Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 590  din 31 octombrie 2024  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (5) lit. a) din Codul penal     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 590 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (5) lit. a) din Codul penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 561 din 18 iunie 2025

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (5) lit. a) din Codul penal cu referire la art. 64 lit. k) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, excepţie ridicată, din oficiu, în Dosarul nr. 319/285/2020 al Judecătoriei Rădăuţi şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.148D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. În acest sens se arată că reglementarea, în cuprinsul actualului Cod penal, a soluţiei juridice a înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii şi în cazul persoanelor condamnate pentru fapte pentru care legea penală nu prevede pedeapsa închisorii - spre deosebire de soluţia din Codul penal din 1969, care prevedea această posibilitate doar în ipoteza în care infracţiunea comisă putea fi sancţionată cu pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii - constituie opţiunea legiuitorului şi că durata pedepsei închisorii dispusă în această situaţie este previzibilă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii. Se observă că în prezenta cauză instanţa a reţinut că persoana condamnată nu a executat, ulterior pronunţării hotărârii de condamnare, muncă neremunerată în folosul comunităţii. Se mai susţine că dispoziţiile legale criticate trebuie coroborate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 9 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 319/285/2020, Judecătoria Rădăuţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (5) lit. a) din Codul penal cu referire la art. 64 lit. k) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, excepţie ridicată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei sesizări a Serviciului de probaţiune Suceava referitoare la înlocuirea, în privinţa persoanei condamnate în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie, a pedepsei amenzii, individualizată prin zile-muncă neremunerate în folosul comunităţii, cu pedeapsa închisorii.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că sintagma „instanţa înlocuieşte zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunităţii cu un număr corespunzător de zile cu închisoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 64 alin. (5) lit. a) din Codul penal este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât determină înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii şi în cazul persoanelor condamnate pentru fapte pentru care legea penală nu prevede pedeapsa închisorii. Se arată că în ipoteza anterior menţionată se află şi persoana condamnată în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie, în privinţa căreia se solicită înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în condiţiile în care în sarcina acesteia a fost reţinută infracţiunea prevăzută la art. 64 lit. k) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, infracţiune pentru care norma anterior menţionată nu prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii.
    6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se precizează în acest sens că, în vechea reglementare, înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii era posibilă numai la infracţiunile în cazul cărora pedeapsa amenzii era prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii, nu şi în situaţiile în care amenda era prevăzută singură, şi numai dacă instanţa aplica amenda nu ca efect al circumstanţelor atenuante, ci optând pentru această pedeapsă alternativă.
    8. Se arată, de asemenea, că, prin actuala reglementare, legiuitorul a avut în vedere reglementarea muncii în folosul comunităţii ca o formă substitutivă de executare a pedepsei amenzii în cazul persoanelor de bună-credinţă insolvabile, care consimt la această formă de executare, precum şi că raţiunea acestei soluţii juridice decurge din interpretarea istorică şi logică a dispoziţiilor legale criticate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 64 alin. (5) lit. a) din Codul penal cu referire la art. 64 lit. k) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2008. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine însă că sunt criticate, în realitate, dispoziţiile art. 64 alin. (5) lit. a) din Codul penal, care au următorul cuprins:

    "(5) Instanţa înlocuieşte zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunităţii cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, dacă:
    a) persoana condamnată nu execută obligaţia de muncă în folosul comunităţii în condiţiile stabilite de instanţă;."
    12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (1) şi (12) referitoare la libertatea individuală şi la principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că secţiunea a 3-a, intitulată Amenda, a capitolului II - Pedepsele principale al titlului III - Pedepsele al părţii generale a Codului penal reglementează, la art. 61, stabilirea amenzii, iar la art. 62 ipoteza amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii, prevăzând, la art. 63 şi 64, două soluţii legislative distincte pentru situaţia în care persoana condamnată la pedeapsa amenzii nu execută această pedeapsă. Astfel, prevederile art. 63 din Codul penal reglementează ipoteza neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, situaţie în care pedeapsa amenzii se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii, conform regulilor stabilite prin norma penală anterior menţionată, iar dispoziţiile art. 64 din Codul penal reglementează ipoteza în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate.
    14. Prin urmare, înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii neexecutate cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii este o măsură care poate fi dispusă, conform art. 64 din Codul penal, cu titlu de excepţie, atunci când persoana condamnată nu poate executa pedeapsa amenzii, în tot sau în parte. Prin urmare, executarea pedepsei amenzii reprezintă regula, iar înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii neexecutate cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii constituie excepţia, prevăzută de legiuitor pentru situaţia în care plata amenzii nu este posibilă din motive obiective, exterioare voinţei persoanei condamnate.
    15. Totodată, această formă de executare a pedepsei amenzii, cu caracter excepţional, reglementată la art. 64 din Codul penal pentru ipoteza neexecutării amenzii din motive care nu sunt imputabile persoanei condamnate, constituie un beneficiu prevăzut de legiuitor în favoarea acesteia, executarea muncii în folosul comunităţii având ca finalitate liberarea sa de obligaţia plăţii unei sume de bani (reprezentând amenda penală dispusă în sarcina sa) de care nu dispune şi, în consecinţă, evitarea formelor de executare silită prevăzute de lege.
    16. Aşadar, dispoziţiile art. 64 alin. (5) lit. a) din Codul penal prevăd ipoteza în care, deşi starea de sănătate îi permite persoanei condamnate să presteze muncă în folosul comunităţii şi aceasta şi-a exprimat acordul în acest sens, ea nu execută obligaţia anterior menţionată în condiţiile stabilite de instanţă drept beneficiu, potrivit celor mai sus menţionate.
    17. Din interpretarea gramaticală a normei juridice criticate rezultă că neexecutarea muncii în folosul comunităţii poate consta fie într-o neexecutare totală a acestei obligaţii, fie într-o neexecutare parţială a acesteia, fie în executarea sa în condiţii diferite de cele dispuse de instanţa de judecată prin hotărârea pronunţată.
    18. Însă, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 64 din Codul penal rezultă că în oricare dintre cazurile anterior enumerate, neexecutarea de către persoana condamnată a obligaţiei de a presta muncă în folosul comunităţii poate avea drept temei fie intervenirea unei cauze obiective, care face imposibilă executarea (de principiu, o cauză de sănătate atestată medical), ulterior dispunerii acestei forme subsidiare de executare a pedepsei amenzii, fie reaua-credinţă a persoanei condamnate în executarea muncii în folosul comunităţii în condiţiile stabilite de instanţa de executare.
    19. Referitor la cea dintâi ipoteză anterior menţionată, aceasta poate fi adusă la cunoştinţa instanţei de executare pe calea contestaţiei la executare, ce poate fi formulată conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua din Codul de procedură penală.
    20. În ceea ce priveşte cea de-a doua ipoteză enunţată, aceasta este similară celei prevăzute la art. 63 din Codul penal, cele două având în comun reaua-credinţă a persoanei condamnate în executarea unei obligaţii dispuse în sarcina sa, respectiv a obligaţiei de a presta muncă în folosul comunităţii [în cazul prevăzut la art. 64 alin. (5) lit. a) din Codul penal] - care derivă, potrivit art. 64 alin. (1) din Codul penal, din imposibilitatea neimputabilă persoanei condamnate de plată a amenzii penale - şi, respectiv, a obligaţiei de plată a amenzii penale (în cazul prevăzut la art. 63 din Codul penal).
    21. Acesta este motivul pentru care legiuitorul a reglementat, pentru ambele ipoteze anterior menţionate, soluţia înlocuirii obligaţiei neexecutate de către persoana condamnată cu pedeapsa închisorii. Măsura astfel dispusă nu are însă ca temei gradul de pericol social al infracţiunii comise, neaflându-se nici într-o legătură etiologică cu împrejurările şi circumstanţele comiterii acesteia, ci este determinată de neexecutarea culpabilă, de către persoana condamnată, a unei măsuri şi, respectiv, a unei pedepse mai uşoare.
    22. Pentru acest motiv, legiuitorul nu a condiţionat dispunerea pedepsei închisorii, conform art. 64 alin. (5) lit. a) din Codul penal, de prevederea în norma de reglementare pentru infracţiunea comisă de persoana condamnată a pedepsei amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii.
    23. Având însă în vedere considerentele mai sus invocate, Curtea reţine că această soluţie legislativă este una clară, precisă şi previzibilă, rezultând în mod direct din interpretarea dispoziţiilor art. 64 din Codul penal, nefiind de natură să încalce principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei, astfel cum acesta este reglementat la art. 21 alin. (12) din Constituţie.
    24. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (1), Curtea reţine că libertatea individuală nu este absolută, exerciţiul acesteia putând fi restrâns prin lege, atunci când o astfel de restrângere este proporţională cu interesul public care o generează. Pentru acest motiv, Curtea urmează a efectua „testul de proporţionalitate“ stabilit în jurisprudenţa sa, pentru a determina dacă restrângerea libertăţii individuale prevăzută prin dispoziţiile art. 64 alin. (5) lit. a) din Codul penal este proporţională cu scopul avut în vedere de legiuitor cu prilejul reglementării soluţiei legislative criticate. În acest sens Curtea reţine că scopul reglementării are un caracter legitim, acesta constând în asigurarea executării pedepselor penale într-o manieră corectă şi echitabilă. De asemenea, soluţia legislativă este adecvată scopului anterior menţionat, înlocuirea zilelor-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunităţii cu un număr corespunzător de zile cu închisoare fiind de natură a determina realizarea acestuia. Totodată, soluţia legislativă criticată este necesară, având în vedere caracterul imperativ al executării pedepselor penale dispuse prin hotărâri judecătoreşti de condamnare, care obligă la înlocuirea zilelor-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunităţii cu pedeapsa închisorii. Nu în ultimul rând, Curtea reţine că dispoziţiile art. 64 alin. (5) lit. a) din Codul penal asigură un just echilibru între interesul public, constând în punerea în executare a pedepselor penale, şi cel privat, al persoanei condamnate, care, în cazul neexecutării zilelor-amendă dispuse în privinţa sa prin hotărârea judecătorească de condamnare, va executa un număr egal de zile cu închisoare.
    25. Curtea reţine că, într-adevăr, art. 63^1 din Codul penal din 1969 prevedea că, dacă cel condamnat se sustrage cu reacredinţă de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, ţinând seama de partea din amendă care a fost achitată, condiţionând, aşadar, posibilitatea înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii de prevederea, pentru fapta săvârşită, a celor două pedepse în mod alternativ, însă soluţia legislativă anterior menţionată era aplicabilă, astfel cum rezultă din textul său, în situaţia neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, soluţie legislativă care a fost preluată, astfel cum am arătat mai sus, la art. 63 din Codul penal.
    26. Mai mult, aceste soluţii legislative constituie opţiunea legiuitorului potrivit politicii sale penale, dispoziţiile art. 64 alin. (5) lit. a) din Codul penal fiind reglementate conform atribuţiei sale constituţionale şi în marja de apreciere prevăzute la art. 61 alin. (1) din Constituţie.
    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Judecătoria Rădăuţi, din oficiu, în Dosarul nr. 319/285/2020 şi constată că dispoziţiile art. 64 alin. (5) lit. a) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Rădăuţi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Teodora Pop


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016