acesteia nu a fost necesară, existând la îndemâna părţilor contractante şi alte mecanisme, precum cel al impreviziunii, şi că legea nu asigură un just echilibru între interesele creditorului şi ale debitorului.
    107. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 73 alin. (3) din Constituţie, se arată că legea reglementează aspecte referitoare la proprietate care cad sub incidenţa acestor dispoziţii constituţionale, astfel că trebuia adoptată ca lege organică, şi nu ordinară; din moment ce legea criticată reglementează derogări de la Codul civil, lege organică, şi normele derogatorii trebuie să fie adoptate ca lege organică.
    108. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 135 din Constituţie, se precizează că prevederile criticate aduc atingere principiilor libertăţii contractuale, întrucât procedura dării în plată, deşi ar fi trebuit să aibă un caracter consensual, este lăsată exclusiv la opţiunea debitorului, nefiind, astfel, necesar consimţământul creditorului. Mai mult, legea în ansamblul său favorizează comportamentul iresponsabil al consumatorilor care, la momentul încheierii contractului de credit, trebuiau să prevadă şi riscurile acestuia cu privire la aprecierea/deprecierea monedei de schimb.
    109. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 148 din Constituţie, se arată că, potrivit domeniului de reglementare a legii, aceasta se aplică şi în cazul contractelor de credit de consum referitoare la bunuri imobile rezidenţiale care intră în sfera de reglementare a Directivei 2014/17/UE. Potrivit art. 23 din Directiva 2014/17/UE, statele membre pot să reglementeze un cadru legal care să asigure cel puţin dreptul consumatorului de a converti contractul de credit într-o monedă alternativă, în condiţii specificate sau să fie în vigoare alte aranjamente pentru a limita riscul ratei de schimb valutar. Cu toate acestea, în art. 23 alin. (5) din Directiva 2014/17/UE se prevede în mod clar că astfel de reglementări nu pot fi aplicate cu efect retroactiv. În acelaşi sens dispune şi art. 43 din directivă, dispoziţiile fiind clare în sensul stabilirii aplicării lor doar pentru viitor, neputând fi aplicate cu efect retroactiv, ci doar contractelor de credit încheiate după data de 21 martie 2016. Din această perspectivă, este evidentă contradicţia dintre reglementarea europeană şi cea naţională. De asemenea, se apreciază că se aduce atingere art. 148 alin. (2) din Constituţie, ca urmare a nerespectării obligaţiei statului de asigurare a stabilităţii economice, prevăzută de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În vederea asigurării stabilităţii preţurilor, autorităţile naţionale au obligaţia de a solicita Băncii Centrale Europene un aviz cu privire la proiectul legii dării în plată, context în care se precizează că singurele menţiuni cu privire la dispoziţiile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale sunt în expunerea de motive, iar nu în cuprinsul legii, ceea ce ar putea duce la declanşarea procedurii de infringement din partea Comisiei Europene, ca urmare a faptului că anumite aspecte reglementate de directive nu se regăsesc în legea criticată.
    110. În acest context, în considerentele avute în vedere în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se menţionează Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Constituţionale, prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar şi prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente.
    111. Pentru toate argumentele expuse, autorii excepţiei susţin neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate şi, în consecinţă, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate formulate.
    112. Judecătoria Botoşani - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.788D/2016, opinează în sensul că nu sunt încălcate prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    113. Judecătoria Brad, în Dosarul nr. 1.794D/2016, nu îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    114. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.796D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată prin raportare la dispoziţiile art. 53 cu referire la art. 44 din Constituţie.
    115. Judecătoria Zalău, în Dosarul nr. 1.811D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    116. Judecătoria Zalău, în Dosarul nr. 1.813D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    117. Judecătoria Zalău, în Dosarul nr. 1.814D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    118. Judecătoria Zalău, în Dosarul nr. 1.815D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    119. Judecătoria Oradea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.817D/2016, opinează în sensul caracterului neîntemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate.
    120. Judecătoria Oradea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.818D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în ceea ce priveşte art. 11 din Legea nr. 77/2016, în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    121. Judecătoria Arad - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.820D/2016, opinează în sensul că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
    122. Judecătoria Arad - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.821D/2016, opinează în sensul că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
    123. Judecătoria Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.822D/2016, arată că, în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat cu privire la pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii, sens în care menţionează Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001. De asemenea, precizează că, potrivit prevederilor art. 112 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile art. 1.492 alin. (2) şi ale art. 1.493 din Codul civil, dispoziţii de drept comun privind darea în plată, se aplică şi în cazul în care obligaţia s-a născut înainte de data intrării în vigoare a acestuia, dacă darea în plată are loc ulterior acestei date.
    124. Judecătoria Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.823D/2016, arată că, în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat cu privire la pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii; se face trimitere la dispoziţiile Codului civil referitoare la darea în plată, care se aplică şi în cazul în care obligaţia s-a născut înainte de data intrării în vigoare a acestuia, dacă darea în plată are loc ulterior acestei date.
    125. Judecătoria Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.824D/2016, arată că, în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat cu privire la pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii; se face trimitere la dispoziţiile Codului civil referitoare la darea în plată, care se aplică şi în cazul în care obligaţia s-a născut înainte de data intrării în vigoare a acestuia, dacă darea în plată are loc ulterior acestei date.
    126. Judecătoria Fălticeni, în Dosarul nr. 1.830D/2016, opinează că scopul Legii nr. 77/2016 este unul de protecţie a debitorilor aflaţi în imposibilitate de plată, însă criteriile folosite de lege pentru diferenţierea între aceştia sunt de natură să aducă atingere principiului egalităţii în drepturi.
    127. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.832D/2016, opinează în sensul că dispoziţiile Legii nr. 77/2016 sunt constituţionale.
    128. Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.841D/2016, opinează în sensul că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3) şi art. 7 din Legea nr. 77/2016, acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei; în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 77/2016, acestea sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    129. Judecătoria Bacău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.843D/2016, opinează în sensul că „în aparenţă, Legea nr. 77/2016 încalcă principii constituţionale“.
    130. Judecătoria Arad - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.851D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
    131. Judecătoria Arad - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.852D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
    132. Judecătoria Mizil, în Dosarul nr. 1.853D/2016, opinează în sensul că nu sunt încălcate prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    133. Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 1.854D/2016, opinează în sensul că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, cu excepţia art. 11 din Legea nr. 77/2016, care încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    134. Judecătoria Sfântu Gheorghe, în Dosarul nr. 1.856D/2016, opinează în sensul caracterului întemeiat, în parte, al excepţiei de neconstituţionalitate.
    135. Judecătoria Câmpina - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.857D/2016, opinează în sensul că nu sunt încălcate prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    136. Judecătoria Reghin, în Dosarul nr. 1.859D/2016, opinează în sensul caracterului neîntemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate, raportat la argumentele părţilor.
