Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 577 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 26 din 3 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 577 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 26 din 3 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 551 din 16 iunie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 26 din 3 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Societatea Cooperatistă de Consum Grad 2 - Federalcoop Dâmboviţa din Târgovişte în Dosarul nr. 3.187/262/2014/a1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 497D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia nr. 418 din 22 septembrie 2022.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 5 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.187/262/2014/a1, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 26 din 3 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost invocată de Societatea Cooperatistă de Consum Grad 2 - Federalcoop Dâmboviţa din Târgovişte într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că interpretarea dată prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă de către instanţa supremă prin Decizia nr. 26 din 3 iunie 2019 este contrară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 23 ianuarie 2018, prin care s-a statuat, la paragrafele 177 şi 178, că în situaţia în care nu judecătorul care a participat la dezbateri şi la deliberări este acela care redactează/motivează hotărârea judecătorească, garanţiile pe care Constituţia şi legea le consacră pentru protejarea dreptului la un proces echitabil, pentru asigurarea unei justiţii imparţiale, înfăptuite în numele legii, rămân instrumente declarative, lipsite de efectivitate, inutile. Cu alte cuvinte, întreaga reglementare referitoare la independenţa justiţiei, la regulile de procedură penală sau civilă privind soluţionarea cauzelor, la necesitatea săvârşirii unui act de justiţie motivat este lipsită de efecte juridice dacă hotărârea judecătorească prin care „se spune dreptul“ este întocmită de o persoană care nu îndeplineşte calitatea de judecător al cauzei, deci care este străină de procedura jurisdicţională, de actul deliberativ care a condus la soluţia adoptată şi, implicit, de actul de justiţie în sine.
    6. Motivarea hotărârii judecătoreşti este un act inerent funcţiei judecătorului cauzei, constituie expresia independenţei sale şi nu poate fi transferată către o terţă persoană. Motivarea nu constituie doar premisa unei bune înţelegeri a hotărârii, ci şi garanţia acceptării sale de către justiţiabil, care se va supune actului de justiţie având încrederea că nu este un act arbitrar. Aceasta reprezintă un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Or, în condiţiile în care hotărârea judecătorească ar fi redactată/motivată de o altă persoană decât judecătorul cauzei, justiţiabilul este lipsit tocmai de aceste garanţii.
    7. Aşadar, autoarea excepţiei consideră că interpretarea instanţei supreme invalidează efectele de ordin constituţional ale unei decizii a Curţii Constituţionale, încălcându-se dispoziţiile din Legea fundamentală cuprinse în art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale raportate la art. 1 alin. (5) referitor la supremaţia Constituţiei şi art. 126 alin. (3) privind competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, această interpretare contravine şi prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), astfel cum acestea se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 123 alin. (6) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (4) raportat la art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală.
    8. În continuare arată că motivarea hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, întrucât numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate poate fi realizată o corectă administrare a justiţiei.
    9. De asemenea, este invocată şi jurisprudenţa Curţii Europene a Dreptului Omului, spre exemplu, Hotărârea din 19 aprilie 1994, pronunţată în Cauza Van der Hurk împotriva Olandei, Hotărârea din 28 aprilie 2005, pronunţată în Cauza Albina împotriva României, sau Hotărârea din 7 martie 2017, pronunţată în Cauza Cerovsek şi Božičnik împotriva Sloveniei.
    10. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât interpretarea obligatorie dată textelor legale de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate şi nici nu nesocoteşte o decizie obligatorie anterioară a Curţii Constituţionale.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 26 din 3 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 17 septembrie 2019, care au următorul cuprins:
    - Art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă: „(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;“.

    16. Prin Decizia nr. 26 din 3 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că „Situaţia în care hotărârea redactată de unul dintre membrii completului de recurs este semnată doar de către judecătorul redactor, în timp ce, pentru ceilalţi membri, este semnată de către preşedintele completului sau de preşedintele instanţei, în condiţiile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, nu se încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă.“
    17. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor şi alin. (5) privind principiul legalităţii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor individuale, ale art. 126 alin. (3) privind competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 418 din 22 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 9 martie 2023, a mai analizat dispoziţiile legale criticate prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză.
    19. Curtea a observat că Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 15 februarie 2018, a privit o obiecţie de neconstituţionalitate care a antamat problema încadrării unor persoane, foşti judecători care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, pentru redactarea proiectelor de hotărâri judecătoreşti. Această soluţie legislativă a fost constatată ca fiind neconstituţională, întrucât motivarea hotărârii este un act inerent funcţiei judecătorului cauzei, constituie expresia independenţei sale şi nu poate fi transferată către o terţă persoană (a se vedea Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, paragrafele 177 şi 178).
    20. Spre deosebire de soluţia legislativă care a făcut obiectul Deciziei nr. 33 din 23 ianuarie 2018, care consacra posibilitatea motivării hotărârii judecătoreşti de persoane străine procesului în cadrul căruia a fost pronunţată, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 26 din 3 iunie 2019 are ca premisă faptul că hotărârea este redactată şi motivată de unul dintre judecătorii care au soluţionat procesul şi este semnată, pentru cei aflaţi în imposibilitatea de a o semna, de persoanele prevăzute în art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în condiţiile reglementate de respectivul articol.
    21. În consecinţă, având în vedere că soluţia legislativă criticată nu se identifică cu cea analizată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, nu a putut fi reţinută incidenţa în cauză a prevederilor constituţionale ale art. 147 alin. (4).
    22. Cu privire la efectele deciziilor sale, Curtea a statuat că toate considerentele din cuprinsul unei decizii sprijină dispozitivul acesteia, iar autoritatea de lucru judecat şi caracterul obligatoriu al soluţiei se răsfrâng asupra tuturor considerentelor deciziei. Prin sintagma „considerente pe care dispozitivul deciziei Curţii se sprijină“ se înţelege ansamblul unitar de argumente, care, prezentate într-o succesiune logică, realizează raţionamentul juridic pe care se întemeiază soluţia pronunţată de Curte. Această structură este una unitară, coerentă, întregul ansamblu argumentativ constituind fundamentul concluziei finale, astfel încât nu poate fi acceptată teza potrivit căreia în conţinutul unei decizii a Curţii ar putea exista considerente independente de raţionamentul juridic care converge la soluţia pronunţată şi implicit care nu ar împrumuta caracterul obligatoriu al dispozitivului actului jurisdicţional (a se vedea Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 52). Prin urmare, întrucât toate considerentele din cuprinsul unei decizii sprijină dispozitivul acesteia, autoritatea de lucru judecat şi caracterul obligatoriu al soluţiei se răsfrâng asupra tuturor considerentelor deciziei.
    23. Astfel, soluţia legislativă declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 23 ianuarie 2018 era cuprinsă într-o lege adoptată de Parlament, dar nepromulgată. Or, în cadrul controlului a priori de constituţionalitate prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituţie, efectele erga omnes vizează subiectele de drept implicate în procedura de legiferare şi de promulgare a legii. Întrucât soluţia legislativă criticată în prezenta cauză, rezultată în urma dezlegării de drept date de instanţa supremă, nu vizează conţinutul normativ al celei constatate ca fiind neconstituţională, nu pot fi reţinute aplicabilitatea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 23 ianuarie 2018 şi nici nesocotirea principiului separaţiei şi echilibrului prin depăşirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a atribuţiilor sale constituţionale în sensul arogării atribuţiilor autorităţii legiuitoare cu consecinţa nesocotirii efectelor general obligatorii ale deciziei instanţei constituţionale şi a supremaţiei Constituţiei.
    24. În continuare, referitor la pretinsa nesocotire a prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), astfel cum acestea se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a reţinut că dreptul la un proces echitabil implică stabilirea, pe tot parcursul procesului, a unui ansamblu de reguli de procedură destinate realizării unui echilibru între părţile din proces şi aplicarea unei organizări a administrării justiţiei de natură să garanteze independenţa şi imparţialitatea judecătorului.
    25. În aceste condiţii, Curtea a observat că art. 426 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă impune ca redactarea hotărârii să se realizeze de către judecătorul care a soluţionat procesul, deci de cel care a luat parte la dezbateri şi la deliberare, iar nu de către cel care semnează pentru cel împiedicat să semneze, în condiţiile alin. (4) teza întâi al aceluiaşi articol.
    26. Potrivit acestei din urmă dispoziţii legale, dacă unul dintre judecători este împiedicat să semneze hotărârea, aceasta va fi semnată în locul său de preşedintele completului, iar, dacă şi acesta ori judecătorul unic se află într-o astfel de situaţie, hotărârea se va semna de către preşedintele instanţei.
    27. Din coroborarea textelor legale se desprinde concluzia că semnarea hotărârii nu are numai rolul de însuşire a acesteia, ci şi de garantare a autorităţii sale. Prin urmare, semnarea hotărârii în condiţiile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă - în ipoteza în care după pronunţare şi după semnarea minutei unul dintre judecători este în imposibilitatea de a semna - are rolul de a autentifica faptul că actul jurisdicţional este un act al puterii judecătoreşti, cu regimul juridic aferent.
    28. În atare situaţie, art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 26 din 3 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia situaţia în care hotărârea redactată de unul dintre membrii completului de recurs este semnată doar de către judecătorul redactor, în timp ce, pentru ceilalţi membri, este semnată de către preşedintele completului sau de preşedintele instanţei, în condiţiile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, nu contravine dreptului la un proces echitabil.
    29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerentele şi soluţia cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Cooperatistă de Consum Grad 2 - Federalcoop Dâmboviţa din Târgovişte în Dosarul nr. 3.187/262/2014/a1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 26 din 3 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 577 din 31 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"