Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 609 din 5 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în interpretarea dată prin Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 609 din 5 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în interpretarea dată prin Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1056 din 17 noiembrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru în interpretarea dată prin Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank International AG din Viena, Austria, în Dosarul nr. 9.289/3/2017/a2 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.548D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar note scrise prin care solicită judecarea în lipsă şi informează că, întrucât dosarul de fond s-a soluţionat definitiv prin respingerea acţiunii formulate împotriva sa, excepţia de neconstituţionalitate nu mai prezintă interes pentru ea.
    3. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la lipsa de interes a excepţiei de neconstituţionalitate şi cererea implicită de renunţare la judecată. Acesta arată că, excepţia de neconstituţionalitate fiind de ordine publică, nu se poate invoca lipsa de interes în cadrul procedurilor din faţa Curţii Constituţionale.
    4. Având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, Curtea respinge cererea de renunţare la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate.
    5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că scutirea unui justiţiabil de plata taxei judiciare de timbru se poate face doar într-o situaţie excepţională în care se află acesta şi care se menţine pe parcursul exercitării căilor de atac. În aceste condiţii, prevederile legale criticate nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi nici accesul liber la justiţie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    6. Prin Încheierea nr. 93A din 13 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 9.289/3/2017/a2, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru în interpretarea dată prin Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank International AG din Viena, Austria, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare privind stabilirea taxei judiciare de timbru.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sunt neconstituţionale întrucât supun părţile unor condiţii substanţial diferite în exercitarea dreptului de acces la un tribunal, precum şi în privinţa drepturilor procesuale în general.
    8. Astfel, potrivit dispoziţiilor legale criticate, reclamantul este scutit de obligaţia timbrării cererii de recurs şi poate promova calea de atac beneficiind de scutirea acordată la introducerea cererii de chemare în judecată. În schimb, partea adversă trebuie să achite o taxă judiciară de timbru calculată în funcţie de valoarea obiectului cererii introductive.
    9. Lăsând laoparte raţiunea acordării scutirii reclamantului la introducerea cererii de chemare în judecată, se pune problema distinctă a asigurării unui regim juridic unitar în privinţa condiţiilor de exercitare a drepturilor procesuale, respectiv a condiţiilor de promovare a căilor de atac. În acest context, rolul unei reguli de tipul celei cuprinse în dispoziţiile legale criticate ar fi trebuit să fie acela de a uniformiza condiţiile de promovare a căilor de atac, prin aplicarea scutirii de la obligaţia de timbrare pentru întregul dosar, indiferent de partea care promovează calea de atac, în considerarea beneficiului acordat de lege reclamantului.
    10. Or, dispoziţiile legale criticate în interpretarea dată prin Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept au un efect invers celui scontat, generând un dezechilibru procesual în dezavantajul pârâtului.
    11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    12. Se arată că prin Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 se interpretează în sensul că de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac beneficiază numai reclamantul care a fost scutit în primă instanţă de obligaţia timbrajului.
    13. Or, respectarea principiului nediscriminării şi al egalităţii se realizează tocmai prin recunoaşterea scutirii doar în situaţia în care calea de atac este formulată de reclamantul care a beneficiat de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în primă instanţă, diferenţa de tratament juridic fiind justificată de inexistenţa unor situaţii identice în care s-ar afla părţile.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 29 noiembrie 2017. Dispoziţiile legale criticate au următoarea formulare: „Dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare şi extraordinare, împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru.“
    18. Prin decizia menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 se interpretează în sensul că de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac beneficiază numai reclamantul care a fost scutit în primă instanţă de obligaţia timbrajului.
    19. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi în art. 24 - Dreptul la apărare. Se mai invocă art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional reţine că nu s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate.
    21. Curtea observă că autoarea acesteia critică dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în interpretarea dată prin Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    22. Cu privire la acest aspect, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că toate considerentele de principiu referitoare la verificarea constituţionalităţii textelor de lege aplicabile în interpretarea consacrată prin recursurile în interesul legii sunt valabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte verificarea constituţionalităţii textelor în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin hotărârile prealabile pronunţate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 397 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 15 iulie 2016, paragraful 25). Astfel, instanţa de contencios constituţional a statuat, de principiu, că o decizie pronunţată întrun recurs în interesul legii (respectiv o hotărâre prealabilă pronunţată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept) nu poate constitui eo ipso obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece instanţa de contencios constituţional, în acord cu prevederile art. 146 din Legea fundamentală, nu are competenţa de a cenzura constituţionalitatea hotărârilor judecătoreşti, indiferent că sunt pronunţate în dezlegarea unor pricini de drept comun ori în vederea interpretării şi aplicării unitare a legii (Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003). Însă interpretarea care se poate aduce normei juridice de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile în care soluţionează recursuri în interesul legii, precum şi prin hotărârile prealabile pronunţate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să ţină cont de exigenţa de ordin constituţional cuprinsă în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia în România respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale este obligatorie.
    23. În concluzie, din perspectiva raportării la prevederile Legii fundamentale, Curtea Constituţională este competentă să verifice constituţionalitatea textelor legale aplicabile în interpretările consacrate prin recursurile în interesul legii şi prin hotărârile prealabile, astfel că art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru în interpretarea dată prin Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează să constituie obiectul controlului de constituţionalitate în prezenta cauză (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011, şi Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011).
    24. Cu privire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la contestarea constituţionalităţii normelor în interpretarea dată acestora prin decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în recursuri în interesul legii sau în hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de aplicare şi interpretare a unor prevederi de lege, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a dezvoltat o analiză în două etape, prima vizând respectarea competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, iar cea de-a doua referitoare la raportarea conţinutului normativ astfel determinat al normei criticate la dispoziţiile Constituţiei (a se vedea Decizia nr. 349 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 4 august 2014, paragraful 20, şi Decizia nr. 509 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1077 din 13 noiembrie 2020, paragrafele 15, 16 şi 30).
    25. În ceea ce priveşte prima etapă a analizei anterior menţionate, Curtea urmează să verifice dacă interpretarea dată art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 prin Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se încadrează în limitele competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (3) din Constituţie.
    26. În acest sens, Curtea observă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a interpretat sistematic art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi a concluzionat că textul legal se interpretează în sensul că de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac beneficiază numai reclamantul care a fost scutit în primă instanţă de obligaţia timbrajului.
    27. Analizând interpretarea dată prin Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017, Curtea Constituţională va reţine că se află în faţa unei veritabile operaţiuni de interpretare a legii în sensul art. 126 alin. (3) din Constituţie, cu respectarea, întru totul, a competenţei atribuite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către legiuitorul constituant.
    28. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut că, potrivit art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare şi extraordinare, împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru.
    29. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că acest articol transpune în plan normativ regula conform căreia, dacă cererea ce a primit dezlegare prin hotărârea atacată a fost scutită de lege de la plata taxei judiciare de timbru, a fortiori şi căile de atac ce vor fi formulate împotriva acestei hotărâri vor fi scutite, sub rezerva inexistenţei unei dispoziţii contrare.
    30. Condiţia sine qua non pentru ca scutirea să opereze şi în cadrul căilor de atac este ca legea să dispenseze partea de achitarea taxei judiciare de timbru cu privire la judecata cererii în primă instanţă.Art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reglementează cu caracter general scutirea de plata taxei judiciare de timbru a oricărei cereri pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită de taxa judiciară de timbru, însă doar „dacă legea nu prevede altfel“. Art. 29 şi 30 din acelaşi act normativ instituie cazurile speciale de scutire de la plata acestei obligaţii ce revine părţilor litigante.
    31. Din analiza acestor prevederi legale rezultă că există situaţii în care scutirea este instituită în considerarea obiectului cauzei şi operează indiferent de calitatea persoanei care formulează cererea de scutire (de exemplu: litigiile privind stabilirea şi plata pensiilor sau alte drepturi de asigurări sociale; cele privind obligaţiile legale şi contractuale de întreţinere; ocrotirea minorilor etc.). Pe de altă parte, există situaţii în care acest beneficiu este acordat în virtutea situaţiei personale a uneia dintre părţi (de exemplu: consumator, deţinut politic, Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României etc.).
    32. S-a mai arătat că art. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 are caracter special şi se aplică cu prioritate, conform principiului specialia generalibus derogant. Această concluzie este susţinută de menţiunea existentă în cuprinsul art. 28, conform căreia acest text de lege se aplică doar „dacă legea nu prevede altfel“. Or, art. 29 prevede altfel, respectiv acordă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru anumitor tipuri de acţiuni. Caracterul special al art. 29 rezidă şi din topografia temelor de lege, fiind situat în cuprinsul actului normativ ulterior dispoziţiei generale din art. 28. Aşa fiind, ori de câte ori cauza de scutire legală de la plata unei taxe judiciare de timbru este acordată intuitu personae în considerarea unei calităţi proprii părţii reclamante, art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu îşi va găsi aplicabilitatea atunci când calea de atac este exercitată de partea pârâtă, întrucât aceasta nu este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru.
    33. Analizând succesiunea textelor anterior menţionate şi apelând la regulile de interpretare sistematică şi istorico-teleologică, rezultă că nu se poate extinde beneficiul unei scutiri acordate în considerarea conjuncturii personale a uneia dintre părţile litigante în favoarea alteia care nu se află în aceeaşi situaţie.
    34. Aceasta deoarece regula generală este că cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare, nefiind permis ca ele să fie extinse la alte situaţii pe care norma juridică nu le prevede.
    35. Un alt argument în susţinerea acestui punct de vedere este faptul că art. 28 prevede că „(...) este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare şi extraordinare, împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxa judiciară de timbru“, iar art. 29 alin. (1) stabileşte că „sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare (...)“.
    36. Nu există niciun motiv pentru care două articole diferite ale aceluiaşi act normativ să reia aceeaşi reglementare, decât faptul că relaţia (raportul) dintre art. 28 şi, respectiv, art. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este de general - special.
    37. Scutirea subiectivă operează exclusiv în privinţa subiectului calificat de lege, nu şi cu privire la alte persoane care ar exercita calea de atac. În cazul scutirilor personale (subiective), dispoziţia de favoare este aplicabilă exclusiv ipotezelor în care căile de atac sunt formulate de chiar persoana în favoarea căreia operează scutirea. Câtă vreme însăşi scutirea pentru o cerere operează numai dacă este formulată de acea persoană, fiind dependentă de calitatea acesteia, scutirea căii de atac trebuie să se aplice numai în măsura formulării de către acea persoană. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că această interpretare nu încalcă în niciun fel principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, deoarece dispoziţiile art. 28, astfel cum s-a arătat anterior, reprezintă norma generală în materie, iar art. 29 şi 30 norme speciale.
    38. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017, a realizat o veritabilă interpretare a art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin prisma conţinutului său normativ astfel explicitat integrându-l organic în ansamblul prevederilor legale specifice materiei analizate.
    39. Aşadar, stabilind că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a plasat în limitele competenţei sale, Curtea urmează să analizeze dacă textul criticat, astfel interpretat, respectă exigenţele dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală.
    40. Trecând la cea de-a doua etapă a analizei, în acord cu cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea reţine că dispoziţiile art. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu pot fi interpretate strict gramatical şi izolat de ansamblul actului normativ din care fac parte, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, şi că sensul prevederilor legale analizate avut în vedere de legiuitor este cel care decurge din interpretarea lor sistematică, prin coroborarea acestora cu restul normelor din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
    41. Aşadar, prevederile legale criticate trebuie analizate în corelare cu dispoziţiile art. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în modul arătat în Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    42. Este adevărat că dreptul la un proces echitabil implică stabilirea, pe tot parcursul procesului, a unui ansamblu de reguli de procedură destinate realizării unui echilibru între părţile din proces, însă, în legătură cu critica de neconstituţionalitate bazată pe susţinerea că se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, respectiv dreptul la un proces echitabil, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că aceasta este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile constituţionale ale art. 21 nu exclud stabilirea unor condiţii în legătură cu introducerea acţiunilor în justiţie, între care şi aceea a plăţii unor taxe, aşa cum niciuna dintre aceste prevederi nu stabileşte gratuitatea serviciului public al justiţiei. Instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu constituie o discriminare. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută în art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice (a se vedea Decizia nr. 277 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 1 iulie 2016, paragraful 21).
    43. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. Chiar în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în conformitate cu principiile care se degajă din jurisprudenţa sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricţii financiare cu privire la accesul unei persoane la justiţie, tocmai în interesul unei bune administrări a justiţiei (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014).
    44. În aceste condiţii, instanţa de contencios constituţional constată că nu sunt încălcate prevederile constituţionale şi convenţionale invocate.
    45. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Raiffeisen Bank International AG din Viena, Austria, în Dosarul nr. 9.289/3/2017/a2 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în interpretarea dată prin Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 noiembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 609 din 5 noiembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"