Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 577 din 1 octombrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 577 din 1 octombrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 248 din 25 martie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 257 lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Europa Capital - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 44.882/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.286D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere normelor constituţionale pretins invocate. În materie fiscală, regula este plata obligaţiilor fiscale, iar excepţiile sunt strict prevăzute de Codul fiscal. Având în vedere că situaţiile acelor categorii de proprietari de terenuri sunt diferite nu se pune problema încălcării art. 16 din Constituţie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 19 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 44.882/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal excepţie ridicată de Societatea Europa Capital - S.A. din Bucureşti, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins cererea de anulare a unui act administrativ, respectiv o decizie de impunere.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât creează o situaţie de discriminare între persoane aflate în aceleaşi circumstanţe, respectiv între proprietarii terenurilor degradate ca urmare a fenomenelor naturale şi proprietarii terenurilor degradate în urma acţiunilor umane. Deşi ambele categorii de persoane se află în situaţia de a nu putea folosi terenurile pe care le deţin în proprietate din motive ce nu ţin de voinţa lor, în interpretarea pe care instanţele au dat-o dispoziţiilor art. 257 lit. i) din Codul fiscal, doar proprietarii terenurilor degradate în urma unor fenomene naturale beneficiază de scutire de la plata impozitului. Or, nu există niciun temei just care să justifice un regim juridic diferit pentru cele două categorii de persoane de vreme ce niciuna dintre aceste categorii nu poate opta în mod obiectiv pentru a da o întrebuinţare terenurilor pe care le deţine.
    7. Nu este corect ca statul să impună o restrângere a dreptului de proprietate, prin obligarea la plata impozitului pe teren, pentru terenuri care în prezent nu pot fi folosite în niciun scop din culpa statului, care le-a degradat în mod iresponsabil. Situaţia este cu atât mai inechitabilă cu cât statul nu percepe impozitul de la persoanele care nu-şi pot folosi terenurile care au fost degradate în urma unor fenomene naturale.
    8. Astfel, în măsura în care art. 257 lit. i) din Codul fiscal s-ar aplica în sensul stabilit de instanţa de fond, proprietarul unui teren care deja suferă un prejudiciu ca urmare a imposibilităţii de a-şi folosi bunul este obligat să suporte un prejudiciu şi mai mare, întrucât statul îi percepe impozit pentru bunul respectiv. Limitarea dreptului de proprietate prin perceperea unui impozit pentru bunul ce face obiectul dreptului de proprietate reprezintă o restrângere a dreptului de proprietate în sensul art. 53 din Constituţie şi ar trebui să aibă un caracter excepţional şi proporţional.
    9. Prin impunerea unui impozit pentru terenuri care aduc proprietarilor lor doar prejudicii, întrucât necesită investiţii semnificative pentru a recăpăta utilitatea economică, statul nu asigură o aşezare justă a sarcinii fiscale. O justă aşezare ar presupune ca statul să perceapă impozite şi taxe de la persoanele ale căror bunuri aduc beneficii şi care pot suporta astfel taxele şi impozitele percepute de stat, iar nu de la persoanele care deja sunt în situaţia de a nu putea utiliza bunurile pe care le deţin.
    10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    11. Astfel, se arată că textul legal criticat nu contravine principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie. Curtea Constituţională a statuat în mod constant, în jurisprudenţa sa, că egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel că este posibilă instituirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii deosebite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. Principiul egalităţii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Or, în cauza de faţă, proprietarii terenurilor degradate ca urmare a fenomenelor naturale nu se află într-o situaţie identică sau similară cu proprietarii terenurilor degradate în urma acţiunilor umane, motiv pentru care regimul juridic diferit este justificat rezonabil.
    12. De asemenea, art. 257 lit. i) din Codul fiscal nu este de natură să încalce dispoziţiile constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi nici pe cele ale art. 56 alin. (2) din Constituţie privind justa aşezare a sarcinilor fiscale, stabilirea prin lege a obligaţiei de plată a anumitor impozite sau taxe, precum şi a eventualelor scutiri de la plata acestora ţinând de opţiunea exclusivă a legiuitorului, în funcţie de politica fiscală promovată şi de interesele generale ale societăţii la un moment dat.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 257 lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul conţinut: „Impozitul pe teren nu se datorează pentru: [...] i) terenurile care prin natura lor şi nu prin destinaţia dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălţi, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activităţile de apărare împotriva inundaţiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecţie definite în lege, precum şi terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei solului.“
    17. Curtea observă că dispoziţiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, dar având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate potrivit regulii tempus regit actum, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în cauza de faţă.
    18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 56 alin. (2) privind justa aşezare a sarcinilor fiscale.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul art. 257 din Legea nr. 571/2003 se referă la scutirea de la plata impozitului pe teren, lit. i) a acestui articol vizând, printre altele, terenurile care prin natura lor şi nu prin destinaţia dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură.
    20. Din datele aflate la dosar, rezultă că, în speţă, este vorba de un teren care a fost revendicat de la stat şi care, în cele din urmă a fost restituit, dar într-o formă degradată care îl făcea impropriu pentru agricultură sau silvicultură, conform susţinerilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate. Revine însă instanţelor judecătoreşti să stabilească dacă în urma acţiunilor fostului proprietar [statul] terenul a devenit impropriu folosirii pentru agricultură sau silvicultură prin natura sa.
    21. Aşadar, Curtea constată că, în realitate, criticile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate vizează chestiuni care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, ce sunt de competenţa instanţelor de judecată. Faţă de cele prezentate, având în vedere că, potrivit jurisprudenţei sale constante, spre exemplu, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Curtea a statuat că interpretarea şi aplicarea normelor legale la speţa dedusă judecăţii sunt atributul instanţelor de judecată şi nu intră în competenţa sa de soluţionare, instanţa de contencios constituţional pronunţându-se, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de aplicare a legii, excepţia va fi respinsă ca inadmisibilă.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 257 lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Europa Capital - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 44.882/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae

    ----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice