Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 585 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 alin. (4) teza finală, cu referire la sintagma

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 585 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 alin. (4) teza finală, cu referire la sintagma "în prezenţa apărătorului [...] din oficiu", precum şi ale art. 404 alin. (7), cu referire la sintagma "pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică", din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 138 din 23 februarie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Nelu Bocancia      │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 29.783/325/2019 al Tribunalului Timiş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 985D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că dispoziţiile criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia penală nr. 139/CONT din 28 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 29.783/325/2019, Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Vasile Nistor într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de acesta împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 alin. (4) teza finală, cu referire la sintagma „în prezenţa apărătorului [...] din oficiu“, din Codul de procedură penală, se susţine că acestea sunt neconstituţionale dacă se interpretează că prezenţa apărătorului din oficiu alături de deţinut la locul de detenţie nu este obligatorie. Totodată, se susţine că dispoziţiile criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, nefiind corelate cu dispoziţiile art. 90 şi 91 din Codul de procedură penală. Arată că, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instanţa de judecată are obligaţia pozitivă de a asigura deţinutului o apărare efectivă. Or, asigurarea unui avocat din oficiu nu presupune doar prezenţa acestuia în faţa instanţei, ci şi obligaţia instanţei de a verifica dacă acesta a luat legătura cu deţinutul şi dacă are posibilitatea să asigure o apărare eficientă.
    6. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 404 alin. (7), cu privire la sintagma „pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică“, din Codul de procedură penală, autorul susţine că dispoziţiile criticate constituie norma generală care ar trebui să se aplice inclusiv încheierilor din camera preliminară, ceea ce ar presupune ca şi dispozitivul acestor hotărâri să cuprindă menţiunea „pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică“. Autorul excepţiei susţine că în cuprinsul dispoziţiilor procesual penale nu există referiri la menţiunea că pronunţarea s-a făcut în camera de consiliu, deşi această menţiune ar trebui să fie obligatorie în cazul încheierilor pronunţate în camera preliminară, sub acest aspect existând un vid legislativ.
    7. Tribunalul Timiş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 alin. (4) teza finală din Codul de procedură penală este întemeiată, câtă vreme dispoziţiile criticate nu reglementează situaţia în care persoana încarcerată nu este prezentă în şedinţa de judecată, fiind audiată prin videoconferinţă, iar apărătorul se află la sediul instanţei. Susţine că imposibilitatea deţinutului de a lua legătura în mod direct cu apărătorul determină o apărare formală, neconfidenţială, care nu asigură respectarea dreptului la apărare. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 404 alin. (7) din Codul de procedură penală, apreciază că dispoziţiile criticate au legătură cu soluţionarea cauzei, dar, prin raportare la susţinerile autorului, acestea nu sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 345-347 din Codul de procedură penală şi nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 364 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală. Deşi a fost sesizată de către instanţa de judecată (prin dispozitivul deciziei de sesizare) doar cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală, Curtea se va pronunţa şi cu privire la art. 404 alin. (7) din Codul de procedură penală, dar cu care nu a fost sesizată, având în vedere că instanţa judecătorească, dintr-o posibilă eroare materială, nu a sesizat instanţa constituţională, prin dispozitiv, cu soluţionarea acesteia, cu toate că în considerentele actului de sesizare a stabilit legătura acestora cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Totodată, în raport cu motivele de neconstituţionalitate formulate de autor prin notele scrise, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 364 alin. (4) teza finală, cu referire la sintagma „în prezenţa apărătorului [...] din oficiu“, precum şi ale art. 404 alin. (7), cu referire la sintagma „pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică“, din Codul de procedură penală. Textele de lege criticate au următorul conţinut:
    - Art. 364 alin. (4) teza finală:
    "(4) [...] În cazul în care inculpatul aflat în stare de deţinere a solicitat să fie judecat în lipsă, instanţa poate dispune, la cerere sau din oficiu, ca acesta să poată pună concluzii în cadrul dezbaterilor şi să i se dea cuvântul prin intermediul videoconferinţei, în prezenţa apărătorului ales sau din oficiu.;"

    – Art. 404 alin. (7):
    "(7) Dispozitivul trebuie să cuprindă menţiunea că hotărârea este supusă apelului, cu arătarea termenului în care acesta poate fi exercitat, indicarea datei în care hotărârea a fost pronunţată şi a faptului că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică."

    12. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, ale art. 16 alin. (1) referitor la principiul egalităţii în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, astfel cum acestea sunt interpretate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 alin. (2) privind stabilirea prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată şi ale art. 127 privind principiul publicităţii şedinţelor de judecată. Deşi nu se invocă în mod expres, din motivarea autorului reiese că acesta critică şi dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, din perspectiva calităţii legii.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea reţine că aceasta ridică o problemă de admisibilitate dintr-o dublă perspectivă, şi anume din punctul de vedere al legăturii dispoziţiilor art. 364 alin. (4) teza finală, cu referire la sintagma „în prezenţa apărătorului [...] din oficiu“, şi ale art. 404 alin. (7), cu referire la sintagma „pronunţarea sa făcut în şedinţă publică“, din Codul de procedură penală cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, precum şi din punctul de vedere al limitelor de competenţă a Curţii Constituţionale atunci când procedează la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate. În această situaţie, Curtea va analiza cu prioritate problema de admisibilitate expres consacrată de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respectiv lipsa legăturii dispoziţiilor legale criticate cu cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât, reţinerea acesteia constituie un motiv dirimant, cu efect peremptoriu în ceea ce priveşte analiza celorlalte condiţii de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, indiferent de natura acestora, precum şi în ceea ce priveşte analiza pe fond a excepţiei.
    14. Astfel, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară, în timp ce obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie normele procesual penale ce reglementează faza de judecată a procesului penal. În aceste condiţii, Curtea constată că dispoziţiile art. 364 alin. (4) teza finală, cu referire la sintagma „în prezenţa apărătorului [...] din oficiu“, şi ale art. 404 alin. (7), cu referire la sintagma „pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică“, din Codul de procedură penală, care reglementează cu privire la participarea inculpatului la judecată şi drepturile acestuia, precum şi conţinutul dispozitivului hotărârii prin care instanţa penală soluţionează fondul cauzei nu au legătură cu cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Curtea reţine că unul dintre elementele care configurează regimul specific al excepţiilor de neconstituţionalitate, condiţionând admisibilitatea acestora, este caracterul concret al controlului pe care Curtea îl realizează în această situaţie, raportat la cauza în care a fost ridicată excepţia. Legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Potrivit instanţei de contencios constituţional, incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20). Dacă autorul excepţiei nu are un interes real, personal în promovarea acesteia, posibila admitere a excepţiei nu schimbă cu nimic situaţia acestuia, ci priveşte numai drepturile altor persoane (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, paragraful 20). Or, în cazul excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 alin. (4) teza finală, cu referire la sintagma „în prezenţa apărătorului [...] din oficiu“, şi ale art. 404 alin. (7), cu referire la sintagma „pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică“, din Codul de procedură penală nu rezultă o asemenea legătură a textului de lege criticat cu cauza concretă în care excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, consecinţa fiind respingerea acesteia ca inadmisibilă, în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
    16. În subsidiar, cât priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Curtea reţine că există o problemă de admisibilitate prin raportare la limitele de competenţă a Curţii Constituţionale atunci când procedează la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate. În acest sens, Curtea observă că motivele de neconstituţionalitate privesc, pe de o parte, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 364 alin. (4) teza finală, cu referire la sintagma „în prezenţa apărătorului [...] din oficiu“, în sensul în care, pe tot parcursul judecăţii, inculpatul aflat în stare de deţinere şi care a solicitat să fie judecat în lipsă pune concluzii în cadrul dezbaterilor prin intermediul videoconferinţei, în prezenţa apărătorului din oficiu, aflat alături de deţinut, la locul de detenţie, iar, pe de altă parte, au în vedere omisiunea reglementării, în cuprinsul încheierilor pronunţate în camera preliminară, a sintagmei „pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică“, care se regăseşte în conţinutul art. 404 alin. (7) din Codul de procedură penală.
    17. Curtea reaminteşte însă că modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor criticate de către organele judiciare, la care face referire autorul excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestuia, nu poate constitui motiv de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
    18. Totodată, Curtea constată că soluţionarea aspectelor relevate de autor nu ţin de competenţa sa, întrucât implică un act de legiferare, care intră în competenţa Parlamentului. Aşadar, având în vedere art. 61 din Constituţie şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanţa constituţională nu poate modifica sau completa un text de lege, astfel că, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 alin. (4) teza finală, cu referire la sintagma „în prezenţa apărătorului [...] din oficiu“, şi ale art. 404 alin. (7), cu referire la sintagma „pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică“, din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
    19. Cât priveşte invocarea art. 1 alin. (5) din Constituţie prin pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea reţine că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa constituţională are competenţa de a se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor criticate prin raportare la dispoziţiile sau principiile consacrate de Legea fundamentală, iar nu de a corobora sau corela diverse acte normative ce fac parte din dreptul intern. Cu privire la raportarea de către autorul excepţiei a dispoziţiilor legale criticate la alte prevederi cuprinse în aceeaşi lege sau într-o altă lege, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele, aspect ce conduce, din această perspectivă, la inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 140 din 27 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 28 iulie 2025, paragraful 37, Decizia nr. 266 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 6 august 2020, paragraful 18, Decizia nr. 277 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 23 iunie 2015, paragraful 20, Decizia nr. 409 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, paragraful 23, şi Decizia nr. 343 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013).
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 alin. (4) teza finală, cu referire la sintagma „în prezenţa apărătorului [...] din oficiu“, precum şi ale art. 404 alin. (7), cu referire la sintagma „pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică“, din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 29.783/325/2019 al Tribunalului Timiş – Secţia penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Nelu Bocancia

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 585 din 11 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"