Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 611 din 10 octombrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, precum şi a prevederilor art. 12 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1), art. 15 alin. (2)-(4) şi art. 16-18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 611 din 10 octombrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, precum şi a prevederilor art. 12 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1), art. 15 alin. (2)-(4) şi art. 16-18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 32 din 17 ianuarie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, precum şi cu cea a prevederilor art. 12, art. 14 alin. (1), art. 15 alin. (2)-(4) şi ale art. 16-18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, excepţie ridicată de Elena Budescu, Emanuela Geanina Budescu (prin Budescu Elena), Andrei Budescu, Nicoleta Budescu, Celina Silvia Budescu, Emanuela Buruiană, Viorica Chiochina, Mihaela Gurău şi Sandu Săndulache Ciobotaru în Dosarul nr. 16.940/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.805D/2017.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Fondul de garantare a asiguraţilor, doamna consilier juridic Selena Nechita, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc autorii excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că la dosar a fost depus, din partea Fondului de garantare a asiguraţilor, un punct de vedere prin care se solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul consilierului juridic prezent, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. Susţine, astfel, că nici prevederile art. 23 din Legea nr. 503/2004 şi nici cele ale art. 13 din Legea nr. 213/2015 nu consacră posibilitatea creditorilor de asigurări de a se adresa direct instanţei de judecată cu o acţiune în pretenţii îndreptată împotriva Fondului de garantare a asiguraţilor şi că prin criticile formulate autorii excepţiei solicită în mod indirect completarea legii, în sensul inserării în cuprinsul acesteia a menţiunii că parcurgerea procedurii administrative ar fi facultativă pentru creditor. Or, din această perspectivă, raportat la prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Mai mult, arată că interpretarea şi aplicarea legii sunt de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi a celorlalte instanţe judecătoreşti.
    5. În ceea ce priveşte constituţionalitatea prevederilor art. 14 din Legea nr. 213/2015, consilierul juridic arată că prin Decizia nr. 80 din 28 februarie 2017 instanţa de contencios constituţional a statuat că o procedură prealabilă nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului de acces liber la justiţie, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanţei de judecată, iar prevederile art. 21 din Constituţie nu interzic existenţa unei astfel de proceduri administrative prealabile şi nici obligativitatea acesteia, atât timp cât nu are un caracter jurisdicţional. Cu privire la obţinerea de despăgubiri din disponibilităţile Fondului de garantare a asiguraţilor, aceasta nu se face prin acţiune în justiţie pe calea dreptului comun, creditorii de asigurări trebuind să sesizeze în prealabil Fondul de garantare a asiguraţilor prin formularea unei cereri de plată, declanşând astfel procedura de plată administrativă, necontencioasă, pusă la dispoziţie de Legea nr. 213/2015, astfel încât, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    7. Prin Sentinţa civilă nr. 3.462 din 6 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.940/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, precum şi a prevederilor art. 12, art. 14 alin. (1), art. 15 alin. (2)-(4) şi ale art. 16-18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Elena Budescu, Emanuela Geanina Budescu (prin Budescu Elena), Andrei Budescu, Nicoleta Budescu, Celina Silvia Budescu, Emanuela Buruiană, Viorica Chiochina, Mihaela Gurău şi Sandu Săndulache Ciobotaru cu ocazia judecării unei cauze civile având ca obiect pretenţii, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de garantare a asiguraţilor.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care procedura administrativă instituită de acestea este una obligatorie, iar nu facultativă, încălcând, astfel, accesul liber la o instanţă independentă şi imparţială al justiţiabililor, fiind contrară, totodată, şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (4), potrivit cărora „Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.“
    9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În contextul criticilor formulate de autorii excepţiei, consideră ca fiind relevante considerentele Deciziei nr. 80 din 28 februarie 2017, paragrafele 17 şi 18, prin care Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile criticate dispun că obţinerea de despăgubiri din disponibilităţile Fondului de garantare a asiguraţilor nu se face prin acţiune în justiţie pe calea dreptului comun, creditorii de asigurări trebuind să sesizeze în prealabil Fondul de garantare a asiguraţilor prin formularea unei cereri de plată, declanşând astfel procedura de plată administrativă, necontencioasă, pusă la dispoziţie de Legea nr. 213/2015 şi prevăzută de art. 22 alin. (1) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor. Se arată că, în urma analizării cererii de plată, Fondul va emite o decizie, care, în situaţia în care petentul nu este mulţumit de modalitatea de soluţionare a acesteia (în sensul respingerii parţiale sau totale a cererii de plată), poate fi contestată la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile, fiind astfel garantat dreptul de acces la justiţie. Exercitarea dreptului de a formula o cerere adresată instanţei de judecată nu poate exclude respectarea unor proceduri prealabile, care sunt prevăzute de legiuitor tocmai în ideea soluţionării amiabile, cu celeritate, a pretenţiilor exprimate de creditorii de asigurări, fără a fi nevoie de învestirea instanţelor de judecată. În acest sens, Legea nr. 213/2015 stabileşte o procedură necontencioasă prealabilă acţiunii în instanţă, ce trebuie urmată de creditorul de asigurări, a priori formulării unei cereri de chemare în judecată.
