Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 579 din 6 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 579 din 6 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 190 din 12 martie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Alina Oprişan      │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal, excepţie ridicată de Ciprian Valentin Gyapjas în Dosarul nr. 1.660/177/2020 al Judecătoriei Aleşd şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.931D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că cerinţele autorului privesc modul de aplicare şi interpretare a textului criticat. În subsidiar, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii, respectiv Decizia nr. 326 din 9 iulie 2024 şi Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 2025.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 15 septembrie 2021 pronunţată în Dosarul nr. 1.660/177/2020, Judecătoria Aleşd a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Ciprian Valentin Gyapjas cu ocazia soluţionării cauzei penale în care autorul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. (1) din Codul penal.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că expirarea termenului de supraveghere marchează executarea pedepsei stabilite. În sarcina autorului excepţiei s-a dispus pedeapsa cu 8 luni închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de doi ani, termen în interiorul căruia autorul a săvârşit o nouă infracţiune. Pentru acest motiv, instanţa a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei, după epuizarea termenului de supraveghere. Având în vedere acestea, autorul menţionează că prin anularea beneficiului amânării aplicării pedepsei după expirarea termenului de supraveghere se aduce atingere gravă dreptului justiţiabilului de a nu fi pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă. Astfel, solicită să se statueze imposibilitatea revocării amânării aplicării pedepsei, în măsura în care la momentul pronunţării acestei revocări pedeapsa este executată sau considerată ca executată.
    6. Judecătoria Aleşd apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii, dar şi la Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată prin raportare la criticile formulate, menţionând că, pentru revocare, cauza trebuie să fi intervenit şi să fi fost descoperită în interiorul termenului de supraveghere, chiar dacă hotărârea de condamnare intervine ulterior împlinirii termenului. Această opţiune a legiuitorului este firească, acesta neputând ignora noua infracţiune, săvârşită şi descoperită în interiorul termenului de supraveghere, doar pentru motivul că, până la data pronunţării hotărârii de condamnare cu privire la aceasta din urmă, se împlinise termenul de supraveghere. Prin urmare, durata necesară desfăşurării procesului penal cu privire la noua infracţiune nu poate profita tocmai inculpatului, care a dovedit în mod repetat o atitudine dăunătoare ordinii juridice şi care s-a arătat nevrednic de încrederea care i-a fost acordată iniţial.
    9. Apreciază că norma criticată este formulată într-un mod clar, precis şi previzibil, respectând toate exigenţele privind calitatea legii. Aceasta se conformează principiului egalităţii în drepturi, nu afectează sub nicio formă dreptul la un proces echitabil, nu contravine dreptului la libertate şi siguranţă şi nu încalcă principiul ne bis in idem.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile constituţionale şi convenţionale, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Codul penal, cu următorul conţinut: „Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârşit o nouă infracţiune, cu intenţie sau intenţie depăşită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunţat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării şi pedeapsa pentru noua infracţiune se calculează conform dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni.“
    13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, în art. 16 - Egalitatea în drepturi, în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este interpretat în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma exigenţelor art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi în art. 23 alin. (1) referitor la inviolabilitatea libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei. De asemenea, prin prisma art. 148 din Constituţie, sunt invocate şi prevederile art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi infracţiune.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul criticat a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, instanţa constituţională pronunţându-se în sensul respingerii excepţiilor de neconstituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 7 mai 2019, Decizia nr. 306 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1130 din 24 noiembrie 2020, sau Decizia nr. 326 din 9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 999 din 4 octombrie 2024.
    15. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că soluţia juridică supusă criticii reprezintă manifestarea opţiunii legiuitorului, în conformitate cu politica sa penală, fiind reglementată potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, în limitele marjei de apreciere conferite de acest text constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2019, precitată, paragraful 26). Aşadar, substanţa dispoziţiei legislative criticate reflectă, în mod direct, prerogativa constituţională a legiuitorului, cu respectarea principiului legalităţii şi a drepturilor fundamentale.
    16. În prezenta speţă, în cazul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa a pronunţat o nouă condamnare pentru săvârşirea unei alte infracţiuni, după epuizarea termenului de supraveghere aferent amânării aplicării pedepsei. Practic, autorul excepţiei apreciază că este pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă şi solicită ca, în situaţia comiterii unei noi infracţiuni, cu intenţie sau intenţie depăşită, descoperită pe durata termenului de supraveghere, să nu fie incidentă regula concursului de infracţiuni, iar prima pedeapsă să fie considerată ca executată.
    17. Curtea reţine că, în principal, aprecierea neconstituţionalităţii textului criticat se întemeiază pe o premisă eronată, respectiv aceea că măsura amânării aplicării pedepsei ar fi echivalentă cu punerea în executare a pedepsei stabilite de către instanţă. Or, împlinirea termenului de supraveghere nu are semnificaţia îndeplinirii obligaţiei de executare a pedepsei. Termenul de supraveghere nu constituie o perioadă de executare a pedepsei, ci reprezintă intervalul de timp în care persoana condamnată are posibilitatea de a dovedi instanţei că măsura dispusă a avut un efect pozitiv asupra conduitei sale, în vederea reeducării şi reintegrării sociale. În caz contrar, instanţa va revoca măsura amânării aplicării pedepsei, va aplica pedeapsa iniţial stabilită (cu respectarea regulilor privind concursul de infracţiuni) şi va dispune executarea acesteia. Pentru a interveni cauza de revocare este necesar să fie săvârşită o nouă infracţiune şi care să fi fost descoperită în interiorul termenului de supraveghere, chiar dacă hotărârea de condamnare este pronunţată ulterior împlinirii acestui termen.
    18. De asemenea, prin Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2019, precitată, paragraful 25, instanţa de contencios constituţional a statuat că prevederile art. 88 alin. (3) din Codul penal nu contravin principiului egalităţii în drepturi, reglementat la art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât acesta impune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), şi că art. 16 alin. (1) din Constituţie îşi găseşte aplicabilitatea doar atunci când părţile se află în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic.
    19. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate nu este exprimată vreo critică cu privire la aceasta. Instanţa de control constituţional nu se poate substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate întrucât ar echivala cu un control efectuat din oficiu, ceea ce este inadmisibil (a se vedea, pe larg, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).
    20. De altfel, art. 88 alin. (3) din Codul penal nu încalcă nici dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Constituţie, deoarece reglementează revocarea amânării aplicării pedepsei în condiţii clar stabilite de lege, fără să aducă atingere libertăţii individuale sau siguranţei persoanei, urmărind protejarea ordinii de drept prin sancţionarea conduitei infracţionale repetate.
    21. Sub aspectul criticilor aduse textului de lege analizat, prin raportare la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât normele legale contestate reglementează aspecte de drept penal substanţial, iar garanţiile dreptului la un proces echitabil sunt asigurate prin dispoziţii de drept procesual penal (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 600 din 24 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 8 mai 2023, paragraful 13). De asemenea, cu privire la prevederile art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu sunt aplicabile în cauză.
    22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor anterior menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ciprian Valentin Gyapjas în Dosarul nr. 1.660/177/2020 al Judecătoriei Aleşd şi constată că dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Aleşd şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 6 noiembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Alina Oprişan


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 579 din 6 noiembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016