Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (3) şi art. 27 alin. (2^3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Comisia judeţeană Sălaj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în Dosarul nr. 1.233/337/2021 al Judecătoriei Zalău şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.883D/2021. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 3.344D/2021, nr. 129D/2022, nr. 217D/2022, nr. 812D/2022, nr. 1.301D/2022, nr. 1.565D/2022, nr. 2.044D/2022, nr. 2.187D/2022, nr. 2.188D/2022, nr. 2.330D/2022, nr. 2.386D/2022, nr. 2.624D/2022, nr. 2.747D/2022, nr. 862D/2023, nr. 1.624D/2023, nr. 3.365D/2021, nr. 148D/2022, nr. 175D/2022, nr. 229D/2022, nr. 289D/2022, nr. 483D/2022, nr. 484D/2022, nr. 485D/2022, nr. 486D/2022, nr. 487D/2022, nr. 488D/2022, nr. 489D/2022, nr. 533D/2022, nr. 534D/2022, nr. 573D/2022, nr. 574D/2022, nr. 584D/2022, nr. 659D/2022, nr. 673D/2022, nr. 674D/2022, nr. 702D/2022, nr. 777D/2022, nr. 845D/2022, nr. 846D/2022, nr. 972D/2022, nr. 867D/2022, nr. 869D/2022, nr. 957D/2022, nr. 1.104D/2022, nr. 1.114D/2022, nr. 1.115D/2022, nr. 1.137D/2022, nr. 1.201D/2022, nr. 1.245D/2022, nr. 1.389D/2022, nr. 1.450D/2022, nr. 1.566D/2022, nr. 1.608D/2022, nr. 1.894D/2022, nr. 1.920D/2022, nr. 2.048D/2022, nr. 2.182D/2022, nr. 2.320D/2022, nr. 2.458D/2022, nr. 2.459D/2022, nr. 2.574D/2022, nr. 2.589D/2022, nr. 2.692D/2022, nr. 2.802D/2022, nr. 2.803D/2022, nr. 2.804D/2022, nr. 2.820D/2022, nr. 2.890D/2022, nr. 2.914D/2022, nr. 12D/2023, nr. 157D/2023, nr. 519D/2023, nr. 530D/2023, nr. 563D/2023, nr. 581D/2023, nr. 582D/2023, nr. 583D/2023, nr. 592D/2023, nr. 593D/2023, nr. 668D/2023, nr. 807D/2023, nr. 808D/2023, nr. 907D/2023, nr. 908D/2023, nr. 909D/2023, nr. 930D/2023, nr. 1.030D/2023, nr. 1.129D/2023, nr. 1.370D/2023, nr. 1.450D/2023, nr. 1.506D/2023, nr. 1.527D/2023, nr. 2.053D/2023, nr. 2.057D/2023, nr. 2.287D/2023, nr. 3.889D/2021, nr. 826D/2022, nr. 2.266D/2022, nr. 844D/2022, nr. 1.116D/2022, nr. 1.117D/2022, nr. 1.118D/2022, nr. 1.219D/2022, nr. 2.126D/2022, nr. 2.839D/2022 şi nr. 771D/2023, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1^1) şi alin. (3) şi art. 27 alin. (2^3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Comisia municipală Cluj-Napoca pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia locală Cluj-Napoca pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, Municipiul Cluj-Napoca, prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Comisia municipală Iaşi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Municipiul Iaşi, prin primar, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă şi Judecătoria Suceava - Secţia civilă, din oficiu, de Cosma Cristian şi Oltean Ana Nicoleta, Banu Georgeta, Negoţiu Ana-Maria, Negoţiu Liviu-Alexandru şi Negoţiu Dan-Florin şi, respectiv, Mancaş Stelian şi Mancaş Elena-Fira în dosarele nr. 17.658/211/2020, nr. 5.604/211/2021, nr. 10.808/211/2019, nr. 19.293/211/2020, nr. 7.941/211/2021, nr. 3.375/211/2021, nr. 3.374/211/2021/a1, nr. 4.196/211/2021/a1, nr. 20.190/211/2021/a1, nr. 5.923/211/2021, nr. 15.554/211/2021/a1, nr. 10.808/211/2019, nr. 5.493/211/2021, nr. 16.723/211/2022/a1, nr. 20.783/211/2020 ale Tribunalului Cluj - Secţia civilă, nr. 8.827/211/2021, nr. 5.923/211/2021, nr. 10.332/211/2021, nr. 11.109/211/2021, nr. 23.983/211/2020, nr. 22.463/211/2020, nr. 6.796/211/2021, nr. 10.527/211/2021, nr. 11.110/211/2021, nr. 12.686/211/2021, nr. 15.833/211/2021, nr. 16.978/211/2021, nr. 12.685/211/2021, nr. 6.862/211/2021, nr. 7.867/211/2021, nr. 7.103/211/2021, nr. 8.826/211/2021, nr. 9.959/211/2021, nr. 9.960/211/2021, nr. 10.941/211/2021, nr. 9.961/211/2021, nr. 20.316/211/2021, nr. 12.894/211/2021, nr. 9.963/211/2021, nr. 12.822/211/2021, nr. 14.622/211/2021, nr. 16.567/211/2021, nr. 23.989/211/2020, nr. 8.825/211/2021, nr. 14.195/211/2021, nr. 11.837/211/2021, nr. 12.823/211/2021, nr. 22.917/211/2021, nr. 21.920/211/2020, nr. 6.038/211/2021, nr. 12.821/211/2021, nr. 5.493/211/2021, nr. 3.730/211/2021, nr. 6.083/211/2022, nr. 19.942/211/2020, nr. 5.233/211/2022, nr. 1.679/211/2022, nr. 4.365/211/2022, nr. 6.081/211/2022, nr. 5.994/211/2021, nr. 1.725/211/2021, nr. 14.232/211/2021, nr. 6.083/211/2022, nr. 19.470/211/2020, nr. 3.691/211/2021, nr. 6.082/211/2022, nr. 9.641/211/2020, nr. 13.714/211/2022, nr. 19.686/211/2022, nr. 18.937/211/2021, nr. 14.195/211/2021, nr. 3.107/211/2022, nr. 10.946/211/2022, nr. 9.388/211/2022, nr. 3.310/211/2022, nr. 8.922/211/2022, nr. 12.825/211/2021/a1*, nr. 15.416/211/2022, nr. 8.920/211/2022, nr. 19.354/211/2022, nr. 20.371/211/2022, nr. 15.554/211/2021, nr. 9.938/211/2022, nr. 23.131/211/2022, nr. 25.699/211/2022, nr. 24.277/211/2022, nr. 20.690/211/2022, nr. 15.036/211/2022, nr. 26.384/211/2022, nr. 965/211/2022, nr. 1.137/211/2023, nr. 14.245/211/2022, nr. 25.974/211/2022, nr. 2.884/211/2023, nr. 2.344/211/2023, nr. 2.501/211/2023, nr. 22.544/211/2022 ale Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, nr. 760/176/2021, nr. 3.293/176/2021, nr. 3.188/176/2021 ale Judecătoriei Alba Iulia, nr. 696/175/2021/a1 al Judecătoriei Aiud, nr. 27.779/325/2021*, nr. 27.817/325/2021*, nr. 33.173/325/2021*, nr. 27.472/325/2021* ale Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, nr. 1.796/233/2022, nr. 6.446/314/2021 ale Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi nr. 16.429/245/2021 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în dosarele nr. 484D/2022 şi nr. 534D/2022 părţile Cojocaru Radu-Silvian şi, respectiv, Iuoras Ana, Moldovan Bianca Elena, Moldovan Gelu Silviu, Mante Ioan şi Mante Evghenia au depus cereri prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. De asemenea, în Dosarul nr. 2.126D/2022, autoarea excepţiei a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, iar în Dosarul nr. 1.527D/2023 părţile Petrean Ioan şi Petrean Livia au depus o cerere prin care solicită respingerea excepţiei. 5. Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.344D/2021, nr. 129D/2022, nr. 217D/2022, nr. 812D/2022, nr. 1.301D/2022, nr. 1.565D/2022, nr. 2.044D/2022, nr. 2.187D/2022, nr. 2.188D/2022, nr. 2.330D/2022, nr. 2.386D/2022, nr. 2.624D/2022, nr. 2.747D/2022, nr. 862D/2023, nr. 1.624D/2023, nr. 3.365D/2021, nr. 148D/2022, nr. 175D/2022, nr. 229D/2022, nr. 289D/2022, nr. 483D/2022, nr. 484D/2022, nr. 485D/2022, nr. 486D/2022, nr. 487D/2022, nr. 488D/2022, nr. 489D/2022, nr. 533D/2022, nr. 534D/2022, nr. 573D/2022, nr. 574D/2022, nr. 584D/2022, nr. 659D/2022, nr. 673D/2022, nr. 674D/2022, nr. 702D/2022, nr. 777D/2022, nr. 845D/2022, nr. 846D/2022, nr. 972D/2022, nr. 867D/2022, nr. 869D/2022, nr. 957D/2022, nr. 1.104D/2022, nr. 1.114D/2022, nr. 1.115D/2022, nr. 1.137D/2022, nr. 1.201D/2022, nr. 1.245D/2022, nr. 1.389D/2022, nr. 1.450D/2022, nr. 1.566D/2022, nr. 1.608D/2022, nr. 1.894D/2022, nr. 1.920D/2022, nr. 2.048D/2022, nr. 2.182D/2022, nr. 2.320D/2022, nr. 2.458D/2022, nr. 2.459D/2022, nr. 2.574D/2022, nr. 2.589D/2022, nr. 2.692D/2022, nr. 2.802D/2022, nr. 2.803D/2022, nr. 2.804D/2022, nr. 2.820D/2022, nr. 2.890D/2022, nr. 2.914D/2022, nr. 12D/2023, nr. 157D/2023, nr. 519D/2023, nr. 530D/2023, nr. 563D/2023, nr. 581D/2023, nr. 582D/2023, nr. 583D/2023, nr. 592D/2023, nr. 593D/2023, nr. 668D/2023, nr. 807D/2023, nr. 808D/2023, nr. 907D/2023, nr. 908D/2023, nr. 909D/2023, nr. 930D/2023, nr. 1.030D/2023, nr. 1.129D/2023, nr. 1.370D/2023, nr. 1.450D/2023, nr. 1.506D/2023, nr. 1.527D/2023, nr. 2.053D/2023, nr. 2.057D/2023, nr. 2.287D/2023, nr. 3.889D/2021, nr. 826D/2022, nr. 2.266D/2022, nr. 844D/2022, nr. 1.116D/2022, nr. 1.117D/2022, nr. 1.118D/2022, nr. 1.219D/2022, nr. 2.126D/2022, nr. 2.839D/2022 şi nr. 771D/2023, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestor din urmă dosare la Dosarul nr. 2.883D/2021. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.344D/2021, nr. 129D/2022, nr. 217D/2022, nr. 812D/2022, nr. 1.301D/2022, nr. 1.565D/2022, nr. 2.044D/2022, nr. 2.187D/2022, nr. 2.188D/2022, nr. 2.330D/2022, nr. 2.386D/2022, nr. 2.624D/2022, nr. 2.747D/2022, nr. 862D/2023, nr. 1.624D/2023, nr. 3.365D/2021, nr. 148D/2022, nr. 175D/2022, nr. 229D/2022, nr. 289D/2022, nr. 483D/2022, nr. 484D/2022, nr. 485D/2022, nr. 486D/2022, nr. 487D/2022, nr. 488D/2022, nr. 489D/2022, nr. 533D/2022, nr. 534D/2022, nr. 573D/2022, nr. 574D/2022, nr. 584D/2022, nr. 659D/2022, nr. 673D/2022, nr. 674D/2022, nr. 702D/2022, nr. 777D/2022, nr. 845D/2022, nr. 846D/2022, nr. 972D/2022, nr. 867D/2022, nr. 869D/2022, nr. 957D/2022, nr. 1.104D/2022, nr. 1.114D/2022, nr. 1.115D/2022, nr. 1.137D/2022, nr. 1.201D/2022, 1.245D/2022, nr. 1.389D/2022, nr. 1.450D/2022, nr. 1.566D/2022, nr. 1.608D/2022, nr. 1.894D/2022, nr. 1.920D/2022, nr. 2.048D/2022, nr. 2.182D/2022, nr. 2.320D/2022, nr. 2.458D/2022, nr. 2.459D/2022, nr. 2.574D/2022, nr. 2.589D/2022, nr. 2.692D/2022, 2.802D/2022, nr. 2.803D/2022, nr. 2.804D/2022, nr. 2.820D/2022, nr. 2.890D/2022, nr. 2.914D/2022, nr. 12D/2023, nr. 157D/2023, nr. 519D/2023, nr. 530D/2023, nr. 563D/2023, nr. 581D/2023, nr. 582D/2023, nr. 583D/2023, nr. 592D/2023, nr. 593D/2023, nr. 668D/2023, nr. 807D/2023, nr. 808D/2023, nr. 907D/2023, nr. 908D/2023, nr. 909D/2023, nr. 930D/2023, nr. 1.030D/2023, nr. 1.129D/2023, nr. 1.370D/2023, nr. 1.450D/2023, nr. 1.506D/2023, nr. 1.527D/2023, nr. 2.053D/2023, nr. 2.057D/2023, nr. 2.287D/2023, nr. 3.889D/2021, nr. 826D/2022, nr. 2.266D/2022, nr. 844D/2022, nr. 1.116D/2022, nr. 1.117D/2022, nr. 1.118D/2022, nr. 1.219D/2022, nr. 2.126D/2022, nr. 2.839D/2022 şi nr. 771D/2023 la Dosarul nr. 2.883D/2021, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În acest sens, arată că principalele susţineri formulate în motivarea excepţiei privesc o problemă de aplicare a legii. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la neclaritatea legii, arată că interpretarea dispoziţiilor legale, în vederea aplicării acestora, se face de către instanţa de judecată, respectiv de către instanţa supremă, în cazul unei jurisprudenţe contradictorii. De asemenea, se arată că motivarea excepţiei mai priveşte propuneri de lege ferenda, care nu pot forma obiectul analizei Curţii Constituţionale. 7. După închiderea dezbaterilor, în Dosarul nr. 3.889D/2021, autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi judecarea cauzei în lipsă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Încheierea civilă din 17 septembrie 2021, încheierile din 22 octombrie 2021, 16 decembrie 2021, 11 ianuarie 2022, 27 ianuarie 2022, 2 mai 2022 şi 19 mai 2022, deciziile civile nr. 50/R din 9 mai 2022, nr. 84R din 15 septembrie 2022 şi nr. 87/R din 15 septembrie 2022, Încheierea din 10 octombrie 2022, Decizia civilă nr. 99/R din 12 octombrie 2022, încheierile din 7 octombrie 2022 şi 21 noiembrie 2022, Decizia civilă nr. 41/R din 28 martie 2023, Încheierea din 14 iunie 2023, încheierile din 29 octombrie 2021, 7 decembrie 2021, 29 decembrie 2021, 17 decembrie 2021, 20 ianuarie 2022, 9 februarie 2022, 1 februarie 2022, 28 ianuarie 2022, 25 ianuarie 2022, Încheierea civilă din 28 ianuarie 2022, încheierile din 19 ianuarie 2022, Încheierea civilă din 22 februarie 2022, încheierile din 28 februarie 2022, 11 februarie 2022, 17 februarie 2022, 5 ianuarie 2022, Încheierea civilă din 18 martie 2022, încheierile din 10 martie 2022, 16 martie 2022, 2 martie 2022, Încheierea civilă din 4 aprilie 2022, încheierile din 18 aprilie 2022, 7 aprilie 2022, 14 aprilie 2022, 8 aprilie 2022, Încheierea civilă din 3 mai 2022, Încheierea din 26 mai 2022, Încheierea civilă din 14 iunie 2022, Încheierea din 20 iunie 2022, Încheierea civilă din 12 iulie 2022, încheierile din 27 mai 2022, 15 iulie 2022, 12 iulie 2022, 11 octombrie 2022, 13 mai 2022, 22 septembrie 2022, Încheierea civilă din 1 noiembrie 2022, încheierile din 27 octombrie 2022, 3 noiembrie 2022, 15 noiembrie 2022, 4 noiembrie 2022, Încheierea civilă din 16 noiembrie 2022, încheierile din 18 noiembrie 2022, 17 noiembrie 2022, 13 decembrie 2022, Încheierea civilă din 21 decembrie 2022, încheierile din 10 ianuarie 2023, 9 februarie 2023, Încheierea civilă din 20 februarie 2023, Încheierea din 2 martie 2023, încheierile civile din 15 februarie 2023, încheierile din 16 februarie 2023, 7 martie 2023, 21 martie 2023, 4 aprilie 2023, 24 martie 2023, 27 martie 2023, 18 aprilie 2023, 28 martie 2022, 25 mai 2023, 24 mai 2023, încheierile civile din 8 iunie 2023 şi 30 mai 2023, încheierile din 12 iulie 2023 şi 29 iunie 2023, Încheierea de suspendare din 8 mai 2023, încheierile din 13 decembrie 2021, 4 martie 2022 şi 26 mai 2022, Încheierea nr. 57 din 21 februarie 2022, încheierile din 13 aprilie 2022, 27 aprilie 2022, 2 septembrie 2022, 9 decembrie 2022, 18 ianuarie 2023 şi 16 martie 2023, pronunţate în dosarele nr. 1.233/337/2021, nr. 17.658/211/2020, nr. 5.604/211/2021, nr. 10.808/211/2019, nr. 19.293/211/2020, nr. 7.941/211/2021, nr. 3.375/211/2021, nr. 3.374/211/2021/a1, nr. 4.196/211/2021/a1, nr. 20.190/211/2021/a1, nr. 5.923/211/2021, nr. 15.554/211/2021/a1, nr. 10.808/211/2019, nr. 5.493/211/2021, nr. 16.723/211/2022/a1, nr. 20.783/211/2020, nr. 8.827/211/2021, nr. 5.923/211/2021, nr. 10.332/211/2021, nr. 11.109/211/2021, nr. 23.983/211/2020, nr. 22.463/211/2020, nr. 6.796/211/2021, nr. 10.527/211/2021, nr. 11.110/211/2021, nr. 12.686/211/2021, nr. 15.833/211/2021, nr. 16.978/211/2021, nr. 12.685/211/2021, nr. 6.862/211/2021, nr. 7.867/211/2021, nr. 7.103/211/2021, nr. 8.826/211/2021, nr. 9.959/211/2021, nr. 9.960/211/2021, nr. 10.941/211/2021, nr. 9.961/211/2021, nr. 20.316/211/2021, nr. 12.894/211/2021, nr. 9.963/211/2021, nr. 12.822/211/2021, nr. 14.622/211/2021, nr. 16.567/211/2021, nr. 23.989/211/2020, nr. 8.825/211/2021, nr. 14.195/211/2021, nr. 11.837/211/2021, nr. 12.823/211/2021, nr. 22.917/211/2021, nr. 21.920/211/2020, nr. 6.038/211/2021, nr. 12.821/211/2021, nr. 5.493/211/2021, nr. 3.730/211/2021, nr. 6.083/211/2022, nr. 19.942/211/2020, nr. 5.233/211/2022, nr. 1.679/211/2022, nr. 4.365/211/2022, nr. 6.081/211/2022, nr. 5.994/211/2021, nr. 1.725/211/2021, nr. 14.232/211/2021, nr. 6.083/211/2022, nr. 19.470/211/2020, nr. 3.691/211/2021, nr. 6.082/211/2022, nr. 9.641/211/2020, nr. 13.714/211/2022, nr. 19.686/211/2022, nr. 18.937/211/2021, nr. 14.195/211/2021, nr. 3.107/211/2022, nr. 10.946/211/2022, nr. 9.388/211/2022, nr. 3.310/211/2022, nr. 8.922/211/2022, nr. 12.825/211/2021/a1*, nr. 15.416/211/2022, nr. 8.920/211/2022, nr. 19.354/211/2022, nr. 20.371/211/2022, nr. 15.554/211/2021, nr. 9.938/211/2022, nr. 23.131/211/2022, nr. 25.699/211/2022, nr. 24.277/211/2022, nr. 20.690/211/2022, nr. 15.036/211/2022, nr. 26.384/211/2022, nr. 965/211/2022, nr. 1.137/211/2023, nr. 14.245/211/2022, nr. 25.974/211/2022, nr. 2.884/211/2023, nr. 2.344/211/2023, nr. 2.501/211/2023, nr. 22.544/211/2022, nr. 760/176/2021, nr. 3.293/176/2021, nr. 3.188/176/2021, nr. 696/175/2021/a1, nr. 27.779/325/2021*, nr. 27.817/325/2021*, nr. 33.173/325/2021*, nr. 27.472/325/2021*, nr. 1.796/233/2022, nr. 6.446/314/2021 şi nr. 16.429/245/2021, Judecătoria Zalău, Tribunalul Cluj - Secţia civilă, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă, Judecătoria Alba Iulia, Judecătoria Aiud, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă, Judecătoria Suceava - Secţia civilă şi, respectiv, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1^1), art. 24 alin. (3), art. 27 alin. (2^3) şi, respectiv, art. 27 alin. (2^3) lit. b) şi c) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost invocată de Comisia judeţeană Sălaj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia municipală Cluj-Napoca pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia locală Cluj-Napoca pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, Municipiul Cluj-Napoca, prin primar şi Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca, Comisia municipală Iaşi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Municipiul Iaşi, prin primar, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă şi Judecătoria Suceava - Secţia civilă, din oficiu, de Cosma Cristian şi Oltean Ana Nicoleta, Banu Georgeta, Negoţiu Ana-Maria, Negoţiu Liviu-Alexandru şi Negoţiu Dan-Florin, Mancaş Stelian şi Mancaş Elena-Fira, în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri privind atribuirea în proprietate a unor terenuri intravilane. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, dat fiind faptul că în privinţa terenurilor aflate în proprietatea statului nu se precizează că este vorba despre terenuri care au acest regim juridic în urma preluării lor, de către stat, în perioada regimului comunist, pe de o parte, iar, pe de altă parte, prin aplicarea principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, s-ar putea ajunge în situaţia în care constituirea dreptului s-ar face pe un teren intrat în mod legal în proprietatea statului, nu în mod abuziv ori fără titlu, lipsind statul sau unitatea administrativ-teritorială de posibilitatea de a dispune în mod liber de bunurile sale. Astfel, se susţine că, prin modalitatea în care ar putea fi aplicate textele de lege criticate s-ar ajunge la o diminuare a patrimoniului statului ori al unei unităţi administrativ-teritoriale. Totodată, în acest mod se creează un regim juridic distinct pentru proprietatea privată a persoanelor juridice de drept public, faţă de proprietatea persoanelor de drept privat, sub aspectul limitării prerogativelor pe care le conferă dreptul de proprietate. Se arată că în acest mod se încalcă dreptul de proprietate al unităţilor administrativ-teritoriale, dobândit în temeiul Legii nr. 18/1991, dat fiind faptul că Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, precum şi normele sale de aplicare au instituit posibilitatea cumpărării apartamentelor împreună cu terenul aferent, astfel că acestea nu pot fi dobândite în acelaşi timp cu titlu gratuit, în temeiul textelor de lege criticate în prezenta cauză. 10. Se mai susţine că textele de lege criticate sunt lipsite de previzibilitate deoarece nu este clară intenţia legiuitorului în privinţa modalităţii de aplicare a acestora, respectiv modul concret de punere în posesie a beneficiarilor, precum şi a mai multor sintagme cuprinse în acestea, creând confuzii în ceea ce priveşte întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor publice în domeniul respectiv. Totodată, textele de lege criticate nu sunt corelate cu cele aflate în vigoare şi cu care se află în conexiune. În acest sens, se arată că sfera de aplicare a art. 27 alin. (2^3) din Legea nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, nu este clară, putând fi interpretat ca fiind aplicabil fie terenurilor necooperativizate, luate ca parcele individuale de pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale, fie zonelor necooperativizate în care fostele cooperative agricole de producţie nu au preluat niciodată terenurile. De asemenea, nu este clar definită sfera persoanelor care se încadrează în ipoteza normei reglementate în art. 27 alin. (2^3) din Legea nr. 18/1991, dat fiind faptul că structura definiţiei sferei de aplicare a persoanelor beneficiare denotă o contradicţie evidentă, care dă naştere la mai multe interpretări. 11. Se mai arată că sintagma „registrele agricole sau registrele cadastrale“, cuprinsă în art. 27 alin. (2^3) lit. a) din Legea nr. 18/1991 este imprecisă, întrucât „pentru registrele agricole nu este indicat elementul temporal, şi anume dacă se solicită ca persoanele solicitante să fi fost înscrise în registrele agricole anterioare sau posterioare anului 1990“. De asemenea, nu este definită nici noţiunea de „registre cadastrale“ şi nu este precizat dacă este vorba despre registrele cadastrale care au fost ţinute ca formă de evidenţă înainte de anul 1990 şi care aveau legătură şi cu terenurile deţinute de fostele cooperative agricole de producţie sau dacă sintagma se referă la noţiunea de „cadastru“ folosită în prezent, cu atât mai mult cu cât această noţiune a avut sensuri diferite de-a lungul timpului. Se mai susţine că nici reglementarea condiţiei ca terenul să fie în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cuprinsă în art. 27 alin. (2^3) lit. b) din Legea nr. 18/1991, nu este suficient de explicită, în condiţiile în care situaţia juridică a terenurilor intravilane care se află în proprietatea statului şi în administrarea primăriilor a fost deja reglementată, dreptul de proprietate constituindu-se în favoarea unităţilor administrativ-teritoriale, odată cu adoptarea art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, astfel că aceleaşi terenuri nu pot avea o dublă reglementare. 12. Se mai susţine că nu este formulată în mod clar nici ultima condiţie, reglementată de art. 27 alin. (2^3) lit. c) din Legea nr. 18/1991, şi anume ca terenurile să nu facă obiectul cererilor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate de către alte persoane, întrucât nu se înţelege dacă textul legal se referă doar la situaţia în care actualmente există o cerere de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, însă nesoluţionată, sau la toate situaţiile în care a fost formulată o astfel de cerere, indiferent de modul de soluţionare a acesteia. 13. Se mai arată că nu este stabilită semnificaţia sintagmei „teren aferent“, astfel încât stabilirea întinderii suprafeţei pentru care s-ar putea constitui dreptul de proprietate, în temeiul art. 24 alin. (3) şi al art. 27 alin. (2^3) din legea criticată, este lăsată la latitudinea solicitantului, care indică expertului topograf care este suprafaţa pe care o foloseşte, aferentă construcţiei. De asemenea, în privinţa noţiunii de „imobil“, cuprinsă în art. 24 alin. (3) lit. b) din legea criticată, nu rezultă dacă este vorba despre teren sau construcţie sau despre teren şi construcţie. 14. Se mai susţine că prevederile art. 27 alin. (2^3) din Legea nr. 18/1991 nu îşi găsesc locul şi raţiunea în cadrul legii criticate, deoarece legile fondului funciar sunt legi reparatorii, pentru situaţii anterioare anului 1990, iar nu legi de reglementare a unor noi modalităţi de dobândire a dreptului de proprietate asupra unor bunuri imobile pentru care posesorii lor nu deţin şi nu au deţinut niciun titlu. În acest sens, se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, suprafeţele de teren care depăşeau suprafaţa aferentă construcţiilor vândute foştilor chiriaşi trebuiau să rămână în proprietatea statului, iar coroborat cu art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, chiriaşii apartamentului, anexelor gospodăreşti şi garajelor aferente puteau dobândi doar dreptul de proprietate asupra terenului aflat sub construcţie. Totodată, se mai susţine că, „prin lipsa de reglementare a ordinii de soluţionare a cererilor depuse în temeiul art. 27 alin. (2^3), se naşte o situaţie dezechilibrată între, pe e o parte, persoanele care au formulat cereri de reconstituire în baza Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 sau Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, şi care încă nu au fost soluţionate şi, pe de altă parte, cei care au formulat cereri în temeiul textului de lege criticat, deoarece instanţele judecătoreşti consideră că prin nesoluţionarea până la acest moment a celor din urmă cereri se deschide posibilitatea petentului de a se adresa instanţelor de judecată pentru a solicita analiza pe fond a cererii sale, existând deja numeroase soluţii de primă instanţă pe acest temei legal şi chiar şi soluţii definitive, în timp ce există o serie de cereri formulate pe legile anterioare ale fondului funciar, nesoluţionate“. 15. De asemenea, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (2^3) din Legea nr. 18/1991, în forma modificată prin art. I pct. 2 din Legea nr. 263/2022 pentru modificarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, se mai susţine lipsa de previzibilitate şi în privinţa noţiunii de „carte financiară“, arătându-se că noţiunea nou-introdusă nu este definită, astfel încât este imposibil de analizat de către instanţele judecătoreşti. Totodată, se susţine că „nu este stabilit modul de punere în aplicare a textului legal criticat, mai exact modul concret de punere în posesie, cum ar fi, de exemplu, indicarea numărului de anexă în care trebuie înscrişi petiţionarii“. Totodată, „având în vedere faptul că una dintre condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (2^3) din Legea nr. 18/1991 este ca terenul să se afle în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, nu se stabileşte modalitatea de trecere din patrimoniul persoanelor juridice mai sus amintite, la dispoziţia comisiilor locale, a terenurilor în cauză“. Prin urmare, se susţine că legiuitorul ar fi trebui să reglementeze în mod concret procedura de urmat pentru îndeplinirea obligaţiilor comisiilor locale de fond funciar, atât pe cale administrativă, cât şi în cazul în care se impune punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, pronunţată în baza art. 27 alin. (2^3) din Legea nr. 18/1991. 16. Se mai susţine, în mod distinct, în legătură cu condiţia reglementată în art. 27 alin. (2^3) lit. a) din legea criticată, respectiv terenul să fie în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, că, în anumite situaţii, terenurile solicitate în vederea constituirii dreptului de proprietate nu figurează în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, astfel încât obligarea acestora la constituirea dreptului de proprietate privată asupra unor astfel de terenuri echivalează cu o expropriere, precum şi cu încălcarea principiului constituţional al autonomiei locale. 17. Totodată, se susţine şi încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la calitatea legii şi principiul legalităţii, deoarece textul de lege criticat creează confuzii în ceea ce priveşte întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, afectând astfel previzibilitatea. În acest sens, se susţine că nu este clară modalitatea de interpretare cu privire la autoritatea administrativă la care se depune cererea, respectiv comisia judeţeană sau comisia locală, nu este clară noţiunea „casă de locuit“, iar practica instanţelor de judecată este una neunitară, generată de lipsa de previzibilitate a dispoziţiilor legale criticate. 18. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1^1) din Legea nr. 18/1991, se susţine că, „deşi această prevedere a fost abrogată tacit, prin modificarea art. 27 din Legea nr. 18/1991, prin Legea nr. 231/2018 (...) Comisia judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar se opune vehement admiterii acţiunii întemeiate pe prevederile Legii nr. 231/2018, motivat de faptul că în actul administrativ de atribuire nu este menţionată toată suprafaţa“. Se mai arată că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului de proprietate dobândit în temeiul acestui din urmă act normativ. 19. Judecătoria Zalău apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că Legea nr. 18/1991 este o lege cu caracter reparator, nefiind încălcat dreptul de proprietate privată al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale. 20. Tribunalul Cluj - Secţia civilă, în dosarele nr. 3.344D/2021, nr. 1.301D/2022, nr. 2.330D/2022, nr. 2.386D/2022, nr. 2.624D/2022, nr. 2.747D/2022, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. 21. Tribunalul Cluj - Secţia civilă, în dosarele nr. 129D/2022, nr. 1.565D/2022, nr. 862D/2023 şi nr. 1.624D/2023, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, arătând că aplicarea textelor de lege criticate poate conduce la pierderea dreptului de proprietate al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale asupra terenului în raport cu care există construcţii aparţinând altor persoane, în favoarea acestora din urmă, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor edictate. Se mai arată că modalitatea în care este redactat textul de lege criticat încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală. Se mai apreciază că nu poate fi reţinută încălcarea art. 16 din Constituţie, de vreme ce nu este identică situaţia persoanelor care se pot prevala de norma de la art. 27 alin. (2^3) din Legea nr. 18/1991 cu situaţia persoanelor care pot beneficia de măsuri reparatorii, conform Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În dosarele nr. 217D/2022, nr. 2.044D/2022, nr. 2.187D/2022 şi nr. 2.188D/2022, apreciază că modul de redactare al textelor de lege criticate este neclar şi imprecis, iar în lipsa normelor metodologice nu poate fi pus în aplicare. Se mai apreciază că textul de lege criticat nu este nici corelat cu dispoziţii din alte acte normative care reglementează dreptul de proprietate asupra terenurilor din intravilanul localităţilor. 22. Tribunalul Cluj - Secţia civilă, în Dosarul nr. 812D/2022, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 23. Judecătoria Aiud apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, consideră că prevederea legală criticată aduce atingere dreptului de proprietate recunoscut unităţilor administrativ-teritoriale prin art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, producând efectul unei exproprieri de fapt, fără plata unor juste despăgubiri şi este şi nejustificată atâta timp cât foştii chiriaşi care au achiziţionat imobilul construcţie pot cumpăra terenul aferent locuinţei în condiţiile Legii nr. 112/1995. Instanţa mai apreciază că sunt lipsite de claritate şi precizie dispoziţiile legale criticate, în ceea ce priveşte definirea sferei persoanelor care beneficiază de prevederile art. 27 alin. (2^3) din Legea nr. 18/1991, precum şi în ceea ce priveşte cerinţa ca persoanele îndreptăţite la emiterea titlului de proprietate în condiţiile acestui din urmă text de lege să figureze cu casa de locuit în registrele agricole sau în registrele cadastrale, fără să existe o definiţie a sintagmei „registre cadastrale“. Instanţa apreciază că nu este clară nici condiţia impusă de dispoziţiile legale care fac obiectul excepţiei, respectiv aceea ca terenurile să nu facă obiectul cererilor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate formulate de către alte persoane, atât timp cât nu se precizează dacă aceasta se referă doar la situaţia ca în prezent să nu existe o cerere de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate nesoluţionată sau la toate situaţiile în care a fost formulată o astfel de cerere. Se mai apreciază că discriminarea ar putea interveni în cazul în care se procedează la constituirea dreptului de proprietate în favoarea fostului chiriaş care a cumpărat locuinţa, chiar dacă fostului proprietar i s-a refuzat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul aferent în natură. 24. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul a prevăzut, pentru proprietarii de construcţii şi anexe gospodăreşti edificate anterior datei de 1 ianuarie 1990, o modalitate de a dobândi dreptul de proprietate asupra curţii şi terenului aferent, iar condiţia ca terenul să fie în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale este firească, în contextul în care, în lipsa unui proprietar, calea de urmat ar fi eventual uzucapiunea, iar dacă terenul ar fi în proprietatea unei persoane fizice, dobândirea dreptului prin hotărâre a comisiei locale de fond funciar ar fi imposibilă. Acordarea dreptului de proprietate aferent casei, construită anterior datei de 1 ianuarie 1990, nu poate fi făcută decât asupra terenurilor care sunt proprietate a unităţii administrativ-teritoriale, nefiind încălcate dispoziţiile constituţionale enunţate. Nu se pune problema exproprierii şi nici a încălcării principiului autonomiei locale, textele de lege criticate consfinţind doar dreptul proprietarilor de construcţii de a dobândi şi proprietatea curţii şi a grădinii din jurul acesteia, pe care nu au putut să o dobândească legal în perioada comunistă. 25. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că prevederile legale criticate respectă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii, iar persoanele interesate pot prevedea în mod rezonabil ce condiţii trebuie să îndeplinească şi în ce situaţii este aplicabil acest act normativ. Totodată, apreciază că susţinerile formulate nu reprezintă o problemă de constituţionalitate a textelor de lege criticate, ci o chestiune de interpretare şi aplicare a legii la cazul dedus judecăţii. 26. Judecătoria Alba Iulia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în măsura în care se referă şi la cererile de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate formulate de către alte persoane, în soluţionarea cărora s-a emis dispoziţie de restituire în echivalent, rămasă definitivă, întrucât se încalcă principiul nediscriminării instituit de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se creează o discriminare sub aspectul tratamentului juridic aplicabil unor persoane aflate în situaţii juridice identice între deţinătorii de terenuri cu privire la care s-a respins cererea de restituire în natură şi s-au acordat despăgubiri persoanei îndreptăţite, pe de o parte, şi deţinătorii de terenuri cu privire la care s-au respins cererile de restituire în natură, dar, deşi s-a propus acordarea de despăgubiri, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu a emis încă o decizie şi nu s-au acordat despăgubiri persoanei îndreptăţite, pe de altă parte. Astfel, se apreciază că simpla împrejurare de fapt a soluţionării de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a dosarelor având ca obiect acordarea de despăgubiri persoanelor îndreptăţite, înainte sau după intrarea în vigoare a Legii nr. 231/2018 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, nu se poate constitui în argument care să justifice în mod obiectiv şi rezonabil aplicarea unui tratament juridic diferit persoanelor care au formulat cerere de emitere a titlului de proprietate, pentru terenurile aferente locuinţei şi anexelor gospodăreşti. 27. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă, în dosarele nr. 3.365D/2021, nr. 175D/2022, nr. 485D/2022, nr. 489D/2022, nr. 533D/2022, nr. 534D/2022, nr. 573D/2022, nr. 673D/2022, nr. 702D/2022, nr. 777D/2022, nr. 846D/2022, nr. 972D/2022, nr. 1.104D/2022, nr. 1.137D/2022, nr. 1.201D/2022, nr. 1.245D/2022, nr. 1.450D/2022, nr. 1.608D/2022, nr. 1.920D/2022, nr. 2.048D/2022, nr. 2.802D/2022, nr. 2.803D/2022, nr. 157D/2023, nr. 581D/2023, nr. 582D/2023, nr. 583D/2023, nr. 2.057D/2023 şi nr. 2.287D/2023, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că îşi însuşeşte susţinerile formulate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, dat fiind faptul că legea nu este suficient de clară pentru a putea fi pusă în aplicare, fără norme metodologice. 28. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă, în dosarele nr. 148D/2022, nr. 659D/2022, nr. 674D/2022, nr. 1.389D/2022, nr. 1.566D/2022, nr. 1.894D/2022, nr. 2.182D/2022, nr. 2.458D/2022, nr. 2.574D/2022, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. 29. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă, în dosarele nr. 229D/2022, nr. 592D/2023, nr. 593D/2023, nr. 483D/2022, nr. 484D/2022, nr. 486D/2022, nr. 487D/2022, nr. 488D/2022, nr. 574D/2022, nr. 584D/2022, nr. 845D/2022, nr. 867D/2022, nr. 869D/2022, nr. 957D/2022, nr. 1.114D/2022, nr. 1.115D/2022, nr. 2.320D/2022, nr. 2.459D/2022, nr. 2.589D/2022, nr. 2.804D/2022, nr. 2.820D/2022, nr. 2.914D/2022, nr. 12D/2023, nr. 519D/2023, nr. 530D/2023, nr. 563D/2023, nr. 1.030D/2023, nr. 1.129D/2023, nr. 1.370D/2023, nr. 1.450D/2023, nr. 1.506D/2023, nr. 1.527D/2023, nr. 2.053D/2023, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate sunt lipsite de claritate. De asemenea, apreciază că sunt întemeiate şi susţinerile cu privire la incertitudinea care planează sub aspectul ordinii de soluţionare a cererilor de chemare în judecată, raportat la dispoziţiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi la faptul că încă nu s-a finalizat procesul de reconstituire a dreptului de proprietate al persoanelor îndreptăţite care au depus cereri anterior apariţiei Legii nr. 87/2020 pentru modificarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. Pe de altă parte, se mai consideră că nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 44 şi 136 din Constituţie, legiuitorul având posibilitatea de a reconstitui/constitui dreptul de proprietate privată asupra terenurilor vizate, deoarece este vorba despre terenuri aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, nefiind, astfel, afectat caracterul insesizabil al proprietăţii publice. În dosarele nr. 289D/2022, nr. 668D/2023, nr. 807D/2023, nr. 808D/2023, nr. 907D/2023, nr. 908D/2023, nr. 909D/2023, nr. 930D/2023 apreciază că prevederile art. 27 alin. (2^3) din Legea nr. 18/1991 suprimă dreptul de proprietate recunoscut unităţilor administrativ-teritoriale, producând efectul unei exproprieri de fapt nejustificate, de vreme ce foştii chiriaşi care au cumpărat imobilul construcţie pot cumpăra terenul aferent locuinţei în condiţiile Legii nr. 112/1995. Se mai apreciază că prevederea legală criticată nu respectă cerinţa previzibilităţii legii şi nu se integrează în sistemul legislativ existent, întrucât nu a fost corelată cu actele normative cu care se află în conexiune. 30. Se mai consideră că prevederea legală criticată contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, discriminarea provenind din faptul că este posibil ca, în multe cazuri, să se procedeze la constituirea dreptului de proprietate în favoarea fostului chiriaş care a cumpărat locuinţa, cu titlu gratuit, chiar dacă fostului proprietar i s-a refuzat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul aferent. 31. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă, în dosarele nr. 2.692D/2022 şi nr. 2.890D/2022, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că legea criticată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 263/2022, este suficient de clară pentru a putea fi pusă în aplicare. 32. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 33. Guvernul, în Dosarul nr. 2.747D/2022, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că susţinerile formulate nu pot fi analizate în cadrul controlului de constituţionalitate. Se arată că sintagma „cărţi financiare“, menţionată iniţial în cuprinsul Legii nr. 263/2022, a fost înlăturată prin rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 8 septembrie 2022. Aşadar, includerea iniţială a acestei sintagme în corpul textului criticat este rezultatul unei simple erori materiale care nu poate fi asimilată unui viciu de calitate a legii. Pe de altă parte, cât priveşte omisiunile legislative semnalate, nici acestea nu sunt de natură a afecta exigenţele de calitate a legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. 34. Guvernul, în dosarele nr. 957D/2022 şi nr. 972D/2022, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este parţial neîntemeiată şi parţial inadmisibilă. Se apreciază că autorii excepţiei pleacă de la o premisă greşită în ceea ce priveşte trecerea în mod direct a unui bun proprietate publică în proprietatea privată a unei persoane de drept privat, dat fiind faptul că, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, este esenţial ca imobilul să fie trecut din domeniul public al statului în cel privat, operaţiune prin care acesta intră în circuitul civil, putând servi la retrocedare. În plus, în ceea ce priveşte filosofia Legii nr. 18/1991, se invocă cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1285 din 2 decembrie 2008, potrivit cărora prevederile acestei legi au ca scop reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Având în vedere obiectul de reglementare al legii - fondul funciar al României - şi scopul declarat al acesteia - reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat către foştii proprietari sau moştenitorii acestora -, reglementarea condiţiilor în care operează aceasta constituie opţiunea legiuitorului, în acord cu politica economică a statului şi cu finalitatea reparatorie a legii. În ceea ce priveşte încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, republicată, se apreciază că nu au fost formulate critici veritabile de neconstituţionalitate, ci au fost analizate textele legale şi invocată voinţa incertă a legiuitorului. Or, aceste aspecte se analizează prin prisma interpretării şi aplicării normelor legale, aspecte inadmisibile în cadrul unui control de constituţionalitate. 35. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 36. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 37. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 24 alin. (1^1) şi alin. (3) şi art. 27 alin. (2^3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, astfel cum a fost modificată şi completată, succesiv, prin Legea nr. 231/2018 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 6 august 2018, Legea nr. 105/2019 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 20 mai 2019, Legea nr. 87/2020 pentru modificarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 25 iunie 2020, Legea nr. 237/2020 pentru modificarea art. 27 alin. (2^3) lit. a) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1041 din 6 noiembrie 2020, şi, respectiv, Legea nr. 263/2022 pentru modificarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 21 iulie 2022, potrivit cărora: - Art. 24 alin. (1^1) şi alin. (3): "(1^1) Suprafaţa terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producţie, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă. (...)(3) Pentru proprietarii actuali ai construcţiilor edificate de către fostele cooperative agricole de producţie, de fostele asociaţii economice intercooperatiste, de fostele organizaţii şi entităţi ale cooperaţiei de consum ori de alte foste entităţi cooperatiste, indiferent de denumirea acestora, comisia judeţeană de fond funciar va emite, la cerere, titluri de proprietate privind constituirea dreptului de proprietate pentru terenurile aferente acestor construcţii, terenuri având categoria de curţi-construcţii, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) solicitanţii fac dovada proprietăţii asupra construcţiilor; b) solicitanţii fac dovada înregistrării construcţiei în registrul agricol, cu excepţia persoanelor pentru ale căror construcţii nu există obligaţia legală de înscriere în registrul agricol, precum şi dovada plăţii impozitelor şi taxelor aferente acesteia în conformitate cu prevederile legale; c) pentru terenul aferent construcţiei nu a fost constituit sau reconstituit dreptul de proprietate în favoarea altei persoane." – Art. 27 alin. (2^3): "(2^3) În cazul terenurilor aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti edificate anterior datei de 1 ianuarie 1990, precum şi curţii şi grădinii din jurul acestora, proprietarii caselor de locuit, inclusiv cei care au cumpărat imobilul potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, sau cei care au dobândit aceste imobile prin acte translative de proprietate pot solicita comisiei judeţene emiterea titlului de proprietate în condiţiile prezentei legi, cu întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) dacă deţinătorii sau moştenitorii acestora figurează cu casa de locuit în registrele agricole sau registrele cadastrale ori sunt înscrise în cartea funciară şi sunt înregistrate în evidenţele fiscale; b) dacă terenul este în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi persoanele solicitante au calitatea de proprietari ai construcţiilor; c) nu fac obiectul cererilor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate de către alte persoane." 38. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la principiul securităţii juridice, în componenta sa privind calitatea legii şi, respectiv, principiul legalităţii, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 121 - Autorităţi comunale şi orăşeneşti şi art. 136 - Proprietatea. 39. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale şi faţă de o motivare identică celei formulate în Dosarul nr. 3.889D/2021. De asemenea, şi în toate celelalte dosare în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, având acelaşi obiect, argumentele formulate în motivarea excepţiei sunt similare cu cele asupra cărora Curtea s-a pronunţat în precedent, respectiv prin Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022. 40. Prin această decizie, paragrafele 19 şi 20, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate astfel formulată ridică două probleme de admisibilitate de naturi juridice diferite. Astfel, prima problemă de admisibilitate vizează în mod direct un aspect ce ţine de natura controlului de constituţionalitate (abstract/concret), respectiv legătura cu soluţionarea cauzei a textelor contestate, iar a doua un aspect ce ţine de limitele de competenţă a Curţii Constituţionale. Ţinând cont de ordinea de soluţionare a condiţiilor de admisibilitate reglementate de Legea nr. 47/1992, şi anume: (i) identificarea elementelor structurale ale excepţiei de neconstituţionalitate, conform art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1), cu referire la noţiunea „excepţiilor“ din Legea nr. 47/1992, pentru a determina dacă cererea formulată se constituie într-o veritabilă excepţie; (ii) analiza condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 şi (iii) analiza condiţiilor de admisibilitate ce ţin de limitele de competenţă ale instanţei constituţionale [art. 61, art. 126 alin. (1), art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992], Curtea a reţinut, în paragraful 21 al deciziei precitate, că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Astfel, Curtea a reţinut că textele de lege criticate vizează ipoteze diferite cu privire la constituirea dreptului de proprietate, respectiv terenuri atribuite de la cooperativa de producţie [art. 24 alin. (1^1)] sau de la alte entităţi [art. 27 alin. (2^3) lit. c)], iar în cauză era vorba despre o cerere de constituire a dreptului de proprietate cu privire la un singur teren. Însă, dat fiind faptul că cererea de constituire a dreptului de proprietate a fost formulată în temeiul unuia dintre textele de lege criticate şi a fost respinsă de entitatea administrativă în temeiul celuilalt text, litigiul poartă şi asupra legii aplicabile în cauză, astfel încât instanţa constituţională a reţinut că nu poate respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a unuia dintre textele de lege pe motiv că nu ar fi aplicabil cauzei. 41. De asemenea, în prezenta cauză, Curtea reţine că textele de lege criticate - art. 24 alin. (1^1) şi (3), precum şi art. 27 alin. (2^3) din Legea nr. 18/1991 - vizează ipoteze diferite cu privire la constituirea dreptului de proprietate, respectiv terenuri atribuite de la cooperativa de producţie sau de la alte entităţi, iar în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti entităţile administrative învestite cu soluţionarea cererilor de constituire a dreptului de proprietate au susţinut că unul dintre cele două texte de lege criticate nu este aplicabil cauzei (aşa cum s-a reţinut în mod expres în încheierile de sesizare pronunţate de Judecătoria Cluj-Napoca). Prin urmare, în mod similar cu situaţia de fapt expusă în Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021, Curtea reţine că litigiul poartă şi asupra legii aplicabile în cauză, iar instanţa constituţională nu poate respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a unuia dintre texte, pe motiv că nu ar fi aplicabil cauzei, fiind astfel îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. 42. Cu privire la a doua problemă de admisibilitate, respectiv examinarea respectării condiţiilor de admisibilitate ce ţin de limitele sale de competenţă atunci când procedează la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, în Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021, precitată, paragraful 22, analizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1^1) din Legea nr. 18/1991, a constatat că autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de faptul că suprafaţa pe care se constituie dreptul de proprietate este cea prevăzută în actul de atribuire, iar nu cea deţinută şi folosită în fapt, iar motivarea excepţiei tinde la modificarea şi completarea textului legal criticat, în sensul reglementării posibilităţii constituirii dreptului de proprietate şi asupra terenului deţinut şi folosit în fapt de aceştia. Având în vedere art. 61 din Constituţie şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa un text de lege, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1^1) din Legea nr. 18/1991 a fost respinsă ca inadmisibilă. 43. În prezenta cauză, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1^1) din Legea nr. 18/1991, analizând actele de sesizare, Curtea reţine că autorilor excepţiei le-a fost atribuită în acte o suprafaţă de teren de 100 mp, iar în fapt aceştia deţin o suprafaţă de 293 mp (Dosar nr. 3.889D/2021), 397 mp (Dosarul nr. 2.266D/2022) şi, respectiv, 402 mp (Dosarul nr. 826D/2022), iar pentru diferenţa de suprafaţă nu li s-a emis un titlu de proprietate. Autorii sunt nemulţumiţi de faptul că suprafaţa pe care se constituie dreptul de proprietate este cea prevăzută în actul de atribuire şi nu cea deţinută şi folosită în fapt. Se doreşte astfel modificarea şi completarea textului legal criticat în sensul reglementării posibilităţii constituirii dreptului de proprietate şi asupra terenului deţinut şi folosit în fapt de aceştia, aspect ce nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale, întrucât implică un act de legiferare, care ţine de competenţa Parlamentului. Aşadar, având în vedere art. 61 din Constituţie şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa un text de lege, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1^1) din Legea nr. 18/1991 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 44. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (3) şi ale art. 27 alin. (2^3) din Legea nr. 18/1991, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (2^3) din Legea nr. 18/1991, modificat prin Legea nr. 263/2022, Curtea reţine că autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin, în esenţă, că modalitatea de redactare imprecisă şi incompletă a textelor de lege criticate, cumulată cu lipsa normelor metodologice de aplicare a legii, conduce la interpretări contradictorii, de natură să genereze situaţii discriminatorii, „în măsura în care interpretarea textelor de lege criticate ar permite constituirea dreptului de proprietate în favoarea fostului chiriaş care a cumpărat locuinţa, cu titlu gratuit, chiar dacă fostului proprietar ori altei persoane interesate i s-a refuzat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul aferent în natură, în mod nejustificat“. 45. În aceste condiţii, Curtea reţine că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează, pe de o parte, lămurirea înţelesului normelor legale supuse controlului de constituţionalitate, în vederea aplicării acesteia în speţele deduse judecăţii. Pe de altă parte, autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de modul eventual de interpretare a textelor de lege incidente fondului cauzelor. Or, astfel cum este formulată excepţia de neconstituţionalitate este o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, ce nu intră în sfera contenciosului constituţional, ci ţine de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. Totodată, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, invocarea pretinsei imprecizii a normelor legale incidente pe fondul cauzelor deduse soluţionării instanţelor judecătoreşti reprezintă chestiuni care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, revenind instanţelor judecătoreşti competenţa de a soluţiona problemele de drept astfel formulate (a se vedea Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, paragraful 30). În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi al instanţelor de control judiciar, aşa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Totodată, clarificarea împrejurărilor cauzei şi determinarea sferei prevederilor de lege incidente revin competenţei exclusive a instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, nefiind de resortul contenciosului constituţional (a se vedea Decizia nr. 113 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 8 iunie 2021, paragraful 22). 46. Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei“, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, în virtutea cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, iar competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum şi faptul că instanţa de contencios constituţional nu se pronunţă asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei dedus din raportarea la norme şi principii constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată în prezentele cauze, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 148 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 18 august 2020, paragrafele 15 şi 16, sau Decizia nr. 560 din 17 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 26 mai 2023, paragraful 32). 47. Totodată, ţinând cont de faptul că pretinsa neconstituţionalitate a textelor de lege criticate este motivată şi prin prisma unor omisiuni de reglementare expresă cu privire la anumite sintagme sau condiţii reglementate în textele de lege criticate, considerate de către autorii excepţiei ca fiind incomplete, excepţia este, şi din această perspectivă, inadmisibilă, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată. 48. Distinct de cele mai sus referite, Curtea mai reţine că, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (2^3) din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 263/2022, se susţine că noţiunea de „carte financiară“ nu este definită, astfel încât aceasta este imposibil de analizat de către instanţele judecătoreşti. Curtea reţine că prevederile articolului unic pct. 2 din Legea nr. 263/2022, cu referire la art. 27 alin. (2^3) lit. a) din Legea nr. 18/1991, a fost rectificat, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 8 septembrie 2022, noţiunea de „carte financiară“ fiind înlocuită cu cea de „carte funciară“, astfel încât susţinerile autorilor excepţiei au rămas fără obiect. 49. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1^1) şi (3) şi ale art. 27 alin. (2^3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Comisia judeţeană Sălaj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia municipală Cluj-Napoca pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia locală Cluj-Napoca pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, Municipiul Cluj-Napoca, prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Comisia municipală Iaşi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Municipiul Iaşi, prin primar, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă şi Judecătoria Suceava - Secţia civilă, din oficiu, Cristian Cosma şi Ana Nicoleta Oltean, Georgeta Banu, Ana-Maria Negoţiu, Liviu-Alexandru Negoţiu şi Dan-Florin Negoţiu, Stelian Mancaş şi Elena-Fira Mancaş în dosarele nr. 1.233/337/2021, nr. 17.658/211/2020, nr. 5.604/211/2021, nr. 10.808/211/2019, nr. 19.293/211/2020, nr. 7.941/211/2021, nr. 3.375/211/2021, nr. 3.374/211/2021/a1, nr. 4.196/211/2021/a1, nr. 20.190/211/2021/a1, nr. 5.923/211/2021, nr. 15.554/211/2021/a1, nr. 10.808/211/2019, nr. 5.493/211/2021, nr. 16.723/211/2022/a1, nr. 20.783/211/2020, nr. 8.827/211/2021, nr. 5.923/211/2021, nr. 10.332/211/2021, nr. 11.109/211/2021, nr. 23.983/211/2020, nr. 22.463/211/2020, nr. 6.796/211/2021, nr. 10.527/211/2021, nr. 11.110/211/2021, nr. 12.686/211/2021, nr. 15.833/211/2021, nr. 16.978/211/2021, nr. 12.685/211/2021, nr. 6.862/211/2021, nr. 7.867/211/2021, nr. 7.103/211/2021, nr. 8.826/211/2021, nr. 9.959/211/2021, nr. 9.960/211/2021, nr. 10.941/211/2021, nr. 9.961/211/2021, nr. 20.316/211/2021, nr. 12.894/211/2021, nr. 9.963/211/2021, nr. 12.822/211/2021, nr. 14.622/211/2021, nr. 16.567/211/2021, nr. 23.989/211/2020, nr. 8.825/211/2021, nr. 14.195/211/2021, nr. 11.837/211/2021, nr. 12.823/211/2021, nr. 22.917/211/2021, nr. 21.920/211/2020, nr. 6.038/211/2021, nr. 12.821/211/2021, nr. 5.493/211/2021, nr. 3.730/211/2021, nr. 6.083/211/2022, nr. 19.942/211/2020, nr. 5.233/211/2022, nr. 1.679/211/2022, nr. 4.365/211/2022, nr. 6.081/211/2022, nr. 5.994/211/2021, nr. 1.725/211/2021, nr. 14.232/211/2021, nr. 6.083/211/2022, nr. 19.470/211/2020, nr. 3.691/211/2021, nr. 6.082/211/2022, nr. 9.641/211/2020, nr. 13.714/211/2022, nr. 19.686/211/2022, nr. 18.937/211/2021, nr. 14.195/211/2021, nr. 3.107/211/2022, nr. 10.946/211/2022, nr. 9.388/211/2022, nr. 3.310/211/2022, nr. 8.922/211/2022, nr. 12.825/211/2021/a1*, nr. 15.416/211/2022, nr. 8.920/211/2022, nr. 19.354/211/2022, nr. 20.371/211/2022, nr. 15.554/211/2021, nr. 9.938/211/2022, nr. 23.131/211/2022, nr. 25.699/211/2022, nr. 24.277/211/2022, nr. 20.690/211/2022, nr. 15.036/211/2022, nr. 26.384/211/2022, nr. 965/211/2022, nr. 1.137/211/2023, nr. 14.245/211/2022, nr. 25.974/211/2022, nr. 2.884/211/2023, nr. 2.344/211/2023, nr. 2.501/211/2023, nr. 22.544/211/2022, nr. 760/176/2021, nr. 3.293/176/2021, nr. 3.188/176/2021, nr. 696/175/2021/a1, nr. 27.779/325/2021*, nr. 27.817/325/2021*, nr. 33.173/325/2021*, nr. 27.472/325/2021*, nr. 1.796/233/2022, nr. 6.446/314/2021 şi nr. 16.429/245/2021, ale Judecătoriei Zalău, Tribunalului Cluj - Secţia civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, Judecătoriei Alba Iulia, Judecătoriei Aiud, Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, Judecătoriei Suceava - Secţia civilă şi, respectiv, Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Zalău, Tribunalului Cluj - Secţia civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, Judecătoriei Alba Iulia, Judecătoriei Aiud, Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, Judecătoriei Suceava - Secţia civilă şi Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