    12. Învederează, de asemenea, că, referitor la constituţionalitatea unei astfel de proceduri prealabile, prin Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012, Curtea a reţinut faptul că o astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând eo ipso atingere dreptului de acces liber la justiţie, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanţei de judecată. Dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu interzic existenţa unei astfel de proceduri administrative prealabile şi nici obligativitatea acesteia atât timp cât nu are un caracter jurisdicţional.
    13. Avocatul Poporului arată că din examinarea prevederilor de lege criticate rezultă că acestea reglementează obţinerea de despăgubiri din disponibilităţile Fondului de garantare a asiguraţilor, prin formularea unei cereri de plată, în cadrul unei proceduri de plată administrative, necontencioase, şi nu prin acţiune direct în justiţie, pe calea dreptului comun. Consideră că prin procedura instituită nu este îngrădit accesul la justiţie, întrucât formularea unei acţiuni în instanţă nu exclude respectarea unor proceduri prealabile, care sunt prevăzute de legiuitor tocmai în ideea soluţionării amiabile, cu celeritate, a pretenţiilor exprimate de creditorii de asigurări, fără a fi nevoie de învestirea instanţelor de judecată. De altfel, prin Decizia nr. 121 din 9 februarie 2010, instanţa de contencios constituţional a statuat că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut de instanţă în dispozitivul actului de sesizare, îl constituie prevederile art. 23 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 23 iulie 2013, precum şi prevederile art. 12, art. 14 alin. (1), art. 15 alin. (2)-(4) şi art. 16-18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 24 iulie 2015. Din examinarea notelor scrise ale autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în concret, aceştia au criticat prevederile art. 23 din Legea nr. 503/2004, precum şi pe cele ale art. 12 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1), art. 15 alin. (2)-(4) şi art. 16-18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, prevederi care vor constitui, astfel, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate şi asupra cărora Curtea se va pronunţa (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, cele reţinute în Decizia nr. 255 din 24 aprilie 2018, paragraful 13, sau Decizia nr. 355 din 11 mai 2017, paragraful 14). Prevederile de lege criticate au următorul cuprins normativ:
    - Art. 23 din Legea nr. 503/2004:
    "(1) În termen de 30 de zile de la data publicării deciziei de închidere a procedurii de redresare financiară, societatea de asigurare/reasigurare pentru care au fost constatate de către Autoritatea de Supraveghere Financiară indiciile existenţei stării de insolvenţă este obligată să predea Fondului de garantare evidenţa contractelor de asigurare în vigoare la data închiderii procedurii de redresare financiară, evidenţa completă a dosarelor de daună, precum şi evidenţele tehnico-operative şi contabile aferente acestor contracte şi dosare, în vederea publicării listei potenţialilor creditori de asigurări, beneficiari ai sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Răspunderea pentru neîndeplinirea sau pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei revine membrilor consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere şi conducerii executive a societăţii de asigurare/reasigurare.
(2) În cadrul termenului prevăzut la alin. (1), Fondul de garantare desemnează o comisie specială, formată din proprii specialişti, cu următoarea componenţă:
    a) 2 membri din partea conducerii, dintre care unul are calitatea de preşedinte al comisiei;
    b) conducătorul departamentului financiar sau înlocuitorul legal al acestuia, după caz;
    c) 2 reprezentanţi ai direcţiei tehnice, cu experienţă în materie de lichidare de daune;
    d) 2 reprezentanţi ai direcţiei generale juridice, cu experienţă de cel puţin 3 ani în domeniul juridic.
(3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), Fondul de garantare ia toate măsurile necesare pentru publicarea listei creditorilor de asigurări ale căror creanţe au rezultat din evidenţele transmise de societatea de asigurare/reasigurare, potrivit alin. (1)."

    – Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 213/2015: „(1) Orice persoană care invocă vreun drept de creanţă împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliţă de asigurare valabilă, între data închiderii procedurii de redresare financiară şi cea a denunţării contractelor de asigurare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului.“;
    – Art. 13 din Legea nr. 213/2015:
    "(1) De la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului pronunţată împotriva unui asigurător, conform prevederilor art. 266 din Legea nr. 85/2014, Fondul este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispoziţiilor legale.
(2) Fondul va publica pe site-ul propriu informaţii referitoare la demersurile necesare pentru obţinerea de la Fond a despăgubirilor/indemnizaţiilor.
(3) În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.
(4) Aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenţi este de competenţa comisiei speciale, constituite conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.
(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestaţie, în condiţiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.
(6) Dreptul la acţiune contra Fondului pentru plata indemnizaţiilor/despăgubirilor se prescrie în termen de 5 ani calculaţi de la data naşterii dreptului, dar nu înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment."

    – Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015: „(1) În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi.“;
    – Art. 15 din Legea nr. 213/2015:
    "(2) Plata de către Fond a creanţelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide şi exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 lei pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment.
(3) Plata se face în moneda naţională - leu, iar în cazul creanţelor în valută, comisioanele bancare sunt suportate de creditorul de asigurări.
(4) Indemnizaţiile/Despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări se plătesc de către Fond prin poştă şi/sau prin instituţii de credit autorizate de Banca Naţională a României. În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul poate să încheie convenţii/contracte de prestări de servicii cu oricare dintre aceste entităţi."

    – Art. 16 din Legea nr. 213/2015: „În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenţilor completarea documentaţiei şi/sau precizarea ori furnizarea de informaţii suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informaţiile solicitate se transmit comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia.“;
    – Art. 17 din Legea nr. 213/2015: „Creditorul de asigurări poate urma separat şi procedura de faliment a asigurătorului prevăzută de Legea nr. 85/2014, în vederea recuperării creanţei sale din activele asigurătorului aflat în faliment, inclusiv pentru suma cuvenită care depăşeşte plafonul de garantare prevăzut la art. 15 alin. (2).“;
    – Art. 18 din Legea nr. 213/2015:
    "(1) Fondul se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări la concurenţa sumelor pe care le-a plătit din disponibilităţile sale.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014, Fondul poate înregistra la masa credală, în tot cursul procedurii de faliment, în vederea recuperării lor, orice sume, dobânzi şi/sau cheltuieli pe care acesta le-a achitat din resursele sale.
(3) În condiţiile alin. (1) şi (2), Fondul este îndreptăţit să înregistreze şi să recupereze, în cadrul procedurii falimentului societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, toate sumele achitate creditorilor, pe măsura plăţilor efectuate, ca urmare a producerii riscurilor asigurate după momentul deschiderii procedurii falimentului."


    17. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (2) şi alin. (4), care consacră accesul liber la justiţie. Aceştia susţin că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care procedura administrativă instituită prin acestea este una obligatorie, iar nu facultativă, încălcându-se, astfel, accesul liber la o instanţă independentă şi imparţială al justiţiabililor, fiind contrară, totodată, şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (4), potrivit cărora „Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.“
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca cele invocate în prezenta cauză, respectiv cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 80 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 8 mai 2017, şi Decizia nr. 741 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 14 martie 2019, prin care s-a statuat în sensul constituţionalităţii acesteia.
    19. Raportat la criticile formulate în cauză de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, astfel cum s-a reţinut prin jurisprudenţa precitată, prin Legea nr. 213/2015 a fost constituit Fondul de garantare a asiguraţilor, care are drept scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător. În esenţă, acest fond garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în această lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, aşa cum sunt definite în actul normativ. În cazul în care disponibilităţile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, creanţele acestora vor putea fi onorate pe măsura alimentării Fondului de garantare a asiguraţilor cu resursele financiare prevăzute de prezenta lege.
    20. Curtea a reţinut, de asemenea, că Legea nr. 213/2015 cuprinde la capitolul III procedura şi condiţiile de efectuare a plăţilor din disponibilităţile Fondului de garantare a asiguraţilor, fiind stabilite etapele de desfăşurare a acestei proceduri şi condiţiile de efectuare a plăţilor. Astfel, acest fond asigură efectuarea plăţii indemnizaţiilor/despăgubirilor din disponibilităţile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condiţiilor şi plafonului de garantare stabilite de această lege. Orice persoană care invocă vreun drept de creanţă împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliţă de asigurare valabilă, între data închiderii procedurii de redresare financiară şi cea a denunţării contractelor de asigurare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului de garantare a asiguraţilor. În vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, fondul va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună şi avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic. Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare. Fondul de garantare a asiguraţilor este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispoziţiilor legale. Astfel, în vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului de garantare a asiguraţilor în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Pe măsura înregistrării şi analizării cererilor de plată ale creditorilor de asigurări, împreună cu documentele anexate, se întocmeşte lista creditorilor de asigurări ale căror creanţe certe, lichide şi exigibile urmează să fie plătite din disponibilităţile Fondului de garantare a asiguraţilor. Lista se înaintează comisiei speciale, cu propunerea de aprobare la plată a creanţelor de asigurare solicitate. După aprobarea acestor liste de către comisia specială se efectuează plăţile indemnizaţiilor/ despăgubirilor către creditorii de asigurări. În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenţilor completarea documentaţiei şi/sau precizarea ori furnizarea de informaţii suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informaţiile solicitate se transmit comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia.
    21. Aşa fiind, Legea nr. 213/2015 instituie doar o procedură necontencioasă pentru soluţionarea pretenţiilor formulate de creditorii de asigurări. Dispoziţiile acestui act normativ dispun că obţinerea de despăgubiri din disponibilităţile Fondului de garantare a asiguraţilor nu se face prin acţiune în justiţie pe calea dreptului comun, creditorii de asigurări trebuind să sesizeze în prealabil Fondul de garantare a asiguraţilor prin formularea unei cereri de plată, declanşând astfel procedura de plată administrativă, necontencioasă, pusă la dispoziţie de Legea nr. 213/2015 şi prevăzută de art. 22 alin. (1) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 2 septembrie 2015, care stipulează că „Indemnizaţiile/Despăgubirile se plătesc creditorilor de asigurări, persoane fizice şi/sau juridice, potrivit condiţiilor prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu societatea de asigurare în faliment, în conformitate cu prevederile prezentei norme.“ Astfel, în urma analizării cererii de plată, Fondul de garantare a asiguraţilor va emite o decizie, care, în situaţia în care petentul nu este mulţumit de modalitatea de soluţionare a cererii de plată (în sensul respingerii parţiale sau totale a cererii de plată), în condiţiile art. 19 din Legea nr. 503/2004, poate fi contestată la Curtea de Apel Bucureşti, fiind astfel garantat dreptul de acces la justiţie. Exercitarea dreptului de a formula o cerere adresată instanţei de judecată nu poate exclude respectarea unor proceduri prealabile, care sunt prevăzute de legiuitor tocmai în ideea soluţionării amiabile, cu celeritate, a pretenţiilor exprimate de creditorii de asigurări, fără a fi nevoie de învestirea instanţelor de judecată. Aşa fiind, Legea nr. 213/2015 stabileşte o procedură necontencioasă prealabilă acţiunii în instanţă, ce trebuie urmată de creditorul de asigurări, a priori formulării unei cereri de chemare în judecată.
    22. De altfel, referitor la constituţionalitatea unei astfel de proceduri prealabile, prin Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012, spre exemplu, Curtea a reţinut faptul că „o astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând eo ipso atingere dreptului de acces liber la justiţie, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanţei de judecată. Prevederile art. 21 din Constituţie nu interzic existenţa unei astfel de proceduri administrative prealabile şi nici obligativitatea acesteia atât timp cât nu are un caracter jurisdicţional.“ Curtea a subliniat, astfel, că „instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu este contrară principiului liberului acces la justiţie cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti.“
    23. În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunţată în Cauza Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei, paragraful 51, ori Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunţată în Cauza Fischer contra Austriei, paragraful 28, că imperative de supleţe şi eficacitate, pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor protejate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pot justifica intervenţia prealabilă a unor organe administrative care nu îndeplinesc condiţiile cerute de art. 6 paragraful 1 din Convenţie. Ceea ce impun însă dispoziţiile acestui articol convenţional este ca decizia unei asemenea autorităţi să fie supusă controlului ulterior exercitat de un organ de plină jurisdicţie, adică un „tribunal“ în sensul Convenţiei. Faptul că, prin neparcurgerea acestei proceduri ori prin nerespectarea termenelor legale, cel interesat ar putea pierde dreptul de acces la justiţie nu este nici el de natură să demonstreze neconstituţionalitatea procedurii administrative prealabile analizate.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Budescu, Emanuela Geanina Budescu (prin Budescu Elena), Andrei Budescu, Nicoleta Budescu, Celina Silvia Budescu, Emanuela Buruiană, Viorica Chiochina, Mihaela Gurău şi Sandu Săndulache Ciobotaru în Dosarul nr. 16.940/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că prevederile art. 23 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, precum şi prevederile art. 12 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1), art. 15 alin. (2)-(4) şi ale art. 16-18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 10 octombrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice