Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 61 din 25 februarie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 61 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 711 din 31 iulie 2025

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Doru Octavian Pîrjol-Năstase în Dosarul nr. 1.065/102/2020 al Tribunalului Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 235D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.401D/2021, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus, în ambele dosare, note scrise prin care solicită admiterea excepţiei, astfel cum a fost formulată.
    6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.401D/2021 la Dosarul nr. 235D/2021, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esenţă, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece este în sarcina legiuitorului să stabilească condiţiile de acces la o anumită profesie, neconstituţionalitatea unui text neputând fi discutată prin comparaţie între o reglementare veche şi una nouă. În acest context, nu se poate vorbi despre discriminare între judecătorii cu 10 ani vechime în funcţia de judecător şi judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cărora le-a expirat mandatul ori au fost eliberaţi din funcţie din motive neimputabile lor.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. Prin Sentinţa nr. 536 din 17 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.065/102/2020, Tribunalul Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
    9. Prin Încheierea din 7 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.065/102/2020, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010.
    10. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Doru Octavian Pîrjol-Năstase în cadrul aceleiaşi cauze (aflate pe rolul primei instanţe şi pe rolul instanţei de recurs), având ca obiect anularea deciziei emise de Consiliul Baroului Bacău prin care s-a respins cererea de primire în profesie şi obligarea acestuia să emită o nouă decizie prin care să fie admisă cererea autorului excepţiei de neconstituţionalitate de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
    11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că modificarea art. 16 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010 a avut ca efect juridic excluderea de la un drept preexistent pentru o anumită categorie de judecători, deşi aceştia se află într-o situaţie juridică similară cu o altă categorie de judecători, cărora legiuitorul a înţeles să le păstreze beneficiul acelui drept, fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă.
    12. Or, remediul specific, în cazul constatării neconvenţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul în continuare la beneficiul dreptului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, conform prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 270/2010 (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, deciziile Curţii Constituţionale nr. 685 din 28 iunie 2012, nr. 164 din 12 martie 2013 şi nr. 681 din 13 noiembrie 2014).
    13. Tratamentul juridic pe care legiuitorul a înţeles să îl aplice judecătorilor de la curţile de apel care au peste 20 de ani vechime neîntreruptă în magistratură, din perspectiva admiterii în profesia de avocat cu scutire de examen, odată cu intrarea în vigoare a art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010, este vădit discriminatoriu în raport cu judecătorii care activează sau care au activat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    14. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.401D/2021, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, prin raportare la dispoziţiile art. 30 - Instrumentele de prezentare şi motivare, ale art. 31 - Cuprinsul motivării şi ale art. 32 - Redactarea motivării din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În acest sens, invocă argumentele cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 139 din 13 martie 2019 referitoare la lipsa motivării, la caracterul sumar al instrumentului de prezentare şi motivare şi la motivarea formală a unui act normativ.
    15. Tribunalul Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că nu se poate susţine existenţa unei discriminări între judecătorii care îndeplinesc cerinţa de a avea minimum 10 ani vechime în funcţia de judecător şi judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiţi ori, după caz, care sunt eliberaţi din motive neimputabile şi nici că prin aceste modificări legislative celelalte persoane aflate într-o situaţie similară ar fi excluse de la un drept preexistent, câtă vreme legiuitorul român are o largă marjă de apreciere şi de libertate în reglementarea modalităţilor de acces într-o anumită profesie.
    16. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată, în esenţă, că expunerea de motive a unui act normativ nu poate constitui obiect al controlului de constituţionalitate.
    17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    18. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 241 din 3 iunie 2020. Cu privire la critica potrivit căreia textul de lege criticat a avut ca efect „excluderea de la un drept preexistent“, Guvernul apreciază că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, acceptarea acestei critici ar echivala cu imposibilitatea legiuitorului de a mai legifera, pe motiv că ar crea diferenţe faţă de reglementarea anterioară. De asemenea, Curtea Constituţională a precizat că neconstituţionalitatea unui text legal nu se poate pretinde prin simpla comparaţie dintre reglementarea veche şi cea nouă, aceasta din urmă fiind considerată mai puţin favorabilă şi declanşând automat un aşa-zis conflict de constituţionalitate. Astfel, nu se poate vorbi despre un drept câştigat în temeiul unor reglementări anterioare care nu mai sunt în vigoare. În final, precizează că, în ceea ce priveşte condiţiile de acces la exercitarea profesiei de avocat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în jurisprudenţa sa, că o diferenţă de tratament nu intră, în general, sub imperiul art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar Convenţia nu garantează libertatea de a exercita o anumită profesie (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 28 mai 2009, pronunţată în Cauza Bigaeva împotriva Greciei).
    19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010, care au următorul conţinut:
    "ART. I
    Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (…)
    7. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 16
    (1) Primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R., cel puţin anual şi la nivel naţional, potrivit prezentei legi şi Statutului profesiei de avocat.
    (2) Examenul pentru primirea în profesia de avocat se susţine în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor şi se desfăşoară în mod unitar, în centrele teritoriale ale acestuia, având la bază o metodologie elaborată şi aprobată de Consiliul U.N.B.R.
    (3) Tematica examenului este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea subiectelor se face de comisia naţională de examen.
    (4) Comisia naţională de examen este formată cu precădere din avocaţi - cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barourilor.
    (5) Dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, precum şi judecătorilor de la instanţele internaţionale."
"

    22. În redactarea anterioară Legii nr. 270/2010, dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 aveau următorul conţinut: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: (...) b) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.“
    23. Ulterior modificării aduse prin Legea nr. 270/2010, însă anterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 51/1995 a fost republicată de două ori, ultima dată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, dispoziţiile art. 16 devenind, ca urmare a renumerotării, cele ale art. 17, cu următorul conţinut:
    "(1) Primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R., cel puţin anual şi la nivel naţional, potrivit prezentei legi şi Statutului profesiei de avocat.
(2) Examenul pentru primirea în profesia de avocat se susţine în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor şi se desfăşoară în mod unitar, în centrele teritoriale ale acestuia, având la bază o metodologie elaborată şi aprobată de Consiliul U.N.B.R.
(3) Tematica examenului este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea subiectelor se face de comisia naţională de examen.
(4) Comisia naţională de examen este formată cu precădere din avocaţi - cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barourilor.
(5) Dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, precum şi judecătorilor de la instanţele internaţionale.“"

    24. Având în vedere critica de neconstituţionalitate formulată din perspectivă extrinsecă, precum şi din perspectivă intrinsecă, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010.
    25. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului de drept, în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării legilor şi în art. 16 privind egalitatea în drepturi. De asemenea, se invocă prevederile art. 14 privind nediscriminarea din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie.
    26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) prin raportare la prevederile art. 30-32 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, că, de principiu, instanţa de contencios constituţional nu poate exercita un control de constituţionalitate al expunerilor de motive ale diverselor legi adoptate, întrucât expunerea de motive şi cu atât mai puţin modul său de redactare nu au consacrare constituţională. Prin urmare, instanţa de contencios constituţional nu poate cenzura modul de redactare a expunerii de motive concepute de deputaţi, senatori sau Guvern, după caz, astfel încât o atare critică nu poate fi reţinută (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragrafele 36-39, Decizia nr. 564 din 8 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 17 iulie 2020, paragraful 44, Decizia nr. 908 din 16 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 27 ianuarie 2021, paragraful 100, sau Decizia nr. 40 din 22 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 aprilie 2023, paragraful 32).
    27. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate şi de neconvenţionalitate ce vizează încălcarea principiului nediscriminării, Curtea reţine că beneficiul intrării în avocatură fără examen, acordat doar foştilor judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu şi celorlalţi judecători şi nici procurorilor, a mai fost analizat în jurisprudenţa sa, în acest sens fiind Decizia nr. 426 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1242 din 22 decembrie 2022, şi Decizia nr. 241 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 8 iulie 2020.
    28. În esenţă, Curtea a reţinut la paragraful 21 al Deciziei nr. 426 din 29 septembrie 2022 că dispoziţia de lege criticată instituie un beneficiu - intrarea în avocatură sau notariat fără examen - acordat foştilor judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiţi sau care au fost eliberaţi din funcţie din motive neimputabile. În mod corelativ, au fost introduse reglementări similare în legile care reglementează statutele profesiilor de avocat şi de notar. În acest sens sunt prevederile art. 17 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 şi ale art. 33 alin. (1) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 19 martie 2018.
    29. La paragraful 22 al Deciziei nr. 426 din 29 septembrie 2022, Curtea, referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, precum şi ale art. 14 din Convenţie, prin prisma art. 11 şi 20 din Constituţie, a reţinut - reiterând jurisprudenţa sa referitoare la principiul egalităţii în drepturi (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014) - că sintagma „fără privilegii şi fără discriminări“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituţie priveşte două ipoteze normative distincte, iar incidenţa uneia sau alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancţiuni de drept constituţional diferite (a se vedea Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015). Astfel, nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea acestuia; discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituţional specific în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. În schimb, privilegiul se defineşte ca un avantaj sau o favoare nejustificat/nejustificată acordat/ acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituţionalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat.
    30. Aplicând aceste considerente de principiu la conţinutul normativ al dispoziţiilor criticate, la paragraful 23 al Deciziei nr. 426 din 29 septembrie 2022, Curtea a reţinut că acestea nu reglementează un drept al judecătorilor şi al procurorilor care să vizeze statutul constituţional similar al acestora, ci instituie un beneficiu pentru foştii judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cărora le-a expirat mandatul sau care au fost eliberaţi din funcţie din motive neimputabile. În reglementarea unui astfel de beneficiu, legiuitorul este liber să prevadă căror categorii de persoane i se aplică, fără ca prin aceasta să se considere că instituie discriminări între beneficiarii normei şi cei care nu beneficiază de aceasta.
    31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    32. Curtea mai reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, sau Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, sau Decizia nr. 237 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 7 iulie 2017, paragraful 16).
    33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Doru Octavian Pîrjol-Năstase în Dosarul nr. 1.065/102/2020 al Tribunalului Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. I pct. 7 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 februarie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016