Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 597 din 5 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 5 alin. (3) şi (3^1), ale art. 7 alin. (4) şi (5^1), ale art. 8 alin. (5), ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 597 din 5 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 5 alin. (3) şi (3^1), ale art. 7 alin. (4) şi (5^1), ale art. 8 alin. (5), ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 469 din 21 mai 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Banca Transilvania - S.A. - Sucursala Oradea în Dosarul nr. 10.963/271/2020 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.405D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.406D/2020, nr. 2.408D/2020, nr. 30D/2021, nr. 36D/2021, nr. 37D/2021, nr. 39D/2021, nr. 40D/2021, nr. 42D/2021, nr. 102D/2021, nr. 106D/2021, nr. 153D/2021, nr. 166D/2021, nr. 191D/2021, nr. 193D/2021, nr. 441D/2021, nr. 442D/2021, nr. 498D/2021, nr. 540D/2021, nr. 541D/2021, nr. 579D/2021, nr. 689D/2021, nr. 691D/2021, nr. 788D/2021, nr. 838D/2021, nr. 869D/2021, nr. 988D/2021, nr. 1.112D/2021, nr. 1.114D/2021, nr. 1.127D/2021, nr. 1.348D/2021, nr. 1.358D/2021, nr. 1.360D/2021, nr. 1.392D/2021, nr. 1.480D/2021, nr. 1.482D/2021, nr. 1.496D/2021, nr. 1.569D/2021, nr. 2.115D/2021, nr. 2.135D/2021, nr. 2.242D/2021, nr. 2.244D/2021, nr. 2.274D/2021, nr. 2.312D/2021, nr. 2.313D/2021, nr. 2.318D/2021, nr. 2.334D/2021, nr. 2.644D/2021, nr. 2.673D/2021, nr. 3.144D/2021, nr. 3.173D/2021, nr. 3.202D/2021, nr. 3.220D/2021, nr. 3.228D/2021, nr. 3.279D/2021, nr. 3.280D/2021, nr. 3.457D/2021, nr. 105D/2022, nr. 132D/2022, nr. 600D/2022 şi nr. 697D/2022, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii similare, excepţie ridicată de Banca Transilvania - S.A., de Banca Transilvania - S.A. - Sucursala Oradea, de First Bank - S.A. şi First Bank - S.A. - Sucursala Piteşti şi Sucursala Cluj-Napoca, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti, de Eurobank - S.A. (fosta Eurobank Ergasias), de Banca Românească - S.A. şi din oficiu de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 8.453/280/2020, nr. 11.483/280/2021 şi nr. 9.076/280/2020 ale Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 11.337/301/2020, nr. 14.338/301/2020 şi nr. 24.950/301/2020 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.315/334/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei, în dosarele nr. 22.605/4/2020, nr. 29.470/4/2020, nr. 23.090/4/2020, nr. 13.031/4/2020, nr. 14.335/4/2020 şi nr. 17.150/4/2020 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.026/333/2020 al Judecătoriei Vaslui, în dosarele nr. 9.452/200/2020 şi nr. 9.179/200/2020 ale Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.260/232/2020 al Judecătoriei Găeşti, în Dosarul nr. 9.784/196/2020 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.837/308/2020 al Judecătoriei Sighişoara - civil, în Dosarul nr. 9.468/1.748/2020 al Judecătoriei Cornetu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 19.480/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 9.510/288/2020 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă, în dosarele nr. 26.306/245/2020, nr. 22.007/245/2020, nr. 26.305/245/2020, nr. 25.237/245/2020, nr. 443/245/2021, nr. 27.045/245/2020, nr. 12.002/245/2021 şi nr. 8.481/245/2021 ale Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 25.564/325/2020 al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 17.473/215/2020 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă, în dosarele nr. 12.875/302/2020, nr. 16.136/300/2020, nr. 21.238/300/2020, nr. 26.549/300/2020, nr. 14.048/300/2020, nr. 16.444/300/2020, nr. 7.858/299/2021, nr. 17.688/300/2020 şi nr. 3.186/300/2021 ale Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 20.163/55/2020 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă, în Dosarul nr. 6.722/202/2020/a1 al Judecătoriei Călăraşi, în Dosarul nr. 16.278/94/2020 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 7.292/296/2020 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia civilă, în Dosarul nr. 10.171/180/2020 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 304/334/2021 al Judecătoriei Vatra Dornei, în Dosarul nr. 10.125/211/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.507/195/2020 al Judecătoriei Brad, în Dosarul nr. 14.947/303/2020 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.180/305/2020 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în Dosarul nr. 4.527/281/2021 al Judecătoriei Ploieşti, în Dosarul nr. 2.850/197/2021 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 13.868/320/2020/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, în dosarele nr. 7.882/212/2021/a1 şi nr. 19.360/212/2021 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.033/311/2021 al Judecătoriei Slatina - Secţia civilă, în Dosarul nr. 8.297/190/2020 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 11.433/182/2020 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 10.178/279/2020 al Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.406D/2020, nr. 2.408D/2020, nr. 30D/2021, nr. 36D/2021, nr. 37D/2021, nr. 39D/2021, nr. 40D/2021, nr. 42D/2021, nr. 102D/2021, nr. 106D/2021, nr. 153D/2021, nr. 166D/2021, nr. 191D/2021, nr. 193D/2021, nr. 441D/2021, nr. 442D/2021, nr. 498D/2021, nr. 540D/2021, nr. 541D/2021, nr. 579D/2021, nr. 689D/2021, nr. 691D/2021, nr. 788D/2021, nr. 838D/2021, nr. 869D/2021, nr. 988D/2021, nr. 1.112D/2021, nr. 1.114D/2021, nr. 1.127D/2021, nr. 1.348D/2021, nr. 1.358D/2021, nr. 1.360D/2021, nr. 1.392D/2021, nr. 1.480D/2021, nr. 1.482D/2021, nr. 1.496D/2021, nr. 1.569D/2021, nr. 2.115D/2021, nr. 2.135D/2021, nr. 2.242D/2021, nr. 2.244D/2021, nr. 2.274D/2021, nr. 2.312D/2021, nr. 2.313D/2021, nr. 2.318D/2021, nr. 2.334D/2021, nr. 2.644D/2021, nr. 2.673D/2021, nr. 3.144D/2021, nr. 3.173D/2021, nr. 3.202D/2021, nr. 3.220D/2021, nr. 3.228D/2021, nr. 3.279D/2021, nr. 3.280D/2021, nr. 3.457D/2021, nr. 105D/2022, nr. 132D/2022, nr. 600D/2022 şi nr. 697D/2022 la Dosarul nr. 2.405D/2020, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016, având în vedere Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021 prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea acestor norme. Cu privire la celelalte dispoziţii de lege criticate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin Încheierea din 10 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 10.963/271/2020, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. - Sucursala Oradea într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 2.405D/2020)
    8. Prin încheierile din 27 octombrie 2020 şi 10 noiembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 8.453/280/2020 şi nr. 11.483/280/2021, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate, pe de o parte, a dispoziţiilor articolului unic pct. 2 cu referire la art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016, pct. 3, cu referire la art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 77/2016, şi pct. 5, cu referire la art. 5 alin. (3^1) din Legea nr. 77/2016, din Legea nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 în integralitatea sa, şi, pe de altă parte, a dispoziţiilor articolului unic pct. 1 - 7 şi pct. 8 teza întâi din aceasta. Excepţia a fost ridicată de First Bank - S.A. şi First Bank - S.A. - Sucursala Piteşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016 şi de Banca Românească într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea dării în plată. (dosarele nr. 2.406D/2020 şi nr. 3.457D/2021)
    9. Prin Încheierea din 26 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 11.337/301/2020, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1^1) lit. a), alin. (1^2), alin. (1^3), alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 52/2020. (Dosarul nr. 2.408D/2020)
    10. Prin Încheierea din 23 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.315/334/2020, Judecătoria Vatra Dornei a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2, 3 şi 8 din Legea nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa. Excepţia a fost ridicată de Eurobank - S.A. (fosta Eurobank Ergasias) într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 30D/2021)
    11. Prin încheierile din 16 noiembrie 2020 şi 7 aprilie 2021, pronunţate în dosarele nr. 14.338/301/2020 şi nr. 24.950/301/2020, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. şi de Banca Românească - S.A. în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii formulate împotriva unor notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016 (dosarele nr. 36D/2021 şi nr. 3.279D/2021).
    12. Prin încheierile din 16 decembrie 2020, 15 martie 2021 şi 7 aprilie 2021, pronunţate în dosarele nr. 22.605/4/2020, nr. 29.470/4/2020 şi nr. 23.090/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate, pe de o parte, a dispoziţiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, şi, pe de altă parte, a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. şi de Banca Românească - S.A., precum şi de instanţa de judecată, din oficiu, în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii formulate împotriva unor notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016. (dosarele nr. 37D/2021, nr. 1.112D/2021 şi nr. 2.334D/2021)
    13. Prin încheierile din 22 octombrie 2020, 12 noiembrie 2020 şi 3 decembrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 13.031/4/2020, nr. 14.335/4/2020 şi nr. 17.150/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2, 3 şi 8 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Eurobank - S.A. (fosta Eurobank Ergasias) în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii formulate împotriva unor notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016. (dosarele nr. 39D/2021, nr. 40D/2021 şi nr. 42D/2021)
    14. Prin Încheierea din 9 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 4.026/333/2020, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 102D/2021)
    15. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 9.452/200/2020, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia a fost ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 52/2020. (Dosarul nr. 106D/2021)
    16. Prin Încheierea din 18 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.260/232/2020, Judecătoria Găeşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 1-8 din Legea nr. 52/2020 şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 8 alin. (5), ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 52/2020. (Dosarul nr. 153D/2021)
    17. Prin Încheierea nr. 1.591 din 21 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 9.784/196/2020, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020. Excepţia a fost ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 52/2020. (Dosarul nr. 166D/2021)
    18. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.837/308/2020, Judecătoria Sighişoara - civil a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020. Excepţia a fost ridicată de Banca Românească - S.A. într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatarea dării în plată, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 191D/2021)
    19. Prin Încheierea din 19 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.468/1.748/2020, Judecătoria Cornetu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic al Legii nr. 52/2020. Excepţia a fost ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 52/2020. (Dosarul nr. 193D/2021)
    20. Prin Încheierea din 14 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 19.480/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect contestaţie creditor, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 441D/2021)
    21. Prin Încheierea din 21 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.510/288/2020, Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa. Excepţia a fost ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 442D/2021)
    22. Prin încheierile din 3 februarie 2021 şi 5 februarie 2021, pronunţate în dosarele nr. 26.306/245/2020 şi nr. 22.007/245/2020, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2 şi 8 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect contestaţie creditor, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016 şi de Banca Românească - S.A. într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatarea stingerii datoriei, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (dosarele nr. 498D/2021 şi nr. 3.220D/2021)
    23. Prin Încheierea din 25 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 17.473/215/2020, Judecătoria Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 540D/2021)
    24. Prin încheierile din 1 februarie 2021, 4 februarie 2021, 8 aprilie 2021, 11 decembrie 2020, 17 decembrie 2020 şi 2 iulie 2021, pronunţate în dosarele nr. 12.875/302/2020, nr. 16.136/300/2020, nr. 21.238/300/2020, nr. 26.549/300/2020, nr. 14.048/300/2020, nr. 16.444/300/2020 şi nr. 7.858/299/2021, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate, pe de o parte, a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, şi, pe de altă parte, a dispoziţiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Românească - S.A. şi de Banca Transilvania - S.A. în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii formulate în temeiul Legii nr. 77/2016. (dosarele nr. 541D/2021, nr. 689D/2021, nr. 988D/2021, nr. 1.360D/2021, nr. 600D/2022, nr. 1.127D/2021 şi nr. 2.313D/2021)
    25. Prin Încheierea din 9 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 20.163/55/2020, Judecătoria Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect contestaţie creditor, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 579D/2021)
    26. Prin Încheierea din 12 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.179/200/2020, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect contestaţie creditor, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 691D/2021)
    27. Prin Încheierea din 1 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.722/202/2020/a1, Judecătoria Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect contestaţie creditor, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 788D/2021)
    28. Prin Încheierea din 11 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 16.278/94/2020, Judecătoria Buftea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect contestaţie creditor, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 838D/2021)
    29. Prin încheierile din 19 februarie 2021, 15 aprilie 2021, 27 mai 2021, 8 iulie 2021, 28 septembrie 2021 şi 28 iulie 2021, astfel cum a fost modificată şi completată prin Încheierea din 24 septembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 26.305/245/2020, nr. 25.237/245/2020, nr. 443/245/2021, nr. 27.045/245/2020, nr. 12.002/245/2021 şi nr. 8.481/245/2021, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, precum şi a dispoziţiilor articolului unic pct. 1-7 din Legea nr. 52/2020. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. şi de Banca Românească - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii formulate în temeiul Legii nr. 77/2016. (dosarele nr. 869D/2021, nr. 1.392D/2021, nr. 2.242D/2021, nr. 2.644D/2021, nr. 697D/2022 şi nr. 3.202D/2021)
    30. Prin Încheierea din 10 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 25.564/325/2020, Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect contestaţie creditor, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 1.114D/2021)
    31. Prin Încheierea din 8 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.292/296/2020, Judecătoria Satu Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa. Excepţia a fost ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 1.348D/2021)
    32. Prin Încheierea din 21 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 10.171/180/2020, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa. Excepţia a fost ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 1.358D/2021)
    33. Prin Încheierea din 15 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 304/334/2021, Judecătoria Vatra Dornei a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2, 3 şi 8 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect contestaţie creditor, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 1.480D/2021)
    34. Prin Încheierea din 9 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 10.125/211/2020, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2, cu referire la art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016, pct. 3, cu referire la art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 77/2016, şi pct. 5, cu referire la art. 5 alin. (3^1) din Legea nr. 77/2016, din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de First Bank - S.A. şi First Bank - S.A. - Sucursala Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 1.482D/2021)
    35. Prin Încheierea din 15 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.507/195/2020, Judecătoria Brad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect contestaţie creditor, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 1.496D/2021)
    36. Prin Încheierea din 8 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 14.947/303/2020, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect contestaţie creditor, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 1.569D/2021)
    37. Prin încheierile din 8 iunie 2021 şi 11 iunie 2021, pronunţate în dosarele nr. 17.688/300/2020 şi nr. 3.186/300/2021, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect contestaţie creditor, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (dosarele nr. 2.115D/2021 şi nr. 2.135D/2021)
    38. Prin Încheierea din 19 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.180/305/2020, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect contestaţie creditor, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 2.244D/2021)
    39. Prin Încheierea din 30 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.527/281/2021, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect contestaţie creditor, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 2.274D/2021)
    40. Prin Încheierea din 10 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.850/197/2021, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect contestaţie creditor, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 2.312D/2021)
    41. Prin Încheierea din 1 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 13.868/320/2020/a1, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatarea dării în plată, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 2.318D/2021)
    42. Prin Încheierea din 6 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.076/280/2020, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa. Excepţia a fost ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 2.673D/2021)
    43. Prin Încheierea din 7 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.882/212/2021/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Românească - S.A. într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea dării în plată, formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 3.144D/2021)
    44. Prin Încheierea din 22 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.033/311/2021, Judecătoria Slatina - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 1-7 din Legea nr. 52/2020. Excepţia a fost ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni privind constatarea dării în plată. (Dosarul nr. 3.173D/2021)
    45. Prin Încheierea din 28 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 8.297/190/2020, Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa. Excepţia a fost ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni formulate în temeiul Legii nr. 77/2016. (Dosarul nr. 3.228D/2021)
    46. Prin Încheierea din 26 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 11.433/182/2020, Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea dării în plată. (Dosarul nr. 3.280D/2021)
    47. Prin Încheierea din 22 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 10.178/279/2020, Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Românească - S.A. într-o cauză având ca obiect acţiune în constatarea dării în plată. (Dosarul nr. 105D/2022)
    48. Prin Încheierea nr. 17.554 din 22 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 19.360/212/2021, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea dării în plată. (Dosarul nr. 132D/2022)
    49. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că legea criticată este neconstituţională, întrucât a fost adoptată în lipsa solicitării avizului Băncii Naţionale a României, ceea ce încalcă art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României şi art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. Se subliniază că principiul legalităţii impune ca atât exigenţele de ordin procedural, cât şi cele de ordin substanţial să fie respectate în cadrul legiferării. Astfel, în contextul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 731 din 6 noiembrie 2019, în urma reluării procedurii legislative, legiuitorul ar fi trebuit să solicite, din nou, avizul Consiliului Legislativ şi al Consiliului Economic şi Social. De altfel, legea contravine şi considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale nr. 623 din 25 octombrie 2016 şi nr. 731 din 6 noiembrie 2019. De asemenea, se critică lipsa unor studii de impact, precum şi lipsa de fundamentare a legii şi, mai ales, lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a acesteia.
    50. Se afirmă că sintagma „reprezintă impreviziune“ este neclară, echivocă, pentru că nu se înţelege ce condiţii a avut în vedere legiuitorul cu privire la impreviziune, respectiv dacă sunt cele care rezultă din cuprinsul art. 1.271 din Codul civil şi din deciziile Curţii Constituţionale sau dacă a avut în vedere numai unele dintre aceste condiţii.
    51. Se apreciază că Legea nr. 52/2020 este antinomică ordinii juridice interne, dar şi dreptului Uniunii Europene, astfel cum a fost acesta interpretat în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. De asemenea, se arată că Legea nr. 52/2020 încalcă principiul supremaţiei Constituţiei, reglementarea contravenind flagrant dezlegărilor obligatorii ale Curţii Constituţionale date în deciziile anterior pronunţate în materia dării în plată.
    52. Se invocă faptul că Legea nr. 52/2020 aduce o gravă atingere dreptului la libertate economică şi libertăţii comerţului, întrucât intervine în raporturile juridice încheiate între profesionist şi consumatori, afectând în mod direct contraprestaţia la care creditorul este îndreptăţit prin încheierea contractelor de credit. Modificarea condiţiilor economice pe parcursul executării unui contract de credit, condiţii care nu sunt sub influenţa creditorului, nu justifică modificarea obligaţiei esenţiale a debitorului, prin lipsirea creditorului de posibilitatea recuperării creanţei în integralitatea sa. Legea nr. 52/2020 modifică raporturi juridice contractuale, intervenind exclusiv în favoarea uneia dintre părţile contractului, prin prejudicierea patrimoniului celeilalte părţi contractante, instituind o discriminare inacceptabilă între subiecţii de drept privat.
    53. Se mai susţine că legea criticată încalcă principiul securităţii juridice, intervine peste principiul pacta sunt servanda, dispunând peste voinţa părţilor la mult timp după realizarea raportului juridic dintre acestea, şi creează un dezechilibru în interpretarea unitară a legii, fiind astfel inaccesibilă. Astfel, se arată că, prin natura sa, instituţia impreviziunii reprezintă o situaţie de excepţie de la principiul forţei obligatorii a unui contract şi are drept premise evenimente survenite după încheierea contractului care nu au fost prevăzute de părţi la momentul încheierii acestuia şi care nu au fost asumate de debitor şi despre care nu s-ar putea, în mod rezonabil, considera că debitorul şi-a asumat acest risc. Însă, deşi pretextul este echilibrarea contractului, prezumţia absolută de impreviziune nu porneşte de la observarea mecanismului contractual în ansamblul său, ci are în vedere exclusiv o parte din obligaţiile contractuale. Prin urmare, deşi impreviziunea nu poate fi definită doar prin raportare la cursul de schimb, se ajunge, prin efectul legii, la o mutare a riscului cursului de schimb către creditor printr-o abordare superficială fără legătură cu contractul în ansamblul său, ceea ce constituie o privare nejustificată de proprietate a creditorului.
    54. Se consideră că Legea nr. 52/2020 încalcă exigenţele privind siguranţa circuitului civil şi previzibilitatea legii, întrucât stabileşte o procedură contrară Codului civil. De asemenea, acest act normativ contravine caracterului excepţional al legislaţiei consumeriste, având în vedere că normele analizate nu permit judecătorului verificarea întrunirii condiţiilor pentru garantarea protecţiei consumatorilor.
    55. Se mai afirmă că Legea nr. 52/2020 încalcă cerinţele liberului acces la justiţie şi ale procesului echitabil, prezumând absolut impreviziunea intervenită, independent de situaţia concretă a executării contractului în discuţie, suprimând, aşadar, controlul judecătoresc asupra aplicării unei instituţii eminamente judiciare.
    56. Se mai susţine că art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (5), art. 10 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 retroactivează, întrucât permit stingerea tuturor datoriilor, atât a celor deja născute, cât şi a celor viitoare. Se punctează faptul că atât creanţele băncilor, cât şi creanţele cesionarilor reprezintă un bun, un drept câştigat sub imperiul vechii legi. Se mai susţine că legea criticată încalcă principiul securităţii juridice, întrucât prevede posibilitatea retroactivării sale, intervine peste principiul pacta sunt servanda, dispunând peste voinţa părţilor la mult timp după realizarea raportului juridic dintre acestea, şi creează un dezechilibru în interpretarea unitară a legii, fiind astfel inaccesibilă.
    57. Se mai arată că art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 încalcă dreptul de proprietate al creditorului, întrucât anularea debitelor deja scadente ar echivala cu o expropriere fără niciun fel de despăgubire. Mai mult decât atât, nu se poate justifica o ingerinţă şi o privare de proprietate a creditorului în condiţiile în care un imobil a fost deja executat silit în vederea stingerii creanţei. Din punct de vedere juridic, un imobil executat silit nu mai poate fi dat în plată. Totodată, executarea silită nu reprezintă, în sine, o situaţie de impreviziune. De asemenea, se mai arată că art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 cuprinde o soluţie legislativă a cărei neconstituţionalitate a fost constatată prin Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, pronunţată în cadrul controlului a priori de constituţionalitate.
    58. Se apreciază că legea intervine asupra caracterului executoriu şi/sau definitiv al unei hotărâri, precum şi asupra modalităţii de încetare a unei executări silite, stabilind că un consumator, indiferent de situaţia juridică la care este parte, poate solicita instanţei modificarea acesteia în virtutea noii legi, deşi în cazul acestuia este posibil să fi intervenit o hotărâre judecătorească prin care instanţa să fi stabilit în concret preţul contractului de credit, obligaţiile părţilor, sumele datorate de consumator etc. Aceeaşi situaţie este aplicabilă şi executărilor silite în care instanţa judecătorească este posibil să fi intervenit prin pronunţarea unei hotărâri pe calea contestaţiei la executare, stabilind sumele datorate de părţi în baza contractului de credit.
    59. Se susţine că instituirea unui anumit prag valoric al fluctuaţiei valutare, respectiv de 52,6%, reprezintă o încălcare a art. 44 şi 147 din Constituţie, precum şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 731 din 6 noiembrie 2019. În acelaşi sens, se apreciază că pentru a interveni impreviziunea este necesar ca, pe lângă condiţia privind consistenţa valorică şi persistenţa temporală, să fie îndeplinită şi condiţia potrivit căreia debitorul să nu fi avut intenţia expres materializată de a se angaja în executarea unui risc supraadăugat asociat contractului de credit. Se mai arată că nu poate fi considerată impreviziune situaţia în care obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă. Obligaţia lunară de achitare a ratelor de credit trebuie să reprezinte o abatere majoră de la situaţia avută în vedere la momentul contractării. Or, ţinând cont de faptul că debitorii au contractat pentru o perioadă îndelungată de timp, respectiv 20-30 de ani, analiza impreviziunii nu se poate raporta doar la ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată. Fiind o perioadă foarte scurtă, nu se poate concluziona că această creştere a ratelor raportat la dobânda variabilă este una ireversibilă. Prin urmare, reglementarea celor două prezumţii absolute de impreviziune este complet deficitară.
    60. Se consideră că prevederile legale criticate pornesc fie de la praguri valorice nefundamentate, fie de la împrejurarea executării, fără grija corelării acestora cu regimul de drept comun al impreviziunii (respectiv normele în vigoare la data încheierii contractelor).
    61. Se afirmă că raţiunea legii criticate este discutabilă în considerarea unor reglementări adoptate recent şi care asigură protecţia consumatorilor în cazul contractelor de credit în monedă străină. În acest sens, se face trimitere la art. 32 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori [prin care a fost transpusă Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010], care în materia împrumuturilor în monedă străină prevede dreptul de conversie a contractului (în condiţiile stabilite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016). Totodată, se apelează la o serie de prezumţii şi ipoteze de impreviziune care nu sunt proprii acestui mecanism, ajungându-se la modificări substanţiale ale regimului juridic al unor instituţii de drept comun, fără grija reală a prezervării echilibrului şi pentru creditor, cu afectarea securităţii juridice.
    62. În final, autoarele excepţiei fac anumite aprecieri proprii cu privire la conţinutul normativ al art. 4 alin. (4) şi al art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 raportat la cel stabilit prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 731 din 6 noiembrie 2019, ajungând la concluzia că soluţia normativă promovată de aceste texte legale ar fi deja constatată ca fiind neconstituţională prin decizia antereferită.
    63. Judecătoria Oradea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât prevederile Legii nr. 52/2020 contravin considerentelor Deciziei nr. 731 din 6 noiembrie 2019, fiind aduse unele modificări formale, fără a respecta în întregime raţionamentul expus de Curtea Constituţională în considerentele respectivei decizii privind noţiunea şi domeniul de aplicabilitate al impreviziunii.
    64. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă apreciază că Legea nr. 52/2020 nu respectă condiţiile de previzibilitate şi accesibilitate cerute pentru aplicarea oricărui text legal. Totodată, dispoziţiile legale criticate nu respectă deciziile Curţii Constituţionale nr. 623 din 25 octombrie 2016 şi nr. 731 din 6 noiembrie 2019. De asemenea, în dosarele nr. 3.457D/2021 şi nr. 2.673D/2021, instanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că nu au intervenit elemente de noutate faţă de situaţia avută în vedere de Curtea Constituţională la pronunţarea Deciziei nr. 432 din 17 iunie 2021.
    65. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată cu privire la articolul unic pct. 2, în măsura în care stabilesc arbitrar o durată de 6 luni pentru menţinerea pragurilor utilizate pentru definirea impreviziunii, fără a avea în vedere perioada contractuală stabilită de părţi, şi pct. 8, în măsura în care este reglementată o prezumţie absolută cu privire la intervenirea impreviziunii în cazul în care debitorul, care formulează notificarea de dare în plată, a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria iniţială şi pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate a articolului unic pct. 3-7 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, instanţa apreciază că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere că reglementează continuarea contractului, prin adaptarea la noile circumstanţe, faţă de care s-a constatat impreviziune, şi, numai în măsura în care acest aspect nu este posibil, reglementează încetarea contractului, aceste posibilităţi rezultând şi din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 623 din 25 octombrie 2016. De asemenea, în Dosarul nr. 3.279D/2021, instanţa apreciază că excepţia este neîntemeiată.
    66. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate încalcă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 şi Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, precum şi normele constituţionale invocate.
    67. Judecătoria Vaslui apreciază că prin modificările aduse Legii nr. 77/2016 de Legea nr. 52/2020 nu se încalcă niciun drept fundamental. Astfel, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 52/2020, sunt aduse ajustările necesare, rezultate din aplicarea textului normativ originar, atât în ceea ce priveşte instituirea unor prezumţii legale, inclusiv prin identificarea naturii acestora, includerea unor situaţii în ipoteza suspendării, stabilirea sarcinii probei şi indicarea unor limite procentuale şi temporale care fac perfect previzibilă aplicarea legii şi reduc, în consecinţă, gradul de perfectibilitate inerent oricărui act normativ.
    68. Judecătoria Sighişoara - civil apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020 este neîntemeiată, întrucât motivele de neconstituţionalitate invocate au fost deja analizate în cadrul controlului de constituţionalitate realizat de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019.
    69. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. De asemenea, în Dosarul nr. 132D/2022, instanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în ceea ce priveşte art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020.
    70. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă apreciază că prin dispoziţiile legale contestate nu se aduce atingere libertăţii economice, nefiind restricţionat accesul liber la o activitate economică, ci se reglementează cadrul legal care guvernează stingerea obligaţiilor născute din contractele de credit. Cu privire la art. 53 din Constituţie, instanţa apreciază că legiuitorul dispune de o marjă de apreciere, în funcţie de nevoia reală a comunităţii, în adoptarea măsurii de privare de proprietate, dispoziţiile legale criticate fiind clare, previzibile, precise şi neechivoce, astfel încât aplicarea lor nu permite arbitrarul. Referitor la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, instanţa apreciază că apariţia unei dispoziţii care reglementează un alt mod de stingere a obligaţiei are ca rezultat poziţionarea subiecţilor într-o situaţie pe care nu o puteau prevedea la momentul perfectării contractului.
    71. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 869D/2021, apreciază că lipsa de previzibilitate a legii poate conduce la o încălcare a dreptului de proprietate al creditorilor. Referitor la caracterul prezumţiei absolute reglementate de art. 4 alin. (1^3) din Legea nr. 77/2016, instanţa reţine că acest text reinstituie practic, pentru prima oara după abrogarea Codului civil vechi, o prezumţie absolută, împotriva căreia nu se poate face nicio dovadă contrară. O astfel de prezumţie este de natură să reducă la maximum posibilitatea de apărare a creditoarei, deoarece reduce posibilitatea judecătorului de a verifica existenţa unei situaţii de impreviziune. Acest aspect, coroborat cu modul de reglementare al prezumţiilor respective, este de natură să conducă la obstrucţionarea accesului la justiţie al creditoarei. În ceea ce priveşte restul criticilor, instanţa consideră că nu există indicii evidente de încălcare a drepturilor şi principiilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei. De asemenea, în dosarele nr. 498D/2021, nr. 1.392D/2021, nr. 2.242D/2021, nr. 2.644D/2021, nr. 3.220D/2021 şi nr. 697D/2022, instanţa apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    72. Judecătoria Craiova - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât împrejurarea că mecanismul privind Legea nr. 77/2016 s-a modificat, prin introducerea unei condiţii suplimentare, respectiv cea a impreviziunii, conform Legii nr. 52/2020, nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de contestatoare.
    73. Judecătoria Arad - Secţia civilă apreciază ca dispoziţiile art. 4 alin. (1^3) şi cele ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 77/2016, astfel cum au fost introduse prin articolul unic pct. 2 şi 3 din Legea nr. 52/2020, sunt neconstituţionale, în raport cu prevederile art. 44 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    74. Judecătoria Buzău - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere deciziile Curţii Constituţionale nr. 623 din 25 octombrie 2016, nr. 627 din 15 octombrie 2019 şi nr. 731 din 6 noiembrie 2019.
    75. Judecătoria Călăraşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    76. Judecătoria Vatra Dornei apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin art. 21 alin. (3) şi art. 124 din Constituţie, întrucât normele criticate nu prevăd situaţiile în care între părţile contractelor de credit bancar s-au derulat deja litigii care au vizat incidenţa Legii nr. 77/2016 şi automat existenţa unui caz de impreviziune în derularea contractelor.
    77. Judecătoria Brad, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    78. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    79. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu îndeplinesc cerinţele de claritate şi previzibilitate şi nu respectă Decizia Curţii Constituţionale nr. 731 din 6 noiembrie 2019. Instanţa apreciază că instituirea cu titlu de prezumţie absolută de impreviziune a pragului de fluctuaţie a cursului valutar în lipsa justificării riscului supraadăugat la care Curtea Constituţională a făcut referire reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate al contestatoarei şi poate da naştere chiar unor situaţii de discriminare între consumatorii aflaţi în aceeaşi situaţie. De asemenea, în Dosarul nr. 1.360D/2021, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, instanţa nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    80. Judecătoria Sfântu Gheorghe apreciază că viciile de constituţionalitate invocate cu privire la derogarea de la dispoziţiile de drept comun ce reglementează impreviziunea, precum şi instituirea unei prezumţii absolute de impreviziune au fost analizate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 731 din 6 noiembrie 2019, nefiind necesară revizuirea celor statuate de instanţa de contencios constituţional.
    81. Judecătoria Ploieşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2-7, precum şi cea a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, este neîntemeiată. În ceea ce priveşte pct. 8 al articolului unic din legea anterior menţionată, instanţa apreciază că se poate considera că există o ingerinţă în dreptul de proprietate al creditorului, prin punerea acestuia în imposibilitatea de a recupera orice sume restante, ulterior executării silite a bunului ipotecat.
    82. Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    83. Judecătoria Găeşti apreciază că dispoziţiile criticate din Legea nr. 52/2020 încalcă Decizia Curţii Constituţionale nr. 623 din 25 octombrie 2016, jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi implicit art. 1 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, în condiţiile în care aceste norme se aplică tuturor contractelor în curs de derulare de îndată ce cursul valutar aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului sau obligaţia de plată lunară ating pragul valoric prevăzut de legiuitor, fără a se lua în considerare situaţia debitorilor şi specificul contractelor de credit încheiate şi fără a face o diferenţiere între debitorii de bună-credinţă şi cei de rea-credinţă, între cei care nu mai pot să plătească şi cei care nu mai vor să plătească.
    84. Judecătoria Brăila - Secţia civilă apreciază că textele criticate nu sunt contrare prevederilor din Constituţie.
    85. Judecătoria Cornetu - Secţia civilă apreciază că reglementarea unor cazuri de impreviziune nu reprezintă o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat, în condiţiile în care instanţa învestită cu soluţionarea cauzei va analiza în continuare situaţia de fapt din speţa dedusă judecăţii, iar această reglementare nu se încadrează într-un domeniu în care Banca Naţională a României are atribuţii. Totodată, în situaţia noilor modificări, se menţin cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 695 din 24 noiembrie 2016, nr. 623 din 25 octombrie 2016 şi nr. 93 din 28 februarie 2017, conform cărora nu se încalcă principiul neretroactivităţii legii.
    86. Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, rezumându-se la analiza condiţiilor de admisibilitate a acesteia.
    87. Judecătoria Buftea - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
    88. Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    89. Judecătoria Satu Mare - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât motivele de neconstituţionalitate invocate au fost analizate prin Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019.
    90. Judecătoria Bacău - Secţia civilă apreciază că Legea nr. 52/2020 nu încalcă principii constituţionale.
    91. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât autoarea excepţiei critică opţiunea legiuitorului de a reglementa expres definiţia impreviziunii, ca urmare a deciziilor anterioare ale Curţii Constituţionale în materie, precum şi procedura corespunzătoare în situaţia formulării notificării de dare în plată.
    92. Judecătoria Braşov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată întrucât, prin stabilirea unei prezumţii absolute în sensul existenţei impreviziunii, este încălcat caracterul eminamente judiciar al impreviziunii, contrar prescripţiilor Curţii Constituţionale dezvoltate cu ocazia analizării constituţionalităţii Legii nr. 77/2016. Or, aşa cum a arătat Curtea în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016) trebuie distins între debitorii care nu vor să plătească şi cei care nu mai pot să plătească din pricina unei împrejurări excepţionale, numai în cazul acestora din urmă intervenind un veritabil dezechilibru contractual. Astfel, prezumţia absolută în sensul existenţei impreviziunii, indiferent de buna-credinţă sau reaua-credinţă a debitorului şi indiferent de situaţia financiară concretă a debitorului, încalcă dreptul la un proces echitabil, dar şi dreptul de proprietate al creditorului, prin aceea că îi este blocat acestuia orice mijloc procesual prin care să dovedească contrariul.
    93. Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile criticate contravin normelor constituţionale invocate, fiind în discordanţă cu dispoziţiile Legii fundamentale, întrucât modificările aduse Legii nr. 77/2016 exclud orice drept de apreciere al instanţei, rolul acesteia fiind unul pur formal.
    94. Judecătoria Slatina - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate nu sunt afectate de vicii de neconstituţionalitate.
    95. Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă apreciază că Legea nr. 52/2020, în ansamblul său, are caracter constituţional.
    96. Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere argumentele cuprinse în considerentele Deciziei nr. 432 din 17 iunie 2021.
    97. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    98. Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în dosarele nr. 3.279D/2021 şi nr. 3.280D/2021, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, prin prisma art. 1 alin. (5) şi a art. 147 alin. (4) din Constituţie, având în vedere lipsa solicitării avizului Băncii Naţionale a României şi nesocotirea exigenţelor constituţionale referitoare la relaţia dintre dreptul de proprietate privată şi impreviziune, astfel cum a fost stabilită prin Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, şi neîntemeiată, prin raportare la celelalte norme constituţionale invocate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    99. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    100. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    101. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie Legea nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său, respectiv dispoziţiile articolului unic pct. 1-8 din Legea nr. 52/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 13 mai 2020, precum şi prevederile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1^1) lit. a), alin. (1^2), (1^3), (3) şi (4), ale art. 8 alin. (5), ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, dar şi voinţa reală a autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 5 alin. (3) şi (3^1), ale art. 7 alin. (4) şi (5^1), ale art. 8 alin. (5), ale art. 10 alin. (1), precum şi ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 52/2020, sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă, precum şi Legea nr. 52/2020, în ansamblul său, sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă. Textele legale criticate în mod punctual au următorul cuprins:
    - Art. 1 alin. (1): „Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor.“;
    – Art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4):
    "(1^1) Reprezintă impreviziune:
    a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Naţională a României la data transmiterii notificării de plată şi cursul de schimb publicat de Banca Naţională a României la data încheierii contractului de credit;
    b) pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.
(1^2) În scopul aplicării prevederilor prezentei legi este necesară menţinerea pragurilor valorice prevăzute la alin. (1^1) lit. a) şi b) în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată.
(1^3) Prezumţiile prevăzute la alin. (1^1) au caracter absolut. Creditorul care formulează contestaţie, conform art. 7, are obligaţia de a dovedi omisiunea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a notificării de dare în plată, prevăzute la alin. (1) lit. a)-d). (...)
(3) Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului, care formulează o notificare în condiţiile art. 5 sau art. 8 alin. (5).
(4) Echilibrarea şi continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilităţii vădite a continuării sale."

    – Art. 5 alin. (3) şi (3^1):
    "(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere şi nici mai lung de 90 de zile, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de un creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. Neprezentarea debitorului la termenele indicate în notificare echivalează cu renunţarea la notificarea de dare în plată şi părţile vor fi repuse de drept în situaţia anterioară.
(3^1) Pe perioada notificării, precum şi pe perioada soluţionării cererilor prevăzute la art. 7 şi 8, este interzisă înscrierea în Biroul de credit sau în alte baze de date negative cu privire la debitorii riscanţi sau rău-platnici a debitorului care a efectuat notificarea prevăzută la art. 5 alin. (1), indiferent dacă înscrierea ar fi efectuată din iniţiativa creditorului sau a unei autorităţi centrale sau locale. Dispoziţiile prezentului alineat sunt aplicabile în mod corespunzător şi persoanelor şi procedurilor la care se referă art. 6 şi, respectiv, art. 8 alin. (5).“;"

    – Art. 7 alin. (4) şi (5^1):
    "(4) Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. De la data comunicării notificării de dare în plată, executările silite aflate în derulare, inclusiv popririle, se suspendă automat. (...)
(5^1) În cazul admiterii contestaţiei creditorului prin hotărâre definitivă, penalităţile şi orice daune-interese care ar rezulta din parcurgerea procedurii notificării prevăzute la art. 5 şi 6 vor putea fi pretinse doar dacă creditorul contestator probează că debitorul a fost de rea-credinţă la depunerea notificării.;"

    – Art. 8 alin. (5): „Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. Se consideră că există impreviziune în cazul în care debitorul, care formulează notificare de dare în plată, a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria iniţială şi pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat. Dispoziţiile art. 4 alin. (1^3) se aplică în mod corespunzător.“;
    – Art. 10 alin. (1): „La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.“;
    – Art. 11 teza întâi: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit (...) prezenta lege se aplică (...) contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare (...)“.

    102. Autoarele excepţiei apreciază că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) - (5) privind principiul statului de drept, al separaţiei puterilor în stat, al legalităţii, al calităţii legii şi al securităţii juridice, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) privind instanţele judecătoreşti, art. 135 privind economia, art. 136 alin. (5) privind proprietatea, art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale şi art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. Se mai invocă şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
    103. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016, ce constituie obiect al dosarelor Curţii Constituţionale nr. 3.144D/2021, nr. 3.280D/2021, nr. 3.457D/2021, nr. 105D/2022 şi nr. 132D/2022, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 21 septembrie 2021, a constatat că tezele a doua şi a treia ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 sunt neconstituţionale.
    104. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, precum şi faptul că actele de sesizare în dosarele sus-menţionate au fost pronunţate ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 432 din 17 iunie 2021, precitată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă.
    105. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016, invocată în celelalte dosare, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, precum şi faptul că actele de sesizare în dosarele sus-menţionate au fost pronunţate anterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 432 din 17 iunie 2021, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
    106. Pentru a ajunge la această soluţie, Curtea a reţinut că prezumţia legală absolută instituită vizează debitorul împotriva căruia s-a derulat şi s-a finalizat o procedură de executare silită, prin vânzarea imobilului cu destinaţie de locuinţă şi împotriva căruia se continuă executarea, având ca debit un rest neacoperit ca urmare a vânzării realizate. O asemenea măsură reprezintă o ingerinţă a statului în dreptul de proprietate privată al creditorului, iar limitarea creanţei antereferite numai la valoarea bunului ipotecat, pe motiv că acesta a fost executat silit, aspect căruia i se dă eficienţa unei situaţii de impreviziune, fără ca aceasta să fie una reală şi efectivă, nu relevă existenţa unui scop legitim al ingerinţei, constituindu-se mai degrabă într-o măsură socială sau care valorifică o condiţie potestativă simplă din partea debitorului, cu consecinţa privării de proprietate a creditorului asupra unei părţi din creanţa sa. Prin urmare, aceasta, în realitate, reprezintă o cauză de limitare a răspunderii contractuale a debitorului ce împiedică executarea contractului de credit, în funcţie de voinţa debitorului. Practic, o circumstanţă personală, fără legătură cu clauzele contractului, este convertită într-un caz de impreviziune.
    107. Curtea a mai reţinut că art. 8 teza a doua din Legea nr. 77/2016 cuprinde un element de procedură şi unul de drept substanţial. Cel de procedură priveşte faptul că debitorul care apelează la procedura reglementată de art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 nu o poate face direct, ci prin depunerea unei notificări conform art. 5 alin. (1) din aceeaşi lege. Această reglementare procedurală reprezintă o transpunere în plan normativ a paragrafului 44 din Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017. În schimb, reglementarea de drept substanţial, şi anume prezumarea absolută a impreviziunii în ipoteza în care debitorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit pentru datoria iniţială şi pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat, conservă elementele de neconstituţionalitate reţinute în Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 29 ianuarie 2020, afectând art. 8 teza a doua din Legea nr. 77/2016. În concepţia Deciziei nr. 731 din 6 noiembrie 2019, reţinerea impreviziunii pentru un creditor aflat în situaţia descrisă parcurge etapa notificării, a contestaţiei la notificare, a încheierii actului de dare în plată şi, în caz de neconformare a creditorului, etapa de stingere a datoriei izvorâte din contractul de credit. Prin urmare, pentru etapa notificării, ipotezele de impreviziune sunt reglementate de art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016, acestora neputându-le fi alăturată o nouă ipoteză care vizează o eventuală consecinţă a impreviziunii (faptul că bunul imobil ipotecat a fost executat şi că executarea continuă pentru că datoria iniţială/accesoriile acesteia nu a/au fost acoperită/ acoperite). Aşadar, chiar dacă bunul imobil ipotecat a fost vândut la licitaţie publică, iar executarea silită continuă, debitorul trebuie să se încadreze în ipotezele de impreviziune prevăzute de art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016 pentru a putea solicita stingerea datoriei. În condiţiile constatării neconstituţionalităţii tezei a doua a art. 8 din legea anterior menţionată, Curtea a constatat şi neconstituţionalitatea tezei a treia a aceluiaşi articol pentru că aceasta devine restrictivă şi poate relativiza întreaga procedură prin introducerea unui dubiu, respectiv acela că numai art. 4 alin. (1^3) din Legea nr. 77/2016 se aplică în mod corespunzător, nu şi celelalte dispoziţii cuprinse în art. 4. Rezultă că, în ipoteza art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, pentru a se reţine incidenţa impreviziunii, devin incidente art. 4 alin. (1) lit. e) şi alin. (1^1)-(1^3) din aceeaşi lege.
    108. Desigur, revine instanţelor de judecată competenţa de a stabili cadrul procesual în care se soluţionează litigiul dedus judecăţii, în funcţie de stadiul derulării contractului de credit şi de data încheierii acestuia, aplicând în mod corespunzător dispoziţiile legale specifice fiecărei faze procesuale în parte, împreună cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale asociată acestora (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 39 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 7 septembrie 2018, paragraful 256).
    109. Cu privire la celelalte dispoziţii criticate, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, spre exemplu prin Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021, şi Decizia nr. 749 din 14 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din data de 29 august 2024, statuând conformitatea acestora cu normele constituţionale.
    110. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, referitoare la faptul că la adoptarea Legii nr. 52/2020 nu a fost solicitat avizul Băncii Naţionale a României, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 30 iunie 2004, Curtea a statuat că Banca Naţională a României nu este o instituţie fundamentală reglementată prin Constituţie, astfel că solicitarea avizului său nu reprezintă un standard de constituţionalitate, şi că în discuţie este o chestiune de drept civil, respectiv reglementarea ipotezelor de impreviziune care pot duce la încetarea contractului de credit prin darea în plată a imobilului ipotecat, astfel că nu intră în atribuţiile Băncii Naţionale a României avizarea cazurilor de impreviziune, operaţiune esenţialmente de drept civil. Prin urmare, Curtea a reţinut că Legea nr. 52/2020, în ansamblul său, nu încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie prin raportare la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312/2004.
    111. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate, Curtea a reţinut că acestea vizează în mod principal problema reglementării unor prezumţii absolute de impreviziune. Pentru a determina dacă acestea se plasează în sfera riscului supraadăugat al contractului de credit, trebuie să aibă în vedere criteriile consistenţei valorice şi persistenţei temporale a fluctuaţiei în sensul Deciziei nr. 731 din 6 noiembrie 2019. Pe baza acestor criterii, legea analizată a fixat (i) consistenţa valorică a diferenţei de curs valutar dintre valoarea monedei naţionale şi a celei străine la un procent de 52,6% raportată la data contractării creditului şi (ii) persistenţa temporală circumscrisă la o perioadă de 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată, perioadă în care diferenţa de curs valutar antereferită trebuie să se menţină.
    112. Referitor la consistenţa valorică a diferenţei de curs, Curtea a reţinut că art. 4 alin. (1^1) lit. a) din Legea nr. 77/2016 reglementează o prezumţie de impreviziune care valorifică o creştere a cursului valutar de peste 50%, ceea ce reprezintă o abatere de la obişnuitul unor fluctuaţii valutare. Curtea a subliniat că încheierea contractelor în monedă străină implică un risc valutar, risc care nu se poate transforma de plano într-o cauză de încetare a utilităţii sociale a contractului de credit. Prin urmare, riscul valutar nu are valenţe subiective, ci obiective, astfel că impreviziunea întemeiată pe acesta nu ţine seama de tipul sau durata contractului de credit sau de percepţia ulterioară sau în timp a debitorului/creditorului. Ceea ce contează este ca legea să prezume că un risc valutar de o anumită consistenţă nu a putut face obiectul in concreto al unei previzionări de către niciuna dintre părţile contractului, trecând dincolo de puterea de prevedere a acestora. Faptul că legiuitorul nu a reglementat în mod distinct diferenţele de risc valutar care se constituie în cazuri de impreviziune în funcţie de durata contractului de credit nu demonstrează decât că toate situaţiile trebuie tratate cu aceeaşi unitate de măsură, evitându-se, astfel, eventuale situaţii de inegalitate între debitori/creditori, după caz. Mai mult, pentru a preveni astfel de situaţii, creditorii (profesionişti) trebuie să fie diligenţi şi să stabilească în contractele de credit clauze care să evite intervenirea unui astfel de caz de impreviziune. Nu este rolul Curţii Constituţionale să clasifice contractele de credit în contracte pe durată scurtă, medie sau lungă, în funcţie de care să stabilească un anumit regim juridic sub aspectul reţinerii impreviziunii şi astfel să impună ea însăşi anumite praguri pentru consistenţa valorică a diferenţei de curs valutar.
    113. În ceea ce priveşte consistenţa temporală a diferenţei de curs valutar, Curtea a reţinut că menţinerea pe o durată de 6 luni a diferenţei de 52,6% dintre cursul actual şi cel existent la data încheierii contractului de credit relevă un caracter constant, continuu, ireversibil al fluctuaţiei, care, aşadar, nu este una temporară/circumstanţială/particulară. Nu este rolul Curţii să stabilească dacă această perioadă trebuia să fie mai mare, ci doar să se asigure că este o perioadă raţională şi care previne arbitrarul.
    114. O altă chestiune invocată sub aspectul cerinţelor de calitate a legii a fost aceea a stabilirii procentului care se subsumează riscului inerent şi a celui care intră în registrul riscului supraadăugat. Această critică nu ţine seama de conţinutul normativ al textului analizat, care nu cuprinde vreo referire la un anumit procent care ar ţine de riscul inerent, ci stabileşte pur şi simplu că, dacă se atinge o asemenea diferenţă valorică între cursul monedei străine de la momentul contractării creditului şi cel de la momentul invocării impreviziunii, intervenirea impreviziunii este prezumată, iar debitorul are opţiunea de a da în plată imobilul ipotecat.
    115. Criticile vizând situaţia creditelor reeşalonate/restructurate aduc în discuţie o problemă de aplicare a legii. În cazul contractului prin care se modifică contractul iniţial în sensul prelungirii termenului de plată (reeşalonarea), cauza de impreviziune se raportează tot la data încheierii contractului de credit iniţial, capitalul nefiind afectat, ci doar plata acestuia urmând să se realizeze într-un interval temporal mai extins. În cazul creditelor deja restructurate, este o problemă distinctă în sensul că, dacă (i) principalul sumei de plată (capitalul) a format obiectul unei negocieri între părţi, diminuându-se, invocarea acestei cauze de impreviziune devine posibilă numai prin raportare la această nouă dată, şi, dacă (ii) a fost stinsă obligaţia iniţială prin încheierea în mod subsecvent a unui nou contract între debitor şi creditor, invocarea acestei cauze de impreviziune devine posibilă numai prin raportare la această nouă dată. Redimensionarea capitalului constituie o modificare esenţială a contractului iniţial încheiat, astfel că modificările contractuale care afectează capitalul produc efecte şi în privinţa datei la care se raportează această cauză de impreviziune, data încheierii contractului de credit fiind data încheierii actului care „restructurează“ capitalul.
    116. Raportat la criticile de neconstituţionalitate ce privesc faptul că instanţele naţionale s-au pronunţat deseori cu privire la imposibilitatea calificării fluctuaţiilor valutare drept caz de impreviziune, iar aceste constatări se bucură de autoritate de lucru judecat, Curtea a observat că, potrivit noului cadru normativ, fluctuaţiile valutare de peste 52,6% reprezintă impreviziune, astfel că instanţele judecătoreşti nu mai au competenţa de a decide ele însele dacă sau în ce măsură fluctuaţia valutară poate fi calificată drept impreviziune. Întrucât legea a reglementat, printr-o definiţie legală, o prezumţie absolută de impreviziune, instanţa judecătorească trebuie să o aplice în consecinţă. Totodată, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti se raportează la norma aflată în vigoare, pe baza căreia a fost pronunţată, şi nu împiedică modificarea acesteia. De altfel, în sistemul constituţional românesc, hotărârea judecătorească pronunţată de instanţele judecătoreşti ordinare nu constituie un izvor formal al dreptului. Prin urmare, noua reglementare nu încalcă exigenţele de calitate a legii, din moment ce este comprehensibil faptul că se aplică şi acelor contracte de credit în raport cu care, anterior intrării în vigoare a noii legi, instanţele judecătoreşti au considerat ca nefiind neîntrunite condiţiile impreviziunii sub imperiul vechii reglementări.
    117. Prin urmare, Curtea a constatat că art. 4 alin. (1^1) lit. a), alin. (1^2) şi (1^3) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 1 alin. (5), art. 44 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    118. A doua prezumţie reglementată valorifică creşterea obligaţiei de plată lunare de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă. Întrucât obligaţia lunară de plată (rata lunară) constă din capital plus dobândă, rezultă că o creştere cu 50% a ratei lunare trebuie să fie determinată de creşterea dobânzii cu cel puţin acelaşi cuantum procentual. Această prezumţie valorifică în latura sa de consistenţă valorică două aspecte: ponderea dobânzii în cadrul obligaţiei lunare de plată şi, corelativ acesteia, creşterea cu minimum 50% a dobânzii, care duce la creşterea cu cel puţin 50% a ratei lunare. Aceasta este condiţia de consistenţă valorică, în timp ce criteriul persistenţei temporale este menţinerea pe o durată de 6 luni consecutive a acestei situaţii. Raportarea se face la rata precedentă perioadei de 6 luni consecutive în care trebuie să se menţină această creştere. Nu este rolul Curţii să stabilească dacă această fluctuaţie a valorii obligaţiei lunare de plată determinată de creşterea dobânzii trebuia să fie de 50%-100%, ci doar de a se asigura că este o fluctuaţie raţională luată în calcul şi care previne arbitrarul. Or, cele de mai sus indică o abatere de la riscul inerent contractului de credit. Prin urmare, art. 4 alin. (1^1) lit. b), alin. (1^2) şi (1^3) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 1 alin. (5), art. 44 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    119. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate aduse art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 în raport cu art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea a constatat că art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă cerinţele de calitate a legii, întrucât stabileşte în mod clar că soluţia adaptării contractului este prioritară încetării acestuia prin darea în plată a imobilului ipotecat, iar, pentru a dispune una dintre cele două soluţii, oferă instanţei judecătoreşti un criteriu raţional, şi anume aprecierea posibilităţii continuării executării contractului de credit prin raportare strict la prestaţiile la care părţile s-au obligat. Totodată, textul criticat nu încalcă art. 21 alin. (3) din Constituţie pentru că atât debitorul, cât şi creditorul în faze procesuale distincte pot formula cereri de adaptare a contractului.
    120. Cu privire la criticile aduse art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa în materie, potrivit căreia suspendarea de drept operată prin textele de lege criticate este proporţională cu scopul legitim urmărit. Cu privire la art. 7 alin. (4) teza a doua din lege, Curtea a constatat că acest text este unul precizator, fără ca ipoteza sa normativă să dubleze art. 7 alin. (4) teza întâi din lege. Astfel, suspendarea executării silite, inclusiv a popririi, era deja prevăzută chiar de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, în forma sa iniţială. Prin urmare, art. 7 alin. (4) teza a doua din lege nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa privind calitatea legii.
    121. În aceste condiţii, art. 5 alin. (3^1) din Legea nr. 77/2016 nu este decât o consecinţă firească a art. 5 alin. (3), a art. 7 alin. (4) şi art. 8 alin. (3) din aceeaşi lege, faptul depunerii notificării şi al desfăşurării procedurilor judiciare consecutive acesteia neputând antrena înscrierea debitorului în Biroul de credit sau în alte baze de date negative cu privire la debitorii riscanţi sau rău-platnici. Curtea a subliniat că textul criticat este unul de strictă interpretare, care se referă la datoria/penalităţile rezultate din contractul de credit supus notificării, şi nu din alte acte/fapte juridice ale debitorului străine acestui contract. Având în vedere cele expuse, art. 5 alin. (3) şi (3^1) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 44 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    122. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate aduse art. 7 alin. (5^1) din Legea nr. 77/2016 în raport cu art. 44 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, Curtea a observat că acest text a fost introdus prin Legea nr. 52/2020 şi a format obiectul controlului a priori de constituţionalitate prin Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, paragrafele 114-116, fiind constatat neconstituţional, însă legiuitorul l-a pus de acord cu exigenţele stabilite prin decizia antereferită a Curţii Constituţionale. Redactarea actuală diferă în mod esenţial de cea constatată ca fiind neconstituţională, dispoziţia legală criticată fiind pusă de acord cu decizia Curţii Constituţionale. Noua reglementare se circumscrie ipotezei admiterii contestaţiei şi se referă exclusiv la penalităţile şi daunele-interese care ar rezulta din parcurgerea procedurii notificării, nu şi la rata plătită de debitor. Astfel, dacă se probează că debitorul a fost de rea-credinţă, acesta datorează, în ipoteza admiterii contestaţiei, pe lângă rată (capital şi dobândă), penalităţi şi daune-interese; în schimb, dacă a fost de bună-credinţă, va datora doar rata (capital şi dobândă). Având în vedere cele expuse, art. 7 alin. (5^1) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 44 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    123. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate aduse art. 1 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, paragraful 115, a statuat că, indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, acestea se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează. Faptul că legea stabileşte criteriile în funcţie de care intervine impreviziunea nu înseamnă că prevederile sale sunt retroactive; de altfel, însuşi judecătorul cauzei avea competenţa de a stabili criteriile în funcţie de care apreciază impreviziunea în perioada 2016-2019. Înlocuirea unor criterii judiciare variabile şi subiective în sine cu criterii legale fixe şi obiective nu echivalează cu încălcarea principiului neretroactivităţii. Impreviziunea a fost şi este reglementată de Codul civil (atât de cel din 1864, cât şi de cel din 2009), cu consecinţa fie a adaptării, fie a încetării contractului, prin urmare, modul de evaluare a sa (legală/judiciară) nu denotă o aplicare retroactivă a instituţiei în sine (a se vedea şi Decizia nr. 431 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1027 din 27 octombrie 2021, paragraful 81). De altfel, nici consecinţele intervenirii sale nu sunt novatoare faţă de regulile generale existente în materie (adaptarea/încetarea contractului). Prin urmare, art. 1 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    124. Cu referire specifică la prevederile art. 8 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 77/2016, se impune reiterarea paragrafelor 196-199 din Decizia nr. 806 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 15 mai 2018. Astfel, Curtea a reţinut că, pentru o înţelegere clară a acestui text, se impune situarea sa în contextul mai larg al art. 8 din Legea nr. 77/2016 în integralitatea lui. Alin. (1) al art. 8 din Legea nr. 77/2016 instituie un remediu judiciar de drept civil specific Legii nr. 77/2016, respectiv dreptul de a cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor. Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 mai reglementează, deopotrivă, două aspecte cu referire la acest remediu judiciar.
    125. În primul rând, dreptul debitorului de a cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor are o natură subsidiară, adică poate fi exercitat numai în situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 77/2016. Aşadar, debitorul îşi poate exercita dreptul menţionat: 1) în situaţia în care creditorul nu procedează, potrivit art. 5 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 77/2016, la încheierea actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului constând, în principal, în dobânzi şi penalităţi izvorând din contractul de credit ipotecar, sau/şi 2) în situaţia, reglementată de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 77/2016, în care, în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei formulate potrivit art. 7 din legea menţionată, creditorul nu se prezintă, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia, în vederea semnării actului de dare în plată.
    126. În al doilea rând, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 îl indică pe titularul dreptului de a recurge la acest remediu judiciar specific, respectiv debitorul. Prevederile art. 8 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 77/2016 reprezintă, la rândul lor, o clarificare a sferei titularului dreptului de a recurge la remediul judiciar specific instituit de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Astfel, dacă art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 nu face decât să se refere la categoria generală a debitorului, art. 8 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 77/2016 se referă la o anumită categorie, specifică, de titulari ai acestui drept la acţiune, respectiv consumatorul care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat. Cu alte cuvinte, legiuitorul a specificat, în mod expres, o anumită categorie de titulari ai remediului judiciar specific instituit de art. 8 al Legii nr. 77/2016, consumatorul care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat. În sfârşit, în scopul clarificării sferei titularului dreptului la introducerea acţiunii instituite de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, art. 8 alin. (5) teza întâi al acesteia dispune că acel consumator care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat poate formula această acţiune, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra sa.
    127. Rezultă că, în soluţionarea acţiunii în constatare instituite de art. 8 al Legii nr. 77/2016, deci inclusiv a celei formulate de către consumatorul care a fost supus executării silite a imobilului ipotecat, instanţa judecătorească va aplica, în mod obligatoriu, teoria impreviziunii. O asemenea concluzie este, de altfel, reţinută şi în paragraful 123 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată, în care Curtea a subliniat că instanţa judecătorească este competentă să se pronunţe cu privire la îndeplinirea condiţiilor privind existenţa impreviziunii şi în faza executării silite. În urma procesului de aplicare a teoriei impreviziunii, inclusiv în faza executării silite, instanţa judecătorească, potrivit considerentelor de la paragraful 121 al deciziei antereferite, va pronunţa o hotărâre prin care va dispune fie adaptarea contractului în forma pe care o decide, fie încetarea sa. În acest context, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 77/2016.
    128. Cu privire la art. 148 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că aceste norme fundamentale nu au incidenţă în cauză, întrucât impreviziunea este o instituţie esenţialmente de drept civil.
    129. De asemenea, în ceea ce priveşte criticile referitoare la lipsa de fundamentare şi motivarea insuficientă a actului normativ criticat, Curtea a reţinut că nu are competenţa să analizeze caracterul justificat sau fundamentat al unei „propuneri legislative“ şi nici fundamentarea expunerii de motive a acesteia. De altfel, în jurisprudenţa sa, respectiv Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragrafele 36-40, Curtea a reţinut că nu are competenţa să controleze modul de redactare a expunerilor de motive ale diverselor iniţiative legislative. Expunerea de motive şi, cu atât mai puţin, modul său de redactare nu au consacrare constituţională. Ca atare, expunerea de motive, prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituţie, este un document de motivare necesar în cadrul procedurii de adoptare a legilor, însă, odată adoptată legea, rolul său se reduce doar la facilitarea înţelegerii scopului acesteia. Prin urmare, expunerea de motive nu este decât un instrument al uneia dintre metodele de interpretare consacrate, metoda de interpretare teleologică. Faptul că expunerea de motive nu este suficient de precisă sau că nu lămureşte toate aspectele de conţinut ale normei nu duce la concluzia că însăşi norma respectivă este neconstituţională pentru acest motiv, aceasta având doar o funcţie de suport în interpretarea normei adoptate. Nu este rolul Curţii Constituţionale să analizeze constituţionalitatea legii prin prisma conţinutului expunerii de motive. Aşadar, controlul de constituţionalitate vizează legea ca atare, şi nu opţiuni, dorinţe sau intenţii cuprinse în expunerea de motive (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 405 din 21 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1232 din 21 decembrie 2022, paragrafele 38 şi 39).
    130. În aceste condiţii, pentru toate considerentele de mai sus, Curtea nu a putut reţine încălcarea prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.
    131. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa mai sus invocată, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    132. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Banca Românească - S.A. în dosarele nr. 7.882/212/2021/a1 şi nr. 19.360/212/2021 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 10.178/279/2020 al Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 11.433/182/2020 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă.
    2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Banca Transilvania - S.A., de Banca Transilvania - S.A. - Sucursala Oradea, de First Bank - S.A. şi First Bank Sucursala Cluj-Napoca, de Eurobank - S.A. (fosta Eurobank Ergasias), de Banca Românească - S.A. şi din oficiu de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 10.963/271/2020 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, în dosarele nr. 8.453/280/2020 şi nr. 9.076/280/2020 ale Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 14.338/301/2020 şi nr. 24.950/301/2020 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.315/334/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei, în dosarele nr. 22.605/4/2020, nr. 29.470/4/2020, nr. 23.090/4/2020, nr. 13.031/4/2020, nr. 14.335/4/2020 şi nr. 17.150/4/2020 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.026/333/2020 al Judecătoriei Vaslui, în dosarele nr. 9.452/200/2020 şi nr. 9.179/200/2020 ale Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.260/232/2020 al Judecătoriei Găeşti, în Dosarul nr. 9.784/196/2020 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.837/308/2020 al Judecătoriei Sighişoara - civil, în Dosarul nr. 9.468/1.748/2020 al Judecătoriei Cornetu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 19.480/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 9.510/288/2020 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă, în dosarele nr. 26.306/245/2020, nr. 22.007/245/2020, nr. 26.305/245/2020, nr. 25.237/245/2020, nr. 443/245/2021, nr. 27.045/245/2020, nr. 12.002/245/2021 şi nr. 8.481/245/2021 ale Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 25.564/325/2020 al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 17.473/215/2020 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă, în dosarele nr. 12.875/302/2020, nr. 16.136/300/2020, nr. 21.238/300/2020, nr. 26.549/300/2020, nr. 14.048/300/2020, nr. 16.444/300/2020, nr. 7.858/299/2021, nr. 17.688/300/2020 şi nr. 3.186/300/2021 ale Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 20.163/55/2020 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă, în Dosarul nr. 6.722/202/2020/a1 al Judecătoriei Călăraşi, în Dosarul nr. 16.278/94/2020 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 7.292/296/2020 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia civilă, în Dosarul nr. 10.171/180/2020 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 304/334/2021 al Judecătoriei Vatra Dornei, în Dosarul nr. 10.125/211/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.507/195/2020 al Judecătoriei Brad, în Dosarul nr. 14.947/303/2020 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.180/305/2020 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în Dosarul nr. 4.527/281/2021 al Judecătoriei Ploieşti, în Dosarul nr. 2.850/197/2021 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 13.868/320/2020/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, în Dosarul nr. 8.297/190/2020 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă.
    3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi părţi în dosarele aceloraşi instanţe, precum şi de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.337/301/2020 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de First Bank - S.A. şi First Bank - S.A. - Sucursala Piteşti în Dosarul nr. 11.483/280/2021 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, de Banca Românească - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.033/311/2021 al Judecătoriei Slatina - Secţia civilă şi de Banca Românească - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.002/245/2021 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1^1) - (1^3), (3) şi (4), ale art. 5 alin. (3) şi (3^1), ale art. 7 alin. (4) şi (5^1), ale art. 8 alin. (5) teza întâi, ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi Legea nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Vatra Dornei, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Vaslui, Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, Judecătoriei Găeşti, Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, Judecătoriei Sighişoara - civil, Judecătoriei Cornetu - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă, Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, Judecătoriei Craiova - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Arad - Secţia civilă, Judecătoriei Călăraşi, Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, Judecătoriei Satu Mare - Secţia civilă, Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, Judecătoriei Brad, Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sfântu Gheorghe, Judecătoriei Ploieşti, Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Slatina - Secţia civilă, Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă, Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă şi Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 noiembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 597 din 5 noiembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"