Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Petru Alin Reştea în Dosarul nr. 2.246/111/2018 al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 437D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 149 din 4 martie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 12 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.246/111/2018, Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Excepţia a fost ridicată de Petru Alin Reştea într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei decizii privind acordarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copiilor. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că norma juridică criticată este neconstituţională, întrucât creează situaţii discriminatorii între familiile cu un copil şi cele care au 2 sau 3 copii, încălcând astfel dispoziţiile referitoare la egalitatea între cetăţeni în faţa autorităţilor publice. De asemenea, se menţionează că, în speţă, sunt create discriminări între persoane aflate în situaţii identice, respectiv între copiii proveniţi dintr-o naştere de tripleţi şi cei proveniţi dintr-o naştere simplă, fiind încălcat principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcină simplă şi o alta multiplă. 6. Totodată, se susţine încălcarea dreptului la respectul proprietăţii, în condiţiile în care reclamantul a contribuit pentru a beneficia de indemnizaţie pentru creşterea copilului faţă de statul român, însă acesta din urmă, în mod unilateral, decide să nu îi acorde reclamantului beneficii în raport direct proporţional cu cuantumul contribuţiei achitate de către acesta. În final, se afirmă că „nu există un echilibru între tineri şi copii care să se bucure de un regim de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor“. 7. Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Astfel, indemnizaţia pentru creşterea copiilor reprezintă o prestaţie minimală de asistenţă socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv, ci constituie o modalitate de susţinere a familiei ori a persoanelor ce iau în plasament sau adoptă copii, şi nu o măsură de protecţie a copilului, ca să se poată pune problema unei discriminări în situaţia scăderii cuantumului pentru al doilea şi/sau următorii copii născuţi din sarcini multiple în aceeaşi familie. Indemnizaţia se acordă raportat la naştere, şi nu la numărul de copii rezultaţi din aceasta, aspect reliefat şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept constituţional, ci constituie una dintre măsurile de protecţie socială, instituită de stat prin lege, în virtutea rolului de stat social, legiuitorul fiind liber să aleagă în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acestuia fără a aduce atingere existenţei dreptului în sine, aspect reliefat şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 765 din 15 iunie 2011 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 455 din 12 aprilie 2011. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „Cuantumul indemnizaţiei lunare prevăzute la art. 2 alin. (2) se majorează cu suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere.“ 12. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 49 referitor la protecţia copiilor şi a tinerilor. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare cu cele din prezenta cauză, prin Decizia nr. 149 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 14 mai 2021, Decizia nr. 690 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1214 din 11 decembrie 2020, Decizia nr. 239 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, şi Decizia nr. 171 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 2 aprilie 2013, instanţa de contencios constituţional respingând excepţia de neconstituţionalitate. 14. Astfel, prin Decizia nr. 149 din 4 martie 2021, paragraful 16, Curtea a observat că, potrivit art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară. Cuantumul indemnizaţiei lunare este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului. Cuantumul minim al indemnizaţiei lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăşi valoarea de 8.500 de lei. 15. Curtea a reţinut că prevederile legale criticate reglementează majorarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copiilor cu suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere. Potrivit art. 33^1 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, valoarea indicatorului social de referinţă este de 500 de lei. 16. De asemenea, Curtea a reţinut cele statuate în jurisprudenţa sa cu valoare de principiu, potrivit cărora indemnizaţia pentru creşterea copiilor reprezintă o prestaţie minimală de asistenţă socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv, ci constituie o modalitate de susţinere a familiei ori a persoanelor ce iau în plasament sau adoptă copii, iar nu o măsură de protecţie a copilului, ca să se poată pune problema unei discriminări în situaţia scăderii cuantumului pentru al doilea şi/sau următorii copii născuţi din sarcini multiple în aceeaşi familie. Nu se poate acorda deci o altă indemnizaţie pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă, începând cu cel de-al doilea, dat fiind că indemnizaţia se acordă raportat la naştere, iar nu la numărul de copii rezultaţi din aceasta. Totodată, în Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2007, instanţa de contencios constituţional a statuat că apare ca firească acordarea unei singure indemnizaţii lunare, indiferent de numărul de copii rezultaţi în urma unei naşteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creşterea copilului, de care persoana îndreptăţită beneficiază în condiţiile ordonanţei de urgenţă. 17. Cu privire la natura indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, în jurisprudenţa sa constantă, de exemplu, prin Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, sau prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a statuat că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept constituţional, nefiind nominalizat expres în Constituţie, ci constituie una dintre măsurile de protecţie socială instituite de stat în virtutea rolului de stat social. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească şi condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea, acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului poate fi privită şi ca o măsură de protecţie a copiilor, aşa cum dispune art. 49 alin. (1) din Constituţie (a se vedea în acest sens Decizia nr. 597 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 13 ianuarie 2020, paragraful 16, Decizia nr. 186 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1122 din 23 noiembrie 2020, paragraful 44, Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 27 august 2020, paragraful 47, şi Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 septembrie 2020, paragraful 18). Totodată, prin Decizia nr. 455 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, Curtea a statuat că indemnizaţia pentru creşterea copilului constituie o măsură concretă de protecţie socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenţei dreptului în sine. 18. Curtea a observat că scopul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost acela de a susţine familia în vederea creşterii copilului, indemnizaţia nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu-se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creşterea copilului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 239 din 7 aprilie 2015, precitată, paragraful 16, şi Decizia nr. 690 din 6 octombrie 2020, precitată, paragraful 27). 19. Prin Decizia nr. 149 din 4 martie 2021, paragrafele 22 şi 23, Curtea a reţinut că, din coroborarea prevederilor art. 2 alin. (1), ale art. 8 şi ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, rezultă concluzia potrivit căreia indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor nu este instituită în favoarea copilului. Astfel, potrivit art. 8, de indemnizaţie beneficiază oricare dintre părinţii fireşti ai copilului, dacă îndeplineşte condiţiile de acordare prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, cu excepţia asistentului maternal profesionist care poate beneficia de aceste drepturi numai pentru copiii săi, precum şi persoana care a fost numită tutore, şi dacă formulează cerere însoţită de înscrisurile prevăzute de art. 13. Din art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 rezultă că pot beneficia de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Aşadar, dacă indemnizaţia ar fi fost prevăzută ca un drept al copilului, condiţia ca anterior datei naşterii acestuia persoana să fi realizat timp de cel puţin 12 luni venituri nu mai era inserată în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, ci s-ar fi dispus plata acesteia pentru fiecare copil, indiferent dacă persoana a realizat sau nu venituri supuse impozitului pe venit. 20. Curtea a mai constatat faptul că, potrivit Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2012, copiii beneficiază, fără discriminare, de o alocaţie lunară, ca formă de ocrotire din partea statului, dându-se astfel relevanţă dispoziţiilor constituţionale ale art. 49. 21. Totodată, cu privire la cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului, Curtea a apreciat că aspectele criticate nu privesc o problemă de control al constituţionalităţii legii, ci de politică legislativă. Legiuitorul poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituţie, asupra conţinutului reglementărilor legale şi oportunităţii adoptării acestora. Aşa fiind, Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, ţinând seama de realităţile social-economice şi demografice ale ţării, este singurul îndreptăţit să stabilească acordarea unui alt cuantum în cazul indemnizaţiei lunare. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor enunţate anterior îşi păstrează, în mod corespunzător, valabilitatea în prezenta cauză. 23. Referitor la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate încalcă dreptul la respectarea proprietăţii, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, întrucât dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept constituţional, legiuitorul este liber să stabilească, în funcţie de politica statului şi de resursele financiare, condiţiile şi limitele acordării acestei indemnizaţii. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petru Alin Reştea în Dosarul nr. 2.246/111/2018 al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