    137. Judecătoria Zalău, în Dosarul nr. 1.860D/2016, opinează în sensul caracterului întemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate.
    138. Judecătoria Luduş, în Dosarul nr. 1.861D/2016, nu îşi exprimă opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
    139. Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în Dosarul nr. 1.890D/2016, nu îşi exprimă opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
    140. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.893D/2016, opinează în sensul că prevederile criticate încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, în condiţiile în care îşi extind aplicabilitatea asupra contractelor de credit încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016.
    141. Judecătoria Aleşd, în Dosarul nr. 1.922D/2016, nu şia exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.
    142. Judecătoria Mediaş, în Dosarul nr. 1.935D/2016, opinează în sensul că prevederile art. 11 din Legea nr. 77/2016 încalcă principiul neretroactivităţii legii civile; de asemenea, se apreciază că „se poate considera că Legea nr. 77/2016 încalcă art. 44 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie; în ceea ce priveşte celelalte aspecte precizate în motivarea excepţiei, se arată că „instanţa va omite să se pronunţe pentru a nu se antepronunţa, având în vedere că acestea privesc mai degrabă concordanţa dintre legislaţia internă şi normele de drept internaţional, abordare pe care instanţa o va putea face în cazul soluţionării pe fond a cauzei“.
    143. Judecătoria Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.955D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    144. Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr. 1.962D/2016, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.
    145. Judecătoria Călăraşi, în Dosarul nr. 1.991D/2016, opinează în sensul caracterului întemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate.
    146. Judecătoria Sfântu Gheorghe, în Dosarul nr. 2.009D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    147. Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr. 2.028D/2016, opinează că nu sunt încălcate prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    148. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.039D/2016, opinează în sensul că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
    149. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.041D/2016, opinează în sensul caracterului întemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate.
    150. Judecătoria Gheorgheni, în Dosarul nr. 2.043D/2016, opinează în sensul că prevederile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 sunt neconstituţionale prin raportare la art. 15 alin. (2) şi art. 44 din Constituţie; excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 77/2016 este neîntemeiată.
    151. Judecătoria Urziceni, în Dosarul nr. 2.103D/2016, opinează în sensul caracterului neîntemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate.
    152. Judecătoria Mediaş, în Dosarul nr. 2.152D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    153. Judecătoria Târgu-Neamţ, în Dosarul nr. 2.153D/2016, nu îşi exprimă opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
    154. Judecătoria Botoşani - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.154D/2016, opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate.
    155. Judecătoria Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.156D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    156. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.172D/2016, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.
    157. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.205D/2016, opinează că excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind întemeiată.
    158. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă în Dosarul nr. 2.221D/2016, opinează în senul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    159. Judecătoria Paşcani - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.346D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    160. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.437D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    161. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.644D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    162. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.648D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    163. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.698D/2016, opinează în sensul că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale.
    164. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.726D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind întemeiată.
    165. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.751D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind întemeiată.
    166. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.163D/2016, opinează în sensul că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale.
    167. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.313D/2016, opinează în sensul că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale.
    168. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.318D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    169. Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.321D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.
    170. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.382D/2016, opinează în sensul că „cel puţin în parte excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată“.
    171. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.386D/2016, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în parte.
    172. Judecătoria Craiova - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.387D/2016, opinează că dispoziţiile Legii nr. 77/2016 sunt constituţionale.
    173. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.391D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.
    174. Judecătoria Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.398D/2016, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.
    175. Judecătoria Oradea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.399D/2016, opinează în sensul că prevederile art. 1, art. 3 şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 nu cuprind dispoziţii neconstituţionale; art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt neconstituţionale în măsura în care, „în considerarea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, art. 1271 din Codul civil, art. 970 alin. (2) din Codul civil din 1864 se urmăreşte restabilirea echilibrului contractual“.
    176. Judecătoria Oradea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.415D/2016, nu se pronunţă asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
    177. Judecătoria Gherla, în Dosarul nr. 3.417D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    178. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.439D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind întemeiată.
    179. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.442D/2016, opinează în sensul că dispoziţiile Legii nr. 77/2016 sunt neconstituţionale, întrucât încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    180. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.443D/2016, opinează în sensul caracterului întemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie.
    181. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.448D/2016, nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, însă arată că se impune analiza constituţionalităţii dispoziţiilor criticate şi prin prisma raţiunilor care au stat la baza edictării actului normativ criticat.
    182. Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr. 3.459D/2016, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.
    183. Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr. 3.460D/2016, opinează în sensul că Legea nr. 77/2016 respectă prevederile Constituţiei.
    184. Judecătoria Giurgiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 90D/2017, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că ar fi o antepronunţare.
    185. Judecătoria Sectorului 3 - Secţia civilă, în Dosarul nr. 396D/2017, opinează că prevederile Legii nr. 77/2016, cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“, sunt constituţionale.
    186. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 458D/2017, opinează în sensul că textele criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    187. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 496D/2017, opinează în sensul că există o „aparenţă de neconstituţionalitate cel puţin în privinţa art. 11 din Legea nr. 77/2016 şi de încălcare a principiului neretroactivităţii“.
    188. Judecătoria Sectorului 4 - Secţia civilă, în Dosarul nr. 533D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.
    189. Judecătoria Buzău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.440D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    190. Judecătoria Piatra-Neamţ, în Dosarul nr. 1.597D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    191. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.650D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    192. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.704D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    193. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    194. Guvernul, faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază astfel: cu privire la sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“, cuprinsă în art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (3) şi alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale; prevederile art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii; excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, precum şi a prevederilor art. 11 teza a doua este inadmisibilă; excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016, este neîntemeiată.
    195. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    196. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 să soluţioneze prezenta excepţie.
    197. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10 şi 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi legea în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, iar în funcţie de data încheierii de sesizare şi în raport cu data publicării Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, art. 11 din Legea nr. 77/2016, cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile.
    198. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, separaţia puterilor în stat şi componenta referitoare la principiul securităţii juridice, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 privind tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) cu privire la categoriile de legi - legi organice, art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti, art. 135 privind economia şi art. 148 cu privire la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt menţionate prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014.
    199. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea nr. 77/2016 are, în esenţă, ca obiect de reglementare instituirea unor mecanisme şi proceduri legale în virtutea cărora debitorii care se află în imposibilitate de a achita împrumutul acordat în baza unui contract de credit să poată proceda la predarea imobilului ipotecat către creditor în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin contractul de credit.
    200. Astfel cum reiese din expunerea de motive, în contextul în care debitorii (persoane fizice) din contractele de credit nu dispun de mijloacele necesare achitării creditului către instituţia de credit, către instituţia financiară nebancară sau către cesionarul creanţei, poate apărea situaţia în care, deşi imobilul aflat în proprietatea debitorului a fost valorificat în urma executării silite, să rămână o diferenţă de plată din partea debitorului, context în care situaţia este inechitabilă, deoarece instituţia de credit sau, după caz, instituţia financiară nebancară a acordat, în principiu, un credit în condiţiile în care valoarea imobilului a fost stabilită chiar de către evaluatori agreaţi de creditor. Or, într-o atare situaţie, se pune problema protejării debitorilor contractelor de credit de abuzurile cesionarilor de creanţe şi, în egală măsură, să fie partajate, într-un mod echitabil, riscurile devalorizării bunului între creditor şi debitor.
    201. Prevederile art. 1 din Legea nr. 77/2016 circumscriu sfera de aplicabilitate a acestei legi - raporturile juridice şi persoanele ce cad sub incidenţa acesteia, respectiv se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor, precum şi celor în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori. Consumatori sunt persoanele definite de Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, şi Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012. Aceste dispoziţii se completează cu prevederile art. 10 din Legea nr. 77/2016, potrivit cărora „va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare. De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal“. Totodată, Curtea observă că, prin Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017, nepublicată la data pronunţării prezentei decizii*, a constatat că art. 1 din Legea nr. 77/2016 nu contravine niciunui text constituţional invocat, acesta stabilind doar sfera de aplicare a legii supuse controlului de constituţionalitate, respectiv a raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor. Mai mult, acest text nici măcar nu stabileşte obiectul legii, obiect care se conturează începând cu art. 3 din lege.
    202. Dispoziţiile art. 2 statuează că prevederile Legii nr. 77/2016 se coroborează cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu celelalte dispoziţii legale în vigoare. Or aceste prevederi respectă tocmai dispoziţiile Legii nr. 24/2000, care statuează că „actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaţiei, scop în care, proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu care se află în conexiune [art. 13 lit. a)]. În cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conţine, iar trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la întregul său conţinut ori numai la o subdiviziune, precizată ca atare [art. 50 alin. (1) şi (3)]. O reglementare din aceeaşi materie şi de acelaşi nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special faţă de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie. Caracterul special al unei reglementări se determină în funcţie de obiectul acesteia, circumstanţiat la anumite categorii de situaţii, şi de specificul soluţiilor legislative pe care le instituie. Reglementarea este derogatorie dacă soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-şi caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri (art. 15).
    203. Faţă de acestea, Curtea nu poate reţine neconstituţionalitatea acestor prevederi astfel cum se susţine în critica de neconstituţionalitate, motivat de aspectul că „Legea dării în plată prevede faptul că această lege se coroborează cu dispoziţiile mai multor acte normative, însă nu prevede în ce fel se va face această operaţiune de coroborare, în condiţiile în care, din punct de vedere material, dispoziţiile legii dării în plată tind mai mult spre o modificare, iar uneori, cum ar fi cazul Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, spre o înlăturare de la aplicare şi schimbare totală a reglementării“.
    204. În continuare, din economia Legii nr. 77/2016, Curtea observă că dispoziţiile acesteia trebuie interpretate în mod necesar prin coroborarea tuturor prevederilor acestei legi, mai cu seamă în ceea ce priveşte art. 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10 şi 11, prevederi care nu pot fi disociate şi interpretate în mod disparat.
    205. Dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 77/2016 prevăd că, prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă, în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) din lege, părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.
    206. Faţă de aceste prevederi, se impune precizarea că, astfel cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, având în vedere că majoritatea contractelor de împrumut vizate de legea criticată au fost încheiate în perioada 2007-2009, acestor contracte le este aplicabil cadrul legal de la acea dată. Astfel, dreptul comun îl constituia Codul civil în vigoare la acea dată, iar reglementări suplimentare, specifice domeniului bancar, se regăseau în Legea nr. 190/1999. Curtea, în jurisprudenţa sa, a observat însă că Legea nr. 77/2016 se aplică şi contractelor care au fost încheiate în baza altor prevederi legale decât cele ale Legii nr. 190/1999. Cu alte cuvinte, şi unele credite care nu au fost contractate în scopul achiziţionării unor imobile au fost garantate prin instituirea unor ipoteci asupra unor bunuri imobile. Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970 (a se vedea Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, şi Decizia nr. 695 din 24 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 15 martie 2017).
    207. Din conţinutul reglementării Legii nr. 77/2016, se deduce că art. 3 este indisolubil legat, în primul rând, de art. 11 din această lege. În timp ce art. 3 se referă la o derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 11 statuează că „prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată“.
    208. Ca atare, evaluând segmentele temporale la care face referire Legea nr. 77/2016, Curtea observă că aceasta dispune aplicabilitatea sa astfel: un moment înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016 - care la rândul său cuprinde două situaţii, respectiv contractele încheiate sub imperiul Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare şi al Codului civil din 1864 şi cele încheiate începând cu 1 noiembrie 2011 sub imperiul Legii nr. 287/2009 privind Codul civil; un moment după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.
    209. Faţă de această situaţie legislativă şi având în vedere faptul că toate contractele de împrumut vizate de dispoziţiile Legii nr. 77/2016, supuse controlului de constituţionalitate, analizate şi concretizate prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, erau încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, Curtea a distins între teza întâi şi teza a doua ale art. 3, prin coroborare cu art. 11 (a se vedea paragraful 104 din Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016).
    210. Dispoziţiile art. 4 prevăd condiţiile cumulative ce trebuie îndeplinite pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată, respectiv: a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi. În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.
    * Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 29 ianuarie 2018.

    211. Dispoziţiile art. 5 prevăd procedura de urmat în cazul subiecţilor de drept prevăzuţi de această lege. Astfel, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4. Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalităţi, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi. Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia, îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. Cu cel puţin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părţile transmit acestuia informaţiile şi înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată. Toate costurile notariale şi, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor.
    212. Dispoziţiile art. 6 prevăd că de la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari. În situaţia admiterii definitive a contestaţiei prevăzute la art. 7, creditorul poate demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât şi împotriva altor garanţi personali sau ipotecari. Demersurile prevăzute la art. 5 şi art. 7-9 pot fi întreprinse şi de codebitori, precum şi de garanţii personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau al succesorilor săi. Acţiunea în regres împotriva debitorului principal va putea fi formulată numai după stingerea integrală a datoriei izvorând din contractul de credit, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi. Ca atare, cu privire la art. 5 şi 6 din lege, Curtea constată că acestea reglementează procedura de derulare a dării în plată a imobilului ipotecat. Curtea observă că art. 3 teza a doua din lege a fixat regulile de drept substanţial subsumate principiului impreviziunii în contractele de credit, iar art. 5 şi 6 din lege reglementează, în esenţă, procedura de urmat pentru aplicarea regulilor anterior menţionate (a se vedea Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017, paragraful 99).
    213. Dispoziţiile art. 7 prevăd că, în termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege. Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul. Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate. Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. În situaţia în care se admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi repuse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege. În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.
    214. Dispoziţiile art. 8 prevăd că, în situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor. Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul. Până la soluţionarea definitivă a cererii prevăzute la alin. (1) se menţine suspendarea oricărei plăţi către creditor, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. Acţiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru. Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.
    215. În acest context, Curtea reţine că dispoziţiile legale, menţionate mai sus, au format obiectul controlului de constituţionalitate în coroborare cu art. 11 din Legea nr. 77/2016, sens în care în cuprinsul acestei decizii vor fi redate aspecte din considerentele reţinute de instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa cu privire la Legea nr. 77/2016.
    216. Dispoziţiile art. 9 prevăd că hotărârea pronunţată potrivit prevederilor art. 8 poate fi atacată cu apel, în termen de 7 zile de la comunicare. Ca atare, Curtea constată că acest din urmă text legal reglementează faptul că hotărârea prin care se admite sau se respinge cererea de constatare a stingerii obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi de transmitere a dreptului de proprietate către creditor este supusă apelului în termen de 7 zile de la comunicare. Or în temeiul art. 21 alin. (3) şi art. 129 din Constituţie, legiuitorul este cel competent să stabilească atât căile de atac, cât şi termenele în care acestea se exercită (a se vedea Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017, paragraful 117).
    217. Dispoziţiile art. 10 prevăd că la momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare. De aceste dispoziţii beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal. Curtea constată că acest text de lege reglementează momentul de la care darea în plată îşi produce efectele, respectiv de la data încheierii contractului translativ de proprietate sau de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, fiind un aspect de procedură, şi nu unul de drept substanţial (a se vedea şi Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017, paragraful 118).
    218. De altfel, astfel cum s-a arătat la examinarea art. 1, aceste dispoziţii completează sfera subiecţilor cărora li se aplică Legea nr. 77/2016. Astfel, în virtutea prevederilor Legii nr. 77/2016, darea în plată stinge datoria în egală măsură pentru toţi subiecţii de drept care sunt vizaţi, respectiv consumator, codebitor, coplătitor sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal.
    219. Dispoziţiile art. 11 prevăd că, în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit (precum şi din devalorizarea bunurilor imobile), legea se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată. Aceste dispoziţii, astfel cum s-a menţionat mai sus, trebuie coroborate cu întreg ansamblul legii.
    220. Curtea constată că atât Legea nr. 77/2016, în ansamblul său, cât şi prevederi punctuale din acest act normativ, în raport cu prevederi constituţionale şi critici de neconstituţionalitate similare, au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care este Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016. Ulterior, în raport cu considerentele, dispozitivul şi data publicării în Monitorul Oficial a acestei decizii, Curtea şi-a conturat o jurisprudenţă pe care a dezvoltat-o în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, Decizia nr. 238 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 11 august 2017, Decizia nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, Decizia nr. 358 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 3 octombrie 2017, Decizia nr. 359 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 1 noiembrie 2017, Decizia nr. 367 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 17 iulie 2017, Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017^1, Decizia nr. 566 din 19 septembrie 2017^2, Decizia nr. 567 din 19 septembrie 2017^3, Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2017^4, Decizia nr. 569 din 19 septembrie 2017^5, Decizia nr. 570 din 19 septembrie 2017^6, nepublicate la data pronunţării prezentei decizii.
    221. Faţă de jurisprudenţa sa în materie, Curtea constată că, în prezenta cauză, în ceea ce priveşte o parte dintre dispoziţiile legale criticate cuprinse în Legea nr. 77/2016, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, a căror existenţă rezultă din dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“, precum şi din dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“.
    222. Astfel, referitor la situaţia de fapt din cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti a quo care au sesizat instanţa de contencios constituţional, Curtea reţine că, în prezentele cauze, contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011.
    223. Faptul că aceste contracte de credit, ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanţei judecătoreşti a quo care au sesizat Curtea în aceste dosare, au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant în examinarea admisibilităţii excepţiei având ca obiect dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reţine că, potrivit primei teze a acestuia, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016 şi, implicit, a noului Cod civil.
    224. În ceea ce priveşte prevederile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 („prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“), având în vedere că acelaşi contract de credit a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, adică 1 octombrie 2011, prevederile de lege criticate nu pot fi aplicate contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, aşa încât Curtea va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016.
    225. De asemenea, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 120, Curtea a constatat că prevederile art. 11 teza întâi raportate la cele ale art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească, în condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare. Astfel, din punct de vedere procedural, instanţa judecătorească, în condiţiile formulării contestaţiei de către creditor sau a acţiunii în constatare de către debitor, va verifica îndeplinirea condiţiei notificării creditorului conform celor prevăzute de Legea nr. 77/2016, precum şi îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 4 din lege, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii în cadrul art. 7 din lege, respectiv art. 8 ori în cadrul art. 9 din aceeaşi lege. Curtea a precizat, astfel, că instanţa judecătorească care, în condiţiile legii, este independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea impreviziunii până la limita superioară impusă de Legea nr. 77/2016 (predarea imobilului şi ştergerea datoriilor principale şi accesorii).
    226. Totodată, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 116, Curtea a constatat că instituţia impreviziunii, aplicabilă ope legis pentru toate contractele încheiate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, nu poate fi recunoscută, fiind în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. În aceste condiţii, prevederile legale criticate nu sunt clare, permiţând interpretări contradictorii cu privire la posibilitatea instanţei judecătoreşti de a verifica îndeplinirea condiţiilor privind existenţa impreviziunii. Or posibilitatea părţilor din contractele respective de a prezenta situaţia de fapt dintr-un dosar în faţa unei instanţe judecătoreşti este absolut necesară, având în vedere că judecătorul trebuie să verifice această situaţie, astfel încât instituţia dării în plată să nu fie un instrument discreţionar pus la dispoziţia doar a unei părţi şi, astfel, să dezechilibreze raportul contractual. Numai în acest fel se poate asigura, în aceste cazuri, respectarea principiului egalităţii armelor în cadrul procesului civil.
    227. La paragraful 122 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat că sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este neconstituţională. Astfel, analizând problema constituţionalităţii acestei sintagme din cuprinsul art. 11 Legii nr. 77/2016, Curtea a constatat că obiectul contractelor de credit îl reprezintă sume de bani, şi nu bunuri imobile. În condiţiile în care art. 11 teza întâi prevede ca un criteriu de sine stătător, criteriul devalorizării bunurilor imobile ce fac obiectul garanţiei aduse de debitor, se ajunge la o încălcare a dreptului de proprietate privată asupra sumelor de bani ale împrumutătorului (instituţiei de credit), drept prevăzut de art. 44 din Constituţie. Curtea a constatat că un astfel de criteriu, care a fost prevăzut alternativ cu cel al riscurilor ce izvorăsc din contractul de credit şi deci folosit de sine stătător, este incompatibil cu aplicarea impreviziunii de către instanţa judecătorească, astfel cum a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864. Faptul că garanţia adusă se devalorizează nu are legătură cu executarea contractului de credit. Acest criteriu ar putea, în schimb, să fie folosit în coroborare cu principiul echităţii ca parte a teoriei impreviziunii, astfel cum a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864. Ca atare, instanţa judecătorească urmează să evalueze dezechilibrul prestaţiilor rezultate din contractul de credit şi prin recurgerea la acest criteriu atunci când contractul de credit a fost convenit în vederea achiziţionării unui imobil.
    ^1 Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 29 ianuarie 2018.
    ^2 Decizia nr. 566 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2018.
    ^3 Decizia nr. 567 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 30 ianuarie 2018.
    ^4 Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 28 noiembrie 2017.
    ^5 Decizia nr. 569 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 21 decembrie 2017.
    ^6 Decizia nr. 570 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 17 ianuarie 2018.

    228. Totodată, în dinamica jurisprudenţială în materie, prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragraful 28, Curtea a statuat că prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, decizie interpretativă, nu a constatat neconstituţionalitatea pură şi simplă a prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 şi a art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, ci a stabilit, în calitatea sa de garant al supremaţiei Constituţiei (art. 142 din Legea fundamentală), condiţiile în care dispoziţiile legale antereferite se subsumează exigenţelor Constituţiei. Or în cazul deciziilor interpretative, în măsura în care aspectele de neconstituţionalitate deduse din motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate nu vizează înţelesul normei juridice care a fost exclus din sfera cadrului constituţional, Curtea a reţinut că, în analiza acestora, nu este incident art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea Decizia nr. 1.470 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, Decizia nr. 146 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, sau Decizia nr. 843 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2016, paragraful 25). Atunci când critica de neconstituţionalitate a unei norme juridice priveşte un înţeles sau înţelesuri ale acesteia care se bucură, în continuare, de prezumţia de constituţionalitate şi care nu au fost excluse din cadrul constituţional prin decizia interpretativă, este evident că instanţa constituţională este competentă să analizeze fondul excepţiei de neconstituţionalitate [a se vedea şi Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, paragraful 48].
    229. În acest context, Curtea reţine că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Ca atare, ţinând cont de faptul că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, mai sus menţionată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, aşadar ulterior datei încheierilor de sesizare, aceasta producând efecte pentru instanţa de contencios constituţional de la data pronunţării, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3) şi alin. (5)-(6) şi ale art. 8 alin. (1)-(4) din Legea nr. 77/2016, precum şi a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.
    230. În ceea ce priveşte celelalte aspecte relevate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, iar Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său. În acest sens pot fi enumerate, spre exemplu, Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, Decizia nr. 238 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 11 august 2017, Decizia nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, Decizia nr. 358 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 3 octombrie 2017, Decizia nr. 359 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 1 noiembrie 2017, Decizia nr. 367 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 17 iulie 2017, Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017^1, Decizia nr. 569 din 19 septembrie 2017^2, Decizia nr. 614 din 5 octombrie 2017^3, nepublicate la data pronunţării prezentei decizii.
    231. Faţă de această împrejurare, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
    232. Astfel, cu privire la art. 11 teza întâi raportat la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, Curtea, prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 44-49, a arătat că mecanismul procedural reglementat de legiuitorul ordinar în vederea aplicării art. 8 alin. (5) din lege are în vedere, ca şi în cazul art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, două etape cu o semnificaţie deosebită în economia acesteia. O primă etapă, obligatorie, se subsumează unei negocieri directe între părţi şi priveşte procedura notificării reglementate de art. 5 alin. (1) din lege, părţile putând ele însele să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit, prin darea în plată a imobilului. Această etapă se aplică şi trebuie parcursă indiferent dacă bunul imobil ipotecat a fost sau nu vândut în cadrul unei proceduri execuţionale la data intrării în vigoare a legii. Cea de-a doua etapă, judiciară, facultativă prin natura sa, vizează intervenţia instanţelor judecătoreşti la cererea debitorilor, în vederea aplicării Legii nr. 77/2016, respectiv constatarea stingerii datoriei izvorâte din contractul de credit. Astfel, debitorul obligaţiilor de plată a sumelor de bani în cadrul unui contract de credit trebuie să parcurgă, în mod obligatoriu, prima etapă procedurală, în sensul ajungerii la un consens cu creditorul şi al evitării, pe cât posibil, a intervenţiei în cadrul raporturilor contractuale a instanţei judecătoreşti. Legiuitorul a reglementat acest mecanism procedural în două etape pentru a da posibilitatea încetării contractului, ca rezultat al acordului de voinţă al părţilor, fără intervenţia instanţelor judecătoreşti, apelarea la forţa de constrângere a statului realizându-se, în mod evident, numai atunci când părţile nu ajung la un consens.
    ^1 Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 29 ianuarie 2018.
    ^2 Decizia nr. 569 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 21 decembrie 2017.
    ^3 Decizia nr. 614 din 5 octombrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 22 ianuarie 2018.

    233. Prin urmare, a apela direct la instanţa judecătorească, cu nesocotirea primei etape, cea a notificării, echivalează cu caracterul inadmisibil al unei asemenea acţiuni promovate în temeiul art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, instanţele judecătoreşti fiind în drept, în această ipoteză, să respingă ca atare acţiunea debitorului. Acesta a fost şi este sensul Deciziei nr. 639 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 12 ianuarie 2017, în care Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, pe motiv că însăşi acţiunea principală era inadmisibilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014, Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, paragraful 18, Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 31 august 2016, paragraful 22, sau Decizia nr. 101 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 26 aprilie 2017, paragraful 16). De altfel, în cauza antereferită, cererea de chemare în judecată, având ca obiect constatarea stingerii datoriilor rezultate din contractul de credit, întemeiată pe art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, a fost formulată în mod direct de către debitor, fără a urma procedura obligatorie a notificării.
    234. Prin urmare, indiferent dacă bunul imobil constituit drept garanţie pentru executarea contractului de credit a fost vândut anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, debitorul este obligat, din punct de vedere procedural, să parcurgă mai întâi etapa notificării şi de abia după aceea să solicite concursul instanţelor judecătoreşti pentru constatarea stingerii datoriei.
    235. În privinţa bunurilor imobile adjudecate anterior intrării în vigoare a legii, ipoteză ce a format obiectul dosarului instanţei judecătoreşti a quo, în acea cauză, Curtea a constatat că legiuitorul ordinar a recurs la o ficţiune juridică, în sensul că datoriile rezultate din contractul de credit sunt considerate stinse, chiar dacă bunul imobil aferent garanţiei a fost vândut la un preţ mai mic decât valoarea datoriei debitorului către instituţia de credit. Practic, legiuitorul a apreciat, în contextul impreviziunii, că sumele de bani plătite în mod voluntar în executarea contractului, cele obţinute din adjudecarea bunului, indiferent de data la care aceasta a avut loc, precum şi, după caz, sumele rezultate din urmărirea silită a altor bunuri ale debitorului până la data formulării notificării acoperă valoarea datoriilor aferente contractului de credit. O asemenea ficţiune juridică, departe de a fi arbitrară, valorifică un element accesoriu al contractului de credit, ipoteca, definită, în cazul de faţă, ca fiind un drept real asupra unui bun imobil afectat restituirii sumei de bani împrumutate, şi este de natură să asigure echilibrul contractual dintre părţi în limitele riscului inerent unui contract de credit, eliminând din sfera raporturilor dintre debitor şi creditor riscul supraadăugat.
    236. Prin urmare, Curtea a constatat că textul criticat nu încalcă art. 44 din Constituţie, în măsura în care acesta este aplicat în condiţiile intervenirii impreviziunii. În caz contrar, s-ar accepta, pe de o parte, ruinarea debitorului şi îmbogăţirea fără justă cauză a creditorului, temeiul acestei îmbogăţiri nemaiputându-l constitui contractul de credit anterior încheiat, ci situaţia imprevizibilă intervenită pe parcursul derulării contractului, iar, pe de altă parte, s-ar crea o vădită inegalitate între debitorii care, având în vedere aceeaşi situaţie de impreviziune, au reuşit să reziste acesteia pe un interval temporal mai extins sau mai restrâns. Or acest criteriu, coroborat cu data intrării în vigoare a legii, este unul artificial şi arbitrar, întrucât impreviziunea trebuie evaluată în exclusivitate în funcţie de echilibrul contractual dintre părţi, fiind, aşadar, o chestiune ce ţine de dezechilibrarea prestaţiilor la care acestea s-au obligat datorită unui element exterior conduitei lor, a cărui amploare nu putea fi prevăzută. Aşadar, stingerea datoriei prin darea în plată a imobilului ipotecat reprezintă o ficţiune juridică aplicabilă tuturor procedurilor de executare silită începute anterior sau ulterior intrării în vigoare a legii, indiferent că bunul aferent garanţiei a fost vândut în cadrul acestei proceduri anterior/ulterior intrării în vigoare a legii, singura condiţie impusă de legiuitor fiind ca executarea bunului principal şi a accesoriilor să fie în curs la data depunerii notificării. Aşa fiind, ca urmare a stingerii datoriilor prin darea în plată a bunului în condiţiile legii criticate, executarea/executarea silită a debitorului încetează.
    237. Astfel cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 638 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 14 februarie 2017, paragraful 25, instanţa judecătorească, fiind independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea instituţiei impreviziunii în temeiul Legii nr. 77/2016, în configurarea determinată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, respectiv în temeiul prevederilor art. 969 şi art. 970 din Cod civil din 1864, chiar şi în cauzele în care este începută executarea silită, indiferent de stadiul executării silite a bunului ipotecat, respectiv în speţele unde este pusă în discuţie o asemenea chestiune, cu consecinţa stingerii datoriilor rezultate din contractele de credit.
    238. Curtea a mai reţinut că revine instanţelor de judecată competenţa de a stabili cadrul procesual în care se soluţionează litigiul dedus judecăţii, în funcţie de stadiul derulării contractului de credit. Totodată, Curtea a reiterat faptul că este rolul instanţelor de judecată să interpreteze normele legale şi să facă aplicarea acestora în funcţie de conţinutul normativ, respectiv dacă sunt norme de drept substanţial sau de drept procesual şi dacă sunt de imediată aplicare, precum şi cu privire la prioritatea acestora, în funcţie de caracterul de normă specială sau de drept comun (a se vedea Decizia nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, paragrafele 40 şi 42).
    239. Având în vedere cele de mai sus, Curtea a constatat că soluţia legislativă de stingere a datoriilor izvorâte din contractele de credit, indiferent de data la care a fost vândut bunul imobil ipotecat, prin licitaţie publică sau printr-un alt mod agreat de creditor, nu încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului, consacrat de art. 44 din Constituţie.
    240. Totodată, prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, paragrafele 50-60, Curtea a reţinut că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligaţiei un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăţilor pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Este o măsură conexă firească deciziei debitorului de a transmite creditorului dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar. Suspendarea plăţilor aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia prin care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă pe perioada suspendării plăţilor celelalte obligaţii ale debitorului rezultate din acesta se execută în continuare.
    241. În acest context, Curtea a reţinut că suspendarea antemenţionată se aplică atât în situaţia în care creditorul obligaţiei de plată nu formulează contestaţie împotriva notificării transmise, cât şi în situaţia în care acesta din urmă formulează o asemenea contestaţie. Astfel, în lipsa formulării contestaţiei prevăzute de art. 7 alin. (1) din lege, notificarea transmisă creditorului rămâne definitivă, în sensul că ambele părţi acceptă faptul că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, în condiţiile intervenirii impreviziunii, părţile având posibilitatea de a negocia pentru a ajunge la un alt acord în termenul prevăzut de art. 5 alin. (3) din lege. De abia după expirarea termenului menţionat se poate încheia actul de dare în plată. Pe toată perioada de timp care acoperă termenul de contestare, precum şi termenul de negociere executarea plăţilor derivate din contractul de credit este suspendată. În acest fel, legiuitorul a pus la îndemâna debitorului un instrument juridic, prin intermediul căruia echilibrează poziţia economică net inferioară a consumatorului în raport cu profesionistul în condiţiile intervenirii impreviziunii. Ar fi fost, de altfel, nefiresc ca, pe această perioadă, contractul să fi continuat să se execute ca atare, mai ales că este una preprocesuală, de negociere între părţi, în care sunt cercetate posibilităţile de continuare a executării contractului de credit, prin adaptarea acestuia la noile condiţii socioeconomice. În schimb, în ipoteza în care creditorul formulează contestaţie, notificarea este afectată de o condiţie rezolutorie, aceea a admiterii contestaţiei de către instanţa judecătorească competentă. Însă, indiferent dacă această condiţie se împlineşte, pe toată perioada în care curge termenul de formulare a contestaţiei şi a judecăţii, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, notificarea are drept efect şi suspendarea plăţilor rezultate din contractul de credit, ca o măsură provizorie şi conexă acesteia.
    242. De asemenea, Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului, pentru că suspendarea plăţilor este o măsură imediată, menită să împiedice ruina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condiţiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestaţia creditorului, debitorul obligaţiei va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată.
    243. Curtea, având în vedere conţinutul normativ al art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a constatat că acestea reglementează o intervenţie etatică cu privire la executarea contractelor de credit aflate în curs. De principiu, niciun text constituţional nu împiedică legiuitorul să intervină în executarea acestor contracte în vederea reechilibrării lor, cu respectarea condiţiilor impuse prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 referitoare la buna-credinţă şi echitatea ce trebuie să guverneze această materie. Însă, intensitatea acestei intervenţii, privită din perspectiva exigenţelor Constituţiei, trebuie evaluată prin prisma testului de proporţionalitate dezvoltat de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în condiţiile în care drepturile relative, distinct de aplicarea art. 53 din Constituţie, cunosc limitări implicit admise, rezultate atât din evoluţia şi confruntarea acestora în timp, cât şi din perspectiva titularilor lor.
    244. În acest context, prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 38-42, instanţa de contencios constituţional a analizat dacă măsura criticată este adecvată, necesară şi dacă respectă un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele individuale. Astfel s-a reţinut că, în mod abstract, suspendarea executării plăţilor este o măsură capabilă să îndeplinească scopul legitim urmărit, neexistând nicio abatere între substanţa acesteia şi finalitatea pe care o are în vedere. Mai mult, măsura reglementată şi finalitatea avută în vedere se află într-un evident raport de consecvenţă logică, drept care se impune concluzia irefragabilă a caracterului său adecvat. De asemenea, Curtea a constatat că măsura legală criticată este necesară, legiuitorul având deplina competenţă constituţională, în temeiul art. 15 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, de a proteja într-un mod efectiv interesele patrimoniale ale cetăţenilor săi, atunci când în paradigma executării contractului - de credit, în cazul de faţă - intervine un aspect care ţine de impreviziune. Din întreg arsenalul de măsuri pe care legiuitorul le avea la îndemână, a apelat la suspendarea temporară a plăţilor rezultate din contractul de credit, măsură ce trebuie calificată ca având un grad de intruziune moderat asupra dreptului de proprietate al creditorului, aspect dedus atât prin natura sa juridică de măsură vremelnică/provizorie, cât şi din posibilitatea creditorului de a-şi vedea executată creanţa întru totul, în măsura în care instanţa judecătorească admite contestaţia formulată. Desigur, astfel cum s-a precizat, această opţiune a legiuitorului nu este cea mai puţin intruzivă, ipoteză în care legiuitorul ar fi trebuit să lase instanţei judecătoreşti competenţa de a decide ea însăşi, eventual, prin procedura ordonanţei preşedinţiale sau suspendarea executării silite, după caz, dacă se impune măsura suspendării în mod temporar a plăţii sumelor de bani aferente contractului de credit. Totuşi, Curtea a constatat că această orientare legislativă a ţinut seama de realităţile socioeconomice existente, aspect cu privire la care legiuitorul are o largă marjă de apreciere, precum şi de particularităţile şi specificul circumstanţelor referitoare la iminenţa începerii sau continuării procedurii de executare silită cu efecte iremediabile asupra consumatorului, respectiv la relaţia profesionist-consumator în care acesta din urmă se află într-o situaţie de inferioritate economică. De aceea, în cazul în care între părţi există o neînţelegere apărută cu privire la existenţa impreviziunii în contracte, legiuitorul, în mod corect, a apreciat ca fiind necesară o suspendare de drept a executării unui asemenea contract, până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive în cauză, care tranşează problema litigioasă dintre părţi.
    245. În continuare, Curtea a reţinut că măsura criticată configurează un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele particulare, în sensul că pune în balanţă, pe de o parte, protecţia imediată şi nemijlocită a consumatorilor, aşadar, a unei largi sfere de persoane care, deşi situate într-un raport de egalitate juridică, formală cu profesioniştii, totuşi, sub aspectul puterii lor economice, apreciate în mod individual, se află într-o evidentă relaţie de inferioritate, şi, pe de altă parte, interesul profesioniştilor de a-şi vedea executate sumele de bani rezultate din contractele de credit. Intervenind în acest domeniu sensibil, legiuitorul, în marja sa de apreciere, derivată din prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, a reglementat această măsură într-un domeniu limitat (contract de credit) şi în condiţii restrictive (condiţii de admisibilitate în marja impreviziunii), protejând, cu efect imediat şi provizoriu, persoanele expuse acestui risc major intervenit în executarea contractului, risc calificat de Curtea Constituţională ca fiind unul supraadăugat. Ar fi fost contrastant cu însăşi noţiunea de impreviziune ca, pe perioada în care notificarea de dare în plată este depusă, debitorul de bună-credinţă al obligaţiei să fie ţinut să plătească în continuare sume nominale de bani care, sub aspectul cuantumului lor, aduc în discuţie impreviziunea, întrucât Curtea, în analiza sa, pleacă de la premisa axiomatică a art. 57 din Constituţie. În aceste condiţii nu este de admis ca o realitate juridică, formală, rezultată din contractul de credit, să prevaleze asupra regulilor de echitate şi bună-credinţă care guvernează materia contractelor civile.
    246. De asemenea, Curtea a reţinut că, în condiţiile în care instanţa judecătorească admite contestaţia formulată de profesionist, prestaţiile băneşti datorate în temeiul contractului de credit trebuie executate întocmai, creditorul obligaţiei, în acest caz, având dreptul şi la repararea prejudiciului, în măsura în care instanţa judecătorească a constatat reaua-credinţă a debitorului în exercitarea dreptului său la notificarea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 77/2016.
    247. În consecinţă, Curtea a constatat că mecanismul procedural reglementat de legiuitor nu pune în discuţie în niciun fel condiţiile de drept substanţial ce trebuie avute în vedere la depunerea notificării, ci stabileşte un echilibru procedural corect între părţile aflate în litigiu, cu respectarea principiului proporţionalităţii ce trebuie să caracterizeze orice măsură etatică în domeniul proprietăţii private (pentru cele de mai sus expuse, a se vedea Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 38-42).
    248. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 115, că, indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.
    249. Referitor la critica de neconstituţionalitate, prin prisma principiului egalităţii, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte încălcarea art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. De asemenea, art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Ca atare, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 112, Curtea a constatat că acele categorii de creditori menţionate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt în situaţii diferite. Instituţiile financiare, în calitate de creditori care şi-au garantat creanţele cu ipoteci asupra unor imobile, se află, totuşi, pe o poziţie diferită faţă de cea a creditorilor chirografari, având în vedere natura diferită a creanţelor lor (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2003).
    250. Cu referire la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 614 din 5 octombrie 2017, în plus faţă de ceea ce reiese din motivarea Curţii din Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că însuşi textul art. 45 din Constituţie dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Or, dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie - în condiţiile legii - legiuitorul constituant însuşi acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum şi a liberei iniţiative. De altfel, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, paragraful 16, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor.
    251. În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 47 alin. (1) din Constituţie, Curtea, în jurisprudenţa sa, spre exemplu, Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, a arătat că exigenţele şi garanţiile rezultate din drepturile şi libertăţile fundamentale reglementate prin Constituţie sunt aplicabile şi în privinţa persoanelor juridice, în măsura în care conţinutul lor normativ este compatibil cu natura, specificul şi particularităţile care caracterizează regimul juridic al persoanei juridice. În aplicarea acestui principiu, prin Decizia nr. 15 din 17 ianuarie 2017, Curtea a reţinut că nu există compatibilitate între, pe de o parte, conţinutul normativ al dreptului la un nivel de trai decent şi, pe de altă parte, natura, specificul şi particularităţile activităţii desfăşurate de profesionişti, respectiv instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor la care face trimitere art. 1 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Prin urmare, autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu se pot prevala, în criticile aduse Legii nr. 77/2016, de dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Constituţie.
    252. Faţă de jurisprudenţa sa în materie, Curtea reiterează lipsa incidenţei dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, având în vedere faptul că prevederile ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt criticate şi din perspectiva altor standarde constituţionale decât cele prin raportare la care Curtea a reţinut neconstituţionalitatea unor prevederi prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, dar care au fost avute în vedere de instanţa constituţională în jurisprudenţa sa.
    253. Cu privire la invocarea art. 148 din Constituţie, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reţinut că, în cauzele deduse judecăţii, prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, nu au legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 148 nu au incidenţă în cauză.
    254. În fine, cu privire la criticile de neconstituţionalitate care privesc legea în ansamblul său, Curtea, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2017, paragraful 108, a statuat că Legea nr. 77/2016 reglementează situaţii specifice care nu se referă la regimul general al proprietăţii, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligaţii derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietăţii, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietăţii în România, şi nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituţii de drept civil. În concordanţă cu jurisprudenţa sa (Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea a constatat că regimul juridic general al proprietăţii, publică sau privată, vizează, ca esenţă, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţa, dispoziţia, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietăţii şi al dreptului de proprietate, şi încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică care guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă, ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanţă mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanţe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015), care, în art. 348, reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate privind legea, în ansamblul său (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017, precitată).
    255. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la art. 5 alin. (3) din Legea nr. 77/2016, şi cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, precum şi a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 9.025/193/2016 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 1.129/195/2016 al Judecătoriei Brad, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.428/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 2.224/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Judecătoria Zalău, din oficiu, în Dosarul nr. 2.289/337/2016, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 2.129/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 2.068/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 2.070/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Kredyt Inkaso Portfolio Investments (Luxemburg) - S.A. în Dosarul nr. 7.258/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, de Societatea OTP Faktoring ZRT în Dosarul nr. 7.774/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 9.295/55/2016 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. în Dosarul nr. 9.296/55/2016 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 11.719/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 12.347/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.794/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 1.629/227/2016 al Judecătoriei Fălticeni, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 15.743/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 5.550/190/2016 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 10.818/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 8.373/55/2016 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. în Dosarul nr. 9.031/55/2016 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 1.111/259/2016 al Judecătoriei Mizil, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 14.123/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, Societatea OTP Faktoring ZRT în Dosarul nr. 3.144/305/2016 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 3.885/204/2016 al Judecătoriei Câmpina - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 2.084/289/2016/a1 al Judecătoriei Reghin, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 2.565/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 1.045/251/2016 al Judecătoriei Luduş, de Societatea OTP Faktoring ZRT prin reprezentant legal OTP Factoring - S.R.L. în Dosarul nr. 7.879/288/2016 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 10.485/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 1.062/177/2016 al Judecătoriei Aleşd, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 1.539/257/2016 al Judecătoriei Mediaş, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.214/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 7.651/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, de Societatea OTP Faktoring ZRT în Dosarul nr. 4.369/202/2016 al Judecătoriei Călăraşi, de Societatea OTP Faktoring ZRT în Dosarul nr. 2.988/305/2016 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 7.175/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 20.246/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 10.408/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea OTP Faktoring ZRT în Dosarul nr. 1.286/234/2016 al Judecătoriei Gheorgheni, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 1.681/330/2016 al Judecătoriei Urziceni, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 2.621/257/2016 al Judecătoriei Mediaş, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 1.595/321/2016 al Judecătoriei Târgu-Neamţ, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 8.243/193/2016 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 11.720/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 27.653/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 24.376/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 10.055/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. în Dosarul nr. 2.220/866/2016 al Judecătoriei Paşcani - Secţia civilă, de Judecătoria Zalău, din oficiu, în Dosarul nr. 2.191/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti în Dosarul nr. 12.043/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.292/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 17.779/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 17.219/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 26.852/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Improvement Credit Collection - S.R.L. în Dosarul nr. 32.503/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 20.298/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 27.723/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 13.402/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 6.491/190/2016 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 23.840/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 16.957/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 15.967/215/2016 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 13.328/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, de Investcapital Malta LTD în Dosarul nr. 17.869/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 11.863/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 13.980/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 2.386/235/2016 al Judecătoriei Gherla, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 36.323/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 23.765/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 14.428/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 11.241/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 7.831/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 9.020/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, de Societatea Improvement Credit Collection - S.R.L. în Dosarul nr. 12.571/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 28.127/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul 12.607/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 18.648/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 16.173/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 9.256/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 5.849/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 22.509/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi de Societatea Banca Românească - S.A. în Dosarul nr. 11.467/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă.
    2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3) şi alin. (5)-(6) şi ale art. 8 alin. (1)-(4) din Legea nr. 77/2016, precum şi a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de aceleaşi părţi, în aceleaşi dosare, ale aceloraşi instanţe de judecată.
    3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi părţi, în aceleaşi dosare, ale aceloraşi instanţe de judecată, şi constată că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la art. 5 alin. (3), şi ale art. 11 teza întâi raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Aleşd, Judecătoriei Arad - Secţia civilă, Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă, Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă, Judecătoriei Brad, Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, Judecătoriei Călăraşi, Judecătoriei Câmpina - Secţia civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Cornetu, Judecătoriei Craiova - Secţia civilă, Judecătoriei Fălticeni, Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, Judecătoriei Gheorgheni, Judecătoriei Gherla, Judecătoriei Giurgiu - Secţia civilă, Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Luduş, Judecătoriei Mediaş, Judecătoriei Mizil, Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, Judecătoriei Piatra-Neamţ, Judecătoriei Paşcani - Secţia civilă, Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Judecătoriei Reghin, Judecătoriei Sfântu Gheorghe, Judecătoriei Târgu-Neamţ, Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, Judecătoriei Urziceni, Judecătoriei Zalău şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 10 octombrie 2017.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice