Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Alexandru Florin Hanu în Dosarul nr. 5.266/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.063D/2017. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 23 iunie 2020, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 15 iulie 2020, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Decizia civilă nr. 195/A din 29 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.266/2/2015/a15, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Alexandru Florin Hanu, într-o cauză penală având ca obiect judecarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu. Curtea Constituţională a fost sesizată prin decizia prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a admis recursul introdus împotriva încheierii prin care Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală respinsese ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional întrucât nu defineşte noţiunea de „date şi informaţii necesare efectuării evaluării“. În acest sens, face o analogie cu Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, prin care Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind securitatea cibernetică a României. Consideră că argumentele cuprinse în decizia menţionată sunt aplicabile mutatis mutandis prezentei cauze, întrucât, deşi se referă la datele personale stocate în sectorul cibernetic, nu există niciun motiv pentru care datele personale cuprinse în contractele de vânzare a unor imobile să fie mai puţin protejate. Arată că Legea privind securitatea cibernetică viza comunicarea datelor „relevante“ către instituţiile statului, iar art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 se referă la comunicarea datelor „necesare“ către evaluatori, care sunt persoane fizice sau juridice private cărora nici nu li se impune obţinerea statutului de operator de date cu caracter personal. Nu există nicio garanţie şi niciun control privind legalitatea şi legitimitatea solicitării şi utilizării datelor, singurul care decide ce date este necesar să îi fie comunicate fiind evaluatorul. De asemenea, susţine că textul de lege este neclar în privinţa persoanelor cărora le este opozabilă obligaţia de comunicare, enumerarea cuprinzând şi sintagma „orice alţi deţinători de informaţii privind tranzacţiile cu proprietăţi imobiliare“. Totodată, prevederile criticate nu exclud de la obligaţia de a comunica datele nici acele categorii de deţinători care au obligaţia legală de a păstra secretul cu privire la informaţiile pe care le deţin. În opinia sa, textul de lege criticat permite abuzuri în solicitarea şi utilizarea datelor privind viaţa privată a unor persoane. Imprecizia textului afectează întregul regim de utilizare a datelor şi informaţiilor, fără a identifica limitele de intervenţie ale evaluatorului. Totodată, întrucât dreptul la viaţă intimă, familială şi privată este un drept fundamental, restrângerea sa nu poate fi prevăzută decât prin lege, nu prin ordonanţă de urgenţă. Or, comunicarea datelor către alte persoane decât cele care deja le deţin este o restrângere a dreptului la viaţă privată, iar textul de lege supus controlului de constituţionalitate a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii, cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie. 5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, întrunind condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate invocate de autorul acesteia vizează o problemă de interpretare şi aplicare a legii în situaţia particulară relevată de autorul excepţiei - respectiv a acuzaţiei că nu a respectat dispoziţiile unui text considerat de acesta ca fiind neconstituţional - aspect ce nu intră însă sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, aplicarea legii fiind de competenţa instanţei de judecată învestită cu soluţionarea litigiului. Consideră că nu se încalcă prevederile din Constituţie referitoare la dreptul la viaţă intimă, familială şi privată şi la libertatea individuală, deoarece, potrivit textului de lege criticat, evaluatorii au obligaţia de a asigura secretul datelor şi informaţiilor primite. 8. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate îndeplinesc cerinţele de calitate, fiind suficient de precise şi clare. Arată că sensul acestora este determinat prin raportare la înţelesul comun al cuvintelor ce le compun. Din această perspectivă, evaluarea reprezintă o activitate de determinare, de stabilire, de calculare a unei valori, a unui preţ, motiv pentru care, pentru realizarea acesteia nu sunt necesare date cu caracter personal ale proprietarilor sau deţinătorilor bunurilor supuse evaluării. Consideră că nu sunt nesocotite nici prevederile cuprinse în art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, întrucât prin dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate nu sunt afectate sau nesocotite drepturi ori libertăţi fundamentale. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora „La cererea evaluatorilor sau a reprezentanţilor societăţii de evaluare, băncile, notarii publici, agenţiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum şi orice alţi deţinători de informaţii privind tranzacţiile cu proprietăţi imobiliare sunt obligaţi să le comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligaţia de a asigura secretul datelor şi informaţiilor astfel primite.“ 12. Prevederile legale criticate au fost abrogate prin art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, dar vor fi examinate de Curtea Constituţională, fiind incidente în soluţionarea cauzei în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Or, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 16 alin. (2) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 23 alin. (1) referitor la inviolabilitatea libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei, art. 26 care consacră dreptul la viaţă familială, intimă şi privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (6) referitor la condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat face parte din capitolul V al titlului VII din Legea nr. 247/2005, care reglementa procedurile administrative ce trebuiau îndeplinite în vederea obţinerii de către persoanele îndreptăţite a despăgubirilor cuvenite pentru imobilele preluate în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist. În cadrul acestor proceduri, în cazul în care Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor constata legalitatea şi temeinicia respingerii cererii de restituire în natură, desemna un expert evaluator sau o societate de evaluatori în vederea întocmirii unui raport de evaluare a bunului cu privire la care a fost formulată notificare în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau a Legii fondului funciar nr. 18/1991. Potrivit art. 16 alin. (6) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, raportul de evaluare trebuia să conţină cuantumul despăgubirilor în limita cărora urmau să fie acordate titlurile de despăgubire, scop în care, după primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată efectua procedura de specialitate. Legea precizează că, în cursul acestei proceduri, evaluatorii depun toate diligenţele pentru a obţine informaţiile care să contribuie la determinarea corectă a valorii imobilului solicitat. Or, textul de lege supus controlului de constituţionalitate concură la realizarea acestui deziderat. Instituind în sarcina anumitor entităţi care, prin natura activităţii desfăşurate, pot deţine informaţii referitoare la tranzacţii imobiliare, obligaţia de a le pune la dispoziţia evaluatorilor, prevederile de lege criticate oferă acestora un mecanism care le facilitează obţinerea datelor necesare efectuării raportului de evaluare. Curtea observă că textul de lege criticat trebuie privit în ansamblul reglementării, din perspectiva finalităţii procedurilor de restituire. Refuzul implicit al evaluatorului de a uza de posibilitatea oferită de art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 în vederea obţinerii de informaţii pentru realizarea evaluării, sub pretextul lipsei de precizie a textului de lege menţionat, lipseşte de eficacitate întreaga activitate de evaluare, conducând la imposibilitatea efectuării acesteia. 15. În condiţiile în care activitatea de evaluare se realizează în baza unor standarde care stabilesc în detaliu modul în care se efectuează evaluarea, Curtea apreciază că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate pe care autorul excepţiei de neconstituţionalitate le argumentează pe faptul că textul de lege criticat nu defineşte sintagma de „date şi informaţii necesare efectuării evaluării“. În acest sens, Curtea reţine că, de la 1 ianuarie 2004, Uniunea Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România a adoptat ca obligatorii Standardele internaţionale de evaluare elaborate de Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Evaluare, organizaţie internaţională independentă al cărei rol este acela de a stabili la nivel mondial standardele aplicabile activităţii de evaluare efectuată de experţi profesionişti. De la data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 2 septembrie 2011, au devenit obligatorii standardele de evaluare adoptate de Uniunea Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România (devenită, ulterior, Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România, potrivit art. II din Legea nr. 99/2013 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 15 aprilie 2013), aceste standarde fiind, la rândul lor, elaborate în conformitate cu Standardele internaţionale de evaluare IVS (International Valuation Standards) şi cu Standardele europene de evaluare EVS (European Valuation Standards). 16. Standardele menţionate cuprind reglementări deosebit de amănunţite, care orientează experţii evaluatori în activitatea pe care o desfăşoară, oferindu-le numeroase repere de specialitate, pe larg dezvoltate în cadrul acestor documente, de natură să contribuie la realizarea unor rapoarte de evaluare corecte şi complete. Ca atare, Curtea constată că inclusiv în perioada în care a fost în vigoare Legea nr. 247/2005 exista un set detaliat de principii şi reguli care oferea baza pentru realizarea de către experţii autorizaţi a unor rapoarte de evaluare conforme cu cea mai bună practică internaţională recunoscută, neputându-se reţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. 17. De altfel, potrivit definiţiei cuprinse în chiar Standardele Internaţionale (pct. 2.5), evaluatorii de proprietăţi imobiliare, de active şi de alte proprietăţi sunt profesionişti care trebuie să parcurgă şi să finalizeze programe riguroase de instruire, calificare, specializare şi să-şi demonstreze competenţa şi abilităţile şi care trebuie să cunoască şi să respecte Codul deontologic şi Standardele de practică profesională şi să respecte Principiile de Evaluare General Acceptate (GAVP). În capitolul destinat evaluării proprietăţii imobiliare cuprins în Standardele internaţionale, se arată că abordările în evaluare bazate pe piaţă includ, pe lângă abordarea prin venit şi abordarea prin cost, abordarea prin comparaţia vânzărilor. Această abordare comparativă ia în considerare vânzările proprietăţilor similare sau substituibile şi informaţiile referitoare la piaţă şi stabileşte o estimare a valorii prin procese de comparaţie. În general, proprietatea evaluată este comparată cu proprietăţi similare vândute, tranzacţionate pe o piaţă deschisă. Pot fi luate în considerare, de asemenea, cotaţiile şi ofertele de vânzare (p.32 : 9.2.1). 18. Având în vedere cele arătate, Curtea consideră că nu se poate susţine cu temei că prevederile art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 sunt susceptibile de a genera abuzuri prin faptul că evaluatorul este singurul care apreciază cu privire la informaţiile pe care le solicită entităţilor enumerate de textul de lege. În calitate de profesionist în acest domeniu, expertul evaluator nu va acţiona în mod discreţionar, ci în respectul normelor care reglementează această activitate, comportamentul său fiind necesar să se circumscrie scopului pentru realizarea căruia acţionează prin mecanismele specifice, atât sub aspectul calităţii lucrărilor efectuate, cât şi din perspectiva eticii şi deontologiei profesionale. 19. Autorul excepţiei mai susţine că textul de lege criticat este neconstituţional întrucât se nesocoteşte secretul profesional pe care anumite profesii trebuie să îl păstreze. Curtea observă însă că, în argumentarea acestei critici, se face abstracţie de precizarea cuprinsă în art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 teza finală, potrivit căreia, la rândul său, evaluatorul este obligat să asigure secretul datelor şi informaţiilor astfel primite în vederea realizării evaluării. Confidenţialitatea este, de altfel, o caracteristică subliniată şi în Codul deontologic al evaluatorilor (pct. 4.3). 20. În ceea ce priveşte comparaţia cu cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută, aceasta fiind pronunţată într-un domeniu de aplicaţie special, şi anume securitatea cibernetică a României, cu referire la date şi informaţii stocate în sisteme informatice, a căror probabilitate de a conţine sau de a reprezenta date cu caracter personal este foarte mare. Or, activitatea de evaluare a imobilelor implică analiza şi prezentarea unor date de natură tehnică, economică sau juridică, referitoare la acestea (ca, de exemplu, tipul de proprietate, data vânzării, mărimea, localizarea, zonarea etc.), fără să necesite prezentarea vreunor date cu caracter personal. Raportul de evaluare presupune doar expunerea acelor informaţii care sunt de natură să conducă la stabilirea valorii imobilului, nicidecum a unor date cu caracter personal referitoare la părţile implicate în contractele de vânzare pe care evaluatorul le-a avut eventual în vedere. În acest context, este relevantă Decizia nr. 37 din 7 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 25 ianuarie 2016, paragrafele 47 şi 48, prin care, pronunţându-se în dezlegarea unor chestiuni de drept asupra unor prevederi din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că, dacă un document conţine deopotrivă date de interes public şi date cu caracter personal, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiilor, accesul la informaţiile de interes public se realizează prin anonimizarea informaţiilor cu privire la datele cu caracter personal. 21. Aşadar, activitatea evaluatorilor nu presupune o intruziune în viaţa intimă, familială sau privată, întrucât aceştia nu iau cunoştinţă de date cu caracter personal, entităţile care le furnizează informaţiile necesare întocmirii rapoartelor şi care au calitatea de operatori de date cu caracter personal având obligaţia de a le pune la dispoziţie documentele solicitate în format anonimizat. Chiar în situaţia în care obţin accesul la documente care conţin date cu caracter personal neanonimizate, evaluatorii nu prelucrează date cu caracter personal, în sensul Legii nr. 677/2001, în vigoare în perioada săvârşirii faptelor de care autorul prezentei excepţii este acuzat. De altfel, potrivit definiţiei legale cuprinse în art. 3 lit. b) din Legea nr. 677/2001, prin prelucrarea datelor cu caracter personal se înţelege orice operaţiune sau set de operaţiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terţi prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ştergerea sau distrugerea. Dintre toate verbele utilizate în enumerare, „consultarea“ ar putea fi, la prima vedere, aplicabilă în situaţia de faţă. Or, pentru îndeplinirea atribuţiei cu care au fost învestiţi, aceea de elaborare a rapoartelor de evaluare pentru anumite imobile, nu este necesar însă ca experţii evaluatori să consulte aceste date cu caracter personal, de vreme ce concluziile raportului nu se bazează pe acestea, ci pe date abstracte şi tehnice, datele cu caracter personal nefiind utile finalităţii urmărite. 22. Prin urmare, Curtea observă că nu se pune problema riscului încălcării, prin prevederile de lege ce formează obiectul prezentei excepţii, a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată garantat de art. 26 din Constituţie, expresia „datele şi informaţiile necesare efectuării evaluării“ din textul de lege criticat nefiind susceptibilă să aducă atingere acestor valori. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Florin Hanu în Dosarul nr. 5.266/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi constată că dispoziţiile art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 iulie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
