Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 611 din 17 septembrie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 47 alin. (5) şi art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 611 din 17 septembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 47 alin. (5) şi art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1196 din 9 decembrie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 47 alin. (5) şi art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Laurenţiu Modan în Dosarul nr. 1.344/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.378D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al treilea termen de judecată. La primul termen de judecată, stabilit pentru data de 23 iunie 2020, Curtea a admis cererea de amânare formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, justificată de intervalul de timp insuficient pentru pregătirea apărării scurs de la primirea citaţiei, şi, în temeiul art. 24 din Constituţie, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi art. 222 din Codul de procedură civilă, a acordat un nou termen, pentru data de 9 iulie 2020, când a constatat că autorul excepţiei nu a fost legal citat, motiv pentru care a stabilit un nou termen de judecată pentru data de 17 septembrie 2020. Totodată, magistratul-asistent precizează că, pentru termenul din 23 iunie 2020, autorul excepţiei a transmis o cerere prin care a solicitat ca domnul judecător Gheorghe Stan să se abţină de la judecarea cauzei, fiind în stare de incompatibilitate întrucât are calitatea de pârât în dosarul de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Magistratul-asistent învederează, de asemenea, Curţii că, pentru termenul de faţă, autorul excepţiei a transmis la dosar şi un document în cuprinsul căruia solicită soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
    4. Având cuvântul cu privire la aceste incidente procedurale, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ambelor cereri, arătând că în faţa Curţii Constituţionale nu sunt incidente prevederile din Codul de procedură civilă referitoare la recuzarea judecătorilor, iar excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate de către părţile unui litigiu exclusiv în faţa instanţei judecătoreşti învestite cu judecarea procesului.
    5. Deliberând, Curtea respinge cererea formulată cu privire la participarea domnului judecător Gheorghe Stan la soluţionarea cauzei, întrucât, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională procedează la examinarea constituţionalităţii textelor de lege deduse controlului, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la recuzarea judecătorilor. De altfel, din analiza dosarului aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care a sesizat instanţa constituţională cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea constată că domnul judecător Gheorghe Stan nu are calitatea de parte în litigiul în cadrul căruia a fost ridicată excepţia, având în vedere că, prin Sentinţa civilă nr. 2897 din 10 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.
    6. De asemenea, Curtea respinge solicitarea de a se pronunţa şi asupra constituţionalităţii prevederilor art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. În acest sens, Curtea subliniază că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (...)“, iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi (...)“. Cadrul procesual specific al excepţiei de neconstituţionalitate este, aşadar, cel fixat prin actul de sesizare a Curţii Constituţionale de către instanţa de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia. Prin urmare, în faţa Curţii Constituţionale obiectul excepţiei nu poate fi altul decât cel stabilit prin încheierea/actul de sesizare. O extindere a acestuia, ca urmare a admiterii cererii făcute în faţa Curţii de către o parte, excedează cadrului stabilit prin Legea nr. 47/1992. În acest sens Curtea s-a pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 528 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 15 iunie 2012, sau Decizia nr. 272 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 4 septembrie 2013. Tot astfel, prin Decizia nr. 185 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din data de 31 martie 2006, Curtea a arătat că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, „hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial“. Rezultă, pe cale de interpretare, că instanţa de contencios constituţional nu hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa sa. Soluţia contrară nu poate fi primită şi pentru aceea că astfel s-ar încălca prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, conform cărora părţile trebuie să îşi exprime punctele de vedere în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate, depunând dovezile şi probele pe care le consideră necesare şi exercitându-şi astfel drepturile lor procesuale. Mai mult, însăşi instanţa de judecată este obligată să îşi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi să sesizeze, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională. De asemenea, Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiei de neconstituţionalitate nu numai pe baza sesizării prin încheierea instanţei de judecată, dar şi în limitele acestei sesizări. Orice demers al Curţii Constituţionale, dincolo de limitele sesizării, ar avea drept consecinţă ignorarea prevederilor constituţionale şi ale legii sale organice privind imposibilitatea sesizării ei din oficiu.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate. Astfel, raportat la art. 16 din Legea fundamentală, precizează că situaţiile juridice învederate de autorul excepţiei nu sunt similare, întrucât clasarea sesizării pe de o parte, presupune că nu a debutat încă cercetarea disciplinară, iar, pe de altă parte, respingerea sesizării presupune că ulterior începerii cercetării disciplinare s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru începerea acţiunii. Consideră că nu poate fi reţinută nici critica prin raportare la art. 21 din Constituţie, întrucât prevederile de lege supuse controlului sunt norme de procedură, a căror reglementare intră în sfera de competenţă a legiuitorului, iar dreptul de acces liber la justiţie a fost asigurat prin posibilitatea contestării celor două acte în faţa instanţei competente.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    8. Prin Sentinţa civilă nr. 2.897 din 10 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.344/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 47 alin. (5) şi art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Laurenţiu Modan într-o cauză având ca obiect anularea unei rezoluţii prin care Inspecţia Judiciară a clasat, pentru lipsa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare, sesizarea formulată de reclamant cu privire la pretinsa încălcare a unor norme procedurale de către judecătorii care au soluţionat un apel.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că persoanele care contestă rezoluţia la care face referire art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 sunt discriminate în raport cu cele care contestă rezoluţia la care se referă art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, întrucât primele trebuie să parcurgă o procedură prealabilă, spre deosebire de celelalte, pentru care nu se impune parcurgerea niciunei proceduri. Susţine că această discriminare reprezintă o încălcare a principiului previzibilităţii şi accesibilităţii legii şi este incompatibilă cu dreptul la un proces echitabil.
    10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 16 din Constituţie, deoarece între situaţia în care este contestată o soluţie de clasare şi situaţia în care este contestată o soluţie de respingere a sesizării nu există identitate. Prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate nu încalcă nici art. 21, art. 24 şi art. 52 din Constituţie.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Atât timp cât legiuitorul acordă părţilor interesate dreptul de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime în ambele ipoteze puse în discuţie, nu se poate susţine că prevederile criticate încalcă accesul la justiţie sau dreptul la un proces echitabil. Nici parcurgerea obligatorie a procedurii prealabile nu poate fi considerată o atingere adusă accesului liber la justiţie, fiind doar un mijloc de remediere a unei eventuale nelegalităţi prin reanalizarea actului administrativ de către organul emitent, ulterior persoana interesată putându-se adresa instanţei judecătoreşti în condiţiile legii. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a egalităţii în drepturi, precizează că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată. În plus, situaţiile la care face referire autorul excepţiei (modalitatea de contestare a rezoluţiei de clasare şi cea de contestare a rezoluţiei de respingere pe fond a sesizării) nu sunt identice, prin urmare nu reclamă soluţii legislative identice.
    13. Avocatul Poporului opinează în sensul constituţionalităţii prevederilor legale criticate, arătând că îşi menţine punctul de vedere reţinut de Curtea Constituţională în deciziile nr. 672 din 13 noiembrie 2014 şi nr. 589 din 13 septembrie 2016.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 47 alin. (5) şi art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care, la data ridicării excepţiei, aveau următorul conţinut normativ:
    - Art. 45 alin. (4) lit. b):
    "(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare: (...)
    b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (2)."
    Art. 45 alin. (2), la care se face referire, prevede că, în cazul în care Inspecţia Judiciară este titulară a acţiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori.

    – Art. 47 alin. (1) lit. b):
    "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: (...)
    b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă“;"

    – Art. 47 alin. (5):
    "(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."
    Art. 47 alin. (1) lit. c) prevede că, în cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii; art. 47 alin. (4) prevede că rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c), adică admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii sau respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.


    17. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 317/2004 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 234/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018. Din analiza comparativă, rezultă că, în prezent, textele de lege criticate au o redactare diferită, determinată de împrejurarea că întreaga secţiune referitoare la atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor a Capitolului IV din Legea nr. 317/2004 a suferit modificări şi completări. În consecinţă, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 47 alin. (5) şi art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018.
    18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind principiul egalităţii, art. 21 care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare şi art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi analizând textele de lege incidente, Curtea observă că stabilirea răspunderii disciplinare a magistraţilor presupune o procedură ce implică mai multe etape. Astfel, pentru soluţionarea sesizărilor referitoare la posibila săvârşire a unor abateri disciplinare de către magistraţi, Inspecţia Judiciară procedează, mai întâi, la efectuarea unor verificări prealabile cu privire la aspectele semnalate prin sesizare, a căror finalitate este aceea de a determina dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare [art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004]. În acest scop, inspectorii judiciari pot solicita, în condiţiile legii, inclusiv conducătorilor instanţelor sau parchetelor, orice informaţii, date, documente sau pot face orice verificări pe care le consideră necesare [art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004]. Astfel, aceştia pot, de asemenea, utiliza informaţii din baza de date din sistemul informatic ECRIS al instanţelor/parchetelor; date şi informaţii din evidenţele Inspecţiei Judiciare sau ale Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv actele de control anterioare, lucrările efectuate pentru soluţionarea unor sesizări ce au legătură cu cele supuse verificărilor; acte, relaţii de la alte instituţii sau autorităţi, precum şi de la orice alte persoane fizice sau juridice [art. 12 alin. (4) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.027/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 29 noiembrie 2012].
    20. La finalul acestor verificări sunt posibile trei ipoteze, după cum urmează: i) dacă se constată că sesizarea nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii concrete cu privire la situaţia de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se clasează şi se comunică răspuns în acest sens. Se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege [art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 anterior modificării prin Legea nr. 234/2018]; ii) dacă, în urma verificărilor prealabile, se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare [art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 anterior modificării prin Legea nr. 234/2018]; iii) în cazul în care, în urma verificărilor prealabile, se constată că există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, inspectorul judiciar dispune, prin rezoluţie, începerea cercetării disciplinare [art. 45 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 317/2004 anterior modificării prin Legea nr. 234/2018].
    21. Această a treia ipoteză marchează debutul următoarei faze a procedurii disciplinare, şi anume faza cercetării disciplinare, în cadrul căreia se stabilesc faptele şi urmările lor, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei magistratului cu privire la care se desfăşoară procedura disciplinară [art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 anterior modificării prin Legea nr. 234/2018]. Aceasta este o etapă complexă, care implică inclusiv invitarea magistratului faţă de care s-a dispus începerea cercetării disciplinare [art. 26 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară], căruia i se pune la dispoziţie dosarul cuprinzând probele administrate în cursul verificărilor prealabile, după care este ascultat [art. 29 alin. (1) şi (2) din Regulament], iar apoi, inspectorul judiciar sau echipa de inspectori judiciari procedează la verificarea apărărilor şi la administrarea probelor solicitate în apărare [art. 30 alin. (1) din Regulament]. După administrarea tuturor probelor, inspectorul judiciar sau echipa de inspectori judiciari prezintă persoanei cercetate toate probele administrate în cursul efectuării cercetării disciplinare, aspect care este consemnat în procesul-verbal de efectuare a cercetării disciplinare, iar persoana cercetată poate formula obiecţiuni [art. 30 alin. (7) şi (8) din Regulament].
    22. Soluţiile la care se poate ajunge în urma cercetării disciplinare sunt fie admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii [art. 47 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 anterior modificării prin Legea nr. 234/2018], fie respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii [art. 47 alin. (1) lit. c.) din Legea nr. 317/2004 anterior modificării prin Legea nr. 234/2018].
    23. Autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate critică existenţa unei nejustificate inegalităţi de tratament juridic generată de faptul că rezoluţia de respingere a sesizării, care se emite după efectuarea cercetării disciplinare, poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la instanţa de contencios administrativ (secţia corespunzătoare a Curţii de Apel Bucureşti), fără îndeplinirea vreunei proceduri prealabile, pe când pentru contestarea rezoluţiei de clasare cu care se finalizează verificările prealabile este necesară exercitarea unei asemenea proceduri, înainte de sesizarea instanţei de contencios administrativ competente.
    24. Faţă de această critică, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, a constatat că sintagma „rezoluţia de clasare este definitivă“ din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege, adică atunci când clasarea dată în etapa verificării prealabile se dispune ca urmare a inexistenţei indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare. Aşadar, Curtea a recunoscut dreptul de acces la instanţă al persoanelor interesate în contestarea rezoluţiei de clasare întemeiată pe lipsa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare.
    25. În lipsa intervenţiei ulterioare a legiuitorului, care să reglementeze expres o anumită procedură pentru contestarea acestui tip de rezoluţie de clasare, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a interpretat că ar fi fost necesară parcurgerea unei proceduri prealabile adresării instanţei de judecată, analoagă celei prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru actele administrative, ceea ce s-ar constitui într-un tratament discriminatoriu prin comparaţie cu situaţia celor care contestă rezoluţia prin care sesizarea este respinsă atunci când se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii, cu privire la care art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 anterior modificării prin Legea nr. 234/2018 prevede că „poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile“.
    26. De altfel, sub acest aspect, Curtea observă că abia prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii au fost reglementate expres condiţiile de exercitare a dreptului de acces la justiţie pentru contestarea rezoluţiei de clasare a sesizării pentru lipsa indiciilor săvârşirii abaterii disciplinare pretinse, fiind introdus în acest sens un nou articol, art. 45^1.
    27. De la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 397 din 3 iulie 2014, prin care Curtea Constituţională a recunoscut accesul la justiţie împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării, pentru ipoteza normativă prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b), şi până la intrarea în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, s-au aplicat, prin analogie, şi în ipoteza atacării rezoluţiei de clasare a sesizării tot dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 - referitoare la atacarea rezoluţiei de respingere a sesizării fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. Această practică a fost statornicită prin soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor Secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 13 februarie 2017, care face trimitere la Decizia nr. 75 din 19 ianuarie 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care s-a stabilit că „Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată [...] în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile, în virtutea aplicării principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din Codul de procedură civilă, referitor la judecarea pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speţă a regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării [art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004]“.
    28. Prin urmare, Curtea observă că, în perioada avută în vedere de autorul excepţiei, ulterioară pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014, dar anterioară modificării Legii nr. 317/2004, s-a considerat, cu valoare de principiu, la nivelul instanţei supreme, că nu era necesară parcurgerea unei proceduri prealabile pentru contestarea rezoluţiei de clasare pentru ipoteza lipsei indiciilor săvârşirii abaterii disciplinare (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 261 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din data de 24 august 2020, în special paragrafele 18 şi 19).
    29. În cauza de faţă, critica autorului excepţiei porneşte de la o interpretare personală a cadrului legislativ de la acel moment, în baza căreia, în absenţa unei reglementări exprese, pentru contestarea rezoluţiei de clasare emisă ca urmare a constatării, în etapa verificărilor prealabile, a lipsei indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare, ar fi fost necesară parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
    30. În realitate, pentru perioada de referinţă la care se raportează autorul excepţiei în motivarea acesteia, faţă de inexistenţa unei reglementări legale exprese, pe care legiuitorul să o fi edictat-o în urma pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014, s-a apreciat în mod uniform, la nivelul instanţelor, ca urmare a soluţiei de principiu adoptate în şedinţa judecătorilor Secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 13 februarie 2017, mai sus amintite, că nu este necesară o astfel de procedură prealabilă. Ca atare, nu poate fi reţinută existenţa unui regim juridic diferit care să poată fi analizat din perspectiva posibilei încălcări a principiului egalităţii invocat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, de vreme ce comparaţia nu poartă asupra a două texte de lege care să reglementeze în mod diferit accesul la justiţie, ci între o lipsă de reglementare suplinită de autorul excepţiei printr-o interpretare personală şi un text legal în vigoare. Or, acest vid de reglementare fusese acoperit la nivelul instanţelor chemate să aplice legea prin soluţia de principiu pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ, care a înlăturat posibila interpretare antamată de autorul prezentei excepţii.
    31. Pentru aceleaşi motive nu se poate reţine nici încălcarea dreptului de acces liber la justiţie şi nici nesocotirea dreptului la apărare sau a dreptului la un proces echitabil, persoana interesată având posibilitatea neîngrădită de a se adresa instanţei de judecată competente, în faţa căreia să îşi susţină apărarea prin toate mijloacele procedurale reglementate de lege şi să beneficieze de un proces judecat potrivit tuturor exigenţelor ce caracterizează procesul echitabil.
    32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Laurenţiu Modan în Dosarul nr. 1.344/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 47 alin. (5) şi art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016