Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 601 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 601 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 210 din 18 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Petcu în Dosarul nr. 3.378/270/2016 al Judecătoriei Oneşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.855D/2021.
    2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei şi, totodată, răspunde, pentru partea Societatea RO Construct Holding - S.R.L. din Bucureşti, domnul consilier juridic Ghigea Vasile, cu delegaţie aflată la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţilor prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând susţinerile cuprinse în notele scrise, ataşate la dosar. Totodată, autorul excepţiei depune, în şedinţa publică, concluzii scrise prin care extinde criticile formulate în faţa instanţei de judecată, în sensul că prevederile art. 386 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 şi 20, precum şi prevederilor art. 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens Decizia nr. 633 din 7 noiembrie 2024.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 6 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.378/270/2016, Judecătoria Oneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Constantin Petcu într-o cauză în care instanţa judecătorească a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute prin rechizitoriu în sarcina autorului excepţiei din infracţiunea de folosire în interes propriu a creditului de care se bucură societatea, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, în infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal cu referire la art. 308 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 şi art. 5 alin. (1) din Codul penal.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că normele procesual penale criticate sunt neconstituţionale, întrucât dau posibilitatea instanţei judecătoreşti să modifice încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, în speţă, rechizitoriu, în condiţiile în care realizarea actului de incriminare şi sesizare a instanţei revine exclusiv procurorului, conform art. 327, 328 şi 329 din Codul de procedură penală, judecătorul neputând emite dispoziţii cu încălcarea competenţei legale a altor organe judiciare.
    7. Judecătoria Oneşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens reţine că dispoziţiile art. 386 din Codul de procedură penală impun instanţei de judecată obligaţia de a pune în discuţie contradictorie noua încadrare juridică a faptei. Mai mult, inculpatului i se atrage atenţia că poate cere amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea faţă de noua încadrare juridică. Reţine că obiectul judecăţii se limitează la fapta şi la persoana reţinute în rechizitoriu, nu însă şi la încadrarea juridică a faptei. Dacă încadrare juridică a faptei, reţinută în sarcina inculpatului, ţine de justa aplicare a legii penale, de respectarea principiului legalităţii în cursul procedurilor judiciare, în vederea respectării acestor principii şi a dreptului părţilor la un proces echitabil, pe parcursul procesului penal acuzaţia penală poate fi modificată din perspectiva încadrării juridice a faptei. Menţionează că, în situaţia în care instanţa de judecată dispune, din oficiu, schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare, va reţine ca săvârşită aceeaşi faptă prevăzută în actul de sesizare, fără a schimba conţinutul ei. Se realizează astfel o concordanţă între conţinutul legal al infracţiunii şi conţinutul concret al acesteia, cu reţinerea aceleiaşi laturi obiective, dar cu urmări sau cu împrejurări identice ori diferite, despre care se face ori nu se face vorbire.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, întrucât autorul acesteia solicită intervenţia Curţii Constituţionale în scopul eliminării soluţiei legislative criticate, iar, în subsidiar, neîntemeiată, având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 250 din 16 aprilie 2019.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de autorul excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 386 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală. Curtea observă că din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că autorul acesteia are în vedere, în mod expres, numai neconstituţionalitatea normelor procesual penale ale art. 386 alin. (1), care circumscriu obligaţia instanţei de judecată de a pune în discuţia părţilor noua încadrare juridică dată faptei în cursul judecăţii, iar nu art. 386 din Codul de procedură penală, în ansamblul său. Or, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, cu valoare de principiu, că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, determinarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate este o operaţiune care, pe lângă existenţa unor condiţionări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita şi o apreciere obiectivă a Curţii Constituţionale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepţiei. O atare concepţie se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, paragraful 45, Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, sau Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006). Totodată, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. I pct. 46 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Pentru aceste motive, Curtea va examina constituţionalitatea prevederilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023, reglementare în vigoare la data sesizării instanţei de control constituţional, având următorul conţinut: „(1) Dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.“
    13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că normele procesual penale criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român şi ale art. 21 alin. (3) teza întâi referitor la dreptul la un proces echitabil, astfel cum acestea se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 371 din Codul de procedură penală, „Judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei“. Cu alte cuvinte, obiectul judecăţii se limitează la fapta şi la persoana reţinute în actul de sesizare a instanţei - rechizitoriul sau încheierea de începere a judecăţii, după caz -, nu însă şi la încadrarea juridică a faptei. În condiţiile în care corecta încadrare juridică a unei fapte pentru care o persoană este inculpată ţine de corecta aplicare a legii penale, de respectarea principiului legalităţii în cursul procedurilor judiciare, în vederea respectării acestor principii şi a dreptului părţilor la un proces echitabil, pe parcursul procesului penal acuzaţia penală poate fi modificată din perspectiva încadrării juridice a faptei, fără ca, în acest fel, să se aducă atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală.
    15. Aşadar, dacă fapta reţinută în actul de sesizare în sarcina persoanei acuzate nu se regăseşte perfect în norma care o incriminează, atunci instanţa judecătorească este obligată - din oficiu sau la cererea participanţilor la procesul penal, indiferent de procedura de judecată pe care o aplică - să îi găsească corespondentul în cadrul normativ, potrivit art. 386 din Codul de procedură penală. Încadrarea juridică a faptei semnifică stabilirea textului de lege care o prevede şi o sancţionează şi caracterizarea ei ca infracţiune potrivit acestui text şi presupune realizarea de către organele judiciare a unei relaţii corespunzătoare între conţinutul legal al infracţiunii şi conţinutul concret al acesteia. Prin încadrarea juridică a faptei se statuează asupra textului din legea penală, a tiparului incriminator ce prevede şi sancţionează fapta socialmente periculoasă ce constituie obiectul cauzei penale, în sensul art. 371 din Codul de procedură penală.
    16. De altfel, Curtea reţine că schimbarea încadrării juridice a faptei este un act procesual necesar în cazurile în care rechizitoriul a reţinut din eroare o anumită încadrare sau atunci când în cursul judecăţii apar elemente noi de natură să determine o altă încadrare juridică decât cea dată prin actul de sesizare a instanţei. Iniţiativa schimbării încadrării juridice a faptei, indiferent dacă are loc în faţa primei instanţe sau în judecarea căilor de atac, aparţine instanţei de judecată, părţilor, precum şi procurorului. Schimbând încadrarea juridică, instanţa reţine ca săvârşită aceeaşi faptă prevăzută în actul de sesizare, aşadar, conţinutul faptei imputate nu se schimbă.
    17. În acest sens, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că încadrarea juridică a faptei presupune realizarea de către organele judiciare a unei concordanţe între conţinutul legal al infracţiunii şi conţinutul concret al acesteia. De pildă, se poate schimba încadrarea juridică dintr-o infracţiune în altă infracţiune, însă cu reţinerea aceleiaşi laturi obiective, dar cu urmări sau cu împrejurări diferite. Aşadar, schimbând încadrarea juridică a faptei, instanţa constată ca săvârşită aceeaşi faptă prevăzută în actul de sesizare, însă cu reţinerea sau înlăturarea unor împrejurări de care nu/se face vorbire în rechizitoriu (Decizia nr. 253 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 18 iulie 2017, paragraful 30). În acord cu Decizia nr. 253 din 25 aprilie 2017, precitată, Curtea reţine că datele care ar putea conduce la concluzia că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare trebuie schimbată pot să apară doar în cursul cercetării judecătoreşti ca urmare a readministrării probelor din urmărirea penală ori a administrării de probe noi. Aşadar, necesitatea recalificării în drept a faptelor reţinute în sarcina inculpatului poate să reiasă din cercetarea judecătorească, având în vedere materialul probator administrat în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, prin raportare la circumstanţele concrete ale cauzei.
    18. Art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede că, dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea. Curtea reţine că norma procesual penală criticată instituie o dublă obligaţie a instanţei de judecată în legătură cu schimbarea încadrării juridice a faptei, respectiv obligaţia acesteia de a pune în discuţia părţilor noua încadrare şi obligaţia de a informa inculpatul că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea. Curtea constată că aceste obligaţii, care incumbă instanţei judecătoreşti, reprezintă veritabile garanţii ale dreptului la apărare şi ale dreptului la un proces echitabil, astfel că nu poate reţine critica potrivit căreia normele procesual penale sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) teza întâi ori prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    19. Referitor la criticile autorului excepţiei, cuprinse în concluziile scrise depuse la dosar în şedinţa publică, în faţa Curţii Constituţionale, prin care şi-a extins motivele de neconstituţionalitate, arătând că prevederile art. 386 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală sunt contrare dispoziţiilor art. 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că nu poate primi aceste motive de neconstituţionalitate, întrucât acestea au fost invocate ulterior sesizării instanţei de control constituţional în prezenta cauză. Instanţa de contencios constituţional nu poate hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa sa, întrucât ar încălca art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, conform căruia părţile trebuie să îşi exprime punctele de vedere în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecătoreşti, depunând dovezile pe care le consideră necesare, iar instanţa de judecată este obligată să îşi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Aşadar, litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi (în acelaşi sens, a se vedea Decizia nr. 476 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 7 septembrie 2017, paragraful 24).
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Petcu în Dosarul nr. 3.378/270/2016 al Judecătoriei Oneşti şi constată că dispoziţiile art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Oneşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 601 din 11 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"