Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 603 din 28 septembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 603 din 28 septembrie 2017  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 603 din 28 septembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 894 din 14 noiembrie 2017

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Violeta Şanta în Dosarul nr. 1.200/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.023D/2016.
    2. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei, asistată de avocatul Artin Sarchizian, cu împuternicire avocaţială la dosar. Pentru partea Ioan Anastasescu răspunde avocatul Dragoş Marius Cîndescu, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia şi depune note scrise. În acest sens arată că soluţia legislativă criticată, ce se desprinde din dispoziţiile art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, lipseşte persoanele interesate de posibilitatea de a accede la o instanţă judecătorească în cazul unei ordonanţe de respingere a cererii de redeschidere a urmăririi penale. Consideră că restrângerea, prin textele de lege criticate, a exerciţiului dreptului de liber acces la justiţie, consacrat de dispoziţiile art. 21 din Constituţie, nu respectă condiţiile stabilite de prevederile art. 53 din Legea fundamentală, în special cele cu privire la necesitatea şi proporţionalitatea măsurii.
    4. Avocatul părţii Ioan Anastasescu solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, referitor la dispoziţiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, întrucât autoarea excepţiei solicită, de fapt, modificarea acestora, în sensul ca, pe lângă ordonanţele de respingere a plângerilor împotriva soluţiilor de neurmărire şi de netrimitere în judecată dispuse de procuror, să poată constitui obiect al plângerii la judecătorul de cameră preliminară şi ordonanţele de respingere a cererilor de redeschidere a urmăririi penale. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, ţinând cont de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia redeschiderii urmăririi penale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    6. Prin Încheierea din 6 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.200/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Violeta Şanta cu ocazia soluţionării plângerii formulate la judecătorul de cameră preliminară, în baza dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală, împotriva unei ordonanţe a procurorului prin care a fost respinsă o cerere de redeschidere a urmăririi penale.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă principiul legalităţii, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, precum şi condiţiile privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. În acest sens arată că soluţia legislativă care asigură posibilitatea exercitării controlului judiciar doar în cazul admiterii cererii de redeschidere a urmăririi penale, cu excluderea ordonanţei prin care este respinsă o astfel de cerere, creează un tratament juridic diferit pentru situaţii similare, împiedicând accesul la justiţie al persoanelor interesate. De asemenea susţine că măsura restrângerii exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie nu este proporţională cu scopul vizat, întrucât nu există nicio raţiune legislativă pentru care, în astfel de situaţii, să fie negat dreptul de a se adresa instanţei judecătoreşti. Mai arată că dispoziţiile de lege criticate sunt neclare, deoarece nu prevăd care sunt actele excluse de la controlul judiciar.
    8. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală, exprimându-şi opinia asupra excepţiei invocate, arată că, într-adevăr, legea procesual penală actuală exclude de la controlul judecătoresc soluţiile de respingere a cererilor de redeschidere a urmăririi penale adoptate de procuror. Raţiunea legiuitorului care a stat la baza adoptării acestei soluţii legislative se regăseşte în efectele admiterii unei cereri de redeschidere a urmăririi penale, care determină redeschiderea unei anchete penale închise, în timp ce respingerea unei astfel de cereri nu produce niciun efect cu privire la securitatea circuitului juridic. Mai arată că accesul liber la justiţie nu echivalează cu dreptul absolut al cetăţeanului de a se adresa unei instanţe judecătoreşti în orice situaţie, ci acesta comportă restrângeri proporţionale. Consideră că principiul nediscriminării nu poate fi aplicat în cauză, cât timp petenta şi procurorul nu se află în situaţii identice şi nici măcar comparabile. În consecinţă, neprevederea posibilităţii de a se adresa unui judecător în ipoteza respingerii cererii de redeschidere a procesului penal nu poate atrage neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate.
    9. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit dispoziţiilor art. 335 din Codul de procedură penală, redeschiderea urmăririi penale are loc în următoarele situaţii: (i) când procurorul ierarhic superior infirmă soluţia clasării dispusă de procurorul de caz, constatând că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia aceasta [alin. (1)]; (ii) când procurorul revocă ordonanţa de clasare sau, după caz, de renunţare la urmărirea penală, întrucât au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea [alin. (2)], respectiv suspectul sau inculpatul nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile stabilite [alin. (3)]; (iii) când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată şi a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale [alin. (5)]. Dacă redeschiderea urmăririi penale este urmarea revocării sau, după caz, a infirmării de către procuror/procurorul ierarhic superior a soluţiei iniţiale de clasare, legiuitorul a prevăzut în art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală că ordonanţa procurorului este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, sub sancţiunea nulităţii. Reglementarea are menirea de a asigura respectarea principiului ne bis in eadem, căci atât soluţia clasării (indiferent dacă a fost sau nu supusă controlului judecătoresc în procedura prevăzută de art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală), cât şi cea a renunţării la urmărirea penală, odată devenite definitive, se bucură de prezumţia de temeinicie. Or, redeschiderea urmăririi penale - întrucât este consecinţa infirmării sau, după caz, a revocării soluţiei iniţiale - tinde la înlăturarea acestei prezumţii. Pe de altă parte, în contextul expus, procedura confirmării se doreşte a fi un remediu împotriva unei eventuale decizii discreţionare a procurorului de reactivare a procesului penal în cazurile prevăzute de art. 335 alin. (1), (2) şi (5) din Codul de procedură penală. Raţiunea pentru care legiuitorul nu recunoaşte părţilor şi persoanei vătămate posibilitatea de a contesta în instanţă soluţia de respingere a cererii de redeschidere a urmăririi penale rezidă în faptul că redeschiderea urmăririi penale constituie un act de exercitare a acţiunii penale care este de competenţa exclusivă a procurorului, potrivit art. 3 alin. (4) din Codul de procedură penală, în virtutea principiului separaţiei funcţiilor judiciare. Reglementarea nu are însă, prin aceasta, un caracter discriminatoriu, deoarece, aşa cum a arătat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa pe marginea dispoziţiilor art. 273 din Codul de procedură penală din 1968 (corespondentul actualului art. 335 din Codul de procedură penală), sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie este garantarea egalităţii în drepturi între cetăţeni în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar nu între cetăţeni şi autorităţile publice; or, procurorul care dispunea reluarea urmăririi penale, în condiţiile art. 273 din Codul de procedură penală, acţiona în calitate de reprezentant al unei autorităţi publice, şi anume Ministerul Public. În fine, câtă vreme soluţia clasării poate fi contestată la judecătorul de cameră preliminară în procedura plângerii prevăzute de art. 340 şi următoarele din Codul de procedură penală, iar renunţarea la urmărirea penală este în mod imperativ supusă confirmării aceluiaşi judecător, conform dispoziţiilor art. 318 alin. (12) din Codul de procedură penală, apreciază că legiuitorul recunoaşte persoanei vătămate şi părţilor o cale de acces la justiţie în această materie. Pe de altă parte, dreptul de acces la justiţie nu este un drept absolut, ci poate fi supus unor condiţii, dacă acestea sunt proporţionale cu scopul urmărit. Or, faptul că subiecţii procesuali în cauză nu au dreptul de a obţine redeschiderea urmăririi penale se explică prin aceea că, în ipotezele vizate de art. 335 din Codul de procedură penală, cauza penală a fost deja soluţionată de procuror, prin clasare sau renunţare la urmărire penală, iar o soluţie de redeschidere a urmăririi penale trebuie să revină tot acestuia, în virtutea calităţii sale de titular al funcţiei de urmărire penală.
    11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că nu exclud dreptul persoanelor interesate de a face plângere împotriva ordonanţei procurorului de respingere a cererii de redeschidere a urmăririi penale. În acest sens arată că, din analiza dispoziţiilor de lege criticate nu rezultă nicio interdicţie de a depune plângere împotriva unei astfel de ordonanţe a procurorului. Or, prevederile art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală consacră dreptul oricărei persoane de a face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. Acest text reprezintă regula în domeniu, care nu poate fi nesocotită în lipsa unei excepţii prevăzute în mod expres de lege. Cum examinarea textelor de lege incidente conduce la concluzia inexistenţei unei asemenea excepţii, rezultă că persoana interesată poate face plângere împotriva ordonanţei procurorului de respingere a cererii de redeschidere a urmăririi penale, în temeiul dispoziţiilor art. 336 din Codul de procedură penală. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat că instanţa de contencios constituţional este competentă să realizeze o analiză a interpretării textelor de lege, de vreme ce deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare şi aplicare eronată a acestora de către instanţele judecătoreşti sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispoziţiile de lege, poate determina neconstituţionalitatea acelei reglementări. În acest caz, Curtea are competenţa de a elimina viciul de neconstituţionalitate astfel creat, esenţială în asemenea situaţii fiind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor persoanelor, precum şi a supremaţiei Constituţiei (Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013 şi Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015).
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 din Codul de procedură penală. Dispoziţiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală au fost modificate prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Din notele scrise ale autoarei excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveşte doar dispoziţiile art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de lege. Prin Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 22 septembrie 2015, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăşte „fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului“ este neconstituţională. Ulterior sesizării Curţii, dispoziţiile art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din data de 23 mai 2016. Având în vedere însă că, în speţă, au produs efecte normele de procedură prevăzute în art. 335 alin. (4) şi art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală în forma în vigoare la data sesizării Curţii, aceasta se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală în redactarea anterioară modificării lor prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:
    - Art. 335 alin. (4): „Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancţiunea nulităţii. Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului, asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Încheierea judecătorului de cameră preliminară este definitivă.“;
    – Art. 340 alin. (1): „Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.“

    15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că administrarea de probatorii după declanşarea urmăririi penale are rolul de a lămuri cauza sub toate aspectele - existenţa faptei, identitatea făptuitorului şi responsabilitatea penală a acestuia -, pentru ca procurorul să poată dispune, la terminarea ei, fie o soluţie de trimitere în judecată, fie o soluţie de netrimitere în judecată. Deşi este reglementată distinct, ca procedură specială, încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei constituie tot o modalitate de finalizare a urmăririi penale - nefiind însă nici dispoziţie de trimitere, nici dispoziţie de netrimitere în judecată -, modalitate care este supusă validării de către instanţa de judecată. În afara soluţiilor de trimitere şi de netrimitere în judecată, care pot fi dispuse numai după începerea şi desfăşurarea urmăririi penale, noul Cod de procedură penală permite procurorului să dispună şi o soluţie de neurmărire penală, echivalentul soluţiei de neîncepere a urmăririi penale din vechiul cod. Soluţiile de neurmărire şi netrimitere în judecată prevăzute de noua lege procesual penală sunt clasarea şi renunţarea la urmărirea penală.
    17. Aşadar, procurorul, ca titular al dreptului de a exercita acţiunea penală, este cel care decide cu privire la rezultatul urmăririi penale, fie prin trimiterea în judecată a inculpatului, fie prin adoptarea unei alte soluţii. Terminarea urmăririi are, însă, un caracter relativ, întrucât există posibilitatea ca urmărirea penală să fie reluată, actele emise de procuror nebucurându-se de autoritate de lucru judecat.
    18. În ceea ce priveşte instituţia redeschiderii urmăririi penale, prin Decizia nr. 475 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 7 septembrie 2017, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, în ansamblul său, reţinând că redeschiderea urmăririi penale constituie, în acord cu art. 332 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, un caz de reluare a urmăririi penale, sens în care legiuitorul a prevăzut, în art. 335 din acelaşi cod, cazurile şi condiţiile în care urmărirea penală poate fi redeschisă. Astfel, aşa cum rezultă din însăşi denumirea instituţiei, ea vizează situaţia în care urmărirea penală a fost finalizată, fie printr-o ordonanţă de clasare, fie printr-una de renunţare la urmărirea penală - a se vedea art. 335 alin. (3) din cod. Redeschiderea se dispune atât de procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia dacă, ulterior, constată că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, cât şi de către însuşi procurorul care a dispus soluţia, dacă au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea ori dacă constată că suspectul sau inculpatul nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile stabilite conform art. 318 alin. (6). De asemenea, potrivit art. 335 alin. (5), redeschiderea urmăririi penale are loc şi atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluţiei de clasare şi a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale, sens în care dispoziţiile judecătorului de cameră preliminară sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală (paragraful 27).
    19. Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin decizia mai sus menţionată, ca regulă generală, redeschiderea urmăririi penale este, sub sancţiunea nulităţii, supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile. O astfel de abordare a fost desprinsă din necesitatea punerii de acord a instituţiei cu exigenţele art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârilor din 22 mai 1998, 3 iunie 2003 şi 4 august 2005, în cauzele Vasilescu împotriva României, paragraful 41, Pantea împotriva României, paragraful 236, şi Stoianova şi Nedelcu împotriva României, paragraful 21, prin care s-a constatat că procurorii români, care acţionează în calitate de magistraţi ai Ministerului Public, nu răspund cerinţelor de independenţă faţă de executiv. Totodată, prin hotărârea pronunţată în Cauza Stoianova şi Nedelcu împotriva României, paragraful 21, instanţa europeană a constatat necesitatea ca posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală să fie supusă autorizării unei instanţe naţionale, care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul aprecierii dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la încetarea anchetei nu este excesivă. De asemenea, Curtea a constatat că lipsurile care apar în realizarea anchetelor iniţiale nu sunt imputabile reclamanţilor şi nu trebuie să îi pună pe aceştia în situaţii defavorabile. Astfel, procedura confirmării de către judecătorul de cameră preliminară a ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale reprezintă un remediu împotriva puterii discreţionare a procurorului de a reactiva procesul penal (paragraful 30).
    20. În continuare, prin decizia citată anterior, Curtea Constituţională a constatat că redeschiderea urmăririi penale are ca efect reluarea urmăririi penale, conform dispoziţiilor art. 285 şi următoarele din Codul de procedură penală. În acest sens, art. 335 alin. (1) din acelaşi cod prevede că, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale, dispoziţiile art. 317 din Codul de procedură penală urmând a fi aplicate în mod corespunzător. Astfel, redeschiderea urmăririi penale va avea ca finalitate dispunerea de către procuror a uneia dintre soluţiile prevăzute la art. 327 din Codul de procedură penală, respectiv fie trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal, fie clasarea sau renunţarea la urmărire. Dacă ultimele două potenţiale soluţii nu schimbă situaţia juridică a persoanei în privinţa căreia se dispune redeschiderea urmăririi penale, soluţia de trimitere în judecată, prin rechizitoriu, poate avea ca efect supunerea acesteia cercetării judecătoreşti. Dar, în oricare dintre cele trei situaţii juridice analizate, împotriva persoanei referitor la care este confirmată soluţia de redeschidere a urmăririi penale va fi formulată o acuzaţie în materie penală (paragraful 31).
    21. Astfel, Curtea a reţinut că procedura de confirmare de către judecătorul de cameră preliminară a redeschiderii urmăririi penale, astfel reglementată, constituie o garanţie procesuală a caracterului echitabil al actului de redeschidere a urmăririi penale acordată participanţilor la procesul penal, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţie (a se vedea Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 22 septembrie 2015, paragraful 17). Ca urmare a instituirii acestor garanţii, atât persoana în privinţa căreia este formulată o acuzaţie în materie penală, cât şi ceilalţi participanţi la procesul penal au dreptul de a-şi apăra interesele procesuale, în mod echitabil, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, instituite prin lege (paragraful 32). Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, legiuitorul a instituit o excepţie de la regula potrivit căreia ordonanţele de redeschidere trebuie supuse confirmării judecătorului de cameră preliminară. Astfel, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia infirmă soluţia de netrimitere în judecată şi dispune redeschiderea urmăririi penale, anterior comunicării ordonanţei care cuprinde această soluţie, redeschiderea urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. O astfel de soluţie îşi găseşte justificare în dispoziţiile constituţionale ale art. 132 referitoare la principiile care guvernează activitatea procurorilor, potrivit cărora „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic“ (paragrafele 34 şi 35). În acord cu art. 304 alin. (2) din Codul de procedură penală referitor la infirmarea actelor procesuale sau procedurale, procurorul ierarhic superior, când constată că un act sau o măsură procesuală (deci, inclusiv, o ordonanţă de clasare) a procurorului ierarhic inferior nu este dată cu respectarea dispoziţiilor legale sau este neîntemeiată, o infirmă motivat, din oficiu sau la plângerea persoanei interesate (paragraful 40). De aceea, dacă procurorul ierarhic superior constată necesitatea infirmării soluţiei, pronunţă o ordonanţă al cărei efect imediat constă în necomunicarea ordonanţei de clasare. Fiind infirmată şi necomunicată, ordonanţa de clasare nu există şi, deci, nu produce niciun efect cu privire la drepturile procesuale ale persoanelor interesate şi, cu precădere, cu privire la dreptul acestora de a se adresa cu plângere judecătorului de cameră preliminară (paragraful 41). Un astfel de drept nu a fost însă suprimat, ci numai prorogat până la pronunţarea unei noi soluţii în cauză, fie de clasare ori renunţare la urmărirea penală, fie de trimitere în judecată, situaţii în care persoana interesată se poate adresa judecătorului de cameră preliminară, după comunicare, în termenul stabilit în art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, urmând ca, în situaţia emiterii unui rechizitoriu, toate aspectele relevate să fie supuse judecătorului de cameră preliminară în procedura de filtru prevăzută de art. 342 şi următoarele din acelaşi cod (paragraful 42). În plus, este posibil ca, după infirmare, procurorul să pronunţe tot o soluţie de clasare, care, ulterior, să fie din nou infirmată de către procurorul ierarhic superior. Dacă infirmarea intervine ca urmare a unei plângeri formulate după comunicarea soluţiei, atunci o asemenea ordonanţă va fi supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. Dacă însă infirmarea intervine din oficiu, anterior comunicării soluţiei de clasare, vor fi aplicabile dispoziţiile art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, care dau expresie principiului subordonării ierarhice, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiţie. Astfel, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege anterior menţionate nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, asigură exercitarea acestuia, prin aceea că au menirea de a garanta soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin eficientizarea activităţii de urmărire penală (paragraful 43).
    22. Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea nu poate reţine critica potrivit căreia soluţia legislativă care asigură posibilitatea exercitării controlului judiciar doar în cazul admiterii cererii de redeschidere a urmăririi penale, cu excluderea ordonanţei prin care este respinsă o astfel de cerere, încalcă principiul legalităţii, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Ordonanţa de respingere a unei cereri de redeschidere a urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, întrucât - spre deosebire de ordonanţa de redeschidere a urmăririi penale - o asemenea soluţie nu presupune o acuzaţie în materie penală, astfel că nu schimbă cu nimic situaţia juridică a persoanelor care au avut calitatea de părţi sau de subiecţi procesuali principali în dosarul penal în care s-a dispus de către procuror o soluţie de neurmărire sau netrimitere în judecată. Totodată, aşa cum reiese din analiza prevederilor Codului de procedură penală şi a jurisprudenţei recente a Curţii Constituţionale, accesul la justiţie al persoanelor interesate este asigurat, oricare ar fi soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de către procuror - clasare, respectiv renunţare la urmărirea penală.
    23. Astfel, în ceea ce priveşte ordonanţele de clasare, persoana interesată are la dispoziţie procedura plângerii la procurorul ierarhic superior, reglementată de dispoziţiile art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în cazul soluţiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia. Ţinând cont de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat că actele prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal, fiind modalităţi de înfăptuire a justiţiei, trebuie să fie supuse cenzurii judecătorului (Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998), legiuitorul a reglementat, prin prevederile art. 340-341 din Codul de procedură penală, procedura plângerii la judecătorul de cameră preliminară. În acest sens, chiar dispoziţiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, criticate în prezenta cauză, stabilesc că persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Dacă judecătorul de cameră preliminară - în temeiul dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. b) sau alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală - admite plângerea împotriva soluţiei de clasare şi trimite cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale, atunci, potrivit prevederilor art. 335 alin. (5) din Codul de procedură penală, devine incidentă instituţia redeschiderii urmăririi penale.
    24. Referitor la renunţarea la urmărirea penală, prin Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 31 martie 2016, Curtea Constituţională a statuat că, prin reglementarea acestei instituţii în maniera prevăzută la art. 318 din Codul de procedură penală, legiuitorul nu a realizat un echilibru adecvat între aplicarea principiului legalităţii, specific sistemului de drept continental, existent în România, şi aplicarea principiului oportunităţii, specific sistemului de drept anglo-saxon, dând prevalenţă acestuia din urmă, în detrimentul celui dintâi, prin reglementarea printre atribuţiile procurorului a unor acte specifice puterii judecătoreşti (paragraful 30). În acest sens, Curtea a constatat că şi acordul de recunoaştere a vinovăţiei, reglementat la art. 478-488 din Codul de procedură penală, care, la fel ca şi renunţarea la urmărirea penală, constituie tot o formă de justiţie negociată, având la bază principiul oportunităţii, poate fi încheiat tot cu privire la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani, potrivit art. 480 alin. (1) din Codul de procedură penală, însă, spre deosebire de renunţarea la urmărirea penală, acesta, pe de o parte, este supus controlului instanţei de judecată căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, iar, pe de altă parte, presupune întotdeauna aplicarea unei pedepse, chiar dacă executarea acesteia este individualizată, conform prevederilor art. 80-106 din Codul penal (paragraful 32). Pentru toate aceste motive, Curtea a constatat că renunţarea la urmărirea penală de către procuror, fără ca aceasta să fie supusă controlului şi încuviinţării instanţei de judecată, echivalează cu exercitarea de către acesta a unor atribuţii ce aparţin sferei competenţelor instanţelor judecătoreşti, reglementată la art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (paragraful 33).
    25. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd în mod clar şi previzibil actele procurorului supuse controlului judiciar şi asigură accesul la justiţie al persoanelor interesate, fără a crea un tratament juridic diferit pentru situaţii similare.
    26. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin dispoziţiile de lege ce fac obiectul excepţiei, a prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, nici această critică nu poate fi reţinută, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, în cauza de faţă, nu s-a constatat.
    27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Violeta Şanta în Dosarul nr. 1.200/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 septembrie 2017.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Oana Cristina Puică


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016