Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 597 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 597 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma "termenul în care o nouă contestaţie nu poate fi formulată"

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 238 din 27 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „termenul în care o nouă contestaţie nu poate fi formulată“, excepţie ridicată de Aurica Ionaşcu în Dosarul nr. 7.986/180/2021 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.448D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea a depus la dosar note scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi, totodată, solicită ca instanţa de control constituţional să ceară din nou punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de resolicitare a punctelor de vedere ale autorităţilor menţionate, iar Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de autoare prin notele scrise.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, Decizia nr. 638 din 21 noiembrie 2023.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 9 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.986/180/2021, Judecătoria Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „termenul în care o nouă contestaţie nu poate fi formulată“. Excepţia a fost ridicată de Aurica Ionaşcu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei privind durata procesului penal.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „termenul în care o nouă contestaţie nu poate fi formulată“, sunt contrare dispoziţiilor constituţionale şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate, întrucât termenul în care o nouă contestaţie cu privire la durata procesului penal nu poate fi formulată nu este reglementat, astfel că nu este respectat standardul privind calitatea legii.
    7. Judecătoria Bacău - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că sintagma cuprinsă în art. 488^6 alin. (1) din Codul de procedură penală, referitoare la stabilirea termenului în care o nouă contestaţie cu privire la durata procesului penal nu poate fi formulată, este clară şi previzibilă. Persoanele interesate nu pot formula o nouă contestaţie înainte de expirarea termenului stabilit de către instanţa de judecată. Acest text de lege nu instituie o cale de atac împotriva soluţiei pronunţate de către instanţă, ci reprezintă o măsură pentru buna administrare a justiţiei, precum şi pentru buna organizare a desfăşurării procesului penal. Procedura specială, reglementată de dispoziţiile art. 488^1 şi următoarele din Codul de procedură penală, referitoare la contestaţia privind durata procesului penal are ca scop respectarea dreptului la desfăşurarea procedurii penale într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Această garanţie urmăreşte ca justiţia să fie administrată fără întârzieri care i-ar putea afecta credibilitatea sau eficienţa. Astfel că, în ipoteza în care se apreciază că activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplineşte într-o durată rezonabilă, instanţa de judecată stabileşte un termen până la care cauza trebuie rezolvată. Apreciază că limitarea dreptului de a formula o nouă contestaţie privind durata procesului penal pentru o anumită perioadă de timp urmăreşte un scop legitim, respectiv acela de a preveni formularea unor cereri repetate şi premature de către părţi.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „termenul în care o nouă contestaţie nu poate fi formulată“, care au următorul conţinut: „(1) Când apreciază contestaţia ca fiind întemeiată, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa admite contestaţia şi stabileşte termenul în care procurorul să rezolve cauza potrivit art. 327, respectiv instanţa de judecată să soluţioneze cauza, precum şi termenul în care o nouă contestaţie nu poate fi formulată.“
    12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi prin prisma exigenţelor art. 6 şi ale 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv. Având în vedere invocarea art. 14 din aceeaşi convenţie privind interzicerea discriminării, Curtea reţine ca standard de referinţă şi art. 16 din Constituţie, astfel cum se interpretează prin prisma exigenţelor textului convenţional antereferit. Totodată, sunt invocate şi dispoziţiile art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia antereferită.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că procedura specială reglementată în art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală, referitoare la contestaţia privind durata procesului penal, reprezintă o garanţie a soluţionării cauzelor penale într-un termen rezonabil şi, în acest fel, a respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la art. 21 alin. (3) din Constituţie. De asemenea, Curtea reţine că legiuitorul a prevăzut procedura contestaţiei privind durata procesului penal, în aplicarea prevederilor art. 13 din Convenţie, ca un remediu efectiv ce poate fi exercitat împotriva prelungirii nejustificate a etapelor procesului penal, în situaţia în care astfel de întârzieri sunt de natură să încalce drepturile fundamentale ale părţilor. Totodată, Curtea reţine că procedura specială, referitoare la contestaţia privind durata procesului penal, reprezintă o aplicare a prevederilor art. 8 din Codul de procedură penală, care consacră, cu titlu de principiu, caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal. Conform acestui principiu, organele de urmărire penală şi instanţele de judecată au obligaţia să asigure soluţionarea cauzelor penale într-un termen rezonabil.
    14. Aşadar, instituţia contestaţiei privind durata procesului penal a fost reglementată de legiuitor în îndeplinirea obligaţiilor ce intră în sarcina statului, instituite de prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv de a crea un sistem judiciar eficient, capabil să soluţioneze cauzele penale într-un termen rezonabil şi de a asigura, la nivelul legislaţiei naţionale, un remediu efectiv care să permită valorificarea drepturilor şi libertăţilor consacrate prin Constituţie. Din acest punct de vedere, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în jurisprudenţa sa, că remediile oferite în scopul asigurării dreptului la un proces echitabil, care presupune soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, pot fi remedii acceleratorii sau compensatorii [a se vedea Hotărârile din 29 martie 2006, pronunţate în cauzele Scordio (nr. 1) împotriva Italiei, Riccardi Pizzati împotriva Italiei şi Musci împotriva Italiei]. Remediile acceleratorii constau în reglementarea unor mecanisme juridice interne care să aibă ca efect soluţionarea proceselor în termene rezonabile. Remediile compensatorii reprezintă reducerea în mod expres şi cuantificat a pedepselor aplicate, ca urmare a duratei excesive a procedurii de soluţionare a cauzelor. Din această perspectivă, contestaţia privind durata procesului penal constituie un remediu acceleratoriu.
    15. În ceea ce priveşte reglementarea acestei instituţii în dreptul procesual penal intern, titularii dreptului de a formula contestaţie privind durata procesului penal sunt, conform art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. În cursul judecăţii, contestaţia poate fi introdusă şi de către procuror. Competenţa de soluţionare a contestaţiei privind durata procesului penal revine, potrivit art. 488^2 alin. (1) din Codul de procedură penală, judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă în cauzele penale aflate în cursul urmăririi penale sau instanţei ierarhic superioare celei pe rolul căreia se află cauza, în cauzele penale aflate în cursul judecăţii sau în căile de atac, ordinare ori extraordinare. Conform alin. (2) al art. 488^2 din Codul de procedură penală, când procedura judiciară cu privire la care se formulează contestaţia se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine unui alt complet din cadrul aceleiaşi secţii. Referitor la procedura de soluţionare a contestaţiei, potrivit prevederilor art. 488^4 alin. (1) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa, în vederea soluţionării contestaţiei, are obligaţia să informeze procurorul, respectiv instanţa pe rolul căreia se află cauza, cu privire la contestaţia formulată, cu menţiunea posibilităţii de a formula un punct de vedere cu privire la aceasta, de a dispune transmiterea, în cel mult 5 zile, a dosarului sau a unei copii certificate a dosarului cauzei de către procuror, respectiv de către instanţa pe rolul căreia se află cauza şi de a informa celelalte părţi din proces şi, după caz, celelalte persoane prevăzute la art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală cu privire la contestaţia formulată şi la dreptul de a-şi exprima punctul de vedere în termenul acordat în acest scop de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de instanţă. Totodată, dispoziţiile art. 488^4 alin. (5) din Codul de procedură penală prevăd soluţionarea contestaţiei privind durata procesului penal prin încheiere, în camera de consiliu, fără participarea părţilor şi a procurorului. Prin Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 20 iulie 2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia contestaţia privind durata procesului penal se soluţionează „fără participarea părţilor şi a procurorului“ este neconstituţională, apreciind că, în cadrul acestei proceduri, participanţii la procesul penal trebuie să beneficieze de dreptul de a participa la şedinţa de judecată pentru a-şi susţine, în faţa instanţei, argumentele referitoare la caracterul excesiv sau rezonabil al duratei procesului penal, într-o procedură caracterizată prin contradictorialitate şi oralitate, în caz contrar procedura analizată încălcând prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie.
    16. Cu prilejul soluţionării contestaţiei, conform art. 488^5 alin. (1) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa verifică durata procedurilor pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a punctelor de vedere prezentate, luând în considerare natura şi obiectul cauzei, complexitatea cauzei, inclusiv prin luarea în considerare a numărului de participanţi şi a dificultăţilor de administrare a probelor, elementele de extraneitate ale cauzei, faza procesuală în care se află cauza şi durata fazelor procesuale anterioare, comportamentul contestatorului în procedura judiciară analizată, inclusiv din perspectiva exercitării drepturilor sale procesuale şi procedurale şi din perspectiva îndeplinirii obligaţiilor sale în cadrul procesului, comportamentul celorlalţi participanţi în cauză, inclusiv al autorităţilor implicate, intervenţia unor modificări legislative aplicabile cauzei, precum şi alte elemente de natură să influenţeze durata procedurii.
    17. În ceea ce priveşte soluţiile care pot fi pronunţate, potrivit prevederilor art. 488^6 alin. (1) din Codul de procedură penală, când apreciază contestaţia ca fiind întemeiată, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa admite contestaţia şi stabileşte termenul în care procurorul trebuie să rezolve cauza, respectiv instanţa de judecată trebuie să soluţioneze cauza, precum şi termenul în care o nouă contestaţie nu poate fi formulată, iar, potrivit art. 488^6 alin. (3) din Codul de procedură penală, dacă se constată depăşirea duratei rezonabile, o nouă contestaţie în aceeaşi cauză se va soluţiona cu luarea în considerare exclusiv a motivelor ivite ulterior contestaţiei anterioare. Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, în toate cazurile, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa care soluţionează contestaţia nu va putea da îndrumări şi nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluţionare a procesului ori care să aducă atingere libertăţii judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluţia ce trebuie dată procesului, ori, după caz, libertăţii procurorului de a pronunţa soluţia pe care o consideră legală şi temeinică.
    18. Având în vedere cadrul legal şi jurisprudenţial anterior menţionat, referitor la procedura soluţionării contestaţiei privind durata procesului penal, Curtea constată că stabilirea termenului în care procurorul/instanţa de judecată trebuie să rezolve/soluţioneze cauza, precum şi a termenului în care o nouă contestaţie nu poate fi formulată (în concret, stabilirea datei de la care se poate formula o nouă contestaţie) constituie un mecanism în cadrul instituţiei, cu efecte asupra asigurării eficienţei procesului penal. Ca urmare, Curtea constată că judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv instanţa de judecată au competenţa funcţională de a evalua periodic stadiul procedurilor, indiferent de faza procesului penal, şi de a stabili termenul pentru epuizarea cercetărilor, respectiv pentru soluţionarea cauzei, precum şi data de la care se poate formula o nouă contestaţie, până la finalizarea procesului penal.
    19. Aşa încât, în raport cu criticile formulate în prezenta cauză, Curtea constată că, analizate în ansamblul normelor procesual penale care reglementează procedura specială referitoare la contestaţia privind durata procesului penal, prevederile de lege criticate nu prezintă elemente de imprecizie, astfel cum susţine autoarea. Prin urmare, Curtea constată că prevederile art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „termenul în care o nouă contestaţie nu poate fi formulată“, îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate, fiind redactate cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită destinatarilor săi, care, la nevoie, pot apela la consultanţă de specialitate, să îşi conformeze conduita.
    20. Curtea reţine că prevederile art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „termenul în care o nouă contestaţie nu poate fi formulată“ sunt criticate şi prin raportare la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării. În aceste condiţii, Curtea reţine ca standard de referinţă şi art. 16 din Constituţie, astfel cum se interpretează prin prisma exigenţelor textului convenţional precitat. În motivarea excepţiei însă nu sunt evidenţiate aspecte de natură să circumscrie această critică de neconstituţionalitate şi nu sunt aduse argumente care să facă posibilă compararea reală a textului de lege criticat cu reperele convenţionale şi constituţionale invocate.
    21. Totodată, autorul excepţiei a indicat, ca temei al sesizării, şi dispoziţiile art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând această susţinere, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile indicate nu sunt relevante, neavând nicio concludenţă pentru soluţionarea acesteia.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Aurica Ionaşcu în Dosarul nr. 7.986/180/2021 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „termenul în care o nouă contestaţie nu poate fi formulată“, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 597 din 11 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 597 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma "termenul în care o nouă contestaţie nu poate fi formulată"

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 597 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma "termenul în care o nouă contestaţie nu poate fi formulată"