Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 576 din 6 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 973 din Codul civil Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 576 din 6 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 973 din Codul civil

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 295 din 14 aprilie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Negulescu  │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 973 din Codul civil, excepţie ridicată de Ştefania Tănase (Margaş) în Dosarul nr. 29.471/4/2020 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.433D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că această critică nu poate fi primită, câtă vreme situaţia soţului supravieţuitor este diferită de cea a celorlalţi moştenitori. În ceea ce priveşte dreptul de proprietate, se susţine că acesta cunoaşte anumite limitări şi se exercită în condiţiile legii, potrivit Constituţiei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 30 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 29.471/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 973 din Codul civil, excepţie ridicată de Ştefania Tănase (Margaş) într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de obligare la plata unor despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a unui imobil cuprins în masa succesorală lăsată de soţul defunct al pârâtei.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul de proprietate privată al celorlalţi moştenitori, întrucât instituie un regim privilegiat în favoarea soţului supravieţuitor, care beneficiază de un drept de abitaţie asupra locuinţei. Se susţine că acest tratament diferenţiat creează o inegalitate evidentă între moştenitori, contravenind principiului egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât soţul supravieţuitor se bucură de folosinţa gratuită a bunului, însă ceilalţi moştenitori sunt privaţi de acest beneficiu.
    6. De asemenea, se invocă încălcarea prin dispoziţiile legale criticate a accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 alin. (1) - (3) din Constituţie, întrucât dreptul de abitaţie este calificat ca fiind „inalienabil şi insesizabil“, ceea ce limitează drastic posibilitatea celorlalţi moştenitori de a-şi apăra efectiv drepturile şi creează un dezechilibru procesual în defavoarea lor. În plus, se arată că dreptul la moştenire al celorlalţi moştenitori, garantat de art. 46 din Constituţie, este golit de conţinut, deoarece aceştia nu pot exercita niciuna dintre prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului afectat de abitaţie.
    7. Totodată, se face trimitere la art. 57 din Constituţie, argumentându-se că dispoziţia criticată poate fi uşor aplicată cu rea-credinţă, generând litigii îndelungate şi avantaje nejustificate pentru soţul supravieţuitor în detrimentul celorlalţi moştenitori.
    8. În ceea ce priveşte art. 127 din Constituţie, se susţine că judecarea în camera de consiliu a litigiilor referitoare la dreptul de abitaţie reglementat de art. 973 din Codul civil contravine principiului publicităţii şedinţelor de judecată.
    9. În sprijinul criticilor, sunt invocate şi prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, subliniindu-se că dreptul de proprietate, recunoscut printr-o hotărâre judecătorească, constituie un „bun“ în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar instituirea dreptului de abitaţie al soţului supravieţuitor aduce o ingerinţă nejustificată asupra acestui bun, în absenţa unei cauze legitime de utilitate publică.
    10. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile criticate nu încalcă Constituţia, în condiţiile în care dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci este un drept susceptibil de limitări, iar dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor constituie o astfel de limitare, în acord cu dispoziţiile Constituţiei.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate limitând de o manieră rezonabilă şi conformă cu prevederile Constituţiei dreptul de proprietate privată al moştenitorilor. Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor este o garanţie temporară şi rezonabilă menită să evite o schimbare bruscă şi nedreaptă a condiţiilor de viaţă după decesul soţului, nefiind de natură a afecta substanţa dreptului de proprietate al celorlalţi moştenitori. Dispoziţiile legale criticate sunt justificate de nevoia de protecţie a soţului supravieţuitor, nu generează discriminări şi nu contravin prevederilor art. 44 din Constituţie, întrucât ceilalţi moştenitori îşi păstrează prerogativele esenţiale şi pot solicita restrângerea abitaţiei când există o locuinţă corespunzătoare.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 973 din Codul civil, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, care au următorul conţinut:
    - Art. 973:
    "(1) Soţul supravieţuitor care nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă locuinţă corespunzătoare nevoilor sale beneficiază de un drept de abitaţie asupra casei în care a locuit până la data deschiderii moştenirii, dacă această casă face parte din bunurile moştenirii.
(2) Dreptul de abitaţie este gratuit, inalienabil şi insesizabil.
(3) Oricare dintre moştenitori poate cere fie restrângerea dreptului de abitaţie, dacă locuinţa nu este necesară în întregime soţului supravieţuitor, fie schimbarea obiectului abitaţiei, dacă pune la dispoziţia soţului supravieţuitor o altă locuinţă corespunzătoare.
(4) Dreptul de abitaţie se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii moştenirii. Acest drept încetează, chiar înainte de împlinirea termenului de un an, în caz de recăsătorire a soţului supravieţuitor.
(5) Toate litigiile cu privire la dreptul de abitaţie reglementat prin prezentul articol se soluţionează de către instanţa competentă să judece partajul moştenirii, care va hotărî de urgenţă, în camera de consiliu."


    16. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind caracterul de stat de drept al statului român şi principiul legalităţii în componenta sa referitoare la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) - (3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, astfel cum sunt interpretate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii private, ale art. 46 privind dreptul la moştenire şi ale art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că se critică, în esenţă, faptul că art. 973 din Codul civil încalcă dreptul de proprietate al celorlalţi moştenitori, întrucât instituie un drept privilegiat pentru soţul supravieţuitor, creând o discriminare şi limitând dreptul la moştenire.
    18. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei sale constante, textul constituţional menţionat priveşte valorile supreme ale statului de drept, cuprinzând o reglementare de principiu care constituie cadrul pe care se grefează toate celelalte norme ale Legii fundamentale (Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 8 martie 2021, paragraful 21). Totodată, Curtea constată că instituirea dreptului de abitaţie al soţului supravieţuitor reprezintă o opţiune a legiuitorului fundamentată pe considerente de echitate şi de protecţie socială, menită să asigure stabilitatea condiţiilor de viaţă ale unei persoane aflate într-o situaţie juridică şi socială particulară. Norma criticată urmăreşte protejarea, pentru o perioadă limitată de timp, a persoanei aflate într-o situaţie juridică şi socială distinctă, marcată de decesul soţului. În acest context, Curtea apreciază că soluţia legislativă criticată nu aduce atingere valorilor statului de drept consacrate de art. 1 alin. (3) din Constituţie. În ceea ce priveşte critica raportată la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), Curtea constată că textul de lege criticat este formulat într-o manieră clară şi previzibilă, stabilind condiţiile, conţinutul şi limitele dreptului de abitaţie al soţului supravieţuitor, astfel încât destinatarii normei pot cunoaşte întinderea şi efectele acestuia. Susţinerile autoarei nu relevă existenţa unor vicii de neclaritate sau de impredictibilitate de natură să contravină exigenţelor constituţionale privind calitatea legii.
    19. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că diferenţa de tratament instituită prin norma criticată are o justificare obiectivă şi rezonabilă, dată de situaţia specială a soţului supravieţuitor. Astfel, textul de lege criticat instituie o garanţie pentru protecţia soţului supravieţuitor, urmărind ca, pentru o perioadă de timp, acestuia să nu i se modifice condiţiile de viaţă, în sensul în care ar putea fi privat, în mod nejustificat, de locuinţa în care a stat împreună cu soţul decedat, astfel cum s-a reţinut prin Decizia nr. 439 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 4 august 2014, paragraful 20. Această diferenţiere nu echivalează cu o discriminare, ci cu o măsură de protecţie specială, admisibilă în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Actul normativ criticat nu instituie privilegii sau discriminări între cetăţeni şi nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetăţenii aflaţi în situaţii identice (Decizia nr. 818 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008).
    20. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la prevederile art. 21 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că dispoziţiile art. 973 din Codul civil nu împiedică şi nu condiţionează exercitarea dreptului persoanelor interesate de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru valorificarea drepturilor şi intereselor lor legitime. Norma criticată reglementează, în plan material, dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor, fără a institui vreo interdicţie de sesizare a instanţei sau vreo procedură prealabilă ori vreun termen de natură să golească de conţinut dreptul de acces la justiţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate întemeiată pe prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea constată că garanţiile acestuia vizează, în principal, desfăşurarea procedurii judiciare (independenţa şi imparţialitatea instanţei, egalitatea armelor, posibilitatea efectivă de apărare, contradictorialitatea). Deşi art. 973 alin. (5) din Codul civil conţine şi dispoziţii de ordin procedural, referitoare la competenţa instanţei şi la soluţionarea cauzelor în camera de consiliu, acestea nu sunt de natură să afecteze garanţiile dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, ele reprezintă opţiuni ale legiuitorului justificate de specificul dreptului de abitaţie.
    21. Referitor la pretinsa nesocotire a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat cu privire la dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor, reţinând prin Decizia nr. 439 din 8 iulie 2014, precitată, paragrafele 18, 19 şi 21, că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă dreptul de proprietate privată consacrat prin art. 44 din Constituţie, deoarece nu creează un real conflict cu dreptul de proprietate al celorlalţi moştenitori şi nici o inegalitate de tratament juridic a diferitelor categorii de moştenitori. În temeiul dreptului la moştenire, soţul supravieţuitor vine în concurs cu orice clasă chemată la moştenire şi are dreptul la o parte din moştenire a cărei întindere variază în funcţie de clasa de moştenitori legali cu care vine în concurs. Reglementarea prin care ceilalţi moştenitori suferă, temporar, o îngrădire în exercitarea unei prerogative a dreptului de proprietate, respectiv folosinţa, permite legiuitorului să asigure protecţia şi un trai decent soţului supravieţuitor, fără a atinge însă substanţa dreptului de proprietate al celorlalţi moştenitori.
    22. În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa încălcare a prevederilor art. 46 din Constituţie, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, întrucât garantarea dreptului la moştenire la nivel constituţional vizează existenţa dreptului, iar nu conţinutul său concret, care este configurat de legiuitor. În acest sens, Curtea reţine că dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor nu aduce atingere drepturilor succesorale ale celorlalţi moştenitori, ci doar limitează temporar exercitarea unora dintre prerogativele acestora.
    23. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 57 din Constituţie, care instituie obligaţia exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, Curtea reţine că afirmaţia autoarei excepţiei - care susţine că prevederile art. 973 din Codul civil pot fi uşor încălcate prin exercitarea cu rea-credinţă a unor pretinse drepturi, care să se soldeze cu proceduri judiciare lungi, susceptibile de a crea unora avantaje în detrimentul altora - nu se poate constitui într-o veritabilă critică de neconstituţionalitate, întrucât articolul invocat are caracter general, de principiu, neputând fi analizat izolat, ci doar prin raportare la un comportament concret, de natură să afecteze exercitarea anumitor drepturi de către persoane individual determinate. O astfel de analiză intră însă în competenţa instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiilor generate de posibila nerespectare sau exercitare abuzivă a dreptului în discuţie, excedând sfera de competenţă a Curţii Constituţionale. În speţă, Curtea constată că eventualele situaţii de exercitare cu rea-credinţă a dreptului de abitaţie reprezintă aspecte ce ţin de aplicarea legii la cazuri concrete, a căror analiză intră în competenţa instanţelor judecătoreşti şi nu pot conduce, prin ele însele, la constatarea neconstituţionalităţii textului de lege criticat.
    24. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la art. 124 alin. (2) din Constituţie, Curtea observă că imparţialitatea şi egalitatea justiţiei nu pot fi puse în discuţie prin critici aduse normelor de drept material, ci doar prin raportare la modul de desfăşurare a procedurilor judiciare. Faptul că art. 973 din Codul civil instituie un drept special pentru soţul supravieţuitor nu afectează caracteristica justiţiei de a fi egală pentru toţi, ci reprezintă o opţiune de politică legislativă.
    25. Cu privire la critica de neconstituţionalitate formulată prin invocarea prevederilor constituţionale ale art. 127, Curtea Constituţională, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, reţine că publicitatea procedurii de judecată prevăzută de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale protejează cetăţenii împotriva unor şedinţe secrete care scapă cenzurii publicului, fiind, de asemenea, un mijloc de menţinere a încrederii în justiţie (Hotărârea din 14 februarie 2001, pronunţată în Cauza Riepan împotriva Austriei, paragraful 27). Cu toate acestea, textul convenţional menţionat nu exclude posibilitatea instanţelor judecătoreşti, în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, de a deroga de la acest principiu. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că circumstanţele excepţionale care ţin de natura soluţionării cauzei pot justifica lipsa dezbaterilor publice (Decizia nr. 1509 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 28 ianuarie 2011). În ceea ce priveşte litigiile referitoare la dreptul de abitaţie, Curtea apreciază că raţiunea judecării acestora în camera de consiliu rezidă în faptul că ele au ca scop constatarea existenţei acestui drept, aspect a cărui stabilire nu necesită dezbateri contradictorii, fiind suficientă stabilirea calităţii de soţ supravieţuitor a pârâtului şi a duratei minime în care acesta este protejat în virtutea textului de lege criticat. Aceste informaţii se găsesc înscrise în documentele oficiale pe care părţile implicate le pot depune la dosarul cauzei, precum certificatul de căsătorie, certificatul de deces şi, după caz, actele din care rezultă desfăşurarea procedurii de partaj succesoral ori hotărârile judecătoreşti pronunţate în acest cadru.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ştefania Tănase (Margaş) în Dosarul nr. 29.471/4/2020 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 973 din Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 6 noiembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Negulescu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 576 din 6 noiembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016