Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, excepţie ridicată de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Alba, Comisia de Cercetare Administrativă, Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor şi de Horea Mihai Coteţ în Dosarul nr. 146/107/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.986D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate reliefează o omisiune de legiferare, în sensul acordării calităţii procesuale active în a sesiza instanţa de judecată în baza art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 9 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 146/107/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, excepţie ridicată de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Alba, Comisia de Cercetare Administrativă, Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor şi de Horea Mihai Coteţ într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe prin care s-a constatat lipsa de calitate procesuală activă a reclamanţilor. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în situaţia în care doar persoanele obligate la plata prejudiciului au dreptul de a contesta actul administrativ în faţa instanţei judecătoreşti, atât timp cât actul administrativ face referire şi produce consecinţe prin lezarea unor drepturi şi interese legitime ale persoanelor care au desfăşurat activităţile iniţiale de cercetare administrativă. Nu se poate susţine lipsa calităţii procesuale active a persoanelor care au desfăşurat activităţile iniţiale de cercetare administrativă anulate de organele de jurisdicţie superioare de a se adresa instanţei competente de contencios administrativ pentru a solicita examinarea legalităţii actului administrativ contestat. O astfel de limitare echivalează cu negarea accesului liber la justiţie consacrat la nivel constituţional. 6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate sunt în concordanţă cu Constituţia. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Astfel, Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 reglementează regimul răspunderii materiale a militarilor, iar potrivit acestui act normativ, în momentul în care se constată existenţa unui prejudiciu săvârşit de către un militar, comandantul sau şeful unităţii care a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată, efectuarea cercetării administrative, iar aceasta se face de către comisia de cercetare administrativă din unitatea în care s-a produs paguba sau de la eşaloanele superioare ori de organele de control specializate (art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998). În temeiul art. 25 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, obligarea la plata despăgubirilor pentru pagubele produse sau a contravalorii bunurilor şi serviciilor nedatorate, precum şi obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept se fac prin decizie de imputare, iar aceasta se emite de către comandantul sau şeful unităţii a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă şi constituie titlu executoriu. Persoana vizată de decizia de imputare poate face contestaţie împotriva acesteia, iar contestaţia este soluţionată de comandantul sau şeful care a emis decizia de imputare sau de o comisie de soluţionare a contestaţiei, numită de acesta, nefiind obligatoriu ca membrii comisiei să fi participat la efectuarea cercetării administrative. 9. Prevederea legală criticată, potrivit căreia doar persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 au posibilitatea de a se adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii, în situaţia în care consideră că au fost lezate într-un drept legitim, nu este de natură a îngrădi accesul liber la justiţie al altor persoane, având în vedere că acţiunile în justiţie pot fi promovate de persoanele interesate în condiţiile impuse de legislaţia în vigoare. În acest sens, sunt prevederile art. 51 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998. Pe de altă parte, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 acordă posibilitatea oricărei persoane vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, să se adreseze instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. 10. De asemenea, se arată că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu pun în discuţie posibila imixtiune din partea legiuitorului în procesul de realizare a justiţiei şi nici nesocotirea principiului separaţiei puterilor în stat, ci reprezintă o problemă de politică legislativă. 11. Cu toate acestea, în realitate, autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică o omisiune legislativă, aceea de a nu fi incluşi printre titularii dreptului de a se adresa instanţei judecătoreşti şi persoanele care au desfăşurat activităţile iniţiale de cercetare administrativă. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu are competenţa de a modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, care au următorul conţinut: „În situaţia în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.“ 15. Curtea observă că sintagma „după epuizarea acestor căi de atac“ din cuprinsul art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor a fost constatată ca fiind neconstituţională prin Decizia nr. 34 din 9 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 15 aprilie 2016. 16. În opinia autorilor excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei puterilor în stat şi alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (4) privind accesul liber la justiţie. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 se aplică militarilor, răspunderea materială fiind angajată, în condiţiile ordonanţei, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, provocate de militari din vina acestora şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei. Or, în cauză, excepţia de neconstituţionalitate a fost formulată de persoane ce au calitatea de poliţist care, potrivit art. 63 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, răspund pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii, potrivit legislaţiei aplicabile personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne. Astfel, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 prevede că poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului. 18. În aceste condiţii, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu sunt aplicabile în cauza de faţă, neavând legătură cu soluţionarea ei, având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, excepţie ridicată de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Alba, Comisia de Cercetare Administrativă, Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor şi de Horea Mihai Coteţ în Dosarul nr. 146/107/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
