Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 594 din 5 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27^21 alin. (1) lit. d) şi ale art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 594 din 5 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27^21 alin. (1) lit. d) şi ale art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 516 din 3 iunie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27^21 alin. (1) lit. d) şi ale art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Cătălin Marius Moşneagu în Dosarul nr. 11.415/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.996D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, întrucât, chiar dacă nu sunt prevăzute, se ştie de la început care sunt avizele necesare exercitării funcţiei. Ca atare, persoana nu se poate prevala de faptul că nu cunoaşte care sunt acele avize necesare exercitării funcţiei la momentul retragerii acestora, când nu mai poate ocupa funcţia respectivă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 20 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 11.415/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27^21 alin. (1) lit. d) şi ale art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Cătălin Marius Moşneagu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a Dispoziţiei nr. 6.451 din 23 august 2019, emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române, doar în ceea ce priveşte măsura încetării raportului de serviciu al acestuia.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale cu privire la statutul poliţistului, acesta este subiect al unui raport de serviciu, care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. De aceea, aspectele esenţiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, respectiv Legea nr. 360/2002 (Deciziile nr. 392 din 2 iulie 2014, nr. 637 din 13 octombrie 2015, nr. 172 din 24 martie 2016 şi nr. 317 din 21 mai 2019). De asemenea, prin Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, Curtea a reţinut că punerea la dispoziţie este un caz de modificare a raportului de serviciu şi că lăsarea acestui caz în competenţa de reglementare a ministrului afacerilor interne aduce atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5) şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie.
    6. Se arată că art. 27^21 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 prevede cazurile de punere la dispoziţie în vederea numirii într-o funcţie, iar lit. d) a acestui articol nu reglementează care sunt acele autorizaţii, avize sau atestări necesare exercitării funcţiei, ci reglementarea acestora se realizează prin acte cu forţă juridică net inferioară legii organice (cum ar fi fişa postului), deşi consecinţele prevăzute de lege în cazul retragerii sau neacordării unor astfel de autorizaţii/avize/atestate sunt deosebit de grave pentru cariera poliţistului, ducând la eliberarea din funcţie şi punerea la dispoziţie, aşadar afectând raporturile de serviciu, iar ulterior, după expirarea perioadei de cel mult un an în care poliţistul este pus la dispoziţie, se dispune încetarea definitivă a raporturilor de serviciu.
    7. Se afirmă că fişa postului nu are caracterul unui contract, neputând fi negociată cu angajatorul, ca în cazul contractului de muncă, poliţistul doar semnând de luare la cunoştinţă. Prin urmare, se constată că prin fişa postului se califică drept necesară pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu deţinerea/ obţinerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate în condiţiile în care o astfel de autorizaţie nu este prevăzută ca fiind necesară pentru exercitarea funcţiei în legea ce reglementează statutul poliţistului (Legea nr. 360/2002). Aşadar, se ajunge ca prin fişa postului să se completeze în mod nelegal şi neloial dispoziţiile unei legi organice, în ceea ce priveşte condiţiile în care poliţistul îşi poate exercita funcţiile reglementate de legea organică, respectiv să se prevadă faptul că în cazul neacordării sau retragerii autorizaţiei de acces la informaţii clasificate poliţistul este eliberat din funcţie şi pus la dispoziţie, iniţial pentru o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită cu încă 6 luni, deşi o astfel de autorizaţie nu este prevăzută ca fiind necesară pentru exercitarea funcţiei nici în art. 27^21 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 360/2002 şi nici în alte articole din cuprinsul aceleiaşi legi. Ulterior, la expirarea perioadei de un an (6 luni + 6 luni), în mod automat se dispune încetarea raporturilor de serviciu, prin aplicarea dispoziţiilor art. 69 lit. j) raportate la art. 27^21 din Legea nr. 360/2002, aşa cum se arată şi în dispoziţia emisă de către Inspectoratul General al Poliţiei Române a cărei anulare se solicită.
    8. Ca atare, autoritatea publică, prin acte de putere, în raport cu care poliţistul nu are căi de atac, poate insera o serie de autorizaţii/atestate/certificate/avize care nu sunt prevăzute de lege, dar sunt apreciate unilateral ca fiind necesare pentru exercitarea funcţiei, ajungându-se, practic, la inventarea/crearea unor condiţii neprevăzute de lege pentru exercitarea funcţiei, ducând ulterior la eliberarea din funcţie, punerea la dispoziţie a poliţistului şi apoi la încetarea raporturilor de serviciu în situaţii neprevizibile, nereglementate de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului - singura lege care trebuie să prevadă condiţiile pentru naşterea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu. Astfel, având în vedere că existenţa/obţinerea/ retragerea unor avize, certificate, autorizaţii afectează raporturile de serviciu ale poliţistului, acestea sunt strâns legate de cariera sa şi influenţează executarea şi încetarea acestor raporturi.
    9. Statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispoziţiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie. În consecinţă, regulile esenţiale privind punerea la dispoziţie şi încetarea raporturilor de serviciu ţin de statutul poliţistului, mai exact de exercitarea raportului de serviciu care se realizează de la naşterea până la încetarea acestuia.
    10. Se apreciază că atât timp cât textul de lege stabileşte că retragerea unor avize/certificate/autorizaţii determină punerea la dispoziţie şi, ulterior, duce la încetarea raporturilor de serviciu, acestea - avizele/certificatele/autorizaţiile - trebuie reglementate prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Or, dispoziţiile legale criticate nu numai că nu reglementează care sunt aceste avize/ certificate/autorizaţii necesare exercitării funcţiei, dar nici măcar nu indică actele în care sunt prevăzute aceste avize/certificate/ autorizaţii ori modalitatea în care se stabileşte că aceste avize/certificate/autorizaţii sunt necesare exercitării funcţiei, toate aceste aspecte fiind stabilite – în fapt – prin fişa postului ori prin alte acte administrative, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5) şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie.
    11. Se mai susţine că art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 nu stabileşte care sunt criteriile şi condiţiile pentru a se constata că „nu se poate realiza“ numirea în funcţie după punerea la dispoziţie, ceea ce nu creează un cadru clar, predictibil şi lipsit de echivoc cu privire la modalitatea de încetare a raportului de serviciu, conform art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002. Astfel, nu se poate deduce modul în care numirea în funcţie nu a fost posibilă pe tot parcursul perioadei de punere la dispoziţie în condiţiile art. 27^21 alin. (1) la care face trimitere, în mod expres, art. 69 lit. j) din Legea nr. 360/2002.
    12. Se apreciază că o asemenea reglementare nu corespunde exigenţelor prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la calitatea actelor normative, aşa cum au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014. Astfel, dispoziţiile art. 27^21 alin. (1) lit. d ) şi ale art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 nu relevă o soluţie legislativă caracterizată de supleţe, ci o derobare a legiuitorului de la competenţa constituţională de a stabili condiţii şi criterii clare, concrete, referitoare la aspecte esenţiale ale raportului de serviciu al poliţistului pus la dispoziţie. Prin aceste carenţe de legiferare, reglementarea trimite, mai degrabă, la criterii ce ţin de oportunitate şi subiectivism, arbitrare, caracteristici ce nu pot constitui fundament al existenţei şi evoluţiei raportului de serviciu al unui funcţionar public.
    13. Se consideră că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, se ajunge la situaţia ca un aspect esenţial care vizează executarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ. Or, normele privind punerea la dispoziţie şi încetarea raporturilor de serviciu ca urmare a punerii la dispoziţie trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate. Astfel, delegarea atribuţiei de a stabili aceste norme unei autorităţi administrative prin emiterea unor acte administrative ce au caracter infralegal determină o stare de incertitudine juridică, acest tip de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp.
    14. Se apreciază că dispoziţiile de lege criticate conferă putere discreţionară autorităţii publice, nefiind indicate motivele şi condiţiile care fundamentează concluzia imposibilităţii numirii într-o funcţie, o astfel de numire fiind lăsată, în mod exclusiv, la latitudinea autorităţii publice. Autorul afirmă că permiterea unui altfel de comportament din partea unei autorităţi publice poate genera apariţia de abuzuri, situaţia sa fiind elocventă în acest sens, legea trebuind să fie clară, precisă şi previzibilă, iar aplicarea acesteia să nu permită arbitrarul sau abuzul, conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale.
    15. Prin urmare, prevederile art. 27^21 alin. (1) lit. d) şi ale art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 contravin normelor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi ale art. 1 alin. (5), în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii.
    16. Se susţine că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică şi, ţinând cont de faptul că aspectele esenţiale privind punerea la dispoziţie şi încetarea raporturilor de serviciu vizează o modificare a raporturilor de muncă, aceste aspecte esenţiale trebuie reglementate prin lege organică. Actele administrative se emit numai pe baza şi în executarea legii şi trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea. Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a statuat că o dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă, să instituie norme clare, previzibile şi accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrarul sau abuzul. De asemenea, norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform şi să stabilească cerinţe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi (Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015). Or, în cazul de faţă, lăsând la latitudinea unei autorităţi publice, alta decât cea legiuitoare, stabilirea unor elemente esenţiale ale raportului de serviciu al poliţistului şi, implicit, ale statutului acestuia, legea imprimă un caracter relativ, nepermis, procedurii şi modificare şi/sau încetare a raporturilor de serviciu ale poliţistului. De altfel, nici apelând la legislaţia infralegală norma nu are un caracter previzibil, Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România cuprinzând o reglementare echivocă în ceea ce priveşte cazurile de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate.cazurilor de
    17. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că normele legale criticate sunt neclare şi pot face loc arbitrarului, or, este importantă conduita angajatorului care trebuie să respecte obligaţiile legale strict prevăzute, determinate, pentru a nu se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale.
    18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27^21 alin. (1) lit. d) şi ale art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:
    - Art. 27^21 alin. (1) lit. d):
    "(1) Poliţistul este eliberat din funcţie şi pus la dispoziţie, în vederea numirii într-o funcţie prin aplicarea prevederilor art. 27^31, în următoarele situaţii:
    [...]
    d) când nu sunt acordate sau când sunt retrase de către autorităţile competente avizele, autorizaţiile sau atestările necesare exercitării funcţiei;"

    – Art. 69 alin. (1) lit. j):
    "(1) Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale şi are loc:
     [...]
    j) pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Afacerilor Interne, pe parcursul perioadei de punere la dispoziţie în condiţiile art. 27^21 alin. (1) atunci când nu s-a putut realiza numirea într-o funcţie;"

    22. Curtea observă că dispoziţiile art. 27^21 din Legea nr. 360/2002 fac trimitere la art. 27^31 potrivit căruia:
    "(1) Ordinea de prioritate în vederea numirii în funcţie este următoarea:
    a) în funcţia ocupată anterior, corespunzătoare postului ocupat, dacă este vacant, caz în care acordul poliţistului nu mai este necesar;
    b) într-o funcţie similară, în unitatea din care face parte;
    c) într-o funcţie similară, în altă unitate;
    d) într-o funcţie prevăzută cu un coeficient de ierarhizare egal sau inferior celei ocupate anterior, în unitatea din care face parte;
    e) într-o funcţie prevăzută cu un coeficient de ierarhizare egal sau inferior celei ocupate anterior, în altă unitate;
    f) într-o funcţie inferioară gradului profesional deţinut, în unitatea din care face parte;
    g) într-o funcţie inferioară gradului profesional deţinut, în altă unitate.
(2) În vederea numirii în funcţie, poliţistului i se prezintă funcţiile vacante în ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1). Dacă poliţistul nu îşi exprimă acordul pentru una dintre funcţiile prezentate, procedura se repetă, o singură dată.
(3) În situaţia în care nu se realizează numirea în funcţie după parcurgerea procedurii prevăzute la alin. (2), poliţistul este numit, fără acordul său, într-o funcţie potrivit ordinii de priorităţi prevăzute la alin. (1), în aceeaşi unitate sau într-o unitate din aceeaşi localitate.
(4) Pe parcursul procedurii de numire în funcţie, la cerere, poliţistul poate fi numit direct în oricare dintre funcţiile vacante prevăzute la alin. (1)."

    23. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici.
    24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 27^21 alin. (1) lit. d) fac parte din capitolul II: Cariera poliţistului, secţiunea a 3-a: Modificarea şi suspendarea raportului de serviciu al poliţistului, subsecţiunea 9: Punerea la dispoziţie, iar dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. j) se regăsesc în capitolul V: Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor.
    25. Referitor la statutul poliţistului, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că acesta este funcţionar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, şi că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din actul normativ menţionat, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice. În considerarea acestor prevederi legale, statutul său juridic cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Astfel, poliţistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. În consecinţă, elementele esenţiale în ceea ce priveşte naşterea, executarea şi încetarea raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, respectiv Legea nr. 360/2002 (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 23 iunie 2016, Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 18 iulie 2017, Decizia nr. 306 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 22 iunie 2018, Decizia nr. 31 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 12 aprilie 2019).
    26. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 27^21 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 360/2002, sintetizând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea observă că autorul excepţiei susţine, în esenţă, că stabilirea avizelor/autorizaţiilor/atestatelor necesare exercitării funcţiei şi a căror retragere duce la încetarea raporturilor de serviciu constituie un element esenţial al statutului poliţistului, care trebuie prevăzut în lege.
    27. Analizând conţinutul normativ al dispoziţiilor art. 27^21 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 360/2002, Curtea reţine că aceste norme reglementează situaţia în care poliţistul nu mai poate îndeplini atribuţiile funcţiei deţinute, întrucât nu sunt acordate sau sunt retrase de către autorităţile competente avizele, autorizaţiile sau atestările necesare exercitării funcţiei, acesta fiind eliberat din funcţie şi pus la dispoziţie.
    28. Relativ la instituţia punerii la dispoziţie, prin Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 18 iulie 2017, paragraful 34, Curtea a observat că, în prezent, ca urmare a pronunţării deciziilor sale nr. 172 din 24 martie 2016 şi nr. 244 din 19 aprilie 2016, precitate, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016, prin care a fost introdusă în cuprinsul legii punerea la dispoziţie. Curtea a statuat că, în prezent, în art. 27^21 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 sunt prevăzute expres cazurile de punere la dispoziţie în vederea numirii într-o funcţie.
    29. Astfel, punerea la dispoziţie a poliţistului are în vedere identificarea într-un termen de 6 luni, care poate fi prelungit cu încă cel mult 6 luni, cu aprobarea ministrului afacerilor interne [art. 27^22 lit. a)], prin aplicarea prevederilor art. 27^31 (reglementează ordinea de prioritate în vederea numirii în funcţie), a unei funcţii pe care să o exercite. În perioada punerii la dispoziţie poliţistul îndeplineşte acele sarcini şi atribuţii stabilite în scris de şeful unităţii, comunicate sub semnătură, şi beneficiază de drepturile băneşti prevăzute de legislaţia privind salarizarea poliţiştilor aflaţi în această situaţie, precum şi de celelalte drepturi prevăzute deLegea nr. 360/2002 [art. 27^23 alin. (1) şi (3)].
    30. Curtea reţine că, potrivit art. 27^31 la care face trimitere art. 27^21 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 360/2002, criticat în prezenta cauză, poliţistului pus la dispoziţie i se propune, în ordine, numirea: într-o funcţie similară, în unitatea din care face parte; într-o funcţie similară, în altă unitate; într-o funcţie prevăzută cu un coeficient de ierarhizare egal sau inferior celei ocupate anterior, în unitatea din care face parte; într-o funcţie prevăzută cu un coeficient de ierarhizare egal sau inferior celei ocupate anterior, în altă unitate, ori într-o funcţie inferioară gradului profesional deţinut, în unitatea din care face parte. De asemenea, potrivit art. 27^31 alin. (2) - (4) din Legea nr. 360/2002, în vederea numirii în funcţie, poliţistului i se prezintă funcţiile vacante în ordinea de prioritate prevăzută anterior. Dacă poliţistul nu îşi exprimă acordul pentru una dintre funcţiile prezentate, procedura se repetă o singură dată. În situaţia în care nu se realizează numirea în funcţie după parcurgerea procedurii anterior menţionate, poliţistul este numit, fără acordul său, într-o funcţie potrivit ordinii de prioritate prevăzute la alin. (1) al art. 27^31 în aceeaşi unitate sau într-o unitate din aceeaşi localitate.
    31. Având în vedere acestea, Curtea constată că elementele esenţiale ale punerii la dispoziţie - cazuri, procedură, efecte - sunt reglementate în lege.
    32. Faptul că legea nu a prevăzut expres tipurile de avize/autorizaţii/atestate a căror retragere conduce la punerea la dispoziţie nu contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că actul normativ trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 şi 23, Curtea Constituţională s-a referit la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, şi Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, ale căror interpretare şi aplicare depind de practică. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor.
    33. De altfel, textul criticat nu ar fi putut să prevadă, în mod exhaustiv, toate tipurile de avize/autorizaţii/atestate corespunzătoare fiecărei funcţii în parte, ci s-a referit, în mod generic, la avize/autorizaţii/atestate necesare exercitării funcţiei.
    34. Totodată, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 58, Curtea a constatat că atribuţiile de serviciu, ca o componentă a stabilirii, derulării şi încetării raporturilor de muncă, sunt caracterizate prin varietate, acestea rezultând din acte normative, instrucţiuni sau dispoziţii ale organelor competente (fişa postului).
    35. De asemenea, Curtea reţine că retragerea avizelor/ autorizaţiilor/atestatelor, care poate conduce la încetarea funcţiei, se dispune printr-un act administrativ care, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, poate fi supus controlului instanţei de contencios administrativ.
    36. Având în vedere cele menţionate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27^21 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 360/2002 este neîntemeiată.
    37. Referitor la prevederile art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 se susţine, în esenţă, că aceste norme nu stabilesc care sunt criteriile şi condiţiile pentru a se constata că nu s-a putut realiza numirea în funcţie după punerea la dispoziţie, aşa încât nu se poate deduce modul în care numirea în funcţie nu s-a putut realiza pe tot parcursul perioadei de punere la dispoziţie, în condiţiile art. 27^21 alin. (1) din aceeaşi lege.
    38. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că, în realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate la cazul său concret, şi anume de modul în care partea potrivnică, respectiv Inspectoratul General al Poliţiei Române, a ajuns la concluzia că nu s-a putut realiza numirea sa într-o funcţie, aspect ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţelor judecătoreşti.
    39. Astfel, interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii la situaţia de fapt concretă din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se arată în Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34, - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010).
    40. Ca atare, problema de drept invocată de autorul excepţiei şi dedusă spre soluţionare Curţii Constituţionale este, în realitate, una de interpretare şi de aplicare a legii la cazul concret dedus judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002, astfel cum a fost formulată, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
    41. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cătălin Marius Moşneagu în Dosarul nr. 11.415/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 27^21 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 noiembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 594 din 5 noiembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 594 din 5 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27^21 alin. (1) lit. d) şi ale art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 594 din 5 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27^21 alin. (1) lit. d) şi ale art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului