Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 6 din 26 ianuarie 2026 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 6 din 26 ianuarie 2026 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 200 din 16 martie 2026

Comenteaza legea

Dosar nr. 2.339/1/2025


┌──────────┬───────────────────────────┐
│Ana       │- vicepreşedintele Înaltei │
│Hermina   │Curţi de Casaţie şi        │
│Iancu     │Justiţie - preşedintele    │
│          │completului                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Elena     │- preşedintele Secţiei I   │
│Carmen    │civile                     │
│Popoiag   │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Adina Oana│- preşedintele Secţiei a   │
│Surdu     │II-a civile                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Elena     │- preşedintele Secţiei de  │
│Diana     │contencios administrativ şi│
│Tămagă    │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Mihaela   │- judecător la Secţia I    │
│Glodeanu  │civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Mariana   │- judecător la Secţia I    │
│Hortolomei│civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Dorina    │- judecător la Secţia I    │
│Zeca      │civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Adina     │- judecător la Secţia I    │
│Georgeta  │civilă                     │
│Ponea     │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Irina     │- judecător la Secţia I    │
│Alexandra │civilă                     │
│Boldea    │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Ruxandra  │- judecător la Secţia a    │
│Monica    │II-a civilă                │
│Duţă      │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Mirela    │- judecător la Secţia a    │
│Poliţeanu │II-a civilă                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Marcela   │- judecător la Secţia a    │
│Marta     │II-a civilă                │
│Iacob     │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Adriana   │- judecător la Secţia a    │
│Nicolae   │II-a civilă                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Rodica    │- judecător la Secţia a    │
│Zaharia   │II-a civilă                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Ionel     │- judecător la Secţia de   │
│Barbă     │contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Andreea   │- judecător la Secţia de   │
│Bercaru   │contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Vasile    │- judecător la Secţia de   │
│Bîcu      │contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Carmen    │- judecător la Secţia de   │
│Maria Ilie│contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Doina     │- judecător la Secţia de   │
│Vişan     │contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
└──────────┴───────────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.339/1/2025, la care a fost conexat Dosarul nr. 2.373/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă în dosarele nr. 800/103/2025 şi nr. 840/103/2025, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind formulat un punct de vedere de către pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
    6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizărilor conexate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizărilor
    7. Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 11 noiembrie 2025, în Dosarul nr. 800/103/2025, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:
    În interpretarea dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, exclusiv în cadrul procedurilor judiciare aflate pe rolul instanţelor de judecată sau se extinde şi în afara procedurilor judiciare, respectiv şi asupra raporturilor juridice de muncă existente între angajator şi angajat?
    În interpretarea dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept, publicată ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti prin care unui salariat i-au fost recunoscute şi acordate anumite drepturi salariale, are ca efect încetarea (sistarea) acestor drepturi salariale pe viitor, respectiv pentru perioada ulterioară publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I?

    8. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 27 noiembrie 2025 cu nr. 2.339/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit pentru data de 26 ianuarie 2026.
    9. La data de 2 decembrie 2025, pe rolul instanţei supreme a fost înregistrat Dosarul nr. 2.373/1/2025, având ca obiect o sesizare identică formulată de acelaşi complet de judecată de la Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă în Dosarul nr. 840/103/2025.
    10. În baza dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea sesizării la Dosarul nr. 2.339/1/2025.

    II. Dispoziţiile legale ce fac obiectul sesizărilor
    11. Codul de procedură civilă:
    "ART. 521
    (1) Asupra sesizării, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se pronunţă prin decizie, numai cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.
    (2) Dispoziţiile art. 517 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
    (3) Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar pentru instanţa care a solicitat dezlegarea, de la data pronunţării deciziei.
    (4) Dispoziţiile art. 518 se aplică în mod corespunzător."

    III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora sau invocat chestiunile de drept
    12. Reclamanţii profesori din cele două dosare conexate au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Tehnic „Danubiana“ Roman şi, respectiv, Colegiul Naţional „Roman-Vodă“, precum şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, anularea deciziilor prin care sa dispus încetarea acordării indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor, precum şi a răspunsurilor prin care au fost respinse contestaţiile formulate împotriva acestor decizii.
    13. În motivarea cererilor, reclamanţii au arătat că deţin hotărâri judecătoreşti prin care Tribunalul Neamţ a dispus obligarea pârâţilor la calculul şi plata indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor, începând cu luna iunie 2021 şi în continuare, iar pârâţii nu au niciun temei legal în baza căruia să sisteze punerea în executare a acestor titluri executorii.
    14. De asemenea, au susţinut că Decizia nr. 51 din 18 septembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1000 din 3 noiembrie 2023, nu are efecte asupra sentinţelor pronunţate anterior de Tribunalul Neamţ, acestea fiind rămase definitive anterior publicării deciziei sus-menţionate, ci are efecte doar în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate după publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce nu este cazul reclamanţilor.
    15. Prin întâmpinările formulate în cele două cauze, pârâţii au solicitat respingerea acţiunilor, apreciind că drepturile salariale ale reclamanţilor au fost calculate şi plătite în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu dezlegările obligatorii ale instanţei supreme.
    16. În ambele cauze, la primul termen de judecată din 16 septembrie 2025, din oficiu, instanţa a pus în discuţia părţilor necesitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 521 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă în privinţa efectelor pe care le produce decizia de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, în cazul drepturilor salariale obţinute anterior prin hotărâre judecătorească definitivă.

    IV. Punctul de vedere al instanţei de trimitere asupra sesizărilor
    17. Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care impun a solicita instanţei supreme să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.
    18. Sub aspectul domeniului de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă a reţinut că finalitatea cererilor de chemare în judecată ce fac obiectul celor două dosare în care s-au formulat sesizările conexate îl reprezintă plata drepturilor de natură salarială ale reclamanţilor, care au calitatea de profesori şi pentru care plata drepturilor se realizează din fonduri publice.
    19. Totodată, instanţa de trimitere a apreciat că problema de drept asupra căreia se solicită lămuriri nu trebuie să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară pentru ca, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, instanţa de judecată, la fond sau în calea de atac, să solicite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.
    20. Instanţa de trimitere a mai arătat că interpretarea cu caracter de principiu care se impune a fi solicitată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept vizează dispoziţiile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, având în vedere disputa juridică născută între părţi ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 51 din 18 septembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    21. Astfel, în considerarea celor statuate prin această decizie, pârâţii din cele două cauze au emis deciziile prin care au dispus că, începând cu data de 1 ianuarie 2025, respectiv 1 februarie 2025, încetează acordarea către reclamanţi a indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor, fapt ce a determinat declanşarea celor două litigii.
    22. Având în vedere conţinutul dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, completul de judecată al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă a apreciat necesar a se lămuri cu caracter de principiu de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept dacă, în interpretarea acestor prevederi legale, se poate reţine că dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, exclusiv în cadrul procedurilor judiciare aflate pe rolul instanţelor de judecată sau se extinde şi în afara procedurilor judiciare, respectiv şi asupra raporturilor juridice de muncă existente între angajator şi angajat şi dacă dezlegarea dată problemelor de drept, printr-o decizie publicată ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti prin care unui salariat i-au fost recunoscute şi acordate anumite drepturi salariale, are ca efect încetarea (sistarea) acestor drepturi salariale pe viitor, respectiv pentru perioada ulterioară publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    23. În consecinţă, asupra admisibilităţii sesizării, instanţa de trimitere a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi, având în vedere că din verificările efectuate până la data pronunţării celor două încheieri de sesizare nu s-a identificat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o cauză care să vizeze această chestiune de drept, a apreciat că se impune sesizarea instanţei supreme pentru a interpreta dispoziţiile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă în ceea ce priveşte efectele pe care le produce dezlegarea dată problemelor de drept de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, în raportul dintre angajator şi angajat în privinţa drepturilor salariale obţinute anterior prin hotărâre judecătorească definitivă.
    24. Cu privire la dezlegarea fondului chestiunii de drept sesizate, completul de judecată al instanţei de trimitere nu şi-a exprimat punctul de vedere.

    V. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    25. Reclamanţii din cele două cauze au formulat puncte de vedere cu privire la sesizarea pentru dezlegarea unei chestiuni de drept pusă în discuţie de instanţă, din oficiu, prin care au invocat inadmisibilitatea şi inoportunitatea acesteia.
    26. Sub aspectul inadmisibilităţii sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, reclamanţii au susţinut că, în fapt, chestiunea de drept ridicată de către instanţă vizează strict efectele unei hotărâri prealabile în raport cu efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate anterior, iar aceste aspecte sunt deja stabilite prin regulile Codului de procedură civilă, prin urmare nu constituie nici o chestiune nouă care să ridice veritabile probleme de interpretare, nici aspecte lacunare ale dispoziţiilor legale, ci ţin exclusiv de efectele unei decizii obligatorii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub forma unei hotărâri prealabile de dezlegare a unei chestiuni de drept.
    27. Sub aspectul inoportunităţii sesizării, reclamanţii au arătat că, prin instituirea mecanismelor reprezentate de recursul în interesul legii şi hotărârea prealabilă, intenţia legiuitorului a fost de a acorda posibilitatea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca, fără a adăuga la lege, să statueze cu efecte obligatorii erga omnes tuturor instanţelor de judecată fie interpretarea unor dispoziţii legale care se află în contradicţie, fie aplicarea lor uniformă atunci când există o practică judiciară neunitară la nivel naţional.
    28. Prin intermediul interpretării teleologice şi lexico-gramaticale se constată faptul că efectele hotărârii prealabile trebuie asimilate integral cu efectele deciziei de recurs în interesul legii. Astfel, efectele hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt date de caracterul obligatoriu al unei astfel de decizii obligatorii, asemenea hotărârilor pronunţate în recursul în interesul legii.
    29. Potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, nu există niciun dubiu cu privire la efectele erga omnes ale hotărârii prealabile care se produc faţă de toate instanţele de judecată. Momentul de la care se produc aceste efecte este distinct în funcţie de calitatea instanţei de judecată: pentru instanţa solicitantă, efectele se produc pentru viitor de la momentul pronunţării, iar pentru celelalte instanţe, efectele se produc de la momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Prin urmare, în contextul în care efectele se produc de la momentul pronunţării/publicării ex nunc, este de necontestat faptul că efectele nu pot retroactiva şi nu pot contraveni unor chestiuni de drept deja statuate de către instanţele de judecată anterior pronunţării hotărârii prealabile.
    30. Din modul de formulare şi structurare a dispoziţiilor legale, efectele hotărârii prealabile se produc doar pentru viitor, de la momentul pronunţării/publicării, fără a aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor deja consacrate în hotărârile judecătoreşti definitive anterioare deciziei obligatorii.
    31. Având în vedere că problema de drept ridicată din oficiu de instanţă nu ţine de interpretarea dispoziţiilor legale (ori ale unei hotărâri prealabile), ci doar de aplicarea efectelor hotărârii prealabile, respectiv de momentul de la care încep să se producă efectele acestei hotărâri obligatorii, devine inoportună sesizarea instanţei supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept care deja îşi găseşte soluţionarea în dispoziţiile legale ale Codului de procedură civilă, concluzia fiind că efectele hotărârii prealabile nu pot stinge şi nu pot înlătura considerentele şi dispoziţiile deja statuate prin hotărârea judecătorească anterioară.
    32. Pe cale de consecinţă, hotărârea prealabilă intervenită nu poate anihila ceea ce o altă instanţă de judecată a statuat în mod definitiv la un moment anterior pronunţării hotărârii prealabile, întrucât efectele deciziilor obligatorii nu se produc retroactiv.
    33. În caz contrar, dacă s-ar valorifica deciziile obligatorii (inclusiv cele ale unei hotărâri prealabile) şi s-ar face aplicarea lor în cazul hotărârilor judecătoreşti definitive care au tranşat o anumită situaţie de fapt şi au stabilit deja un anumit cadru legal aplicabil, s-ar încălca dispoziţiile constituţionale privitoare la neretroactivitatea legii.
    34. Raportat la toate aceste considerente, reclamanţii au solicitat respingerea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi constatarea neaplicării dispoziţiilor hotărârii prealabile faţă de considerentele hotărârii judecătoreşti definitive anterioare, cu consecinţa aplicării efectelor obligatorii ale hotărârii judecătoreşti anterioare, potrivit art. 435 din Codul de procedură civilă.
    35. Pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării a solicitat, prin punctul de vedere formulat, respingerea sesizării, ca inadmisibilă, susţinând că sesizarea nu vizează o chestiune de drept în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, ci o problemă de aplicare a legii la circumstanţele concrete ale litigiului, ceea ce excedează scopului şi raţiunii procedurii de pronunţare a hotărârilor prealabile, întrucât noţiunea de chestiune de drept presupune existenţa unei neclarităţi sau controverse juridice în abstract, nu analiza particulară a unei situaţii de fapt, întrucât, în acest caz, dezlegarea ar însemna soluţionarea fondului pricinii, atribuţie ataşată funcţiei jurisdicţionale a judecătorului cauzei.
    36. Astfel, sesizarea nu poate primi o dezlegare pe fond atât timp cât se tinde la o delegare a funcţiei jurisdicţionale a instanţei de trimitere, aceea de a aplica dreptul faptelor deduse judecăţii, către instanţa supremă, îndrituită să dea dezlegări de principiu asupra unor veritabile chestiuni de drept, iar nu să soluţioneze cauza pe fond.
    37. După comunicarea raportului întocmit în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, a fost formulat un punct de vedere de către pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin care a reiterat susţinerile făcute în faţa instanţei de trimitere.

    VI. Practica judiciară a instanţelor naţionale în materie
    38. Faţă de conţinutul sesizărilor conexate adresate instanţei supreme s-a apreciat că nu este necesară consultarea instanţelor pentru comunicarea practicii judiciare.

    VII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    39. În procedurile de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunţat Decizia nr. 31 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 28 iulie 2023, prin s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: „(...) Din interpretarea coroborată a art. 521 alin. (3) şi a art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă reiese că, în situaţia unui concurs între efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi caracterul obligatoriu al deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, vizând dezlegarea dată unei probleme de drept, în situaţia în care ambele sunt incidente într-un proces, dar soluţionează în mod diferit o problemă de drept, are prioritate de aplicare autoritatea de lucru judecat sau dezlegarea obligatorie a instanţei supreme?“.

    VIII. Raportul asupra chestiunii de drept
    40. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările conexate formulate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, nefiind întrunite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi de art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă.

    IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    41. Temeiul prezentelor sesizări conexate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.
    42. Domeniul de aplicare al acestui act normativ este conturat expres prin dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care prevede că ordonanţa de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1), indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.
    43. În materia enunţată se instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    44. Aceste prevederi legale se aplică cu prioritate în raport cu dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun, respectiv ale Codului de procedură civilă, astfel cum în mod expres prevede şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, conform căruia: „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie.“
    45. În acest context normativ, procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
    a) existenţa unei cauze în curs de judecată în primă instanţă sau în calea de atac;
    b) cauza să facă parte din categoria celor prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024;
    c) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei;
    d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    46. Examinarea condiţiilor în care poate fi declanşat mecanismul hotărârii prealabile pune în evidenţă faptul că, în cazul concret al prezentelor sesizări conexate, doar unele dintre cerinţele legale mai sus enunţate se verifică.
    47. Astfel, se constată că procesele în care au fost formulate cele două sesizări conexate au ca obiect solicitările reclamanţilor, profesori în cadrul unor instituţii de învăţământ de stat, privind plata unui drept de natură salarială, respectiv indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor.
    48. Cele două cauze se află în curs de soluţionare, în primă instanţă, pe rolul unui complet de judecată din cadrul Secţiei I civile a Tribunalului Neamţ.
    49. Prin urmare, litigiile cu care instanţa de trimitere a fost învestită vizează drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, făcând deci parte din categoria proceselor la care se referă art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, şi sunt în curs de judecată, în primă instanţă, primele două condiţii de admisibilitate a sesizării fiind îndeplinite.
    50. În schimb, nu este îndeplinită condiţia existenţei unei chestiuni de drept veritabile, care să necesite a fi dezlegată pe calea mecanismului hotărârii prealabile.
    51. În legătură cu acest aspect se reţine că, atât timp cât art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 utilizează în conţinutul său sintagma „chestiune de drept“, identic reglementării din cuprinsul art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, şi nu instituie nicio derogare de la dreptul comun, se impune aplicarea jurisprudenţei deja consacrate cu privire la mecanismul de unificare a hotărârii prealabile reglementat de dispoziţiile art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, în cadrul căreia semnificaţia acestei noţiuni a fost în mod clar conturată. De altfel, chiar expunerea de motive din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 evocă nevoia clarificării unor „chestiuni dificile de drept“, ceea ce consolidează concluzia necesităţii existenţei unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire să justifice declanşarea mecanismului hotărârii prealabile.
    52. În absenţa unei definiţii legale a noţiunii de „chestiune de drept“, în doctrină s-a arătat că, pentru a fi vorba despre o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente şi, în consecinţă, al unei practici judiciare neunitare.
    53. Totodată, prin jurisprudenţa dezvoltată de instanţa supremă în legătură cu această cerinţă, s-a statuat că în sesizarea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu procedura pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie „să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii“ (deciziile nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018; nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021; nr. 62 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1277 din 18 decembrie 2024, etc.).
    54. Pentru a se reţine îndeplinirea condiţiei referitoare la existenţa unei veritabile chestiuni de drept este necesar a se verifica premisele acesteia. Sub un prim aspect, trebuie identificată existenţa unei chestiuni de drept apte a primi o dezlegare de principiu, deoarece nelămuririle care vizează aplicarea legii sau care reprezintă aspecte de fapt nu pot primi o dezlegare de principiu în cadrul acestui mecanism. Sub un al doilea aspect, chestiunea de drept pusă în discuţie trebuie să fie una veritabilă, serioasă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite şi, prin urmare, să prezinte un anumit nivel de dificultate. Aşadar, nu orice chestiune de drept poate fi supusă interpretării prin acest mecanism de unificare jurisprudenţială, ci numai aceea care ridică problema precarităţii textelor de lege, a caracterului lor dual şi complex. În caz contrar, rolul instanţei supreme ar deveni unul de soluţionare directă a cauzei deduse judecăţii şi ar neutraliza rolul constituţional al instanţei legal învestite, acela de a judeca în mod direct şi efectiv procesul.
    55. Se impune astfel reiterat faptul că exigenţa legală impusă de dispoziţiile art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu privire la motivarea condiţiei existenţei unei chestiuni de drept, este considerată respectată în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept atunci când încheierea de sesizare relevă reflecţia judecătorilor din completul învestit cu soluţionarea cauzei asupra diferitelor variante de interpretare posibile şi asupra argumentelor de natură să le susţină, pentru a da temei iniţierii mecanismului de unificare jurisprudenţială reprezentat de hotărârea prealabilă (Decizia nr. 57 din 28 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1170 din 3 decembrie 2020).
    56. Prin sesizările conexate de faţă, instanţa de trimitere solicită instanţei supreme să stabilească cum se aplică Decizia nr. 51 din 18 septembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv să lămurească problema efectelor acesteia în circumstanţele de fapt ale cauzei.
    57. Or, formularea în aceşti termeni a sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile nu se circumscrie exigenţelor mecanismului de unificare activat, deoarece nu urmăreşte, în realitate, o interpretare şi dezlegare de principiu asupra unor norme neclare, lapidare, incoerente, ci, dimpotrivă, pune în discuţie însăşi soluţionarea fondului cauzei.
    58. Pentru ca mecanismul hotărârii prealabile să nu fie deturnat de la scopul său firesc şi să nu fie utilizat pentru tranşarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanţei de trimitere, este necesar ca sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să aibă ca obiect o problemă de drept cu caracter de principiu, adică să privească o normă juridică îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, susceptibilă de interpretări diferite.
    59. În strânsă legătură cu această condiţie de fond, din punct de vedere formal, încheierea de sesizare a instanţei supreme în vederea dezlegării unei chestiuni de drept trebuie să respecte dispoziţiile art. 520 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, de la care norma specială nu derogă. Aşadar, încheierea trebuie să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, fiind necesară o analiză argumentată cu privire la toate condiţiile de admisibilitate, precum şi exprimarea opiniei preliminare a completului de judecată asupra chestiunii de drept invocate (Decizia nr. 111 din 9 decembrie 2024 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 31 ianuarie 2025), pe când în cazul de faţă instanţa de trimitere nu a oferit nicio motivare cu privire la necesitatea unei dezlegări de principiu a unei chestiuni de drept dificile şi controversate.
    60. Astfel, această condiţie nu este îndeplinită, întrucât încheierile de sesizare nu cuprind nicio argumentare a instanţei de trimitere cu privire la caracterul îndoielnic, lacunar sau neclar al dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanţa de trimitere apreciind, în mod total eronat, că chestiunea de drept asupra căreia se solicită lămuriri nu trebuie să fie „îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară“, pentru ca, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, instanţa de judecată, la fond sau în calea de atac, să solicite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.
    61. În acest punct al analizei se cuvine menţionat că nu orice chestiune de drept subsumată cauzei acţiunii deduse judecăţii poate face însă obiectul unei sesizări formulate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, declanşarea mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile fiind posibilă doar atunci când în mod real o problemă de drept, determinantă pentru soluţionarea pe fond a unei cauze, nu apare ca fiind suficient de clară, prin raportare la dispoziţiile legale din care derivă sau în care este cuprinsă, generând dificultăţi veritabile de înţelegere a sensului său.
    62. În lipsa unei dificultăţi reale, interpretarea şi aplicarea legii, în circumstanţele specifice fiecărei cauze, sunt competenţe care aparţin în exclusivitate instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei, iar nu instanţei supreme, sesizată în procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. Cu alte cuvinte, raţionamentul judiciar aparţine judecătorului cauzei şi impune aplicarea mecanismelor de interpretare a normelor juridice şi de apreciere a situaţiilor de fapt concrete, această operaţiune neputându-i fi atribuită Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept (Decizia nr. 48 din 14 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 21 noiembrie 2019).
    63. Prin urmare, este atributul instanţei de trimitere, în virtutea plenitudinii funcţiei sale jurisdicţionale, de a da calificare raportului juridic individual litigios, pe baza elementelor rezultate punctual din situaţia de fapt a pricinii, în funcţie de care să facă aplicarea cadrului normativ incident în materie, printr-o interpretare corelată şi adecvată a tuturor normelor de drept relevante, utilizând în mod conjugat metodele curente de interpretare.
    64. De altfel, aşa cum s-a arătat mai sus, analiza de conţinut a întrebării prealabile relevă faptul că instanţa de trimitere nu solicită interpretarea sau clarificarea vreunei dispoziţii legale pretins a fi neclară, îndoielnică sau echivocă şi nici nu se identifică un eventual conflict de norme, care, cel puţin în aparenţă, ar fi în egală măsură aplicabile raportului juridic litigios, ci se solicită de fapt instanţei supreme să stabilească cum se aplică Decizia nr. 51 din 18 septembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi dacă dreptul afirmat de reclamanţi poate fi valorificat prin acţiunea cu care aceştia au învestit instanţa, urmărindu-se obţinerea unui răspuns concret în raport cu situaţia particulară a reclamanţilor din speţa dedusă judecăţii, aspect ce echivalează cu soluţionarea pe fond a litigiului.
    65. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat însă, în mod constant, că, în cadrul procedurii hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se substituie atributului fundamental al instanţelor judecătoreşti de interpretare şi aplicare a legii în cauzele deduse judecăţii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităţilor ori a dificultăţilor întâmpinate în interpretarea unor texte de lege (Decizia nr. 97 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2025).
    66. În contextul celor mai sus expuse, reţinând că mecanismul de unificare a practicii judiciare constând în pronunţarea unei hotărâri prealabile nu poate fi valorificat decât în condiţiile restrictive şi cumulative de admisibilitate reglementate de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi de art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă şi că, în cazul prezentelor sesizări conexate, una dintre aceste condiţii, respectiv cea referitoare la existenţa unei chestiuni de drept veritabile, nu este îndeplinită,
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă în dosarele nr. 800/103/2025 şi nr. 840/103/2025, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:
    În interpretarea dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, exclusiv în cadrul procedurilor judiciare aflate pe rolul instanţelor de judecată sau se extinde şi în afara procedurilor judiciare, respectiv şi asupra raporturilor juridice de muncă existente între angajator şi angajat?
    În interpretarea dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept, publicată ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti prin care unui salariat i-au fost recunoscute şi acordate anumite drepturi salariale, are ca efect încetarea (sistarea) acestor drepturi salariale pe viitor, respectiv pentru perioada ulterioară publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I?

    Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2026.

                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    ANA HERMINA IANCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Lorena Repana

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 6 din 26 ianuarie 2026

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 6 din 26 ianuarie 2026 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 6 din 26 ianuarie 2026 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă