Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

$Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 588 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 22 alin. (1), ale art. 23, 24, 27 şi 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor$

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 588 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 22 alin. (1), ale art. 23, 24, 27 şi 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 461 din 19 mai 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora   │-                 │
│Pop                │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 22 alin. (1), ale art. 23, 24, 27 şi 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicată de Nicodim Eugen Lupea în Dosarul nr. 395/64/2020 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.905D/2020.
    2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prezent personal. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia.
    4. Cu titlu preliminar, autorul excepţiei de neconstituţionalitate depune la dosarul cauzei documente scrise, în 3 exemplare.
    5. În continuare, acesta învederează faptul că nu are pregătire juridică, a formulat o cerere pentru asigurarea asistenţei juridice în faţa Curţii Constituţionale, dar persoana pe care a mandatat-o să îl reprezinte în faţa instanţei de contencios constituţional lipseşte din ţară.
    6. De asemenea, autorul excepţiei arată că Legea nr. 211/2004 transpune în legislaţia naţională Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, susţinând că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, aspect ce determină aplicarea prevederilor directivei anterior menţionate.
    7. Cu privire la prevederile legale criticate se arată că acestea nu transpun în mod corect dispoziţiile Directivei 2012/29/UE, precitată, motiv pentru care încalcă art. 20, 21 şi 140 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens se arată că textele criticate limitează accesul la obţinerea de compensaţii a persoanelor îndreptăţite, ca urmare a reglementării prin legea criticată a unor condiţii excesive, prin dispoziţii legale neclare şi ambigue. Se susţine că, în aceste condiţii, victimele prevăzute de Legea nr. 211/2004 sunt în situaţia de a nu înţelege care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a obţine despăgubirile reglementate prin legea anterior menţionată, fiindu-le, astfel, încălcat accesul liber la justiţie.
    8. Se mai susţine că, aşa fiind, interpretarea dispoziţiilor legale criticate devine una arbitrară. Autorul precizează că a fost dat afară dintr-o sală de judecată când a spus că este creştin.
    9. Se mai arată că, de 20 de ani, puterea legislativă a neglijat să elaboreze normele de aplicare a Legii nr. 211/2004, aspect care presupune o vătămare secundară şi repetată a victimelor infracţiunilor.
    10. Se mai susţine că, distinct de ambiguitatea condiţiilor de acces la despăgubiri, victimele nu beneficiază de asistenţă juridică gratuită, acesta constituind un alt aspect de natură să încalce accesul liber la justiţie.
    11. Se susţine, totodată, că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, creând o discriminare indirectă prin faptul că nu fac distincţie între categoriile de victime.
    12. Se arată, de asemenea, că textele legale criticate încalcă principiul proporţionalităţii şi, prin urmare, dispoziţiile constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, prin impunerea unor condiţii nejustificat de împovărătoare, aşadar, disproporţionate, pentru obţinerea despăgubirilor; se susţine că, în aceste condiţii, victimele sunt descurajate să obţină despăgubiri din cauza complexităţii procedurilor.
    13. Se susţine, totodată, că se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, textele legale criticate fiind lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, neoferind victimelor o bază clară pentru a acţiona.
    14. Nu în ultimul rând, se arată că din cuprinsul Legii nr. 211/2004 lipsesc sancţiunile ce pot fi dispuse în privinţa funcţionarilor publici, din toate categoriile (angajaţi ai poliţiei, judecători, procurori etc.), implicaţi în acordarea asistenţei victimelor infracţiunilor.
    15. De asemenea, este invocată excepţia nelegalităţii constituirii Curţii Constituţionale în cadrul unei unităţi militare/baze militare/cazărmi militare, întrucât autorul susţine că a fost întâmpinat de militari, la intrarea în instituţie, în condiţiile în care Curtea Constituţională este o instanţă civilă. Întreabă ce caută poliţia militară în cadrul unei instituţii civile, care garantează respectarea Constituţiei.
    16. Totodată, este invocată nelegala compunere a Plenului Curţii Constituţionale, care este o instanţă civilă, raportată la faptul că instanţele din Malta şi din Franţa au refuzat extrădarea prinţului Paul, având în vedere că nişte înalţi magistraţi nu au putut face dovada jurământului depus. Solicită să se depună la dosarul cauzei dovada faptului că judecătorii Curţii Constituţionale au depus jurământul de credinţă în şedinţă solemnă, conform procedurii.
    17. Precizează că a depus la dosarul cauzei un ghid practic pentru profesioniştii din domeniul justiţiei, elaborat de Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), cu titlul „Drepturile victimelor infracţiunilor la reabilitare şi compensare“.
    18. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, având în vedere că se critică, pe de o parte, forma pretins eliptică a dispoziţiilor legale criticate, iar, pe de altă parte, pentru că se solicită Curţii Constituţionale să se subroge în atribuţiile legiuitorului pentru a completa dispoziţiile legale criticate în sensul celor arătate de autorul excepţiei. Se mai susţine că excepţiile de neconstituţionalitate sunt inadmisibile şi pentru faptul că acestea sunt motivate doar într-o manieră formală. În acest sens se arată că textele de referinţă indicate de autorul excepţiei sunt unele generale.
    19. Referitor la excepţiile de nelegalitate invocate se arată că acestea trebuie respinse, ca inadmisibile, având în vedere că nu au legătură cu soluţionarea fondului cauzei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    20. Prin Încheierea din 21 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 395/64/2020, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 22 alin. (1), ale art. 23, 24, 27 şi 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicată de Nicodim Eugen Lupea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate de autorul excepţiei împotriva unei hotărâri pronunţate de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni din cadrul Tribunalului Braşov.
    21. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât nu prevăd dreptul tuturor persoanelor vătămate prin comiterea de infracţiuni de a beneficia de compensaţia financiară reglementată prin Legea nr. 211/2004. Se susţine, de asemenea, că textele criticate contravin prevederilor Directivei 2012/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, creând discriminări între victimele infracţiunilor, întrucât unora dintre victimele titulare ale drepturilor prevăzute prin Legea nr. 211/2004 le sunt acordate compensaţii potrivit unor proceduri simplificate şi rapide, la care uneori nu pot fi prezente din cauza costurilor deplasărilor. Se mai susţine că Tribunalul Braşov nu a constituit de peste 15 ani această comisie, fiind formulate, cu privire la acest aspect, de către justiţiabili, plângeri la Consiliul Superior al Magistraturii. Autorul arată, de asemenea, că, la data invocării excepţiei, avea aproximativ 10 dosare înregistrate pe numele său la Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni din cadrul Tribunalului Braşov, dosare care însă nu apar pe portalul instanţelor de judecată, motiv pentru care acelaşi autor apreciază procedura de soluţionare a acestora ca fiind secretă; arată, totodată, că, în ipoteza reprezentării sau a asistării sale de către un avocat în cadrul procedurii reglementate prin Legea nr. 211/2004, sumele de bani obţinute s-ar fi împărţit între el şi acesta din urmă, potrivit contractului de asistenţă avocaţială. Se apreciază faptul că nici alte tribunale nu au constituit comisii pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni, conform dispoziţiilor Legii nr. 211/2004.
    22. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că textele criticate nu produc discriminare între posibilele victime ale unor infracţiuni şi că toţi cetăţenii aflaţi în ipotezele normelor criticate au aceleaşi drepturi şi obligaţii. Se arată, totodată, că instituirea unor cerinţe de acordare a unor compensaţii financiare potrivit unor proceduri clar reglementate de actul normativ criticat nu îngrădeşte accesul liber la justiţie şi că orice persoană aflată în situaţia prevăzută de lege, victimă a unei infracţiuni de violenţă, se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Se mai susţine că dreptul la apărare al victimei în procesul penal ori în cel de contencios administrativ şi fiscal este garantat, aceasta putând fi asistată de un avocat, ales sau numit din oficiu. Se susţine, de asemenea, că dreptul de proprietate privată al părţilor nu este afectat prin introducerea prin lege a unor cerinţe şi proceduri de acordare a compensaţiilor financiare. Totodată, se observă că dispoziţiile legale criticate nu reglementează atribuţii ale Avocatului Poporului, motiv pentru care prevederile art. 59 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză. Se mai menţionează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, şi că cererile de acordare a compensaţiilor reglementate prin textele criticate se soluţionează de comisiile pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni, care judecă în complet format din doi judecători, iar hotărârea poate fi atacată la curtea de apel, procedură ce asigură, aşadar, dublul grad de jurisdicţie.
    23. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 22 alin. (1), ale art. 23, 24, 27 şi 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004, care au următorul cuprins:
    - Art. 21 alin. (1) şi (2):
    "(1) Compensaţia financiară se acordă, la cerere, în condiţiile prezentului capitol, următoarelor categorii de victime:
    a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor şi omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi agresiune sexuală, prevăzute la art. 218 - 220 din Codul penal, o infracţiune de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute la art. 210 şi 211 din Codul penal, o infracţiune de terorism, precum şi orice altă infracţiune intenţionată comisă cu violenţă;
    b) soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor prevăzute la alin. (1).
(2) Compensaţia financiară se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României şi victima este:
    a) cetăţean român;
    b) cetăţean străin ori apatrid care locuieşte legal în România;
    c) cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracţiunii; sau
    d) cetăţean străin sau apatrid cu reşedinţa pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracţiunii."

    – Art. 22 alin. (1):
    "Compensaţia financiară nu se acordă dacă:
    a) se stabileşte că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală ori că fapta a fost săvârşită în stare de legitimă apărare împotriva atacului victimei în condiţiile art. 44 din Codul penal;
    b) victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracţional organizat;
    c) victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 21 alin. (1);
    d) instanţa reţine în favoarea făptuitorului circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor legitimei apărări împotriva atacului victimei, prevăzută la art. 73 lit. a) din Codul penal, sau circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută la art. 73 lit. b) din Codul penal."

    – Art. 23:
    "(1) Compensaţia financiară se acordă victimei numai dacă aceasta a sesizat organele de urmărire penală în termen de 60 de zile de la data săvârşirii infracţiunii.
(2) În cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b), termenul de 60 de zile se calculează de la data la care victima a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii.
(3) Dacă victima s-a aflat în imposibilitatea, fizică sau psihică, de a sesiza organele de urmărire penală, termenul de 60 de zile se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate.
(4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia de a sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracţiunii. Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie poate sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracţiunii."

    – Art. 24:
    "(1) În cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensaţia financiară poate fi acordată victimei dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
    a) victima a formulat cererea de compensaţie financiară în termen de un an, după caz:
    1. de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanţa penală a pronunţat condamnarea sau achitarea în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b) - d) din Codul de procedură penală şi a acordat despăgubiri civile ori încetarea procesului penal în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. f) şi h) din Codul de procedură penală;
    2. de la data la care procurorul a dispus clasarea, în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b), c), d), f) şi h) din Codul de procedură penală;
    b) victima s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, cu excepţia cazului în care s-a dispus clasarea potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală;
    c) făptuitorul este insolvabil sau dispărut;
    d) victima nu a obţinut repararea integrală a prejudiciului suferit de la o societate de asigurare.
(2) Dacă victima s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea de compensaţie financiară, termenul de un an prevăzut la alin. (1) lit. a) se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate.
(3) În cazul în care instanţa a dispus disjungerea acţiunii civile de acţiunea penală, termenul de un an prevăzut la alin. (1) lit. a) curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost admisă acţiunea civilă.
(4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia prevăzută la alin. (1) lit. b)."

    – Art. 27:
    "(1) Compensaţia financiară se acordă victimei pentru următoarele categorii de prejudicii suferite de aceasta prin săvârşirea infracţiunii:
    a) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a):
    1. cheltuielile de spitalizare şi alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimă;
    2. prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin săvârşirea infracţiunii;
    3. câştigurile de care victima este lipsită de pe urma săvârşirii infracţiunii;
    b) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b):
    1. cheltuielile de înmormântare;
    2. întreţinerea de care victima este lipsită din cauza săvârşirii infracţiunii.
(2) Compensaţia financiară pentru prejudiciile materiale prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. 2 se acordă în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază minime brute pe ţară stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de compensaţie financiară.
(3) Sumele de bani plătite de făptuitor cu titlu de despăgubiri civile şi indemnizaţia obţinută de victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin săvârşirea infracţiunii se scad din cuantumul compensaţiei financiare acordate de stat victimei."

    – Art. 31:
    "(1) Cererea de compensaţie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din compensaţia financiară se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea victimei.
(2) Participarea procurorului este obligatorie.
(3) În vederea soluţionării cererii, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor în complet format din doi judecători poate să audieze persoane, să solicite documente şi să administreze orice alte probe pe care le consideră utile pentru soluţionarea cererii.
(4) Soluţionând cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor în complet format din doi judecători poate pronunţa, prin hotărâre, una dintre următoarele soluţii:
    a) admite cererea şi stabileşte cuantumul compensaţiei financiare sau, după caz, al avansului din aceasta;
    b) respinge cererea dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru acordarea compensaţiei financiare sau, după caz, a avansului din aceasta.
(5) Hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta se comunică victimei.
(6) Hotărârea poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare."

    27. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 23 - Libertatea individuală, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 42 - Interzicerea muncii forţate, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 58 referitoare la numirea şi rolul Avocatului Poporului, ale art. 59 privind exercitarea atribuţiilor Avocatului Poporului, ale art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, ale art. 131 - Rolul Ministerului Public.
    28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia nu formulează reale critici de neconstituţionalitate, ci exprimă nemulţumiri referitoare la modalitatea de aplicare a dispoziţiilor legale criticate de către instanţele judecătoreşti şi, în mod special, de către Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni din cadrul Tribunalului Braşov. Astfel, autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt aplicate discriminatoriu, întrucât nu toate victimele infracţiunilor care sunt titulare ale dreptului de a obţine compensaţii financiare pot fi prezente în cadrul procedurilor reglementate prin Legea nr. 211/2004, precum şi lipsa celerităţii în soluţionarea cauzelor de către comisia anterior menţionată.
    29. Or, aspectele mai sus invocate constituie chestiuni de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale criticate, atribuţie ce aparţine exclusiv organelor judiciare, excedând competenţei Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“.
    30. Pentru aceste motive, prezenta excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 22 alin. (1), ale art. 23, 24, 27 şi 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicată de Nicodim Eugen Lupea în Dosarul nr. 395/64/2020 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Teodora Pop

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 588 din 31 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"