Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagmele „funcţionarului public“ şi „s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv“, excepţie ridicată de Florin-Bogdan Proca în Dosarul nr. 6.110/205/2018 al Judecătoriei Câmpulung. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.515D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care, invocând Decizia nr. 73 din 3 martie 2022, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 28 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 6.110/205/2018, Judecătoria Câmpulung a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagmele „funcţionarului public“ şi „s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv“, excepţie ridicată de Florin-Bogdan Proca, cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile art. 301 din Codul penal încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece sintagma „funcţionarului public“, din cuprinsul acestora, nu întruneşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, nefiind enunţată cu suficientă precizie pentru a se înţelege care este sfera sa de includere. Situaţia este aceeaşi şi în ceea ce priveşte sintagma „s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv“, care are o redactare mult prea largă, dând posibilitatea ca în aplicarea concretă a acesteia să se ajungă la includerea în această categorie a unor situaţii care nu au fost avute în vedere de legiuitor la momentul adoptării normei legale. Această dispoziţie legală lasă posibilitatea celui care este chemat să o aplice să facă o interpretare extensivă care de multe ori poate fi catalogată ca interpretare arbitrară. Prin modul imprecis de redactare a acestei dispoziţii legale se lasă posibilitatea celui care este chemat să o aplice să adauge la lege, ceea ce vine în contradicţie cu principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat. 6. Judecătoria Câmpulung apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Modalitatea de formulare a normei este clară şi precisă, ea permiţând destinatarului normei să îşi ordoneze conduita în raport cu această reglementare. Astfel, noţiunea de funcţionar public la care face referire art. 301 din Codul penal este definită de art. 175 alin. (1) şi (2) din Codul penal. De altfel, în Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, paragraful 17, Curtea Constituţională a reţinut că funcţionarul public prevăzut de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici se identifică întotdeauna cu subiectul activ al infracţiunii de conflict de interese, noţiunea de funcţionar public, în sensul legii penale, fiind însă mai cuprinzătoare. 7. În privinţa sintagmei „s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv“, instanţa judecătorească apreciază că noţiunile folosite de textul de lege au înţelesul din vorbirea curentă, general acceptat al noţiunii de folos patrimonial, şi anume câştig evaluabil în bani, fără a fi definită de legea penală. Instanţa judecătorească apreciază că noţiunea folosită de textul de lege nu ridică nicio problemă de interpretare, textul fiind edictat cu suficientă claritate şi precizie pentru a permite destinatarilor normei să se conformeze dispoziţiilor acestuia, astfel că acesta respectă cerinţele de claritate ale legii, instituite de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Constituţie, se apreciază că şi aceasta este neîntemeiată, atâta vreme cât principiul egalităţii în ocuparea funcţiilor publice este garantat în aceleaşi condiţii pentru toţi destinatarii normei. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 301 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagmele „funcţionarului public“ şi „s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv“, cu următorul conţinut: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 3 ani.“ 12. Autorul excepţiei susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie şi în art. 16 alin. (3) referitor la ocuparea funcţiilor publice. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 3 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 4 mai 2022, şi Decizia nr. 315 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1130 din 24 noiembrie 2020. În ceea ce priveşte critica referitoare la neconstituţionalitatea sintagmei „funcţionar public“ din cuprinsul dispoziţiilor de lege criticate, Curtea, prin Decizia nr. 88 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 3 iunie 2016, paragraful 23, a reţinut că infracţiunea de conflict de interese a fost reglementată pentru prima dată în legislaţia penală românească, într-o formă similară celei prevăzute la art. 301 din Codul penal în vigoare, prin art. 253^1 din Codul penal din 1969, articol introdus în cuprinsul acestui din urmă cod prin art. I pct. 61 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006. 14. În ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunii, Curtea a reţinut că acesta desemnează totalitatea condiţiilor prevăzute în norma de incriminare cu privire la actul de conduită interzis (sub aspect obiectiv şi subiectiv) pe care trebuie să îl realizeze subiectul pentru a înfrânge legea penală şi a da naştere raportului penal de conflict. Deci conţinutul constitutiv al infracţiunii îl constituie totalitatea condiţiilor cerute de lege cu privire la latura obiectivă şi latura subiectivă a infracţiunii. În acest context, referitor la subiectul activ al infracţiunii de conflict de interese, Curtea a remarcat că atât în reglementarea Codului penal din 1969, cât şi în noua reglementare, acesta este calificat, şi anume funcţionarul public. În ceea ce priveşte noţiunea de funcţionar public, Curtea, făcând referire la Codul penal din 1969, a reţinut că semnificaţia din dreptul penal a acestei noţiuni nu este echivalentă cu cea de funcţionar din dreptul administrativ. Aşa cum s-a arătat şi în literatura juridică, potrivit legii penale, noţiunile de „funcţionar public“ şi „funcţionar“ au un înţeles mai larg decât în dreptul administrativ, datorită atât caracterului relaţiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât şi faptului că exigenţele de apărare a avutului şi de promovare a intereselor colectivităţii impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. În doctrină s-a mai arătat că, în legea penală, funcţionarul este definit exclusiv după criteriul funcţiei pe care o deţine sau, cu alte cuvinte, dacă îşi exercită activitatea în serviciul unei unităţi determinate prin legea penală, supus unui anumit statut şi regim juridic. 15. Totodată, prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, paragraful 17, Curtea, având în vedere definiţia dată funcţionarului public de Codul penal, a reţinut că funcţionarul public, în sensul dreptului administrativ, se identifică întotdeauna cu subiectul activ al infracţiunii de conflict de interese, noţiunea de funcţionar public, în sensul legii penale, fiind însă mai cuprinzătoare. 16. În continuare, Curtea reţine că instanţa de contencios constituţional a constatat că infracţiunea de conflict de interese este o infracţiune de serviciu, care presupune un pericol concret, deoarece nu este suficient ca funcţionarul să îndeplinească un act, ci trebuie ca acel act să fi produs, direct sau indirect, un folos material/patrimonial pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv. 17. Tot astfel, prin Decizia nr. 315 din 9 iunie 2020, precitată, paragraful 13, Curtea a reţinut, cu privire la natura acestui folos la care face trimitere norma de incriminare analizată (sens în care a invocat şi Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, şi, respectiv, Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, precitată, paragraful 14), că obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu, activitate care nu se poate realiza în condiţiile îndeplinirii unor acte cu încălcarea principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice. 18. Potrivit celor statuate de Curte în Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, precitată, conflictul de interese nu poate presupune doar obţinerea unor foloase materiale necuvenite, ci obţinerea oricărui tip de folos, întrucât incriminarea nu urmăreşte sancţionarea unor situaţii în care sunt încălcate normele legale care conferă temei şi justificare obţinerii unor foloase materiale, ci a situaţiilor în care exercitarea imparţială a atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public ar putea fi afectată. În acelaşi sens, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, precitată, că noţiunea de folos patrimonial din cuprinsul art. 301 alin. (1) din Codul penal are în vedere orice tip de folos patrimonial, şi nu doar folosul patrimonial necuvenit. 19. Considerente similare au fundamentat şi pronunţarea Deciziei nr. 807 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 13 martie 2019, paragraful 35, în care Curtea a precizat că interesul public lezat prin săvârşirea faptei este reprezentat de interesul general al societăţii ca persoanele care deţin funcţii publice să ia, în îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu, decizii imparţiale şi legitime. Astfel, îndeplinirea de către persoana care deţine o funcţie publică a atribuţiilor sale fără obiectivitate şi fără respectarea principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public are ca efect direct prejudicierea interesului public, afectând încrederea cetăţenilor în instituţiile statului, fără a fi necesară specificarea în textul incriminator că fapta constituie infracţiune numai dacă interesele publice au fost lezate. 20. Neintervenind elemente noi, de natură să reconsidere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin-Bogdan Proca în Dosarul nr. 6.110/205/2018 al Judecătoriei Câmpulung şi constată că dispoziţiile art. 301 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagmele „funcţionarului public“ şi „s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv“, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Câmpulung şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
