Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Cristina Roberta Nariţa şi alţii în Dosarul nr. 350/46/2019 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.199D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.442D/2019, nr. 2.576D/2019, nr. 2.579D/2019, nr. 2.609D/2019, nr. 2.723D/2019, nr. 2.978D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, excepţie ridicată de Mirela Aramă şi alţii în Dosarul nr. 409/46/2019 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Camelia Lăcrămioara Mesaroş şi alţii în Dosarul nr. 1.027/111/2019 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă, de Ramona Codruţa Achim şi alţii, prin mandatar Mariana Budur, în Dosarul nr. 936/111/2019 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă, de Aurelia Elena Cupen şi alţii, prin mandatar Nicoleta-Denisa Trăistaru (Dîndăreanu), în Dosarul nr. 13.385/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Adinan Halil şi alţii în Dosarul nr. 1.064/62/2019 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale şi de Janina Agoston şi alţii în Dosarul nr. 605/100/2019 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.442D/2019, nr. 2.576D/2019, nr. 2.579D/2019, nr. 2.609D/2019, nr. 2.723D/2019 şi nr. 2.978D/2019 la Dosarul nr. 2.199D/2019, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens arată că statul poate stabili un termen rezonabil pentru executarea creanţelor pe care le are. De asemenea, apreciază că situaţia extraordinară care a justificat emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 este expusă în nota de fundamentare a actului normativ şi constă în insuficienţa fondurilor în bugetul Ministerului Justiţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 27 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 350/46/2019, şi Încheierea din 13 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 409/46/2019, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Cristina Roberta Nariţa şi alţii, respectiv de Mirela Aramă şi alţii în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri privind drepturi băneşti ale personalului din justiţie. 8. Prin încheierile din 3 septembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.027/111/2019 şi nr. 936/111/2019, Tribunalul Bihor - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019. Excepţia a fost ridicată de Camelia Lăcrămioara Mesaroş şi alţii, respectiv de Ramona Codruţa Achim şi alţii, prin mandatar Mariana Budur, în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri privind drepturi băneşti ale personalului din justiţie. 9. Prin Încheierea din 20 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 13.385/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019. Excepţia a fost ridicată de Aurelia Elena Cupen şi alţii, prin mandatar Nicoleta-Denisa Trăistaru (Dîndăreanu), într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri privind drepturi băneşti ale personalului din justiţie. 10. Prin Încheierea din 25 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.064/62/2019, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019. Excepţia a fost invocată de Adinan Halil şi alţii într-o cauză având ca obiect pretenţii. 11. Prin Încheierea din 3 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 605/100/2019, Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019. Excepţia a fost ridicată de Janina Agoston şi alţii într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri privind drepturi salariale ale personalului din justiţie. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege care prevăd eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei contravin mai multor prevederi din Legea fundamentală. Astfel, dispoziţiile de lege criticate înfrâng principiul separaţiei puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, deoarece executivul încalcă puterea executorie a hotărârilor judecătoreşti. 13. Se susţine că sunt nerespectate şi cerinţele de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate ce trebuie să caracterizeze actele normative şi care derivă din prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 14. Totodată, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 încalcă şi prevederile art. 16 din Constituţie, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, întrucât creează discriminări în raport cu alte categorii de personal din sistemul justiţiei care au încasat deja drepturile băneşti cuvenite. De asemenea, anumite categorii de personal din justiţie sunt excluse de la aplicarea măsurilor prevăzute de această ordonanţă de urgenţă, aşa cum este cazul personalului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 15. Sunt încălcate şi prevederile art. 41 din Constituţie, întrucât prevederile de lege criticate neagă importanţa socială a muncii personalului din justiţie. 16. De asemenea, sunt înfrânte prevederile art. 44 din Constituţie şi cele ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât veniturile salariale reprezintă un „bun“, ceea ce implică îndatorirea statului de a respecta obligaţii negative şi pozitive în luarea măsurilor care afectează dreptul de proprietate al cetăţenilor. Autorii excepţiei susţin că, spre deosebire de cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia cu privire la Cererea nr. 57.265/08 introdusă de Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, sunt titulari ai unor drepturi salariale şi nu se identifică o situaţie de criză economică care să justifice eşalonarea plăţii acestor drepturi. Din contră, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 a fost adoptată într-o perioadă de creştere economică. 17. Autorii excepţiei consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât nu sunt întrunite condiţiile constituţionale ale restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale. Astfel, eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei nu este o măsură nici proporţională, nici rezonabilă şi nici nu vizează protejarea unor drepturi şi interese colective, superioare. 18. De asemenea, autorii excepţiei susţin că sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 115, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 a fost adoptată fără ca executivul să justifice urgenţa reglementării şi fără a exista o situaţie extraordinară. Totodată, se arată că ordonanţa de urgenţă criticată a fost emisă în afara legii de abilitare, atât timp cât, prin Legea nr. 4/2019 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legii organice până la 31 ianuarie 2019. 19. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Bihor - Secţia I civilă, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei. 20. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că se impune admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 21. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, notele scrise depuse la dosar de autorii excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 12 februarie 2019, aprobată prin Legea nr. 224/2019 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 25 noiembrie 2019. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare: - Art. 1: "(1) Plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018 se va realiza după cum urmează: a) în anul 2019 se plăteşte 5% din totalul sumei cuvenite; b) în anul 2020 se plăteşte 10% din totalul sumei cuvenite; c) în anul 2021 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite; d) în anul 2022 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite; e) în anul 2023 se plăteşte 35% din totalul sumei cuvenite.(2) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.(3) La sumele actualizate în condiţiile alin. (2) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale.(4) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plăţii sumelor restante, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).;" – Art. 2: „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică personalului din sistemul justiţiei ale cărui indemnizaţii de încadrare/salarii de bază se stabileau în perioada prevăzută la art. 1 alin. (1) pe baza valorii de referinţă sectorială din cadrul: curţilor de apel, tribunalelor, judecătoriilor, al celorlalte instituţii pentru care ministrul justiţiei este ordonator principal de credite, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel, de pe lângă tribunale şi de pe lângă judecătorii.“; – Art. 3: „Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică personalului care a obţinut, până la data intrării ei în vigoare, plata sumelor care fac obiectul acesteia.“ 25. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 privind dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 44 referitor la dreptul de proprietate, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 115 privind delegarea legislativă. De asemenea, este invocat art. 20 din Constituţie referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la dispoziţiileart. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 23 privind interzicerea discriminării din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi prin raportare la prevederile art. 1 privind proprietatea din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 stabilesc eşalonarea pe o perioadă de 5 ani a plăţii drepturilor de natură salarială restante stabilite prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018 în favoarea personalului din sistemul justiţiei din cadrul curţilor de apel, tribunalelor, judecătoriilor, al celorlalte instituţii pentru care ministrul justiţiei este ordonator principal de credite, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel, de pe lângă tribunale şi de pe lângă judecătorii. 27. În nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 s-a arătat, în esenţă, că pentru perioada 9 aprilie 2015-30 iunie 2017, salarizarea personalului bugetar (şi a personalului din sistemul justiţiei) a fost reglementată de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 9 iunie 2016, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea diferenţelor salariale rezultate în urma aplicării legii unitare de salarizare, astfel cum aceasta a fost modificată prin legi anuale de salarizare. 28. Prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, Curtea Constituţională a reţinut că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraţilor) s-au eliminat diferenţele provenite din faptul că o parte dintre magistraţii şi personalul asimilat, încadraţi în aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (în temeiul Codului de procedură civilă din 1865) sau definitive (în temeiul Codului de procedură civilă), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alţii nu obţinuseră asemenea hotărâri judecătoreşti. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, indemnizaţia de încadrare a magistraţilor şi a personalului asimilat este aceeaşi, stabilită la nivel maxim. Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat în sensul că pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Ca urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) dinOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 contraveneau principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece stabileau că persoanele aflate în situaţii profesionale identice, dar care nu au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care să li se fi recunoscut majorări salariale au indemnizaţii de încadrare diferite (mai mici) faţă de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătoreşti, generând diferenţe în stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare. 29. Decizia menţionată este şi o decizie interpretativă a dispoziţiilor cuprinse în legislaţia vizată în ceea ce priveşte sintagma „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare“, sintagmă folosită şi în Legea nr. 71/2015 la art. 1 alin. (5^1). 30. În nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 s-a mai arătat că, în ceea ce priveşte cuantumul valorii de referinţă sectorială în cadrul familiei ocupaţionale „Justiţie“, valoarea de referinţă sectorială de 421,36 lei începând cu 9 aprilie 2015 şi de 463,5 lei începând cu 1 decembrie 2015 este stabilită prin sentinţe/decizii ale instanţelor judecătoreşti. Având în vedere aceste valori, a fost emis Ordinul preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 75 din 15 martie 2018, din care rezultă că judecătorii, magistraţii-asistenţi, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul instanţei supreme sunt salarizaţi, pentru perioada 9 aprilie 2015-30 noiembrie 2015, prin acordarea valorii de referinţă sectorială de 421,36 lei, respectiv de 405 lei, la care se adaugă 4%, procent prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 13/2008 privind creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2008, şi, pentru perioada 1 decembrie 2015-31 decembrie 2017, prin acordarea unei valori de referinţă sectorială de 463,5 lei, respectiv de 405 lei la care se adaugă 4%, procent prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 13/2008, şi 10%, procent prevăzut de Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015. În acelaşi sens au fost emise Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.066/C din 24 mai 2018 şi Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.118/C din aceeaşi dată prin care se acordă drepturile salariale menţionate mai sus pentru judecătorii, tribunale şi curţi de apel, precum şi pentru Ministerul Justiţiei şi care trebuie să fie puse în aplicare de îndată (ordine similare fiind emise pentru personalul din instituţiile pentru care ministrul justiţiei are calitatea de ordonator principal de credite şi ale căror salarii se stabilesc pe baza valorii de referinţă sectorială). 31. Din examinarea celor mai sus arătate Curtea reţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 au în vedere drepturi de natură salarială, a căror acordare s-a dispus prin acte administrative ale ordonatorilor de credite în vederea asigurării unei salarizări egale - la nivelul recunoscut prin hotărâri judecătoreşti - a personalului din justiţie aflat în situaţii profesionale identice. 32. Cu privire la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, autorii excepţiei formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, ce privesc întregul act normativ, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă, referitoare la măsurile dispuse prin acest act normativ. 33. Astfel, prin criticile de neconstituţionalitate formulate, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 115 din Constituţie din două perspective: una referitoare la depăşirea termenului prevăzut în legea de abilitare şi cea de-a doua privind inexistenţa unei situaţii extraordinare şi urgente care să justifice emiterea legiferării pe calea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019. 34. Cât priveşte prima critică, instanţa de contencios constituţional reţine că prevederile art. 115 din Constituţie consacră competenţa normativă a Guvernului derivată fie dintr-o lege de abilitare, fie din însăşi Constituţia, cu un caracter special şi limitat, specific unei competenţe de atribuire. Exercitarea acestei competenţe se include tot în sfera puterii executive şi constă în posibilitatea de a emite două categorii de acte normative: ordonanţe simple şi ordonanţe de urgenţă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.189 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011). Competenţa de a emite ordonanţe de urgenţă nu este, prin urmare, condiţionată de existenţa unei legi de abilitare prealabile, ci, aşa cum dispun prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, aceste ordonanţe sunt supuse aprobării Parlamentului, care va adopta, în acest sens, o lege de aprobare sau de respingere. Aşa fiind, critica de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată. 35. Analizând în continuare susţinerile referitoare la inexistenţa unei situaţii extraordinare şi urgente care să justifice emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, a reţinut că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun şi au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă nu constituie o alternativă aflată la discreţia Guvernului, prin care acesta şi-ar putea încălca obligaţia sa constituţională de a asigura, în vederea îndeplinirii programului său de guvernare, reglementarea prin lege, de către Parlament, a relaţiilor ce constituie obiectul acestei reglementări. 36. Examinând nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, Curtea constată că, în emiterea acestui act normativ, Guvernul invocă consecinţele grave pe care plata neeşalonată a drepturilor prevăzute prin actele administrative ale ordonatorilor de credite le-ar avea asupra asigurării resurselor necesare funcţionării Ministerului Justiţiei şi plăţii drepturilor salariale pentru toate categoriile de personal din sistem, în condiţiile inexistenţei unor fonduri suficiente pentru plata imediată a acestor sume. Mai mult, imposibilitatea plăţii imediate a tuturor drepturilor acordate prin actele administrative ale ordonatorilor de credite ar genera noi procese care privesc punerea în executare a ordinului şi iniţierea executărilor silite, elemente care sunt de natură a aduce costuri semnificative atât cu resursele materiale, cât şi cu resursele umane. 37. Curtea apreciază că motivele invocate de Guvern constituie o situaţie obiectivă, ieşită din comun, care justifică intervenţia legislativă urgentă pentru a preveni efecte de natură să afecteze interesele publice care privesc, pe de o parte, angajarea imediată a unor cheltuieli bugetare într-un cuantum semnificativ şi, pe de altă parte, buna funcţionare a Ministerului Justiţiei şi plata drepturilor salariale personalului. Curtea observă, de asemenea, că emiterea actelor administrative ale ordonatorilor de credite pentru egalizarea drepturilor salariale ale personalului din justiţie nu a reprezentat un eveniment ce putea fi anticipat, ci a intervenit, aşa cum s-a reţinut şi în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, ca urmare a unei succesiuni de acte normative, a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, precum şi a existenţei unor hotărâri judecătoreşti care au prevăzut pentru o parte din personalul din justiţie drepturi salariale superioare celor pe care le primeau persoane aflate în situaţii profesionale identice, dar care nu deţineau astfel de hotărâri judecătoreşti. 38. Prin urmare, Curtea apreciază că măsurile adoptate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 se circumscriu unei situaţii urgente şi extraordinare în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea acestor prevederi constituţionale fiind neîntemeiate. 39. Examinând, în continuare, criticile de neconstituţionalitate intrinsecă ce privesc măsurile dispuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, Curtea reţine că autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, care consacră principiul separaţiei puterilor în stat. 40. Analizând această critică, instanţa de contencios constituţional observă că, în jurisprudenţa sa, a analizat în mai multe rânduri constituţionalitatea unor prevederi legale care dispuneau eşalonarea succesivă a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011 şi în anii 2012-2017 (a se vedea Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 29 februarie 2012, Decizia nr. 384 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013, Decizia nr. 365 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 18 august 2020, sau Decizia nr. 393 din 10 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 9 septembrie 2021). Referindu-se la susţinerile privind încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, Curtea a reţinut că aceasta nu poate fi reţinută din moment ce Guvernul nu refuză aplicarea hotărârilor judecătoreşti, ci, din contră, le recunoaşte şi îşi ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile şi obiectivelor stabilite în actul normativ contestat. Prin urmare, Curtea a constatat că eşalonarea plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar nu este o măsură prin care se interzice, nici măcar temporar, executarea unei hotărâri judecătoreşti şi, în consecinţă, nu reprezintă o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiţiei. Curtea apreciază că, mutatis mutandis, considerentele acestor decizii sunt valabile şi în prezenta cauză. 41. Examinând în continuare criticile formulate de autorii excepţiei referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au un conţinut clar şi previzibil, neexistând niciun echivoc cu privire la categoriile de persoane care cad sub incidenţa reglementării, drepturile a căror plată se eşalonează şi perioadele de eşalonare. Prin urmare, şi această critică este neîntemeiată. 42. În ceea ce priveşte critica vizând încălcarea prevederilor constituţionale şi convenţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării, Curtea reţine că autorii excepţiei invocă existenţa unei diferenţe de tratament juridic între persoanele care au beneficiat de plata integrală a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 şi persoanele ale căror drepturi sunt plătite eşalonat, ca efect al dispoziţiilor acestui act normativ. Or, Curtea aminteşte că, aşa cum a statuat prin Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale ce consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. 43. Tot raportat la prevederile constituţionale şi convenţionale care prevăd egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării, autorii excepţiei invocă şi discriminarea pe care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 o face între diferitele categorii de personal din justiţie, arătând că dispoziţiile privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale prevăzute prin acte administrative ale ordonatorilor de credite nu sunt aplicabile personalului din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi celui din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. 44. Or, faţă de aceste critici, Curtea reţine că, în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, situaţia extraordinară care impune adoptarea de urgenţă a măsurii eşalonării plăţii drepturilor restante o reprezintă insuficienţa fondurilor în bugetul Ministerului Justiţiei şi al Ministerului Public şi consecinţele pe care acordarea imediată a acestor drepturi le-ar fi avut asupra acestui buget. Legiuitorul delegat nu a avut în vedere şi nu invocă eventuala insuficienţă a fondurilor necesare funcţionării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care se finanţează, în mod distinct, din bugetul de stat, ordonatorul principal de credite fiind preşedintele acestei instanţe [art. 18 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, abrogată, în prezent, prin Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.104 din 16 noiembrie 2022]. De asemenea, nu s-a referit nici la insuficienţa fondurilor necesare funcţionării Consiliului Superior al Magistraturii, care se finanţează, de asemenea, din bugetul de stat, ordonatorul principal de credite fiind preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii [art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, abrogată, în prezent, prin Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022]. 45. Prin urmare, Curtea apreciază că situaţia personalului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a celui al Consiliului Superior al Magistraturii este, în mod obiectiv, diferită de cea a personalului ale cărui drepturi salariale sunt plătite din bugetul Ministerului Justiţiei, astfel că tratamentul juridic diferit este justificat. 46. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 41 din Constituţie, Curtea reţine că, în esenţă, aceasta priveşte faptul că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 ar aduce atingere importanţei sociale a muncii personalului din justiţie. Or, deşi prevederile constituţionale invocate consacră dreptul la muncă, acestea nu conferă o protecţie specială, diferenţiată pentru anumite categorii de personal, în virtutea muncii pe care o desfăşoară. Curtea apreciază, totodată, că plata eşalonată a unor drepturi salariale nu contravine dreptului la muncă, în componenta sa referitoare la dreptul la remunerarea muncii, întrucât dispoziţiile de lege criticate prevăd plata drepturilor stabilite prin actele administrative ale ordonatorilor de credite, precum şi actualizarea acestor sume cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi plata dobânzii legale remuneratorii calculate de la data emiterii ordinelor/ deciziilor de acordare a drepturilor salariale. Curtea Constituţională reţine şi că prin Decizia nr. 75 din 7 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 15 februarie 2021, instanţa supremă a decis că, în interpretarea şi aplicarea art. 1 alin. (3) dinOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, raportat la art. 1.531 şi 1.535 din Codul civil, art. 166 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, alături de dobânda remuneratorie prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, se pot acorda dobânzi penalizatoare la drepturile salariale restante ce intră în domeniul de aplicare al aceluiaşi act normativ pentru perioada anterioară emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale, respectiv diferenţa dintre dobânda penalizatoare şi cea remuneratorie, pentru perioada ulterioară emiterii aceloraşi ordine sau decizii. 47. Considerente similare se impun şi în ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituţie şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Astfel, Curtea reţine că Guvernul, prin adoptarea reglementării criticate, nu neagă existenţa şi întinderea drepturilor salariale restante acordate prin ordinul ordonatorului de credite. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate privată (în acelaşi sens sunt, mutatis mutandis, şi considerentele Deciziei nr. 188 din 2 martie 2010, precitată). 48. În prezenta cauză, referitor la încălcarea prevederilor constituţionale şi convenţionale privind dreptul de proprietate, autorii excepţiei invocă şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia cu privire la Cererea nr. 57.265/08 introdusă de Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României din 17 octombrie 2012, arătând că, aşa cum a reţinut instanţa europeană la punctul 41 din această decizie, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o amplă marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a actului. Cu toate acestea, modul în care statul concepe imperativele de interes general nu trebuie să se dovedească a fi lipsit în mod vădit de temei raţional. Or, autorii excepţiei apreciază că în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 nu există temeiuri raţionale care să justifice plata eşalonată a drepturilor prevăzute prin actele administrative ale ordonatorilor de credite pentru o perioadă de 5 ani. 49. Referitor la această critică, instanţa de contencios constituţional apreciază că sunt valabile cele reţinute mai sus cu privire la conformitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 cu prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4), în sensul existenţei unei situaţii urgente şi extraordinare care a justificat emiterea acestui act normativ. 50. În sfârşit, întrucât nu s-a constatat încălcarea niciunui drept consacrat de Legea fundamentală, Curtea apreciază că sunt lipsite de temei criticile privind încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţie. 51. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristina Roberta Nariţa şi alţii în Dosarul nr. 350/46/2019 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Mirela Aramă şi alţii în Dosarul nr. 409/46/2019 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Camelia Lăcrămioara Mesaroş şi alţii în Dosarul nr. 1.027/111/2019 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă, de Ramona Codruţa Achim şi alţii, prin mandatar Mariana Budur în Dosarul nr. 936/111/2019 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă, de Aurelia Elena Cupen şi alţii, prin mandatar Nicoleta-Denisa Trăistaru (Dîndăreanu), în Dosarul nr. 13.385/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Adinan Halil şi alţii în Dosarul nr. 1.064/62/2019 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale şi de Janina Agoston şi alţii în Dosarul nr. 605/100/2019 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Bihor - Secţia I civilă, Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Braşov - Secţia I civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Maramureş – Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
