Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 570 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266^3 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 570 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266^3 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 676 din 18 iulie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266^3 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Omega Invest - S.R.L. din Slobozia în Dosarul nr. 350/312/2020 al Judecătoriei Slobozia şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.708D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 90 din 16 februarie 2021, Decizia nr. 306 din 11 mai 2021 şi Decizia nr. 614 din 30 septembrie 2021, ale căror considerente sunt aplicabile şi în această speţă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 16 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 350/312/2020, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266^3 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Omega Invest - S.R.L. din Slobozia într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare silită/suspendarea executării silite întemeiate pe dispoziţiile Codului de procedură fiscală.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 266^3 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 reglementează o categorie de creanţe neprevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, respectiv creanţa ce aparţine unui creditor fiscal, care izvorăşte dintr-o hotărâre judecătorească pronunţată în materie penală şi căreia i se acordă drept de preferinţă în faţa creanţelor prevăzute de Legea nr. 85/2014. Prin neîndeplinirea criteriilor de calitate a legii, normele criticate conduc la dificultăţi în ceea ce priveşte interpretarea acestora, în sensul că nu precizează în mod concret dacă aplicabilitatea lor vizează toate creanţele - atât curente, cât şi anterioare deschiderii procedurii insolvenţei - sau numai pe cele curente. Se învederează că raţiunea executării acestor din urmă creanţe este aceea de a acorda posibilitatea creditorului fiscal ce deţine o creanţă provenind dintr-o hotărâre judecătorească în materie penală de a proceda la executarea silită a debitorului cu prioritate faţă de ceilalţi creditori numai dacă această creanţă are caracter curent şi creditorul fiscal nu avea posibilitatea îndestulării creanţei sale ca urmare a înscrierii la masa credală. De altfel, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, organul fiscal nu are rang de preferinţă faţă de ceilalţi creditori, astfel că atât timp cât actul normativ prevede în mod expres că pot exista creditori care deţin garanţii cu rang prioritar faţă de creditorul fiscal, nu se poate acorda un beneficiu acestuia din urmă doar pentru motivul că deţine o creanţă ce izvorăşte dintr-o hotărâre judecătorească pronunţată în materie penală, fără a se face nicio nuanţare sub acest aspect. Ipoteza în care s-ar executa silit toate categoriile de creanţe ar lipsi de efecte procedura înscrierii la masa credală a creanţelor şi ar crea o discriminare vădită faţă de ceilalţi creditori ai debitorului insolvent. Prin urmare, dreptul creditorului fiscal de a-şi îndestula creanţele cu prioritate faţă de creditorii prevăzuţi în Legea nr. 85/2014 este de natură să afecteze în mod direct principiile supremaţiei legii şi egalităţii în drepturi. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată Directiva (UE) 2019/1.023 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie şi decăderile, precum şi măsurile de sporire a eficienţei procedurilor de restructurare, de insolvenţă şi de remitere de datorie şi de modificare a Directivei 2017/1.132 (Directiva privind restructurarea şi insolvenţa).
    6. Judecătoria Slobozia opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată prin raportare la art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât: (i) nomele criticate fac referire la executarea silită a creanţelor datorate de debitorii declaraţi insolvenţi, fără a se realiza o distincţie clară între categoriile de creanţe ce pot fi executate silit, respectiv: dacă sunt avute în vedere doar creanţele curente ale organului fiscal ori şi cele anterioare deschiderii procedurii insolvenţei conform Legii nr. 85/2014, precum şi modalitatea de încadrare a creanţei deţinute de organul fiscal într-una dintre cele două categorii - curentă sau anterioară deschiderii procedurii insolvenţei - prin raportare la momentul naşterii/stabilirii existenţei creanţei, astfel că intervin dificultăţi în interpretarea şi aplicarea prevederilor menţionate; (ii) creditorului fiscal, având o creanţă care izvorăşte dintr-o hotărâre judecătorească pronunţată în materie penală, i se acordă drept de preferinţă faţă de celelalte categorii de creditori, cu toate că dispoziţiile Codului de procedură fiscală prevăd că organul fiscal nu are rang de preferinţă faţă de ceilalţi creditori, existând creditori care deţin garanţii cu rang prioritar faţă de creditorul fiscal.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 266^3 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, care au următorul cuprins: „(1) Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, executarea silită a creanţelor prevăzute la art. 266^1 datorate de debitorii declaraţi insolvenţi se realizează potrivit dispoziţiilor prezentului cod.“
    11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, şi ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate, astfel cum reiese din expunerea de motive, au fost introduse în Legea nr. 207/2015 prin art. I pct. 102 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 31 august 2017, ca urmare a faptului că, în contextul legislativ dat de legislaţia în materie fiscală şi în materia insolvenţei, anterioară modificărilor şi completărilor respective, debitorul era obligat doar la acoperirea creanţelor admise la masa credală, iar pentru diferenţa de valoare, creditorul nu mai avea dreptul de a o realiza. Prin urmare, organul fiscal trebuia să procedeze la anularea acesteia ulterior închiderii procedurii insolvenţei, atunci când creanţele nu mai erau admise la masa credală potrivit legii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase, inclusiv în cazul atragerii răspunderii acestuia. Aceleaşi principii se aplicau şi în cazul debitorilor pentru care a fost aprobat de către judecătorul-sindic un plan de reorganizare atunci când creanţele fiscale nu erau acceptate în totalitate în planul de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic, sub rezerva ca debitorii să se conformeze planului de reorganizare aprobat.
    13. Ca atare, în scopul facilitării recuperării tuturor creanţelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie penală, provenite din săvârşirea unor infracţiuni, respectiv pentru recuperarea sumelor reprezentând repararea prejudiciului material, a amenzilor, a cheltuielilor judiciare şi a sumelor confiscate, Codul de procedură fiscală a fost completat cu un nou capitol, respectiv capitolul XII^1 - Dispoziţii aplicabile cazurilor speciale de executare silită (art. 266^1-266^5), prin care au fost stabilite reguli speciale, care se constituie în excepţii de la reglementările privind procedura executării silite a creanţelor în materie fiscală şi prin derogări în ceea ce priveşte materia insolvenţei, respectiv: (i) sfera de aplicare a prevederilor capitolului XII^1 (art. 266^1); (ii) modalitatea de comunicare a actelor de executare silită în cazuri speciale (art. 266^2); (iii) executarea silită în cazul debitorilor insolvenţi (art. 266^3); (iv) titlul executoriu şi condiţiile pentru începerea executării silite (art. 266^4); (v) condiţiile începerii executării silite cazuri speciale (art. 266^5).
    14. Având în vedere acest cadru legislativ, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acesta conţine aspecte procedurale ce ţin de executarea silită a tuturor creanţelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie penală, provenite din săvârşirea de infracţiuni, reprezentând repararea prejudiciului material, a amenzilor, a cheltuielilor judiciare şi a sumelor confiscate şi pentru care s-a dispus atragerea răspunderii potrivit prevederilor legislaţiei privind insolvenţa. Prin normele criticate legiuitorul a dat prioritate dispoziţiilor Codului de procedură fiscală în raport cu alte acte normative, prin aplicarea principiului unicităţii reglementării în materie, prin prisma normelor de tehnică legislativă, astfel cum acesta este prevăzut de art. 14 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010 (Decizia 90 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 26 mai 2021, paragraful 29).
    15. Totodată, Curtea a statuat că prevederile criticate vizează recuperarea creanţelor bugetare, procedură care se circumscrie fazei a doua a unui „proces“, respectiv executarea hotărârii judecătoreşti. Or, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, în virtutea cărora atât competenţa instanţelor judecătoreşti, cât şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, această reglementare cu privire la aspectele procedurale de punere în executare a unei hotărâri judecătoreşti intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, care are competenţa de a determina modalităţile în care se duce la îndeplinire o hotărâre judecătorească şi de recuperare a creanţelor bugetare, întrucât, potrivit prevederilor art. 139 din Constituţie, orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, prevederi cărora li se circumscriu şi procedurile de recuperare a creanţelor fiscale sau bugetare. În aplicarea prevederilor art. 56 din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 139 din Legea fundamentală, Codul de procedură fiscală constituie procedura de drept comun pentru administrarea creanţelor fiscale şi bugetare, iar unde acest cod nu dispune, se aplică prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă, în măsura în care acestea pot fi aplicate raporturilor dintre autorităţi publice şi contribuabili/plătitori, context în care Codul de procedură fiscală reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea creanţelor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administrează, cu excepţia cazului când prin lege se prevede altfel (art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 207/2015). Prin urmare, executarea silită prin care se urmăreşte valorificarea unor creanţe fiscale sau bugetare constituie, de principiu, obiectul unor reglementări cuprinse în Codul de procedură fiscală, prin care sunt prevăzute, la art. 220, şi aspecte cu privire la competenţa organelor îndrituite cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii şi cu efectuarea procedurii de executare silită a unor creanţe bugetare, care se realizează în baza hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 614 din 30 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 24 iunie 2022, paragrafele 41 şi 42, sau Decizia nr. 90 din 16 februarie 2021, precitată, paragrafele 31 şi 32).
    16. Prin Decizia nr. 306 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 5 iulie 2021, paragrafele 54-57, Curtea a observat că prevederile legale criticate sunt clare şi nu afectează principiul securităţii raporturilor juridice. Acestea dau prevalenţă apărării interesului public într-o situaţie specială, respectiv punerea în executare a tuturor creanţelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie penală provenite din săvârşirea de infracţiuni, astfel: a) sumele reprezentând repararea prejudiciului material; b) amenzi; c) cheltuieli judiciare; d) sume confiscate. Mai mult decât atât, ele au drept scop evitarea sustragerii de la plată a acestor sume de bani, ca urmare a unor posibile acţiuni dolosive întreprinse în desfăşurarea procedurii insolvenţei. Astfel, pentru realizarea veniturilor publice, legiuitorul, în conformitate cu Legea fundamentală, a prevăzut întotdeauna norme cu scopul de a face mai eficientă executarea şi pentru a-i imprima un ritm mai accelerat. Adoptarea unui regim juridic special în materia creanţelor bugetare îşi găseşte fundamentul constituţional în dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, conform cărora statul trebuie să asigure, printre altele, protejarea intereselor naţionale în activitatea financiară. Acest temei constituţional justifică un drept special, de preferinţă în favoarea statului, în ceea ce priveşte efortul de încasare a creanţelor bugetare şi de asigurare a veniturilor publice la bugetul de stat. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să îşi îndeplinească obligaţiile fundamentale ce i-au fost prescrise prin Constituţie.
    17. Totodată, în ceea ce priveşte unele aspecte care ţin de executarea silită a creanţelor fiscale sau bugetare, în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, şi contribuabil, în calitate de debitor al obligaţiei fiscale, cele două părţi nu se situează pe poziţii de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, şi, prin urmare, nu poate fi vorba despre încălcarea principiului egalităţii în faţa legilor prevăzut de art. 16 din Constituţie (Decizia nr. 513 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, sau Decizia nr. 978 din 30 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008). De asemenea, Curtea a stabilit că dreptul fiscal şi procedura fiscală fac parte din dreptul public, ceea ce înseamnă că subiecţii unor asemenea raporturi nu pot fi egali în drepturi şi obligaţii. Astfel, unul dintre subiectele raportului de drept fiscal, şi anume organul fiscal, are o poziţie dominantă, fiind înzestrat cu exerciţiul puterii de stat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 830 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 11 decembrie 2012, sau Decizia nr. 43 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 20 martie 2013). Aceste considerente sunt valabile şi în ceea ce priveşte susţinerile referitoare la faptul că normele criticate ar crea premisele unui tratament preferenţial în favoarea recuperării creanţelor bugetare sau discriminatoriu (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 614 din 30 septembrie 2021, precitată, paragraful 48, Decizia nr. 318 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1090 din 15 noiembrie 2021, paragraful 45, sau Decizia nr. 90 din 16 februarie 2021, precitată, paragrafele 41 şi 42).
    18. Faţă de această împrejurare, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, astfel că toate considerentele mai sus prezentate sunt valabile mutatis mutandis şi în cauza dedusă judecăţii, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, în raport cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea acesteia, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
    19. Cu privire la celelalte chestiuni învederate de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea sunt aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii şi nu intră în competenţa de analiză a instanţei de contencios constituţional, ci ţin de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 25 august 2020, paragraful 25, instanţa de contencios constituţional a reţinut că interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Prin urmare, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea în concret a normelor criticate la situaţiile particulare invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acestea sunt aspecte ce ţin de resortul instanţei de judecată şi al autorităţilor îndrituite cu ducerea la îndeplinire a măsurilor instituite prin aceste dispoziţii din Codul de procedură fiscală, în coroborare cu celelalte norme în materia insolvenţei, în prezent fiind reglementată de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din de 25 iunie 2014, în funcţie de evoluţia legislativă şi de stadiul procedurilor prevăzute de lege, iar pentru lămurirea unor astfel de chestiuni există şi instituţia recursului în interesul legii sau a dezlegării unor chestiuni de drept ce ţine de resortul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum s-a arătat mai sus.
    20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Omega Invest - S.R.L. din Slobozia în Dosarul nr. 350/312/2020 al Judecătoriei Slobozia şi constată că dispoziţiile art. 266^3 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Slobozia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 570 din 31 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 570 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266^3 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 570 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266^3 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală