Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 571 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 316 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 571 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 316 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 713 din 31 iulie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 316 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Mitliv Exim - S.R.L. din Craiova (în prezent, Societatea Mit Processing Structure - S.R.L. din Craiova) în Dosarul nr. 3.091/63/2020 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.025D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin apărătorul ales, a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri din care reiese că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate şi-a schimbat denumirea din Societatea Mitliv Exim - S.R.L. din Craiova în Societatea Mit Processing Structure - S.R.L. din Craiova. Curtea ia act de înscrisurile depuse.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, pe de o parte, ca inadmisibilă, întrucât prin critica formulată se solicită Curţii Constituţionale să modifice textul de lege, astfel încât să poată fi efectuată o analiză pe fond a motivelor care au dus la anularea înregistrării în scopuri de TVA. Pe de altă parte, critica referitoare la aplicarea neretroactivă a normelor în discuţie nu se poate reţine, întrucât, în fapt, nu este vorba despre o aplicare retroactivă discriminatorie, având în vedere că textul se referă la toţi contribuabilii care au înscrise infracţiuni în cazierul fiscal, fiind respectat şi principiul egalităţii în drepturi.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 27 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.091/63/2020, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 316 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Mitliv Exim - S.R.L. din Craiova (în prezent, Societatea Mit Processing Structure - S.R.L. din Craiova) într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 227/2015 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.025D/2020.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, prin prisma mecanismului de aplicare, astfel: (i) pe de o parte, se aplică, din oficiu, de către organele administrativ-fiscale, independent de cuprinsul hotărârilor judecătoreşti de condamnare şi fără a se face vreo verificare de fond a motivelor care au condus la anularea înregistrării în scopuri de TVA, şi chiar dacă în cuprinsul hotărârii penale de condamnare nu s-a dispus o astfel de măsură împotriva societăţilor, fiind suficientă simpla înscriere în cazierul fiscal a unor infracţiuni, aşadar, fiind analizate numai condiţiile de formă; (ii) pe de altă parte, se aplică retroactiv, indiferent de data săvârşirii infracţiunilor care figurează înscrise în cazierul fiscal al societăţii, producând consecinţe juridice în urma unor fapte săvârşite anterior intrării în vigoare a acestor norme cuprinse în Codul fiscal. În contextul dat, contribuabilul este supus unei discriminării în ceea ce priveşte aplicarea legislaţiei fiscale, în sensul că, în virtutea art. 9 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, orice alt contribuabil beneficiază de garanţiile oferite de acest articol în sensul că are posibilitatea de a fi ascultat, iar cel care intră sub incidenţa prevederilor criticate este privat de această posibilitate.
    7. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate în susţinerea acesteia.
    8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este: (i) inadmisibilă, prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât critica priveşte modul de interpretare şi aplicare a normelor care se referă la înscrierea în cazierul fiscal a infracţiunilor şi/sau a faptelor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal; şi (ii) neîntemeiată, în raport cu celelalte prevederi constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei, deoarece textul criticat nu este contrar principiului egalităţii în drepturi şi nici obligaţiei de nediscriminare între contribuabili; retragerea, din oficiu, a atributului TVA, în condiţiile prevăzute de textul contestat, este o atribuţie a autorităţii fiscale, astfel cum este statuat şi prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia 343 din 23 mai 2019); nu este afectat nici accesul liber la justiţie, întrucât măsurile administrativ-fiscale care au ca efect anularea atributului TVA sunt supuse controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ; legalitatea incriminării şi pedepsei nu poate fi reţinută ca fiind încălcată, având în vedere că retragerea atributului TVA reprezintă o măsură administrativ-fiscală, stabilită de organul fiscal, ca atribut exclusiv al acestuia, iar nu o pedeapsă/sancţiune în sensul celor care sunt prevăzute de lege ca urmare a săvârşirii faptelor care atrag înscrierea în cazierul fiscal potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 39/2015.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 316 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, care au următorul cuprins:
    "(11) Organele fiscale competente anulează înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol: [...]
    c) dacă asociaţii/administratorii persoanei impozabile sau persoana impozabilă însăşi au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, de la data comunicării deciziei de anulare de către organele fiscale competente. Prin excepţie, în cazul societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se dispune anularea înregistrării persoanei în scopuri de TVA dacă:
    1. administratorii şi/sau persoana impozabilă însăşi, în cazul societăţilor pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015;
    2. asociaţii majoritari sau, după caz, asociatul unic şi/sau administratorii şi/sau persoana impozabilă însăşi, în cazul altor societăţi decât cele menţionate la pct. 1, au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015."

    13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitor la criteriile de discriminare, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (12), potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii. De asemenea, sunt menţionate prevederile art. 6 paragraful 1 cu privire la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 referitor la principiul legalităţii incriminării şi al pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate fac parte din titlul VII - Taxa pe valoarea adăugată, capitolul XIII - Obligaţii, art. 316 având denumirea marginală Înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA din Legea nr. 227/2015. Astfel, în esenţă, potrivit art. 316 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 227/2015: persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi realizează sau intenţionează să realizeze o activitate economică ce implică operaţiuni taxabile, scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere şi/sau operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România conform art. 297 alin. (4) lit. b) şi d) - cu referire la sfera de aplicare a dreptului de deducere -, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, conform legii; persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României, dar este stabilită în România printr-un sediu fix, conform art. 266 alin. (2) lit. b), este obligată să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în România, potrivit normelor legale.
    15. De asemenea, art. 316 alin. (11) din Legea nr. 227/2015 prevede şi posibilitatea anulării înregistrării unei persoane în scopuri de TVA, în anumite situaţii, astfel cum sunt cele cuprinse în normele criticate la art. 316 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 227/2015. Astfel, organele fiscale competente anulează înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA dacă: (i) asociaţii/administratorii persoanei impozabile sau persoana impozabilă însăşi au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 31 august 2015, la art. 4 alin. (4) lit. a), de la data comunicării deciziei de anulare de către organele fiscale competente; (ii) iar, prin excepţie, în cazul societăţilor reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se dispune anularea înregistrării persoanei în scopuri de TVA dacă: 1) administratorii şi/sau persoana impozabilă însăşi, în cazul societăţilor pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015; 2) asociaţii majoritari sau, după caz, asociatul unic şi/sau administratorii şi/sau persoana impozabilă însăşi, în cazul altor societăţi decât cele menţionate la pct. 1, au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015.
    16. Din economia acestui text Curtea observă că acesta se aplică în coroborare cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 39/2015, respectiv cu cele cuprinse în art. 4 cu denumirea marginală Înscrierea în cazierul fiscal şi transmiterea informaţiilor între instituţii, care la alin. (4) lit. a) prevede că în cazierul fiscal se înscriu şi informaţii din documentele întocmite pentru atragerea răspunderii solidare, patrimoniale sau a inactivităţii fiscale, respectiv atragerea răspunderii solidare cu debitorul, stabilită prin decizie a organului fiscal competent, emisă în condiţiile Codului de procedură fiscală, rămasă definitivă prin neexercitarea căilor de atac prevăzute de lege sau prin hotărâre judecătorească definitivă, în situaţia în care decizia organului fiscal a fost atacată în justiţie.
    17. Cu privire la competenţa organelor fiscale, prin Decizia nr. 343 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 25 noiembrie 2019, paragraful 33, Curtea a arătat că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are atribuţia şi obligaţia ca, în aplicarea prevederilor Codului fiscal, să emită acte normative de tipul celor prevăzute de textul art. 316 alin. (9) din Codul fiscal cu privire la stabilirea criteriilor pentru evaluarea riscului fiscal, pe baza căruia se stabileşte dacă persoana impozabilă justifică intenţia şi are capacitatea de a desfăşura activitate economică, pentru a fi înregistrată în scopuri de TVA sau, dimpotrivă, pentru anularea înregistrării unei persoane în scopuri de TVA, fără ca prin acest aspect să fie încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. De altfel, lăsarea posibilităţii stabilirii criteriilor de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pentru condiţionarea înregistrării în scopuri de TVA sau pentru anularea înregistrării unei persoane în scopuri de TVA este justificată, în contextul evoluţiei permanente a societăţii, de evitarea şi prevenirea prejudicierii bugetului de stat prin colectarea şi nevirarea de TVA sau prin deducerile şi rambursările de TVA în mod netransparent, fraudulos. Rolul şi obligaţia statului, reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin organele sale fiscale, care, potrivit legii, sunt reprezentate de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile subordonate acesteia, precum şi compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, sunt să depună toate diligenţele pentru realizarea şi îndeplinirea obligaţiilor legale prevăzute de lege, respectiv să stabilească norme de aplicare a legii clare, să nu rămână în pasivitate în ceea ce priveşte stabilirea şi individualizarea obligaţiilor fiscale datorate de către contribuabil bugetului statului, în mod concret să aibă un rol activ, în scopul realizării cerinţelor legii. De asemenea, prin aceeaşi decizie antemenţionată, la paragrafele 20 şi 21, instanţa de contencios constituţional a învederat că, de altfel, şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că statele membre au un interes legitim să ia măsurile adecvate pentru protejarea intereselor lor financiare, iar lupta împotriva fraudei, a evaziunii fiscale şi a eventualelor abuzuri este un obiectiv recunoscut şi încurajat de Directiva 2006/112/CE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 februarie 2006, pronunţată în Cauza C-255/02, Halifax şi alţii, paragraful 71, Hotărârea din 7 decembrie 2010, pronunţată în Cauza C-285/09, Generalbundesanwalt beim Bundesgerichtshof, paragraful 36, Hotărârea din 18 octombrie 2012, pronunţată în Cauza C-525/11, Mednis, paragraful 31, Hotărârea din 14 martie 2013, pronunţată în Cauza C-527/11, Ablessio, paragraful 28). Pe de altă parte, statele membre sunt obligate să verifice veridicitatea înscrierilor în registrul persoanelor impozabile pentru a asigura buna funcţionare a sistemului TVA-ului (paragraful 20). Revine astfel autorităţii naţionale competente obligaţia să verifice dacă solicitantul are calitatea de persoană impozabilă înainte ca aceasta să îi atribuie un număr de identificare în scopuri de TVA (a se vedea Hotărârea din 6 septembrie 2012, pronunţată în Cauza C-273/11, MecsekGabona, paragraful 63, Hotărârea din 14 martie 2013, pronunţată în Cauza C-527/11, Ablessio, paragraful 30). În consecinţă, statele membre pot să prevadă în mod legitim, conform art. 273 paragraful întâi din Directiva 2006/112, măsuri apte să împiedice utilizarea abuzivă a numerelor de identificare, în special de către întreprinderi a căror activitate şi, în consecinţă, a căror calitate de persoană impozabilă ar fi pur fictive. Aceste măsuri nu trebuie să depăşească totuşi ceea ce este necesar pentru colectarea corectă a taxei şi pentru evitarea evaziunii şi nu trebuie să repună în discuţie în mod sistematic dreptul de deducere a TVA-ului şi, prin urmare, neutralitatea acestei taxe (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2007, pronunţată în Cauza C-146/05, Albert Collee, paragraful 26, Hotărârea din 21 octombrie 2010, pronunţată în Cauza C-385/09, Nidera Handelscompagnie BV, paragraful 49, Hotărârea din 22 decembrie 2010, pronunţată în Cauza C-438/09, Boguslaw Juliusz Dankowski, paragraful 37, Hotărârea din 14 martie 2013, pronunţată în Cauza C-527/11, Ablessio, paragraful 30). Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi cu privire la atribuţiile organelor fiscale reglementate de normele criticate în prezenta cauză.
    18. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor şi care consacră principiul neretroactivităţii legii, pe cale jurisprudenţială s-a arătat că singura excepţie permisă de Legea fundamentală de la acest principiu o reprezintă legea penală sau contravenţională mai favorabilă. La nivel infraconstituţional, principiul neretroactivităţii legii civile este prevăzut de art. 6 din Codul civil, cu denumirea marginală Aplicarea în timp a legii civile. Totodată, art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, cuprinde dispoziţii referitoare la soluţionarea conflictului de legi în timp, potrivit cărora actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. Astfel, este vorba despre reguli imperative de la care nu se poate deroga în materie civilă, indiferent dacă sunt puse în discuţie legi materiale sau legi procesuale. Aşadar, chiar şi în ipoteza în care legiuitorul ar dori în mod justificat să înlăture sau să atenueze unele situaţii nedrepte, nu poate realiza acest lucru prin intermediul unei legi care să aibă caracter retroactiv, ci trebuie să caute mijloacele adecvate care să nu vină în contradicţie cu acest principiu constituţional (Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994).
    19. De asemenea, în virtutea principiului neretroactivităţii legii civile, legea nouă se va aplica - de la intrarea ei în vigoare - atât situaţiilor juridice care se vor naşte, se vor modifica ori se vor stinge după această dată, cât şi efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute, iar pentru a exista retroactivitate ar trebui ca între cele două prevederi să fie o deosebire, în caz contrar continuitatea reglementării exclude, prin ipoteză, retroactivitatea celei noi (Decizia nr. 201 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007, şi Decizia nr. 908 din 16 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 27 ianuarie 2021, paragraful 98).
    20. În acest context, Curtea reţine că art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015 conţine dispoziţii tranzitorii prin care se statuează că prevederile art. 4 cu privire la înscrierea în cazierul fiscal nu se aplică faptelor/situaţiilor constatate prin acte încheiate începând cu data intrării în vigoare a respectivei ordonanţe, care au fost săvârşite, respectiv au intervenit în perioada anterioară, dacă pentru acestea în perioada respectivă nu era prevăzută înscrierea în cazierul fiscal. Dimpotrivă, (i) prevederile referitoare la scoaterea din evidenţă a contribuabililor care au informaţii înscrise în cazierul fiscal se aplică şi faptelor şi situaţiilor existente în cazierul fiscal la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe; (ii) informaţiile privind faptele şi situaţiile înscrise în cazierul fiscal, la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe, în baza documentelor care nu sunt definitive în sistemul căilor de atac, se scot din evidenţa cazierului fiscal, din oficiu, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordinului prevăzut la art. 3 alin. (2), până la rămânerea definitivă a acestora; (iii) dacă informaţiile prevăzute la alin. (3) nu au fost scoase din evidenţa cazierului fiscal în termenul prevăzut, se poate solicita aceasta prin depunerea unei cereri la organul fiscal competent, la care se anexează documentele doveditoare.
    21. Având în vedere cadrul legislativ coroborat în materie şi aplicând considerentele de principiu cu privire la neretroactivitatea legii, la principiul egalităţii şi coroborate cu principiul legalităţii incriminării şi al pedepsei, reglementate şi dezvoltate atât la nivel constituţional, cât şi convenţional, se constată că normele criticate nu sunt contrare acestor principii, întrucât se aplică deopotrivă tuturor celor ce intră sub incidenţa acestora, măsurile sunt prevăzute de lege şi se aplică numai pentru viitor, iar nu pentru trecut, astfel că, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
    22. În ceea ce priveşte accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil se observă că nici aceste principii nu sunt afectate de normele criticate din această perspectivă, întrucât, pe lângă posibilitatea rectificării informaţiilor înscrise în cazierul fiscal, în virtutea căreia contribuabilii care figurează în evidenţa cazierului fiscal pot cere rectificarea informaţiilor înscrise, dacă acestea nu corespund situaţiei reale ori înregistrarea lor nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, dispoziţiile art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015 prevăd posibilitatea contestării deciziei de respingere a cererii de rectificare a informaţiilor înscrise în cazierul fiscal, respectiv: (i) contribuabilii cărora li s-a respins cererea de rectificare sau cărora nu li s-a răspuns în termenul prevăzut de art. 10 alin. (4) pot depune contestaţie la tribunal, secţia de contencios administrativ şi fiscal; (ii) contestaţia se depune în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei de respingere a cererii de rectificare sau de la expirarea termenului de comunicare a modului de soluţionare a cererii de rectificare; (iii) contestaţia se poate introduce şi în cazul în care eroarea înregistrării în cazierul fiscal nu se datorează organelor fiscale; (iv) în caz de admitere a contestaţiei instanţa comunică o copie de pe hotărârea organului fiscal competent în administrarea fiscală a contribuabilului, în vederea rectificării cazierului fiscal.
    23. Totodată, normele în materie fiscală - Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală, în virtutea art. 126 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, în condiţiile legii - conţin căi de atac împotriva actelor administrativ-fiscale, astfel cum sunt şi cele prin care se dispune anularea înregistrării unei persoane în scopuri de TVA, în condiţiile stabilite de dispoziţiile art. 316 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 227/2015, dacă se consideră că această operaţiune este efectuată cu nerespectarea prevederilor în materie şi a principiilor aplicabile atât normelor de drept, cât şi în procesul de aplicare şi interpretare a acestora. Prin urmare, şi din această perspectivă excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
    24. Distinct de acestea, Curtea reţine că celelalte chestiuni învederate de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt aspecte de ţin de interpretarea şi aplicarea legii şi nu intră în competenţa de analiză a instanţei de contencios constituţional, fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 25 august 2020, paragraful 25, instanţa de contencios constituţional a reţinut că interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Prin urmare, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea în concret a normelor criticate la situaţiile particulare invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acestea sunt aspecte ce ţin de resortul instanţei de judecată şi al autorităţilor îndrituite cu ducerea la îndeplinire a măsurilor instituite prin dispoziţiile criticate cuprinse în Codul fiscal, în coroborare cu celelalte norme avute în vedere de autoarea excepţiei, iar pentru lămurirea unor astfel de chestiuni există şi instituţia recursului în interesul legii sau a dezlegării unor chestiuni de drept ce ţin de resortul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum s-a arătat mai sus.
    25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Mitliv Exim - S.R.L. din Craiova (în prezent, Societatea Mit Processing Structure - S.R.L. din Craiova) în Dosarul nr. 3.091/63/2020 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 316 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 571 din 31 octombrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016