Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 585/1/2017 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.570D/2017. 2. La apelul nominal răspunde partea Impresa Pizzarotti & C S.p.a. Italia - Sucursala Cluj, prin avocat Carmen Szabo, în substituirea avocatului Iuliana Luiza Buduşan, cu delegaţii de împuternicire şi de substituire depuse la dosar. De asemenea răspunde partea Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin consilier juridic Raluca Knihinschi, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii Impresa Pizzarotti & C S.p.a. Italia - Sucursala Cluj, care solicită admiterea acesteia, în măsura în care se interpretează că prevederile art. 493 alin. (6) se aplică în mod independent de prevederile art. 490 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Se arată că prevederile art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate şi încalcă în acest mod dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie, deoarece nu prevăd în mod expres că este necesar acordul recurentului, respectiv al intimatului, pentru pronunţarea pe fond asupra recursului, în cadrul completului de filtru, fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă. Se mai arată că lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat rezidă şi în faptul că nu există criterii clare pentru a se stabili dacă problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau dacă face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În acest mod este creat un tratament discriminatoriu între justiţiabili, dat fiind faptul că în acest mod se ajunge la proceduri diferite de soluţionare a recursurilor. 4. Partea Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin consilier juridic, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015. Se mai arată că prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la apărare sau principiul contradictorialităţii. 5. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, putând fi limitat, prin anumite condiţii de formă şi de fond, fără a fi afectată însăşi substanţa dreptului. Se mai arată că limitările aduse acestui drept trebuie să urmărească un scop legitim şi să existe un raport de proporţionalitate între acesta şi mijloacele folosite. De asemenea, în speţă sunt incidente şi cele statuate de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015. Mai mult, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu sunt încălcate printr-o procedură de filtrare a recursurilor, controlul fiind limitat numai la analiza problemelor de drept. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 7 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 585/1/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată din oficiu de instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 2.994 din 3 noiembrie 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu prilejul soluţionării unui recurs, în cadrul procedurii de filtrare a recursurilor, potrivit art. 493 din Codul de procedură civilă. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal arată că prevederile art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, în măsura în care acestea se interpretează în sensul că pronunţarea asupra fondului recursului fără citarea părţilor este posibilă şi atunci când recurentul şi intimatul nu şi-au dat acordul ca recursul, atunci când este admisibil în principiu, să fie soluţionat de către completul de filtru. Se mai arată că, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 839 din 8 decembrie 2015, prin soluţionarea pe fond a recursului fără citarea părţilor, acestea nu îşi pot realiza dreptul la apărare şi la dezbateri contradictorii, fiind încălcat astfel dreptul la un proces echitabil. 8. Totodată se arată că prevederile legale criticate nu condiţionează de acordul părţilor posibilitatea completului de a se pronunţa asupra fondului recursului fără citarea acestora. Chiar dacă, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională în considerentele deciziei precitate, prevederile art. 490 alin. (2) ultima teză din acelaşi act normativ prevăd necesitatea acordului recurentului şi intimatului privind soluţionarea recursului în completul de filtru, totuşi, conţinutul textului legal ce face obiectul excepţiei permite şi interpretarea conform căreia, dacă sunt îndeplinite cerinţele alineatului respectiv (caracterul admisibil al recursului, acordul tuturor membrilor completului, existenţa unei probleme de drept necontroversate sau o jurisprudenţă constantă a Înaltei Curţi), în toate cazurile recursul poate fi soluţionat pe fond, fără citarea părţilor. Ca urmare, în practică, aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă poate conduce la soluţii contradictorii, ceea ce determină Înalta Curte să aprecieze că textul de lege criticat nu respectă cerinţele privind claritatea, precizia şi previzibilitatea legii, fiind astfel încălcat şi principiul securităţii juridice. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 10. Guvernul apreciază, în principal, că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, având în vedere criticile formulate, care vizează interpretarea şi aplicarea normelor juridice criticate, de competenţa exclusivă a instanţelor de judecată. În subsidiar se consideră că excepţia este neîntemeiată, având în vedere că, în temeiul art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi, în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. Mai mult, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, drept modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege. De aceea, regula art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit căreia nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie, are ca semnificaţie faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social. De asemenea se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi folosirea căilor de atac. Se mai arată că dreptul de acces la justiţie nu conferă tuturor şi sine modo dreptul de acces la toate gradele de jurisdicţie, dar implică indubitabil dreptul la exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. 11. Cu referire la art. 493 din Codul de procedură civilă se mai arată că, potrivit doctrinei în materie, procedura de filtrare a recursurilor a fost introdusă ca un mijloc de degrevare a activităţii instanţei supreme, iar această procedură contribuie la o decongestionare a instanţei superioare şi la evitarea birocratizării activităţii judiciare, care ar afecta însuşi prestigiul justiţiei şi al democraţiei, această procedură fiind compatibilă cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Mai mult, cu referire la conformitatea procedurii de filtrare a recursului cu Convenţia europeană, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că art. 6 din Convenţie nu pretinde motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de control judiciar, întemeindu-se pe o dispoziţie legală specifică, respinge calea de atac ca lipsită de şanse de succes; în esenţă se arată că jurisprudenţa Curţii Europene este în sensul că un filtru de admisibilitate nu contravine dreptului la un proces echitabil, însă trebuie ca procedura de filtrare să fie stabilită potrivit unor norme legale precise, a căror aplicare să fie previzibilă pentru părţi. 12. De asemenea se arată că în doctrină au fost evidenţiate ca elemente semnificative ale procedurii de filtrare, valorizarea dreptului la apărare şi la contradictorialitate prin posibilitatea oferită părţilor de a-şi exprima punctele de vedere asupra soluţiei preconizate prin raportul întocmit asupra recursului, într-un termen rezonabil de 10 zile, precum şi celeritatea şi utilitatea rezolvării în fond a recursului, fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, când recursul este admisibil, când problema de drept evocată în recurs nu este una controversată sau când ea a fost rezolvată rectiliniu de instanţa supremă. Chiar dacă, în cazurile în discuţie, instanţa s-ar pronunţa asupra fondului recursului, procedura în faţa instanţei de recurs se desfăşoară cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare, părţile fiind îndreptăţite, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură civilă, să formuleze în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicarea acestuia, iar în conformitate cu art. 493 alin. (6) teza a II-a din acelaşi Cod, în soluţionarea recursului instanţa va ţine seama de punctele de vedere ale părţilor formulate potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol. Totodată, în doctrină s-a mai arătat că, pentru aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) din Cod, mai este necesară o condiţie, care nu a fost prevăzută din nou în cuprinsul art. 493 alin. (6), dar care rezultă fără niciun dubiu din art. 490 alin. (2) teza finală din acelaşi Cod, şi anume dacă recurentul sau intimatul sunt de acord ca recursul, admisibil în principiu, să fie soluţionat de către completul de filtru, acord care trebuie comunicat prin cererea de recurs sau răspunsul la întâmpinare, respectiv prin întâmpinare, de către intimat. Dispoziţiile art. 490 alin. (2) din acelaşi Cod constituie o modalitate prin care legiuitorul a încercat să asigure o mai mare celeritate în soluţionarea recursului, dar şi să evite cheltuieli suplimentare pentru părţi. 13. Se mai apreciază că soluţia legislativă criticată trebuie analizată şi în contextul regândirii căilor de atac prin noua reglementare procesual civilă de drept comun, care a adus o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte sistemul căilor de atac şi rolul recursului. 14. Se mai invocă şi cele statuate în acest sens prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 839 din 8 decembrie 2015. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, potrivit cărora: „(6) Dacă raportul apreciază că recursul este admisibil şi toţi membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul se poate pronunţa asupra fondului recursului, fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, care se comunică părţilor. În soluţionarea recursului instanţa va ţine seama de punctele de vedere ale părţilor formulate potrivit alin. (4).“ 18. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul securităţii juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în motivarea acesteia se arată că prevederile art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care pot fi interpretate în sensul că pronunţarea asupra fondului recursului se poate realiza fără citarea părţilor, inclusiv în cazul în care recurentul şi intimatul nu şi-au dat acordul ca recursul, atunci când este admisibil în principiu, să fie soluţionat de către completul de filtru. 20. În acelaşi timp se susţine că prevederile legale criticate pot fi interpretate şi în sensul invers, reţinut în decizia definitivă a Înaltei Curţi, împotriva căreia a fost formulată contestaţie în anulare în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, respectiv în sensul în care, dacă sunt îndeplinite condiţiile enumerate în art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă, recursul poate fi soluţionat pe fond, fără citarea părţilor, chiar dacă nu a existat acordul recurentului şi al intimatului, pentru judecarea de către completul de filtru. În acest sens se arată că textul legal ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu condiţionează de acordul părţilor posibilitatea completului de a se pronunţa asupra fondului recursului, fără citarea acestora. 21. Analizând excepţia de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul securităţii juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată. În acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, una din componentele principiului securităţii raporturilor juridice este reprezentată de calitatea legii, în sensul în care legea trebuie să fie suficient de precisă şi clară pentru a putea fi aplicată (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din data de 14 noiembrie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, Decizia nr. 196 din 4 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 22 aprilie 2013, sau Decizia nr. 447 din 20 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). 22. În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrariului. În plus nu poate fi considerată „lege“ decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta; apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragrafele 52 şi 55, sau Hotărârea din 5 aprilie 2016, pronunţată în Cauza Guţă Tudor Teodorescu împotriva României, paragraful 42). 23. Analizând prevederea legală supusă controlului de constituţionalitate prin raportare la exigenţele constituţionale şi convenţionale ale principiului securităţii juridice, referitoare la calitatea legii, Curtea reţine că aceasta dispune asupra posibilităţii completului de filtru de a se pronunţa asupra fondului recursului, fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă care se comunică acestora, atunci când sunt îndeplinite condiţiile enumerate de textul de lege criticat, şi anume: dacă raportul [întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din acelaşi Cod] apreciază că recursul este admisibil şi toţi membrii completului sunt de acord şi dacă problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin urmare, având în vedere conţinutul normativ explicit al textului de lege criticat, Curtea reţine că acesta este suficient de clar, precis şi previzibil pentru a putea fi aplicat, astfel încât nu poate fi reţinută o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 24. Aspectul de neconstituţionalitate evidenţiat în motivarea excepţiei se referă mai degrabă la o posibilă corelare a prevederilor legale criticate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, care dispun asupra obligaţiei recurentului şi a intimatului de a-şi exprima, în scris, odată cu depunerea cererii de recurs, a întâmpinării sau, respectiv, a răspunsului la întâmpinare, acordul/dezacordul ca recursul admisibil în principiu să fie soluţionat de completul de filtru. Cu alte cuvinte se solicită Curţii Constituţionale pronunţarea unei decizii prin care să se statueze, dacă, în cazul în care completul de filtru se pronunţă asupra recursului fără citarea părţilor, în condiţiile art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă, este obligatoriu să existe acordul intimatului şi al recurentului pentru soluţionarea recursului de către completul de filtru. 25. Prin urmare, problema care se pune în speţă este aceea a unei aplicări coroborate a prevederilor legale incidente procedurii de filtrare a recursurilor. În acest sens, Curtea reţine că, în acord cu principiul disponibilităţii, legiuitorul a acordat o importanţă deosebită exprimării acordului expres al părţilor asupra judecării recursului de către completul de filtru, atunci când a instituit, prin dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, obligativitatea depunerii acestui acord împreună cu cererea de recurs, a întâmpinării sau, respectiv, a răspunsului la întâmpinare. Ca atare, în mod corelativ, instanţa de judecată trebuie să ţină seama de acordul scris al părţilor în acest sens şi nu poate trece la soluţionarea pe fond a recursului, fără citarea părţilor, atunci când nu există acordul părţilor pentru soluţionarea potrivit procedurii reglementate prin textul de lege criticat. 26. Curtea reţine că, în acest caz în care nu există acordul părţilor pentru judecarea de către completul de filtru, fără citarea acestora, nu este asigurată o veritabilă contradictorialitate în cadrul procesului civil. Aşa cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 27, acordul părţilor ca judecata să se facă fără citarea lor, pe baza actelor depuse la dosar, inclusiv a punctelor formulate de acestea cu privire la raportul întocmit asupra recursului, dă expresia unei valorificări a principiului contradictorialităţii, asigurată, în acest caz (în care judecata se face fără citarea părţilor), prin comunicarea actelor de procedură ale părţilor şi a raportului, precum şi prin exprimarea acordului intimatului şi al recurentului în acest sens. 27. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza finală din acelaşi cod au caracterul unor dispoziţii generale, aplicabile întotdeauna în cadrul procedurii de filtrare a recursurilor, acestea completând condiţiile de care trebuie să ţină seama completul de filtru în cazul soluţionării pe fond a recursului, fără citarea părţilor. Astfel, în vederea respectării principiilor contradictorialităţii şi a disponibilităţii, pentru judecarea pe fond a recursului în cadrul completului de filtru, fără citarea părţilor, Curtea reţine că întotdeauna este necesar să existe acordul expres al părţilor în acest sens. Prin aplicarea coroborată a prevederilor art. 490 alin. (2) teza finală şi a prevederilor art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă, instanţa de judecată realizează o veritabilă operaţiune de interpretare, dând expresie competenţei sale constituţionale reglementate prin art. 126 alin. (1) din Constituţie. 28. Pentru toate aceste considerente nu sunt întemeiate nici susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la faptul că aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă poate conduce la soluţii contradictorii. În acest sens, fosta Comisie Europeană a Drepturilor Omului a decis că simplul fapt că o dispoziţie legislativă dă naştere unor probleme de interpretare nu semnifică nicicum caracterul ei vag şi imprecis care să o priveze de calitatea de „lege“, în sensul terminologiei utilizate în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia din 11 ianuarie 1994, pronunţată în Cauza X. S.A. împotriva Olandei). De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a admis că normele legale nu pot fi de o „previzibilitate absolută“, ceea ce ar conduce la o excesivă rigiditate şi la imposibilitatea de adaptare a cadrului legal la schimbările sociale; în acest sens s-a reţinut că normele legale pot conţine formulări mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practica judecătorească (Hotărârea din 6 februarie 2001, pronunţată în Cauza Tammer împotriva Estoniei, paragraful 37). 29. Pentru aceleaşi considerente, în cauză nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi a prevederilor art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. 30. De altfel, în sensul celor reţinute mai sus, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod explicit şi prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, anterior citată, paragrafele 25 şi 26, prin care a reţinut că, „(...) pe lângă aceste condiţii prevăzute expres de alin. (6) al art. 493 din Codul de procedură civilă, deşi nu mai este reluată de textul legal criticat, este obligatorie şi îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 490 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, potrivit căreia, prin actele de procedură depuse, recurentul şi, respectiv, intimatul trebuie să îşi dea acordul ca atunci când recursul este admisibil în principiu, acesta să fie soluţionat de către completul de filtru prevăzut de art. 493 din Codul de procedură civilă. În lipsa acestui acord, chiar în situaţia în care celelalte condiţii prevăzute de alin. (6) al art. 493 din Codul de procedură civilă sunt îndeplinite, recursul nu poate fi soluţionat pe fond de completul de filtru, fără citarea părţilor.“ Cele statuate în această decizie îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 31. În fine, Curtea mai reţine că problema de interpretare a textului de lege criticat rezultată din practica judiciară, la nivelul completurilor de filtru ale instanţei supreme, îşi poate găsi rezolvarea prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. Controlul de constituţionalitate vizează conţinutul normativ al normei juridice, astfel cum acesta este stabilit printr-o interpretare generală şi continuă la nivelul instanţelor judecătoreşti, neputând fi efectuat asupra conţinutului normei juridice rezultat din interpretările eronate şi izolate ale unor instanţe judecătoreşti. Prin urmare, competenţa Curţii Constituţionale este angajată atunci când există o practică judiciară divergentă şi continuă, fără a fi izolată, în care una dintre interpretările date normei în cauză este contrară exigenţelor Constituţiei. Cu alte cuvinte, criteriul fundamental pentru determinarea competenţei Curţii Constituţionale de a exercita controlul de constituţionalitate asupra unei interpretări a normei juridice este caracterul continuu al acestei interpretări, respectiv persistenţa sa în timp, în cadrul practicii judiciare, aşadar, existenţa unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanţelor. De aceea, Curtea Constituţională este abilitată să intervină atunci când este sesizată cu privire la existenţa unei practici unitare/neunitare de interpretare şi aplicare a legii de natură a încălca exigenţele Constituţiei, iar interpretările izolate, vădit eronate, nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, ci al controlului judecătoresc (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 20). 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 585/1/2017 al acestei instanţe şi constată că dispoziţiile art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 septembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
