Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 613 din 5 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV şi V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2017 pentru modificarea art. 1 alin. (1) lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome şi pentru modificarea art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 613 din 5 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV şi V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2017 pentru modificarea art. 1 alin. (1) lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome şi pentru modificarea art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1154 din 12 decembrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV şi V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2017 pentru modificarea art. 1 alin. (1) lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome şi pentru modificarea art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, excepţie ridicată de Societatea Transearch International - S.R.L. din comuna Tunari, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 41.076/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.126D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 10 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 41.076/3/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV şi V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2017 pentru modificarea art. 1 alin. (1) lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome şi pentru modificarea art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, excepţie ridicată de Societatea Transearch International - S.R.L. din comuna Tunari, judeţul Ilfov, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui litigiu privind achiziţii publice.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate, întrucât sunt contradictorii.
    6. În primul rând, dacă în art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2017 se arată în mod expres că dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 se aplică instituţiilor financiare prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2017 se arată în mod expres că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 nu se aplică instituţiilor financiare prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006.
    7. În al doilea rând, oportunitatea şi urgenţa emiterii acestei ordonanţe de urgenţă nu sunt compatibile cu dispoziţiile exprese ale art. 115 din Constituţie, nefiind identificată situaţia extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, iar obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acesteia nu poate fi reţinută ca fiind îndeplinită în condiţiile în care există posibilitatea reală de a fi utilizată procedura generală de legiferare, şi anume prin intermediul Parlamentului României, supunându-se modificările votului aleşilor.
    8. În al treilea rând, este vorba despre drepturi reale şi legale, respectiv despre drepturi de creanţă asupra bugetului statului care pot fi restrânse doar în contextul legal constituţional.
    9. În al patrulea rând, dispoziţiile legate criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Drepturile şi obligaţiile dobândite anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor legate supuse controlului nu pot fi subiect al acestor texte legale, în caz contrar aducându-se atingere principiului neretroactivităţii legii civile.
    10. Totodată, invocă şi o discriminare - prin excluderea unei singure categorii de contracte de achiziţie publică (cea care are legătură cu autoarea excepţiei), în mod intempestiv. Or, astfel cum rezultă din jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi a Curţii Constituţionale, orice diferenţă de tratament săvârşită de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoge, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, reprezintă discriminare.
    11. De asemenea, se subliniază că prin încetarea de drept a procedurilor de selecţie care determină modificarea regimului juridic al contractelor în vigoare încheiate în baza unor legi anterioare se încalcă principiul neretroactivităţii legii, ajungându-se la pierderea unor drepturi câştigate.
    12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. IV şi V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2017 pentru modificarea art. 1 alin. (1) lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome şi pentru modificarea art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 5 aprilie 2017, aprobată prin Legea nr. 178/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2017 pentru modificarea art. 1 alin. (1) lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome şi pentru modificarea art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017.
    17. Dispoziţiile legale criticate punctual au următorul conţinut:
    - Art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2017: „Alineatele (2) şi (3) ale articolului 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 14 decembrie 2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi vor avea următorul cuprins:
    "(2) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică inclusiv la următoarele întreprinderi publice:
    a) instituţiile financiare şi societăţile de servicii de investiţii financiare şi societăţile de administrare a investiţiilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
    b) societăţile a căror activitate este reglementată de Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă Regia Autonomă „Rasirom“, Compania Naţională „Romtehnica“ - S.A. şi instituţiile de credit prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.»“;"

    – Art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2017:
    "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă încetează de drept procedurile de selecţie a membrilor consiliului de administraţie, directorilor, membrilor consiliului de supraveghere şi membrilor directoratului la instituţiile de credit, declanşate conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi contractele încheiate în legătură cu aceste proceduri de selecţie cu experţii independenţi specializaţi în recrutarea resurselor umane, dacă este cazul.
(2) Plata serviciilor prestate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă făcând obiectul contractelor încheiate cu experţii independenţi specializaţi în recrutarea resurselor umane, în legătură cu procedurile de selecţie menţionate la alin. (1), se face de către contractant, în condiţiile legii.“"

    18. Curtea observă că prevederile art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 187/2023 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 29 iunie 2023. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate, întrucât continuă să îşi producă efecte juridice în cauză.
    19. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, în art. 11 alin. (1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, în art. 15 - Universalitatea, în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, în art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată, în art. 67 - Actele juridice şi cvorumul legal, în art. 73 - Categorii de legi, în art. 108 - Actele Guvernului, în art. 115 - Delegarea legislativă. Se mai invocă art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 paragraful 1 privind dreptul de proprietate din Primul Protocol la aceeaşi convenţie.
    20. Din formularea excepţiei de neconstituţionalitate se poate deduce în mod rezonabil că autoarea acesteia a înţeles să invoce şi prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi.
    21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei sale referitoare la art. 115 alin. (4) din Constituţie (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată şi urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun şi au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998). De asemenea, în accepţiunea Deciziei nr. 258 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, inexistenţa sau neexplicarea urgenţei reglementării situaţiilor extraordinare constituie în mod evident o barieră constituţională în calea adoptării de către Guvern a unei ordonanţe de urgenţă. A decide altfel înseamnă a goli de conţinut dispoziţiile art. 115 din Constituţie privind delegarea legislativă şi a lăsa libertate Guvernului să adopte în regim de urgenţă acte normative cu putere de lege, oricând şi - ţinând seama de împrejurarea că prin ordonanţă de urgenţă se poate reglementa şi în materii care fac obiectul legilor organice - în orice domeniu (a se vedea şi Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). Astfel, pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public.
    22. Cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 255 din 11 mai 2005, precitată, Curtea a reţinut că invocarea elementului de oportunitate, prin definiţie de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficienţă contributivă determinantă a urgenţei, ceea ce, implicit, îl converteşte în situaţie extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar şi univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie şi unor factori subiectivi.
    23. Din analiza jurisprudenţei menţionate rezultă că numai existenţa unor elemente cu caracter obiectiv, care nu au putut fi prevăzute, poate determina apariţia unei situaţii a cărei reglementare se impune cu celeritate. Constatarea acestor elemente se realizează de Guvern, care este obligat să motiveze intervenţia sa în preambulul actului normativ adoptat. Prin urmare, aşa cum Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa, oportunitatea legiferării se limitează la decizia de a adopta sau de a nu adopta actul normativ, de a avea o conduită activă sau pasivă, în condiţiile în care sunt demonstrate elementele cu caracter obiectiv, cuantificabil, prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie. Cu alte cuvinte, decizia legiferării aparţine în exclusivitate legiuitorului delegat, care, dacă hotărăşte reglementarea unei anumite situaţii juridice, are obligaţia de a se conforma exigenţelor constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017, paragraful 87, Decizia nr. 237 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 16 iunie 2020, paragraful 47, precum şi Decizia nr. 198 din 24 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 21 aprilie 2021, paragraful 58).
    24. În preambulul ordonanţei de urgenţă criticate s-a arătat că „instituţiile de credit au o reglementare specifică, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, iar dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare, nu au fost corelate cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, creând, pe de o parte, o serie de disfuncţionalităţi, iar, pe de altă parte, contradicţii, astfel că este necesar a se excepta de la aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare, instituţiile de credit“. Se mai arată că „neadoptarea în regim de urgenţă a măsurii poate conduce la perturbări majore în activitatea instituţiilor de credit“.
    25. Curtea mai menţionează că în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2017 se reliefează că legislaţia specifică, aplicabilă instituţiilor de credit, cuprinde norme şi etape procedurale pe care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 nu le-a avut în vedere, se creează un conflict de legi cu consecinţe în ceea ce priveşte inclusiv respectarea normelor Băncii Naţionale a României în baza cărora funcţionează (cu titlu de exemplu, Curtea reţine prevederile art. 52 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, potrivit cărora întreprinderile publice au obligaţia publicării elementelor esenţiale ale tranzacţiilor care ating anumite praguri de valoare, în timp ce art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 stipulează obligaţia legală a instituţiilor de credit de a păstra confidenţialitatea în relaţiile dintre acestea şi clienţii lor).
    26. Astfel, aplicarea concomitentă a celor două legislaţii, respectiv cea care reglementează activitatea instituţiilor de credit şi cea care reglementează guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, afectează însăşi funcţionarea instituţiilor de credit din punctul de vedere al managementului.
    27. Cu privire la urgenţa reglementării, Curtea observă că respectiva corelare a dispoziţiilor legislative menţionate intervine într-un domeniu extrem de dinamic în care o astfel de reglementare era necesar să fie adoptată cu celeritate.
    28. Totodată, Curtea constată că reglementarea soluţiei legislative criticate a fost motivată în cadrul preambulului ordonanţei de urgenţă.
    29. Prin urmare, fiind respectate cele trei condiţii cumulative necesare emiterii ordonanţei de urgenţă cu referire la soluţia legislativă criticată, nu se poate constata încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie.
    30. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea, în jurisprudenţa sa, a stabilit că se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că „nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale şi că nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin“. Curtea a arătat că „verbul «a afecta» este susceptibil de interpretări diferite, aşa cum rezultă din unele dicţionare. Din punctul de vedere al Curţii, aceasta urmează să reţină numai sensul juridic al noţiunii, sub diferite nuanţe, cum ar fi: «a suprima», «a aduce atingere», «a prejudicia», «a vătăma», «a leza», «a antrena consecinţe negative»“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008).
    31. În cazul de faţă, Curtea reţine că art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2017 conţine dispoziţii tranzitorii potrivit cărora plata serviciilor prestate până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă făcând obiectul contractelor încheiate cu experţii independenţi specializaţi în recrutarea resurselor umane, în legătură cu procedurile de selecţie menţionate, se face de către contractant, în condiţiile legii. Or, sarcina interpretării şi a aplicării diferitelor dispoziţii legale care privesc repararea eventualului prejudiciu cauzat respectivilor experţi independenţi specializaţi revine instanţelor judecătoreşti, şi nu Curţii Constituţionale.
    32. Aşadar, prevederile legale criticate nu încalcă dreptul de proprietate invocat, nici art. 115 alin. (6) din Constituţie şi, având în vedere că se aplică numai pentru viitor, implicit, nici prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    33. Referitor la presupusa încălcare a art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, Curtea reţine că, în legătură cu principiul legalităţii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, instanţa de contencios constituţional a elaborat o vastă jurisprudenţă, în acord cu cea în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Curtea Constituţională a constatat, de principiu, că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca textul normativ să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, astfel ca, în procesul de interpretare şi aplicare a legii, să ofere persoanei vizate o protecţie adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, sau Decizia Curţii Constituţionale nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Legea trebuie să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale, adică prin conţinutul enunţat să permită cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, sau Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).
    34. Tot pe cale jurisprudenţială s-a stabilit, cu valoare de principiu, că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniştilor, care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea acestora să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă. Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reţinut că, deşi ar fi de dorit, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută, având în vedere şi necesitatea de asigurare a supleţei normei juridice, supleţe care însă nu poate să afecteze previzibilitatea legii. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Aşadar, deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Aşa fiind, rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, paragrafele 30 şi 31, şi Decizia nr. 534 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1172 din 3 decembrie 2020, paragraful 25).
    35. Cu privire la principiul securităţii juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea a statuat că acesta exprimă, în esenţă, faptul că cetăţenii trebuie protejaţi contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă şi previzibilă (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, sau Decizia nr. 240 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 12 iunie 2020, paragraful 105). Securitatea juridică a persoanei se defineşte ca un complex de garanţii de natură sau cu valenţe constituţionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaţia constituţională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât şi valorificarea în condiţii optime a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale (Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68, şi Decizia nr. 187 din 17 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 mai 2021, paragraful 65).
    36. Curtea observă că dispoziţiile art. IV şi V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2017 nu intră în contradicţie unele cu altele. Astfel, art. IV stabileşte că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 urmează să se aplice instituţiilor financiare, societăţilor de servicii de investiţii financiare şi societăţilor de administrare a investiţiilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, fiind vorba despre întreprinderile publice, persoane juridice române. Ca urmare a exceptării de la art. IV, cu referire la art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, art. V reglementează situaţia tranzitorie a procedurilor de selecţie, stabilind că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 nu vor mai fi aplicabile procedurilor de selecţie a membrilor consiliului de administraţie, directorilor, membrilor consiliului de supraveghere şi membrilor directoratului la instituţiile de credit, declanşate conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011. Cu alte cuvinte, începând de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2017, pentru instituţiile de credit - întreprinderi publice se aplică regulile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006. Or, noţiunea de instituţie financiară sau cea de societate de servicii de investiţii financiare ori cea de societate de administrare a investiţiilor nu este echivalentă cu noţiunea de instituţie de credit, ceea ce conduce la concluzia că respectivele prevederi nu sunt contradictorii.
    37. Aşadar, textele legale corespund exigenţelor constituţionale mai sus enunţate, fiind previzibile, pentru aceasta fiind nevoie de un firesc proces de interpretare sistematică a legii.
    38. În ceea ce priveşte invocarea art. 67 privind actele juridice şi cvorumul legal, art. 73 privind categoriile de legi, art. 108 privind actele Guvernului, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu indică în ce constă contrarietatea dintre dispoziţiile legale criticate şi prevederile constituţionale invocate, astfel încât instanţa de contencios constituţional nu se poate pronunţa.
    39. În consecinţă, Curtea constată că nu sunt încălcate prevederile constituţionale şi convenţionale invocate.
    40. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Transearch International - S.R.L. din comuna Tunari, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 41.076/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. IV şi V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2017 pentru modificarea art. 1 alin. (1) lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome şi pentru modificarea art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 noiembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    Elena-Simina Tănăsescu
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 613 din 5 noiembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"