Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 611 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 611 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "stabilită în anexele" din cuprinsul art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a sintagmei "se va stabili" din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 273 din 6 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian      │-                 │
│Văduva             │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „stabilite în anexe“ din cuprinsul art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a sintagmei „se va stabili“ din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj în Dosarul nr. 2.706/63/2021 al Curţii de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 193D/2022.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei, deoarece textele legale criticate sunt clare. Critica privind lipsa unei reglementări procedurale distincte referitoare la nivelul salarizării maxime este neîntemeiată, deoarece aspectele de aplicare în concret a legii sunt în competenţa autorităţilor administrative şi pot fi clarificate prin acte subsecvente fără să afecteze validitatea actului primar. Destinatarii legii pot identifica obligaţiile ce le revin şi conţinutul său normativ, astfel încât nu se încalcă standardele constituţionale de calitate a legii. În continuare, se arată că nu se încalcă art. 16 din Constituţie, deoarece diferenţierea criticată derivă din particularităţile instituţionale, şi nu dintr-o discriminare introdusă prin normele legale criticate. În sfârşit, se arată că dificultăţile de aplicare practică a legii nu pot echivala cu o neconstituţionalitate intrinsecă a textului.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 17 ianuarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 2.706/63/2021, Curtea de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „stabilite în anexe“ din cuprinsul art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi a sintagmei „se va stabili“ din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri de acordare de drepturi salariale.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, denumită în continuare Legea, personalul salarizat se împarte în următoarele categorii: (i) existent la data intrării în vigoare a Legii, respectiv 1 iulie 2017; (ii) care, potrivit art. 36 alin. (1), a fost reîncadrat în funcţie, cu stabilirea salariilor de bază conform art. 38; (iii) nou-încadrat/ promovat în perioada de aplicare etapizată, căruia i s-a stabilit salariul de bază potrivit art. 39; (iv) existent la data de 1 ianuarie 2023 căruia, potrivit art. 12 alin. (2), i se va stabili salariul de bază prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare.
    6. Tot din cuprinsul Legii rezultă că unul dintre elementele comune acestor trei categorii de personal, din punctul de vedere al drepturilor de natură salarială, este cel de salariu de bază, care trebuie să aibă acelaşi înţeles pentru fiecare dintre aceste categorii, singura diferenţă fiind modalitatea de stabilire/ determinare.
    7. Analizând definiţia dată de legiuitor termenului salariu de bază se înţelege că acesta reprezintă suma de bani menţionată în anexele la Lege, deoarece expresia „stabilită în anexe“ din cuprinsul textului de lege nu poate să aibă alt înţeles. Or, în anexele la Lege, în particular în anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. 2.4, sunt menţionate expres, ca sume de bani, doar cuantumurile salariilor de bază din anul 2022. Se ajunge, astfel, la concluzia că prin termenul salariu de bază, în înţelesul Legii, se înţelege suma de bani aferentă anului 2022, sumă care oricum nu poate fi depăşită, deoarece art. 38 alin. (6) din Lege interzice acest lucru.
    8. Cu referire la lămurirea noţiunii salariu de bază, autorul excepţiei menţionează Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit căreia salariul de bază reprezintă suma de bani din anexele la Lege, adică valoarea aferentă anului 2022. Plecând de la această ipoteză, instanţa supremă a statuat că sporul pentru condiţii vătămătoare prevăzut de art. 23 din Lege, fiind calculat ca procent la salariul de bază, se va acorda de la data la care salariile de bază devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 ca urmare a majorărilor salariale reglementate.
    9. Noţiunea salariu de bază este frecvent folosită în cuprinsul Legii, de exemplu, în art. 36 alin. (1), art. 38 alin. (2) lit. a), art. 38 alin. (3) lit. a) sau art. 1 alin. (1) din anexa nr. VIII cap. II lit. i). Prin urmare, în acest cadru de reglementare, coroborat cu Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, dacă raportarea se face la faptul că prin salariu de bază se înţelege, de fapt, suma de bani aferentă anului 2022, atunci această noţiune se goleşte de sens, ajungându-se în situaţia în care destinatarii normei juridice nu pot înţelege reglementarea.
    10. Autorul propune, ca exerciţiu, înlocuirea înţelesului noţiunii salariu de bază în art. 38 alin. (2) lit. a) din Lege cu rezultatul că acest text va avea următorul cuprins: „se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al sumelor prevăzute în anexele la lege pentru anul 2022. Este, însă - apreciază autorul excepţiei - în mod evident un nonsens juridic, deoarece nu se poate să fie menţinut în plată un salariu care nu a fost obţinut.
    11. Prin exerciţiul de înlocuire a noţiunii salariu de bază se încalcă şi art. 16 din Constituţie. Astfel, textul art. 1 alin. (1) din anexa nr. VIII cap. II lit. i) la Lege prevede: „(1) Personalul contractual salarizat potrivit prezentei anexe la cap. II lit. A - lit. E poate beneficia de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat“, ca urmare a înlocuirii, va avea următoarea formă: „(1) Personalul contractual salarizat potrivit prezentei anexe la cap. II lit. A - lit. E poate beneficia de un spor pentru condiţii periculoase vătămătoare de până la 15% din suma prevăzută în anexele legii pentru anul 2022, corespunzător timpului lucrat.“
    12. În cazul sporului pentru condiţii vătămătoare, prin raportare şi la Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, discriminarea devine imorală deoarece, din analiza comparată a beneficiarilor, adică persoane încadrate pe funcţii similare în aceeaşi instituţie sau în instituţii diferite, rezultă că personalul care are salariul de bază din anul 2022, deci mai mare, beneficiază de sporul pentru condiţii vătămătoare. În schimb, personalul care nu a ajuns la nivelul salariului de bază din anul 2022 nu beneficiază. Altfel spus, criteriul - nivelul salariului de bază - nu este unul obiectiv pentru a justifica tratamentul diferit a două categorii de persoane, respectiv (i) cei cu salariu sub nivelul din anul 2022 şi (ii) cei cu salariul la nivelul anului 2022, în acordarea unui spor calculat ca procent la salariul de bază.
    13. În cazul sporului pentru condiţii vătămătoare de muncă, menţinerea actualei definiţii a noţiunii salariu de bază creează în mod real o problemă majoră, deoarece toate instituţiile/ autorităţile publice vizate de Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 prin care a fost aprobat Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică centrală [cu certitudine de 100% Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) şi instituţiile subordonate] au acordat, începând cu anul 2018, sporul pentru condiţii vătămătoare de muncă prin raportare la salariul de bază în plată al salariaţilor, şi nu condiţionat de atingerea nivelului din anul 2022.
    14. Tot astfel, menţinerea actualei definiţii a noţiunii salariu de bază creează o problemă majoră deoarece majoritatea instituţiilor publice vizate de Lege (inclusiv ANCPI şi instituţiile subordonate) au acordat, începând cu data intrării în vigoare a Legii, 1 iulie 2017, majorarea de 10% a salariului de bază personalului care exercită activitatea de control financiar preventiv conform art. 15 din Lege ori majorarea de 50% a salariului de bază personalului din instituţiile şi/sau autorităţile publice nominalizate în echipele de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile conform art. 16 din Lege. Deşi la momentul ridicării prezentei excepţii nu ne aflăm în anul 2023, arată autorul, imprecizia cu privire la noţiunea salariu de bază devine dramatică deoarece, potrivit art. 12 alin. (2) din Lege, începând cu data de 1 ianuarie 2023, salariul de bază se va stabili prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele nr. I-VIII la Lege cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare, ceea ce vine în contradicţie cu ceea ce se înţelege prin salariu de bază în definiţia art. 7 lit. a) din Lege, în concret, cu suma din anul 2022.
    15. Numai printr-o coincidenţă şi o precizie milimetrică suma rezultată din înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele nr. I-VIII la Lege cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare poate fi egală cu suma din anul 2022 menţionată în „anexele la lege“ şi care reprezintă salariul de bază, numai aşa putându-se acorda drepturile salariale calculate prin raportare la salariul de bază. Altfel, destinatarii Legii, începând cu data de 1 ianuarie 2023, rămân cu suma determinată prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele nr. I-VIII la Lege cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare.
    16. Într-un stat de drept nu se poate opera cu unităţi de măsură diferite, în sensul în care prin salariu de bază se înţelege suma de bani din anul 2022 doar atunci când se calculează sporul pentru condiţii vătămătoare prin raportare la salariul de bază, iar în cazul altor sporuri, majorări, prime, premii sau alte drepturi, deşi legea dispune că se calculează tot prin raportare la salariul de bază, în fapt raportarea să se facă la salariul de bază preexistent intrării în vigoare a Legii, ori începând cu anul 2023 prin raportare la suma determinată prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele nr. I-VIII la Lege cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare.
    17. Imprecizia sintagmei „stabilite în anexe“ din cuprinsul art. 7 lit. a) din Lege, dar şi a Legii, în ansamblul său, este dovedită de multitudinea de clarificări postate de Ministerul Muncii pe site-ul propriu, dintre care unele agreate cu reprezentanţii Curţii de Conturi.
    18. În continuare, autorul evocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la standardele de calitate a legii, precum şi la interzicerea discriminării.
    19. În ceea ce priveşte critica adusă sintagmei „se va stabili“ din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Lege, autorul excepţiei arată că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) Dolj intră sub incidenţa alin. (1) şi (2) ale art. 39 din Lege, deoarece, pe de o parte, legea este edictată pentru a fi aplicată, şi nu pentru a nu fi aplicată, iar pe de altă parte, nu există niciun text de lege derogator, în sensul că acestea nu se aplică OCPI Dolj.
    20. Mai departe, autorul excepţiei susţine că nu există o normă de forţa legii cu privire la obligaţia instituţiilor din subordinea aceluiaşi ordonator de credite de „identificare“ a salariului maxim din cadrul instituţiilor similare pe baza căruia să le stabilească angajaţilor proprii salariul de bază. Astfel, Legea nu reglementează obligaţia OCPI Dolj de „identificare“ a salariului de bază brut maxim, lunar, aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale de funcţii bugetare „Administraţie“ specifice OCPI şi ANCPI. Ca atare, nu există bază legală la nivel de normă cu forţa legii pentru a proceda, într-un fel sau altul, la „identificarea“ unui astfel de salariu. Subsecvent, neexistând obligaţia de identificare a salariului în sensul solicitat, Legea nu reglementează, pentru că nu ar avea logică juridică, nici obligaţia OCPI Dolj de „stabilire“ a unui astfel de salariu. Astfel, sintagma „va stabili“ din cuprinsul alin. (4) al art. 39 din Lege este lipsită de claritate deoarece nu se poate determina în sarcina cărei instituţii dintre cele la care se referă norma legală intră obligaţia de stabilire a salariului de bază: în sarcina instituţiilor subordonate (OCPI subordonate ANCPI) sau în sarcina instituţiilor care au în subordine mai multe instituţii (ANCPI)?
    21. Din lectura art. 3 alin. (4) al Legii rezultă că obligaţia stabilirii salariilor de bază revine ordonatorilor de credite, fără a deosebi între ordonatorii terţiari, secundari sau principali. Se poate aprecia, deci, că obligaţia de identificare revine deopotrivă OCPI Dolj (ordonator terţiar de credite) şi ANCPI (ordonator secundar de credite). Însă OCPI Dolj, din punct de vedere legal, nu monitorizează şi nu gestionează date oficiale despre salariul de bază brut lunar stabilit la nivelul maxim corespunzător funcţiilor din cadrul celorlalte OCPI subordonate ANCPI. Or, câtă vreme OCPI Dolj nu este în posesia unor astfel de informaţii oficiale, obligaţia impusă de textul criticat - va stabili - este contrară art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    22. De asemenea, autorul excepţiei subliniază că nu există o bază legală, la nivel de normă juridică de organizare şi executare a legii, cu privire la obligaţia de „identificare“ şi de „stabilire“ a salariului maxim din cadrul instituţiilor similare pe baza căruia să stabilească angajaţilor proprii salariul de bază.
    23. Astfel, după intrarea în vigoare a legii urmează etapa organizării executării legii prin hotărâre a Guvernului, iar, ulterior, etapa executării legii prin ordine cu caracter normativ, instrucţiuni şi alte asemenea ale ministerelor/organelor administraţiei publice centrale. În acest moment nu există nicio hotărâre a Guvernului care să stabilească metodologia de identificare şi, ulterior, de stabilire de către OCPI Dolj a salariului în sensul solicitat. De asemenea, nu a fost adoptat niciun ordin cu caracter normativ sau o instrucţiune al/a ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei (ordonator principal de credite) sau al directorului general al ANCPI (ordonator secundar de credite) prin care să fie pusă în executare Legea prin responsabilităţi precise în identificarea şi stabilirea de către OCPI Dolj a salariului în sensul solicitat. Or, câtă vreme conduita impusă OCPI Dolj de textul criticat, în sensul „stabilirii“ salariului maxim la nivelul maximului din cadrul celorlalte OCPI subordonate ANCPI, nu este reglementată procedural, textul legal criticat este lipsit de coerenţă.
    24. În continuare, autorul excepţiei precizează că, dacă în cadrul OCPI Dolj există un salariu de bază similar, conform alin. (1) al art. 39 din Lege, ar trebui să acorde acest salariu, însă există alin. (4) care instituie, fără a deroga de la alin. (1), obligaţia stabilirii la nivel maxim din cadrul instituţiilor subordonate aceluiaşi ordonator de credite. Prin urmare, în fondul activ al dreptului există două reglementări diferite, prin care OCPI Dolj trebuie să stabilească salariul de bază al unui salariat, ceea ce este în dezacord cu art. 1 alin. (5) din Constituţie. Oricum ar fi, şi în această ipoteză OCPI Dolj este lipsit de informaţiile oficiale reprezentate de salariile maxime din cadrul celorlalte OCPI subordonate ANCPI.
    25. Autorul mai susţine că, în cauza în care a ridicat excepţia, instanţa, în considerarea rolului activ, însă cu depăşirea nelegală a acestui rol, a solicitat ordonatorului secundar de credite, ANCPI, să comunice salariile maxime din cadrul celorlalte OCPI subordonate, iar ca urmare a observării acestor salarii, deşi nu recunoaşte direct, a obligat OCPI Dolj să stabilească salariile la maximul transmis de ANCPI. OCPI Dolj nu poate fi vinovată câtă vreme nu gestionează informaţii despre salariile existente în cadrul celorlalte oficii.
    26. Autorul arată că Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a oferit următoarea interpretare textelor legale: „alin. (4) al art. 39 din Lege vine în aplicarea prevederilor alin. (1) al aceluiaşi articol în sensul că se aplică pentru personalul din acele instituţii care au unităţi subordonate astfel, salarizarea la nivelul maxim pentru funcţii similare din cadrul instituţiei/autorităţii publice sau din instituţiile subordonate acestora, conform art. 39, se aplică în instituţiile care au în subordine una sau mai multe instituţii, respectiv numai pentru personalul A.N.C.P.I.“ Or, câtă vreme Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale are, potrivit art. 4 din Lege, atribuţii de control în aplicarea Legii, este neclar rolul OCPI Dolj în această privinţă.
    27. În cauza în care a fost ridicată excepţia, instanţa a obligat la stabilirea unor sume identificate în cadrul litigiului, însă, ulterior, norma criticată rămâne în vigoare, iar OCPI Dolj nu poate să stabilească salariul la maximul din celelalte instituţii, pentru aceleaşi considerente.
    28. Mai mult, autorul menţionează Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, care, aplicată prin analogie, ar valida următorul raţionament: dacă alin. (4) al art. 39 din Lege nu identifică actul normativ, actul administrativ, grila de salarizare sau alte asemenea acte juridice la care OCPI Dolj să se raporteze pentru a identifica şi, ulterior, a stabili salariul la maxim, este evidentă neclaritatea textului.
    29. De asemenea, lipsa reglementării prin hotărâre a Guvernului, ordin/instrucţiune cu caracter normativ a organizării şi punerii în executare a art. 39 alin. (4) din Lege conduce la lipsa cadrului funcţional de determinare ori calculare a salariului în sensul solicitat, el rămânând doar drept „virtual“.
    30. În consecinţă, identificarea, pe cale judiciară, cum a făcut Tribunalul Dolj, a salariilor maxime din cadrul OCPI subordonate ANCPI şi valorificarea acestor salarii nu pot avea valenţa unei norme legale, deoarece acest fapt echivalează cu legiferarea, contrar, însă, separaţiei puterilor în stat. Altfel spus, doar faptul că instanţa „poate“ solicita informaţii în legătură cu salariile din cadrul mai multor angajatori nu înseamnă că unul dintre aceşti angajatori este vinovat că nu a procedat în acelaşi fel, deoarece legea nu îi permite o asemenea conduită, cum nu obligă un alt angajator să îi comunice date în legătură cu salariile angajaţilor proprii. Mai mult, salariile de bază, în sensul modificării, au o anumită dinamică generată de diferiţi factori, de exemplu, acordarea unei gradaţii de vechime în muncă, acordarea sau retragerea unui spor etc., situaţie în care lipsa unei prevederi legale care să stabilească un cadru procedural al solicitării unor astfel de informaţii este contrară art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    31. Curtea de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    32. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    33. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    34. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    35. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă sintagma „stabilită în anexele“, cuprinsă în art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi sintagma „se va stabili“ din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Dispoziţiile art. 7 lit. a) şi ale art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 au următorul conţinut:
    - Art. 7 lit. a): „În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: a) salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX;“;
    – Art. 39 alin. (4): „În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.“

    36. Autorul excepţiei consideră că sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind standardele de calitate a legii şi ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.
    37. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că analiza motivării acesteia evidenţiază că autorul, autoritate administrativă, se adresează jurisdicţiei constituţionale doar pentru a-i oferi, în litigiile în care a ridicat-o, o interpretare a textelor din cuprinsul Legii-cadru nr. 153/2017 pe care trebuie să le aplice.
    38. Curtea reţine că soluţionarea aspectelor care vizează, în realitate, modul de interpretare şi aplicare a legii revine autorităţilor publice competente, iar în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti (a se vedea Decizia nr. 888 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 31 martie 2021, paragraful 25, sau Decizia nr. 256 din 20 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 iulie 2021, paragraful 31). Aplicând aceste consideraţii principiale în soluţionarea prezentei excepţii, trebuie observat, în prealabil, că Legea-cadru nr. 153/2017, prin natura sa şi prin întreaga sa structură şi conţinut, are ca principali destinatari nu persoane particulare, ci instituţii administrative ale statului. Evident că Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă pentru o categorie determinată de persoane particulare, respectiv tot personalul salarizat din bugetul de stat, o lege de o importanţă majoră, veniturile salariale obţinute în temeiul şi condiţiile acestui act normativ fiind vitale. Cu toate acestea, dintr-o perspectivă juridică, trebuie remarcat că destinatarii principali ai legii, destinatarii primari, în sens de subiecţi de drept cărora Legea-cadru nr. 153/2017 le impune în mod nemijlocit o anumită conduită, nu sunt aceşti subiecţi de drept, ci autorităţile administrative care trebuie să calculeze, să achite etc. drepturile salariale. Legea-cadru nr. 153/2017 nu se aplică în mod automat, nu devine operantă, efectivă, printr-o simplă abţinere, ci, dimpotrivă, devine efectivă prin acţiuni pozitive întreprinse, în primul rând, de destinatarii săi primari, adică autorităţile îndatorate să calculeze şi să achite salariile potrivit normelor pe care aceasta le prescrie, iar modul în care acestea îşi îndeplinesc competenţele legale astfel stabilite este supus controlului instanţelor judecătoreşti.
    39. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „stabilită în anexele“ din cuprinsul art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a sintagmei „se va stabili“ din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj în Dosarul nr. 2.706/63/2021 al Curţii de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 611 din 11 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"