Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 57 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 57 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 659 din 14 iulie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena     │-                 │
│Chiorean           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.925/2/2020 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.161D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esenţă, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prin modalitatea de reglementare a textului criticat nu este îngrădit dreptul la muncă, existând în continuare posibilitatea de a opta între munca pentru care s-ar cere suspendarea şi munca în postul care ar atrage incompatibilitatea, iar dispoziţiile criticate se aplică tuturor destinatarilor săi. Se mai arată că există o practică judiciară constantă, inclusiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la interpretarea stricto sensu a acestui text.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 27 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.925/2/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, din oficiu, de către instanţa judecătorească într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a raportului de evaluare emis de Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a constatat existenţa unei stări de incompatibilitate a reclamantei, întrucât a deţinut simultan calitatea de funcţionar public şi funcţia de director al Direcţiei Economice din cadrul Autorităţii competente de reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească susţine, în esenţă, că există o aparenţă de neconstituţionalitate a art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, deoarece acesta are o formulare imprecisă şi imprevizibilă, întrucât nu se poate stabili dacă persoanele care îndeplinesc funcţii de funcţionari publici, adică au acest statut profesional prevăzut de lege, în ipoteza în care au raporturile de muncă/de serviciu suspendate, mai ales pentru exercitarea unei alte funcţii publice, intră în mod excesiv sub incidenţa textului de lege criticat, în sensul existenţei unei stări de incompatibilitate. Astfel, se încalcă practic dreptul la muncă al acelui funcţionar public suspendat din funcţie, care este pus în ipoteză juridică discriminatorie faţă de oricare alte persoane destinatare ale legii în general, deoarece se află în ipoteza de a nu putea obţine niciun fel de alte venituri pe căi legale, ceea ce este absurd, încălcându-se inclusiv prevederile art. 47 din Constituţie referitoare la dreptul la un nivel de trai decent.
    6. În accepţiunea consolidată a democraţiei constituţionale şi a statului de drept, caracterul punitiv şi restrictiv/rigid al unui text de lege trebuie să ofere destinatarului legii o alternativă rezonabilă şi conformă cu principiile constituţionale şi convenţionale incidente în privinţa poziţionării sociale/ materiale şi capacităţii de autoîntreţinere a destinatarului legii care trebuie să se conformeze unor imperative impuse de legiuitor, însă având create/oferite tot din partea legiuitorului alternative plauzibile şi raţionale, accesibile destinatarului legii. La această concluzie se ajunge prin interpretarea principiului proporţionalităţii consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului asupra textului de lege criticat şi după o examinare riguroasă a prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. Astfel, măsura represivă excesivă impusă de statul român prin textul de lege criticat este vizibil nedreaptă (iar „dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme“), fiind îndepărtată faţă de litera şi spiritul noţiunilor de „stat social“, „demnitatea omului“, „drepturile şi libertăţile cetăţenilor“, „libera dezvoltare a personalităţii umane“.
    7. Instanţa judecătorească - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate - apreciază ca fiind eronată critica adusă de pârâta Agenţia Naţională de Integritate referitoare la incidenţa principiilor care stau la baza acestei preveniri, şi anume: imparţialitatea, integritatea, transparenta deciziei şi supremaţia interesului public, astfel cum rezultă din prevederile art. 71 din Legea nr. 161/2003, întrucât aceste principii nu pot fi interpretate şi mai ales aplicate într-o manieră care conduce la încălcarea normelor juridice superioare, anume normele constituţionale care asigură drepturi, libertăţi şi garanţii constituţionale cetăţenilor.
    8. De plano, situaţia juridică a unui funcţionar public suspendat nu se compară cu situaţia juridică a unui funcţionar public sau cu altă categorie de personal bugetar cu restricţii de cumul de funcţii/îndeplinire a anumitor funcţii sau efectuare a anumitor activităţi extraprofesionale în paralel cu profesia şi funcţia de bază, întrucât, în mod evident, funcţionarul public suspendat nu are nicio posibilitate legală de a obţine venituri pe durata suspendării sale din funcţia publică, prin prisma formei actuale a art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, text care în mod excesiv impune restricţii care îl pun pe funcţionarul public aflat în această situaţie juridică - anume suspendat - în inferioritate faţă de alte categorii de persoane din sistemul bugetar, din categoria generală a cetăţenilor români ca destinatari ai legii priviţi generic, încălcând astfel art. 16 din Constituţie.
    9. Nu în ultimul rând, prin raportare la prevederile art. 53 din Constituţie, se susţine că se ajunge inevitabil la restrângerea excesivă şi nejustificată, disproporţionată a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, aşa cum am arătat mai sus, şi anume dreptul la muncă (art. 41 din Constituţie), dreptul la un nivel de trai decent (art. 47 din Constituţie), accentuând un tipar asemănător cu al unui stat represiv care refuză să pună la dispoziţia anumitor categorii de cetăţeni alternative rezonabile şi plauzibile pentru restricţiile pe care însuşi statul, prin legile edictate de organele sale abilitate, le impune.
    10. De plano, suspendarea din funcţie a oricărei persoane, mai ales dacă nu este din motive imputabile cetăţeanului (spre exemplu, represiunea penală cu forma sa cea mai gravă - arestarea preventivă, condamnarea -, apariţia unor boli grave care conduc la imobilizare într-o unitate de tratament specifică, alte cauze cu caracter extrem) trebuie să fie dublată prin grija statului, a instituţiilor sale abilitate, de alternativa oferită persoanei suspendate din funcţie de a găsi surse legale de venituri pentru a-şi putea asigura un nivel de trai decent, aşa cum obligă normele constituţionale din art. 47.
    11. Aşadar, veninul de neconstituţionalitate pe care îl are norma legală criticată vizează blocajul creat pentru funcţionarul public suspendat în ce priveşte exercitarea dreptului său la muncă şi la obţinerea unui salariu pentru munca prestată, în scopul de a-i permite acestuia să îşi asigure un nivel de trai decent inclusiv pe perioada suspendării sale din funcţie.
    12. Clamarea (fie ea şi) normativă şi existenţa juridică şi doctrinară a „principiilor care stau la baza acestei preveniri, şi anume: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, astfel cum rezultă din prevederile art. 71 din Legea nr. 161/2003“, nu justifică o punere în situaţie inferioară în faţa legii a anumitor categorii socioprofesionale, cu extrema interzicerii dreptului la muncă şi a interzicerii dreptului la un nivel de trai decent, întrucât în asemenea ipoteză statul care ia astfel de măsuri nu poate pretinde că atinge standardele universale acceptate ale statului de drept şi mai ales ale democraţiei autentice constituţionale, unde demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate, aşa cum prevede art. 1 alin. (3) din Constituţie.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:
    "(2) Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:
    a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice;
    b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public este suspendat din funcţia publică, în condiţiile legii, pe durata numirii sale;
    c) în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ din sectorul public;
    d) în calitate de membru al unui grup de interes economic."

    17. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate fac parte din secţiunea 5 - Incompatibilităţi privind funcţionarii publici a capitolului III - Incompatibilităţi din Legea nr. 161/2003 şi reglementează incompatibilitatea funcţionarului public de a deţine alte funcţii şi de a desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public este suspendat din funcţia publică, în condiţiile legii, pe durata numirii sale, în cadrul regiilor autonome, societăţilor ori în alte unităţi cu scop lucrativ din sectorul public, precum şi în calitate de membru al unui grup de interes economic.
    19. Instanţa judecătorească - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate - invocă „aparenţa de neconstituţionalitate“ a dispoziţiilor de lege criticate, în ipoteza în care acestea se aplică şi unui funcţionar public suspendat din funcţie, invocând statutul diferit al funcţionarului public suspendat faţă de cel în funcţie.
    20. Curtea constată, astfel, că aspectele criticate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate - şi anume incidenţa textului de lege criticat în ipoteza funcţionarului public suspendat din funcţie - reprezintă chestiuni de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti şi nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei.
    21. De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Referitor la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sau Decizia nr. 164 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024.)
    22. Totodată, Curtea a constatat că interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii la situaţia de fapt concretă din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se arată în Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 -, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 294 din 28 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, paragraful 27).
    23. Prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.925/2/2020.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 februarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 57 din 25 februarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"