Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 609 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (3) din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 609 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (3) din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 273 din 6 aprilie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian      │-                 │
│Văduva             │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Alexandra Culcea şi alţii, prin mandatar Andreea Roxana Neagu, în Dosarul nr. 1.164/87/2021 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.838D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent precizează că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise în sensul admiterii excepţiei.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei, deoarece stabilirea salariilor intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aceasta nu reprezintă o chestiune de constituţionalitate, ci de oportunitate. Diferenţa de salarizare criticată se bazează pe criterii obiective, adică volumul, complexitatea şi importanţa activităţilor desfăşurate de categoriile de personal între care se pretinde că există discriminarea fiind diferite. Diferenţierea de salarizare instituită de legiuitor este impusă de nevoia de a asigura echilibrul între volumul de activitate desfăşurată şi remunerare. În sfârşit, cu referire la pretinsa încălcare a art. 41 şi 47 din Constituţie, arată că dreptul la salariu este garantat, dar nu într-un anumit cuantum. Legiuitorul are posibilitatea de a institui diferenţieri rezonabile în funcţie de criterii obiective, fără a încălca aceste prevederi constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 17 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.164/87/2021, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal – Complet specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Alexandra Culcea şi alţii, prin mandatar Andreea Roxana Neagu, într-o cauză având ca obiect acordarea drepturilor salariale.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că grefierii parchetelor de pe lângă judecătoriile care nu se află în Bucureşti şi în reşedinţele de judeţ sunt discriminaţi faţă de grefierii parchetelor de pe lângă judecătoriile din Bucureşti şi din reşedinţele de judeţ, deoarece salarizarea lor este mai mică decât cea a acestora din urmă.
    7. Autoarele excepţiei consideră că situaţiile în care se află cele două categorii tratate diferenţiat sunt în mod obiectiv similare, ilustrând această afirmaţie cu susţinerea că grefierii Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiori de Vede desfăşoară o activitate mai mare, schema de personal fiind mai redusă şi neocupată integral, decât cea a grefierilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, reşedinţa judeţului Teleorman. Îşi susţin critica pe jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la semnificaţia noţiunii discriminare, de exemplu, Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, precum şi pe jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Nu există nicio justificare rezonabilă, reală şi obiectivă pentru instituirea acestui tratament salarial diferenţiat. În susţinere este adusă şi Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 a instanţei supreme care a arătat că neacordarea sporului de confidenţialitate tuturor categoriilor de salariaţi este nu doar discriminatorie, ci şi contrară art. 41 alin. (2) şi (4) din Constituţie.
    8. Deşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în decizia amintită, a recunoscut puterea şi marja de apreciere a statului în materie salarială, a statuat că, în ceea ce priveşte sporurile la salariul de bază, acestea trebuie să fie acordate tuturor salariaţilor aflaţi în situaţii similare, indiferent de posturile şi funcţiile pe care le ocupă şi de domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, atât timp cât lucrează efectiv în condiţiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective.
    9. Autoarele prezentei excepţii solicită Curţii Constituţionale să aplice mutatis mutandis aceste considerente şi în cauza de faţă, astfel încât majorarea de 5% să fie acordată tuturor grefierilor care îşi desfăşoară activitatea la parchetele de pe lângă judecătorii, în mod nediscreţionar şi nediscriminatoriu, indiferent de localitatea în care îşi are sediul unitatea de parchet.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. (3) din anexa nr. V, şi nu VI, cum dintr-o simplă eroare materială s-a consemnat în încheierea de sesizare, la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, având următorul conţinut: „Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex de la tribunale/tribunale specializate, tribunalele militare şi de la parchetele de pe lângă acestea, de la judecătoriile din municipiul Bucureşti şi din localităţile reşedinţă de judeţ, precum şi de la parchetele de pe lângă acestea sunt cele prevăzute la alin. (2) majorate cu 5%.“
    14. Aşa cum a reţinut în mod expres şi instanţa de sesizare, autoarele excepţiei nu solicită constatarea pură şi simplă a neconstituţionalităţii art. 17 alin. (3) din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, ci doar constatarea neconstituţionalităţii soluţiei de excludere din câmpul de aplicare a acestora a grefierilor care activează în parchete arondate instanţelor judecătoreşti care nu se află în Bucureşti sau în localităţile reşedinţă de judeţ.
    15. Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că dispoziţiile criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi prin prisma exigenţelor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a art. 1 al Protocolului nr. 12 la Convenţie şi prevederilor art. 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, precum şi în art. 41 alin. (2) şi (4) privind munca şi protecţia socială a muncii.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarele acesteia îşi îndreaptă criticile asupra unei prezumţii factuale a legiuitorului care stă la baza reglementării criticate. Astfel, legiuitorul a prezumat că activitatea instanţelor şi parchetelor de pe lângă acestea din Bucureşti şi/sau din localităţile de reşedinţă de judeţ şi a celor din restul oraşelor în care sunt înfiinţate conţine, pe lângă asemănările de esenţă dintre ele, şi unele deosebiri care se pot reflecta în mod legitim într-o reglementare salarială uşor diferenţiată. Câtă vreme însă această prezumţie legislativă ţine seama de diferenţe obiective şi rezonabile dintre activitatea grefierilor care activează în localităţile din judeţ, altele decât cea de reşedinţă, şi cea a grefierilor care activează în reşedinţa de judeţ nu se poate pune problema unei încălcări a art. 16 din Constituţie.
    17. Există suficiente elemente care să îndreptăţească legiuitorul să reglementeze diferenţiat salarizarea grefierilor care lucrează în parchetele de pe lângă instanţele reşedinţă de judeţ şi salarizarea grefierilor din cadrul parchetelor de pe lângă celelalte instanţe dintr-un judeţ. Astfel, prin însăşi Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, oraşele reşedinţă de judeţ, concept al dreptului administrativ, sunt particularizate, prin faptul că toate tribunalele sunt localizate în reşedinţa fiecăruia dintre judeţele ţării. Tribunalele sunt, potrivit art. 40 alin. (1) din această lege, „instanţe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, potrivit anexei nr. 1, şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de judeţ“.
    18. Această diferenţiere este suficient de importantă încât să valideze opţiunea legiuitorului de a reglementa uşor diferenţiat salarizarea grefierilor parchetelor potrivit criteriului localizării instanţelor pe lângă care funcţionează parchetele.
    19. Nu se poate contesta, în principiu, că, în fapt, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei, activitatea grefierilor de la parchetele de pe lângă instanţele din localităţile din judeţ, altele decât cea de reşedinţă, ar putea fi, pentru perioade mai scurte sau mai lungi, mai intensă, derulată în condiţii de infrastructură mai proaste etc. Cu toate acestea, nici legiuitorul român şi niciun alt legiuitor nu se pot dispensa de instrumentul reglementării generale şi abstracte care, prin natura sa, presupune o anumită generalizare empirică şi care, deci, de la caz la caz, se poate dovedi discutabilă şi chiar injustă. Ceea ce i se poate cere legiuitorului în procesul de reglementare pe calea normelor generale şi abstracte este ca aceste generalizări empirice să nu fie arbitrare, contrare însuşi scopului pe care, în mod formal şi aparent, doresc să îl servească. În prezenta cauză, aşa cum sa statuat deja, legiuitorul a plecat de la premisa că activitatea judiciară în cadrul parchetelor din reşedinţele de judeţ este întrun grad suficient diferită de celelalte parchete din judeţ şi, ca atare, şi remunerarea unora dintre salariaţii acestora, în particular a grefierilor, poate fi diferenţiat reglementată. În concluzie, Curtea reţine că tratamentul salarial diferenţiat nu este discriminatoriu, în sensul interzis de prevederile constituţionale şi convenţionale invocate în motivarea excepţiei.
    20. Curtea reţine, în continuare, că nici dreptul fundamental al salariaţilor la măsuri de protecţie socială nu este încălcat de reglementarea criticată. Din motivarea excepţiei, precum şi din conţinutul reglementării criticate, rezultă că autoarele excepţiei consideră că le este încălcat dreptul fundamental la măsuri de protecţie socială sub aspectul securităţii şi sănătăţii salariaţilor.
    21. Curtea observă însă că reglementarea criticată nu este nici măcar susceptibilă să încalce acest aspect al dreptului la măsuri de protecţie socială. Reglementarea criticată este o normă de salarizare şi nu o normă care vizează securitatea şi sănătatea salariaţilor. Obiectivul protecţiei sociale a salariaţilor sub aspectul securităţii şi sănătăţii este urmărit de legiuitor, cu precădere, prin reglementări precum Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006. Astfel, în principiu, chiar şi o reglementare salarială identică a categoriilor de salariaţi între care se pretinde că se realizează discriminarea ar putea lăsa nereglementate sau reglementate deficitar aspectele referitoare la securitatea şi sănătatea salariaţilor. Mai mult, în principiu, o salarizare a oricărei categorii de salariaţi oricât de mulţumitoare nu este per se de natură să înlăture eventualele deficienţe a securităţii şi sănătăţii în muncă.
    22. Cu referire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 41 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia, „La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii“, Curtea reţine că, în analiza pretinsei discriminări instituite de către reglementări primare, legi, în sens de act al Parlamentului, sau ordonanţe ori ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, trebuie să verifice în ce măsură acestea, prin chiar formularea lor, marchează anumite categorii de persoane pentru a fi tratate diferenţiat în mod arbitrar. De exemplu, în Decizia nr. 519 din 3 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 23 ianuarie 2023, paragraful 20, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia, deoarece autorii acesteia au invocat inegalitate de tratament juridic ce nu este intrinsecă textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate.
    23. În mod similar, în prezenta cauză, Curtea reţine că textul de lege criticat nici măcar nu menţionează cuvintele bărbat sau femeie şi nici nu conţine vreo normă prin care salarizarea acestora să fie diferenţiate. Ca atare, criticile privind un presupus caracter discriminatoriu al normei criticate sunt vădit neîntemeiate.
    24. Distinct însă de acest aspect, în principiu Curtea ar putea constata caracterul discriminatoriu al unor norme generale chiar şi atunci când nu sunt în mod intrinsec discriminatorii, ci aplicate în mod constant într-un mod discriminatoriu. Astfel, Curtea a admis că, pentru determinarea conţinutului normativ al normei supuse controlului de constituţionalitate, Curtea trebuie să ţină seama de modul în care aceasta este interpretată în practica judiciară (a se vedea paragraful 20 al Deciziei nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016). Cu alte cuvinte, Curtea nu va ţine seama exclusiv de conţinutul intrinsec al normei supuse controlului de constituţionale care, aparent, poate satisface exigenţele art. 41 alin. (4) din Constituţie de a nu „ţinti“ în mod expres, fără o justificare raţională, salarizarea femeilor. Autoarele excepţiei nu indică, în susţinerea unei eventuale discriminări care operează în fapt, în practica administrativă sau judiciară, niciun fel de dovezi, elemente care să conducă la o astfel de concluzie, aşa cum a statuat Curtea în paragraful 20 al Deciziei nr. 276 din 10 mai 2016, potrivit căruia interpretarea dată normelor juridice trebuie să fie una general acceptată, aceasta putându-se realiza fie prin pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri prealabile sau în soluţionarea unor recursuri în interesul legii, fie printr-o practică judiciară constantă.
    25. Pentru aceste considerente, Curtea reţine că dreptul fundamental la protecţie socială al autoarelor excepţiei nu este încălcat.
    26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată Alexandra Culcea şi alţii, prin mandatar Andreea Roxana Neagu, în Dosarul nr. 1.164/87/2021 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 17 alin. (3) din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 609 din 11 noiembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016