Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 57 din 17 septembrie 2018 referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, menţiunii de la pct. VI din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, art. 1-3 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, aprobat prin Legea nr. 65/1972, cu modificările şi completările ulterioare, art. II din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, pct. 1 lit. c) din Precizarea Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 181.679/1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, art. 9 şi 51 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, republicată, cu modificările ulterioare, art. 160 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 29, art. 90, art. 76-84 din Legea nr. 10/1972 privind Codul Muncii al Republicii Socialiste România, cu modificările şi completările ulterioare
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 57 din 17 septembrie 2018  referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, menţiunii de la pct. VI din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, art. 1-3 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, aprobat prin Legea nr. 65/1972, cu modificările şi completările ulterioare, art. II din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, pct. 1 lit. c) din Precizarea Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 181.679/1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, art. 9 şi 51 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, republicată, cu modificările ulterioare, art. 160 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 29, art. 90, art. 76-84 din Legea nr. 10/1972 privind Codul Muncii al Republicii Socialiste România, cu modificările şi completările ulterioare    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 57 din 17 septembrie 2018 referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, menţiunii de la pct. VI din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, art. 1-3 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, aprobat prin Legea nr. 65/1972, cu modificările şi completările ulterioare, art. II din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, pct. 1 lit. c) din Precizarea Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 181.679/1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, art. 9 şi 51 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, republicată, cu modificările ulterioare, art. 160 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 29, art. 90, art. 76-84 din Legea nr. 10/1972 privind Codul Muncii al Republicii Socialiste România, cu modificările şi completările ulterioare

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 895 din 24 octombrie 2018
    Dosar nr. 1.278/1/2018

┌──────────────┬───────────────────────┐
│ │- vicepreşedintele │
│ │Înaltei Curţi de │
│Gabriela Elena│Casaţie şi Justiţie - │
│Bogasiu │preşedintele │
│ │preşedintele │
│ │completului │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Lavinia │- preşedintele delegat │
│Curelea │al Secţiei I civile │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Eugenia │- preşedintele Secţiei │
│Voicheci │a II-a civile │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Corina-Alina │- preşedintele Secţiei │
│Corbu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Andreia Liana │- judecător la Secţia I│
│Constanda │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Sorinela-Alina│- judecător la Secţia I│
│Macavei │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Romaniţa │- judecător la Secţia I│
│Ecaterina │civilă │
│Vrînceanu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Alina Iuliana │- judecător la Secţia I│
│Ţuca │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Elena │- judecător la Secţia I│
│Popoiag │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ileana Izabela│- judecător la Secţia a│
│Dolache-Bogdan│II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Petronela │- judecător la Secţia a│
│Iulia Niţu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Minodora │- judecător la Secţia a│
│Condoiu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Nicoleta │- judecător la Secţia a│
│Ţăndăreanu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Trănica│- judecător la Secţia a│
│Teau │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Andreea │- judecător la Secţia │
│Marchidan │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Veronica │- judecător la Secţia │
│Năstasie │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mariana │- judecător la Secţia │
│Constantinescu│de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marius Ionel │- judecător la Secţia │
│Ionescu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Adriana Elena │- judecător la Secţia │
│Gherasim │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
└──────────────┴───────────────────────┘

    Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1.278/1/2018, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27^5 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    La şedinţa de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulament.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 657/112/2017, aflat pe rolul acestei instanţe, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: cum se interpretează şi se aplică prevederile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, menţiunii de la pct. VI din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, art. 1-3 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, aprobat prin Legea nr. 65/1972, cu modificările şi completările ulterioare, art. II din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, pct. 1 lit. c) din Precizarea Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 181.679/1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, art. 9 şi 51 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, republicată, cu modificările ulterioare, art. 160 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 29, art. 90, art. 76-84 din Legea nr. 10/1972 privind Codul Muncii al Republicii Socialiste România, cu modificările şi completările ulterioare, în ce priveşte veniturile reprezentând ajutor contravaloare energie electrică, în sensul de a se stabili dacă acestea trebuie luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei.
    Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părţile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.
    În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    1. Curtea de Apel Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 5 martie 2018, în Dosarul nr. 657/112/2017, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept menţionate.
    2. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14 mai 2018, cu nr. 1.278/1/2018, termenul pentru soluţionarea dosarului fiind stabilit la 17 septembrie 2018.

    II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile
    3. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (denumită, în continuare, Legea nr. 263/2010)
    "ART. 165
    (...)
    (2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare. (...)"

    4. Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare (denumite, în continuare, Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010)

    III. Menţiunea de la pct. VI din anexa nr. 15:
    "Menţiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001:
    • formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
    • participarea la beneficii a oamenilor muncii din unităţile economice;
    • premiile anuale şi premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
    • recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
    • diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer;
    • drepturile de autor;
    • drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă;
    • al treisprezecelea salariu;
    • formele de retribuire definite sub sintagma «plata cu ora», acordate cadrelor didactice şi specialiştilor din producţie sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfăşurate în afara obligaţiilor de muncă de la funcţia de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum şi pentru îndeplinirea unor activităţi didactice pentru care nu se justifică înfiinţarea unor posturi;
    • formele de retribuire pentru «orele suplimentare» realizate peste programul normal de lucru;
    • sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică şi care asigură perfecţionarea de specialitate a învăţătorilor şi educatorilor;
    • indemnizaţiile de muncă nenormată;
    • compensaţiile acordate conform Decretelor nr. 46/1982 şi nr. 240/1982;
    • alte sporuri care nu au avut caracter permanent."
    5. Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, aprobat prin Legea nr. 65/1972, cu modificările şi completările ulterioare (denumit, în continuare, Decretul nr. 389/1972)
    "ART. 1
    Unităţile socialiste de stat, organizaţiile cooperatiste, alte organizaţii obşteşti, orice alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sînt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra cîştigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecţionare profesională, precum şi asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai şcolilor profesionale, pe timpul cît fac practică în producţie, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc şi de durata contractului de muncă. Pentru personalul român salariat trimis în misiune permanentă în străinătate, unităţile socialiste de care aparţin sînt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra salariului brut de încadrare în ţară în lei.
    Prin excepţie de la prevederile alineatului precedent, sînt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţia după cum urmează:
    a) 25% unităţile socialiste româneşti care prestează activitate în afara graniţelor ţării, pentru personalul lor salariat cuprins în asigurările sociale româneşti; firmele străine care calculează contribuţia de asigurări sociale pentru personalul lor salariat cuprins în asigurările sociale româneşti, indiferent dacă acestea exercită activitatea pe teritoriul Republicii Socialiste România sau pe teritoriul străin; societăţile mixte de pe teritoriul Republicii Socialiste România pentru personalul lor salariat; reprezentanţele firmelor comerciale, ale organizaţiilor internaţionale şi ale organizaţiilor economice străine, reprezentanţele diplomatice străine care funcţionează în Republica Socialistă România, precum şi membrii acestora, pentru personalul lor salariat cetăţeni români sau străini, cuprinşi în asigurările sociale româneşti, cu domiciliul stabil în Republica Socialistă România;
    b) 14% - asociaţiile de locatari, pentru personalul salariat, asupra salariului convenit, care pentru calcularea contribuţiei de asigurări sociale de stat şi a drepturilor de asigurări sociale trebuie să fie cuprins între limitele de salarizare ale funcţiei sau meseriei din unităţile socialiste de stat din ramurile respective;
    c) 7% - persoanele fizice, pentru personalul casnic angajat, asupra salariului tarifar minim pe economie.
    Unităţile, persoanele juridice şi fizice care aparţin sectoarelor de activitate cu sisteme proprii de asigurări sociale, sînt datoare să verse contribuţia la casele de asigurări sociale din sistemele respective, pentru personalul lor cuprins în aceste asigurări sociale, precum şi pentru persoanele pe care le califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecţionare profesională, pentru ucenicii sau elevii şcolilor lor profesionale. Stabilirea şi calcularea contribuţiei de asigurări sociale se fac potrivit reglementărilor acestor sisteme de asigurări sociale.
    ART. 2
    Contribuţia pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentînd: drepturile plătite asiguraţilor din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă.
    ART. 3
    Calcularea, precum şi depunerea contribuţiilor prevăzute la articolul 1 se fac lunar în contul asigurărilor sociale de stat, o dată cu plata chenzinei a doua a salariilor, cu excepţia persoanelor fizice care plătesc contribuţia trimestrial pînă în ultima lună a trimestrului respectiv.
    În cazul în care unităţile au plătit, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, direct personalului unele drepturi de asigurări sociale, ele vor depune în contul asigurărilor sociale de stat numai diferenţa dintre sumele reprezentînd contribuţia datorată şi drepturile de asigurări sociale plătite."

    6. Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale (denumită, în continuare, Legea nr. 49/1992)
    "ART. II
    Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. Alineatul 1 al articolului 1 va avea următorul cuprins:
    Pentru persoanele juridice şi fizice care folosesc personal salariat, contribuţia asigurărilor sociale de stat se stabileşte diferenţiat, astfel:
    - 35% asupra cîştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa I de muncă;
    – 30% asupra cîştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa a II-a de muncă;
    – 25% asupra cîştigului brut realizat de celelalte categorii de salariaţi;
    – 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puţin decît salariul minim brut pe ţară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vîrstă, handicapaţilor şi a copiilor.
    2. După alineatul 1 al articolului 1 se introduce un alineat nou, cu următorul cuprins:
    Cotele prevăzute la alin. 1 cuprind şi contribuţia de 2% pentru compensarea creşterii preţurilor la medicamente, care se virează lunar Ministerului Sănătăţii.
    3. Articolul 3 alineatul 1 va avea următorul cuprins:
    Calcularea, precum şi depunerea contribuţiei prevăzute la art. 1 se fac lunar în contul asigurărilor sociale de stat.
    4. După alineatul 1 al articolului 3 se introduce un alineat nou, cu următorul cuprins:
    Termenele de plată a contribuţiei la asigurările sociale de stat sînt:
    - o dată cu lichidarea drepturilor de salarii pe luna expirată, de către persoanele juridice;
    – în 20 de zile de la expirarea lunii calendaristice, de către persoanele fizice care folosesc personal salariat.
    5. Alineatul 2 al articolului 3 va avea următorul cuprins:
    În cazul în care persoanele juridice sau fizice care folosesc personal salariat au plătit, potrivit dispoziţiilor legale, direct salariaţilor lor unele drepturi de asigurări sociale prevăzute de lege, altele decît cele care se suportă din fondurile proprii, acestea vor depune în contul asigurărilor sociale de stat numai diferenţa dintre sumele reprezentînd contribuţia datorată şi drepturile de asigurări sociale ce trebuie plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat.
    6. După alineatul 2 al articolului 3 se introduc două alineate noi, cu următorul cuprins:
    Neplata contribuţiei de asigurări sociale şi pentru pensia suplimentară la termenele prevăzute atrage majorarea sumelor datorate cu 0,2% pentru fiecare zi de întîrziere, fără ca majorările calculate să depăşească suma datorată. Sumele reprezentînd majorările de întîrziere se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat.
    Controlul încasării veniturilor asigurărilor sociale de stat şi a celor privind pensia suplimentară se asigură de organele Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, care vor fi constituite, în acest scop, prin hotărîre a Guvernului.
    7. Articolul 4 se abrogă.
    8. Alineatul 1 al articolului 5 se abrogă."

    7. Precizarea Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 181.679/1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale (denumită, în continuare, Precizarea nr. 181.679/1992)
    "1. Cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat
    (...) c) În conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul nr. 389/1972, contribuţia pentru asigurări sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentînd:
    - drepturile plătite asiguraţilor, potrivit legii, din fondurile asigurărilor sociale de stat şi din fondurile proprii ale persoanelor juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea (conform art. III pct. 7 din lege);
    – drepturile plătite, potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractelor de muncă, respectiv cele aferente muncii prestate în perioada preavizului de concediere;
    – drepturile de autor sau de colaborator extern;
    – drepturile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile, ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislaţia muncii;
    – sumele ce se acordă salariaţilor din profitul net de către societăţile comerciale şi regiile autonome;
    – indemnizaţiile primite de împuterniciţii mandataţi de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi ministerele de resort, reprezentanţi ai intereselor capitalului de stat, de membrii consiliului de administraţie şi de cenzori;
    – indemnizaţiile de delegare şi detaşare şi indemnizaţiile acordate personalului transferat în condiţiile legii. (...)"

    8. Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, republicată, cu modificările ulterioare (denumită, în continuare, Legea nr. 51/1974)
    "ART. 9
    (1) Elementele sistemului de retribuire a muncii sînt următoarele:
    a) retribuţia tarifară, care constituie partea principală a retribuţiei totale şi elementul determinant pentru stimularea ridicării continue a calificării personalului. Prin retribuţie tarifară se înţelege retribuţia stabilită pe baza reţelelor tarifare sau a listelor de funcţii pentru muncitori şi personal operativ şi prin nomenclatoarele de funcţii pentru personalul de execuţie tehnic, economic, de altă specialitate, pentru personalul de conducere, precum şi pentru cel administrativ, de deservire şi de pază. Se stabileşte următoarea pondere a retribuţiei tarifare în retribuţia medie planificată:
    - la muncitori şi personalul operativ, circa 90%;
    – la muncitorii din construcţii-montaj, circa 88%;
    – la personalul tehnic, economic, de altă specialitate, administrativ, de deservire şi de pază, între 80-95%;
    b) indemnizaţia de conducere sau cele care se acordă pentru unele activităţi suplimentare. Indemnizaţia de conducere se stabileşte diferenţiat, pe ramuri sau activităţi, după mărimea unităţii şi complexitatea sarcinilor;
    c) participarea la beneficii a oamenilor muncii din unităţile economice;
    d) premii anuale pentru personalul din instituţiile de stat şi alte unităţi stabilite de lege;
    e) premii acordate în cursul anului pentru realizări deosebite în îndeplinirea sarcinilor în perioada respectivă, premii pentru economii de materiale şi forţă de muncă, precum şi alte recompense cu caracter limitat ce se acordă personalului din unele sectoare de activitate pentru rezultatele deosebite obţinute în îndeplinirea anumitor obiective specifice;
    f) sporuri la retribuţie acordate pentru vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate, în scopul stimulării stabilităţii personalului;
    g) retribuţii majorate sau sporuri, pentru retribuirea diferenţiată a muncii personalului care lucrează în condiţii deosebite faţă de cele obişnuite.
    (2) Retribuţia tarifară, precum şi alte venituri care se cuvin, potrivit legii, persoanelor care muncesc în unităţile socialiste de stat sînt efective şi nu sînt supuse impozitului. Impozitul pe fondul total de retribuire se suportă de unităţile socialiste.
    (...)
    ART. 51
    (1) Fondul de participare a oamenilor muncii la beneficii se constituie anual, la dispoziţia unităţii, pe baza rezultatelor economice ale anului anterior, din următoarele surse:
    a) o cotă din beneficiul realizat în cadrul prevederilor de plan, de pînă la 3% în medie pe economie. Cota pe ministere, celelalte organe centrale şi consiliile populare judeţene şi al municipiului Bucureşti se stabileşte, diferenţiat, prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială;
    b) o cotă de pînă la 25% din beneficiile peste plan obţinute prin reducerea cheltuielilor materiale şi a celorlalte cheltuieli de producţie;
    c) o cotă de pînă la 14% din beneficiile peste plan obţinute prin depăşirea valorii producţiei nete, ca urmare a depăşirii producţiei fizice;
    d) o cotă de pînă la 8% din beneficiile peste plan obţinute pe alte căi, dar nu mai mult de cota stabilită unităţii respective pentru participarea la beneficiul planificat;
    e) o cotă de pînă la 10% din beneficiul peste plan obţinut de unitatea producătoare, proporţional cu depăşirea exportului, în limita a 1,5% din valoarea exportului realizat peste plan. Cotele de constituire a fondului de participare în raport cu valoarea exportului peste plan se stabilesc prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, în mod diferenţiat, pe ministere, celelalte organe centrale şi consiliile populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi pe relaţii.
    (2) Defalcarea pe unităţi a cotelor de constituire a fondului de participare la beneficiul realizat în cadrul prevederilor de plan, precum şi stabilirea cotelor din beneficiile peste plan, se fac, odată cu aprobarea planului anual al unităţii, de către ministere, celelalte organe centrale şi consiliile populare judeţene şi al municipiului Bucureşti.
    (3) Unităţile producătoare care depăşesc exportul beneficiază şi de fonduri în valută în limita a 2% din valuta realizată peste plan, în vederea organizării de excursii colective în străinătate. Contravaloarea în lei a valutei respective se suportă din fondul de participare la beneficii, constituit la dispoziţia întreprinderii, sau parţial ori integral, de către beneficiarii excursiei. Fondurile valutare pentru excursii colective în străinătate se repartizează direct întreprinderilor, în cadrul unei cote din fondul valutar total stabilit prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, pentru turism. Fondurile repartizate pe întreprinderi pot fi folosite numai pentru personalul muncitor al acestora."

    9. Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (denumită, în continuare, Codul muncii)
    "ART. 160
    Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri."

    10. Legea nr. 10/1972 privind Codul Muncii al Republicii Socialiste România, cu modificările şi completările ulterioare (denumită, în continuare, Legea nr. 10/1972)
    "ART. 29
    Persoanele încadrate în unităţile din industrie beneficiază de măsuri corespunzătoare de securitate şi igienă a muncii, de echipament de lucru şi de protecţie, iar cei care lucrează în condiţii vătămătoare şi periculoase, de program de lucru redus, sporuri la salariu şi de concedii suplimentare, potrivit legii.
    (...)
    ART. 76
    (1) Între unitate, pe de o parte, şi colectivul de oameni ai muncii, pe de altă parte, se încheie un contract colectiv de muncă, menit să contribuie la organizarea superioară a muncii, la întărirea şi mobilizarea tuturor eforturilor pentru îndeplinirea planului, la îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi de viaţă din unitate.
    (2) Prin contractul colectiv se stabilesc măsurile pe care colectivele oamenilor muncii şi conducerea unităţii se angajează să le ia în scopul utilizării mai bune a capacităţii de producţie, al creşterii productivităţii muncii, reducerii consumurilor specifice şi a preţului de cost, precum şi pentru obţinerea de economii şi beneficii peste nivelul planificat, îmbunătăţirea calităţii produselor, creşterea eficienţei activităţii economice.
    ART. 77
    (1) Contractul colectiv de muncă stabileşte, în condiţiile prevăzute de lege, formele de remunerare, de stimulare materială pentru economiile realizate în cursul anului, modul de utilizare a fondurilor ce rămîn la dispoziţia unităţii ca rezultat al depăşirii sarcinilor de plan, pentru executarea unor investiţii sociale: locuinţe, vestiare, băi, creşe, cămine, dispensare, cantine-restaurant şi altele similare; realizarea unor obiective de protecţie a muncii, culturale şi sportive.
    (2) Contractul colectiv de muncă dezbătut şi aprobat de adunarea generală a oamenilor muncii se semnează din partea unităţii, pe baza împuternicirii organului de conducere colectivă, de către conducătorul ei, iar din partea colectivului de oameni ai muncii, de către preşedintele comitetului sindicatului.
    ART. 78
    (1) Contractul colectiv de muncă se încheie anual. Prevederile din contractul colectiv de muncă se aplică tuturor persoanelor încadrate în muncă în unitate.
    (2) Ministerele, celelalte organe centrale sau centralele economice, după caz, pot încheia cu uniunile sindicatelor pe ramură contracte colective de muncă pe o durata de pînă la 5 ani, care să cuprindă principalele măsuri în vederea realizării prevederilor de plan, a aplicării legislaţiei muncii, a îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi de viaţa în unităţile din sectoarele respective, precum şi măsurile necesare în vederea realizării prevederilor contractelor colective din unităţi.
    ART. 79
    Neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv constituie, pentru cei care se fac vinovaţi de aceasta, indiferent de funcţia sau postul în care au fost încadraţi, o încălcare a sarcinilor de serviciu, care atrage după caz, răspunderea disciplinară, materială sau penală.
    ART. 80
    Ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, împreună cu organele sindicale corespunzătoare, controlează legalitatea prevederilor contractului colectiv de muncă şi modul în care acestea sînt aduse la îndeplinire.
    ART. 81
    (1) În Republica Socialistă România, pe măsura dezvoltării bazei tehnico-materiale a socialismului, a creşterii venitului naţional, se asigură ridicarea continuă a venitului naţional, se asigură ridicarea continuă a nivelului de trai al celor ce muncesc, al întregului popor.
    (2) Prin sistemul de remunerare, stabilit prin lege, se realizează îmbinarea armonioasă a intereselor personale ale fiecăruia cu interesele întregii societăţi, obţinerea unor venituri în raport cu contribuţia concretă pe care fiecare om al muncii o aduce la activitatea economică şi social-culturală.
    ART. 82
    (1) La stabilirea remunerării persoanelor încadrate în muncă se are în vedere raţionala repartiţie a venitului naţional, realizarea unui raport optim între fondul naţional de dezvoltare economico-socială şi fondul de consum, în vederea progresului neîntrerupt al economiei naţionale, ca o condiţie esenţială a ridicării continue a nivelului de viaţă al poporului.
    (2) Remunerarea se face după cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii, asigurîndu-se la muncă egală remunerare egală. În vederea asigurării rolului stimulativ al salariului, la stabilirea remunerării se ţine seama de complexitatea muncii, răspunderea şi gradul de solicitare pe care acestea le implică, nivelul de pregătire profesională şi vechimea cerută pentru îndeplinirea acelei munci; de asemenea, se urmăreşte asigurarea unor proporţii corespunzătoare între salariile mari şi cele mici ale persoanelor încadrate în muncă, potrivit stadiului de dezvoltare a economiei naţionale şi principiului echităţii socialiste.
    ART. 83
    Prin lege se stabileşte, în concordanţă cu dezvoltarea planificată a economiei, salariul minim pe economie, avîndu-se în vedere nivelul productivităţii muncii, al venitului naţional, urmărindu-se satisfacerea nevoilor mereu crescînde ale oamenilor muncii şi membrilor de familie.
    ART. 84
    (1) Salariul tarifar de încadrare se acordă în raport cu gradul de îndeplinire a sarcinilor de muncă, astfel încît să constituie un stimulent pentru cei care îşi îndeplinesc în bune condiţii sarcinile. Cei care obţin realizări deosebite în muncă au posibilitatea să realizeze venituri mai mari, iar cei care nu-şi îndeplinesc obligaţiile de muncă urmează să suporte în mod direct consecinţele unei neîndepliniri.
    (...)
    ART. 90
    În scopul creşterii iniţiativei şi a eforturilor pentru sporirea eficienţei economice a producţiei, ţinînd seama de rezultatele bune obţinute în muncă, cu deosebire la realizarea indicatorilor calitativi, la promovarea progresului tehnic şi aplicarea inovaţiilor, pentru realizarea de economii de materiale şi de forţă de muncă, se acordă gratificaţii anuale sau, după caz, premii în cursul anului."


    IV. Expunerea succintă a procesului
    11. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reclamantul a solicitat obligarea Casei Judeţene de Pensii Bistriţa-Năsăud la recalcularea pensiei sale, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor realizate potrivit Adeverinţei nr. xxxxx din 18 mai 2016, emisă de Societatea Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice - Sucursala Bistriţa, venituri reprezentând ajutor contravaloare energie electrică, ajutoare acordate cu ocazia unor evenimente - Paşti, Crăciun, ziua electricianului etc. - care nu au fost înregistrate în carnetul de muncă, dar pentru care s-au achitat contribuţii de asigurări sociale. În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 107, art. 153 şi art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
    12. Prin întâmpinare, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa-Năsăud a arătat că aceste sume nu pot fi luate în considerare la stabilirea punctajului, deoarece nu sunt prevăzute ca sporuri cu caracter permanent nici în legislaţia aplicabilă la data stabilirii dreptului de pensie, şi nici în legislaţia anterioară actualei legi. Arată că acestea nu se regăsesc în nicio reglementare legală, angajatorul neconfirmând elemente noi de salarizare pe lângă cele care au fost avute în vedere ca venit brut ce a fost luat în calcul la stabilirea pensiei. Angajatorul indică contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de activitate ca temei al acordării respectivelor sume, însă acesta produce efecte doar între părţi şi nu poate întemeia valorificarea acestor sume ca sporuri cu caracter permanent, după cum nu poate garanta că pentru aceste categorii de venituri era obligatorie reţinerea şi virarea contribuţiei de asigurări sociale şi nici că acest lucru s-a făcut.
    13. Prin Sentinţa nr. 807 din 5 septembrie 2017, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie în urma valorificării veniturilor înscrise în adeverinţă la rubrica „ajutor energie“.
    14. Tribunalul a reţinut că „în temeiul art. 7.35 din contractul colectiv de muncă anterior anului 1997, salariaţilor li se acorda o cotă anuală gratuită de 2700 kwh. Ulterior, odată cu aplicarea contractului colectiv de muncă la nivelul RENEL/1997, salariaţii au beneficiat, conform art. 4.90, de contravaloarea unei cote anuale de 3600 kwh, repartizată egal pe fiecare lună, beneficiind practic de contravaloarea a 300 kwh pe lună. Acest ajutor a fost unul periodic, acordat lunar în baza unor contracte colective de muncă, constituind astfel un drept salarial negociat de părţi. Angajatorul a achitat contribuţia de asigurări sociale, aşa cum rezultă din Adeverinţa nr. xxxxx/2016 şi din Adresa nr. xxxxx/2017. Fiind un drept salarial cu caracter permanent, pentru care s-au achitat contribuţiile de asigurări sociale, principiul contributivităţii reclamă includerea acestor venituri în calculul punctajului pensiei, pretenţia reclamantului fiind întemeiată sub acest aspect“.
    15. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi, apelul pârâtei tinzând tocmai la respingerea acestor pretenţii, care au fost admise prin sentinţa pronunţată.
    16. Prin Încheierea pronunţată la 5 martie 2018, sesizarea a fost considerată admisibilă şi, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

    V. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării
    17. Prin Încheierea pronunţată la 5 martie 2018, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a constatat îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru următoarele argumente:
    - de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010 depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât ceea ce urmăreşte reclamantul în prezenta cauză este recalcularea pensiei sale cu luarea în considerare a veniturilor reprezentând „ajutor contravaloare energie electrică“;
    – problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre, iar problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii; de asemenea, chestiunea juridică este nouă, în sensul că nu s-a conturat o practică statornică şi îndelungată, pentru a se putea vorbi despre cristalizarea unei jurisprudenţe constante asupra acestei chestiuni juridice;
    – problema de drept este una calificată, necesitând cu pregnanţă o interpretare unitară asupra sa, în scopul asigurării egalităţii de tratament cetăţenilor cărora li se aplică.


    VI. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    18. Reclamantul consideră că aceste venituri trebuie luate în considerare potrivit principiului contributivităţii, fie ca sporuri cu caracter permanent, conform dispoziţiilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, invocate în cererea introductivă, fie, aşa cum arată în întâmpinarea formulată la apelul pârâtei, ca venituri incluse în salariile brute, conform dispoziţiilor art. 165 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, în raport cu prevederile de la pct. 19 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, cu modificările şi completările ulterioare, relative la înţelesul sintagmei „venit brut realizat lunar“. Subliniază că aceste venituri nu au fost exceptate de la plata contribuţiilor de asigurări sociale, angajatorul fiind obligat să vireze contribuţiile aferente acestor venituri, altfel fiind obligat, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Decretul nr. 389/1972 (introduse prin Legea nr. 49/1992), să plătească penalităţi de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, respectiv 10% şi 15% din suma datorată, potrivit art. 3, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/1999 privind modificarea şi completarea Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, modificat şi completat prin Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 72/2001. Or, arată acesta, sumele cuprinse în adeverinţă nu au fost exceptate de la plata contribuţiilor de asigurări sociale, iar în arhiva societăţii nu există procese-verbale de control care să constate nerespectarea legislaţiei referitoare la calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale. În acelaşi sens, invocă dispoziţiile de la pct. 1 lit. c) din Precizarea nr. 181.679/1992. Totodată, aceste venituri nu se regăsesc printre cele enumerate în menţiunea de la pct. VI din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, putând fi valorificate ca sume contributive. Se întemeiază şi pe dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin deciziile nr. 19 din 10 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23.01.2013 (denumită, în continuare, Decizia nr. 19/2012) şi nr. 19 din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 22.11.2011 (denumită, în continuare, Decizia nr. 19/2011).
    19. Prin apelul formulat, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa-Năsăud a arătat că angajatorul atestă viramentele contribuţiilor de asigurări sociale pe baze legale generice, ca obligaţie exclusivă ce revenea angajatorului per ansamblu/per total angajaţi. Menţiunile generice de plată a contribuţiilor de asigurări sociale nu califică aceste sume nici ca sporuri cu caracter permanent. şi nici ca venituri asupra cărora s-a datorat, calculat şi reţinut această contribuţie. Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de activitate produce efecte doar între părţi şi nu poate întemeia sau califica aceste sume ca sporuri cu caracter permanent, tot astfel cum nu poate garanta că pentru aceste categorii de venituri era obligatorie reţinerea şi virarea contribuţiei de asigurări sociale şi nici că acest lucru s-a făcut inclusiv pe această categorie de venit. Apreciază ca fiind greşită atribuirea de către instanţă a caracterului de permanenţă acestor venituri, prin asimilarea caracterului de permanenţă al sporurilor, pe singurul temei al periodicităţii ca elemente de natură salarială. Din coroborarea prevederilor legale cuprinse în actele normative ce stau la baza contractului colectiv de muncă rezultă că această categorie de venituri, intitulată de emitentul adeverinţei „ajutor de energie“, se încadrează în sfera veniturilor exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale, fiind venituri realizate din fonduri de participare la beneficii, fonduri de premiere, compensaţii. Conform Decretului nr. 389/1972, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 49/1992, contribuţiile se achitau de unitate prin virarea unor sume egale cu o cotă procentuală asupra câştigului brut realizat de întregul personal angajat, existând o contribuţie individuală aplicată drepturilor salariale ale angajatului. Potrivit art. 2 din Decretul nr. 389/1972, contribuţia de asigurări sociale nu se datora asupra premiilor acordate de angajatori din beneficiile realizate. Cât priveşte raportarea tribunalului la Decizia nr. 19/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, subliniază că, potrivit legislaţiei sub imperiul căreia au fost realizate/acordate aceste venituri, angajatorul şi angajatul nu datorau contribuţia de asigurări sociale, întrucât aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, potrivit legislaţiei anterioare. Mai arată că aceste ajutoare nu reprezintă nici sporuri acordate de ministerul de resort, fiind calificate de lege drept compensaţii acordate ca mod de participare la beneficii, ca forme de premiere, exceptate de la plata contribuţiilor de asigurări sociale.

    VII. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    20. Completul de judecată învestit cu soluţionarea apelurilor în Dosarul nr. 657/112/2017 a apreciat că dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizări trebuie făcută în sensul constatării că aceste venituri, obţinute cu titlu de ajutor energie, trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
    21. Chestiunea centrală în dezlegarea acestei probleme este dată de necesitatea de a încadra aceste tipuri de venituri în categoriile salariale la care se referă dispoziţiile art. 165 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, respectiv cele ale pct. VI din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, respectiv de a stabili dacă aceste venituri plătite cu titlu de „ajutor contravaloare energie electrică“ se pot analiza ca fiind „alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă“, cu consecinţa valorificării lor la stabilirea cuantumului pensiei, sau pot fi analizate cu titlu de „participare la beneficii a oamenilor muncii din unităţile economice“ sau ca „alte sporuri care nu au avut caracter permanent“, fie drept „compensaţii acordate conform Decretelor nr. 46/1982 şi nr. 240/1982“, cu consecinţa înlăturării lor de la stabilirea cuantumului pensiei.
    22. Ceea ce rezultă din datele concrete ale cauzei este că în funcţie de aceste venituri s-au achitat contribuţiile de asigurări sociale, sens în care sunt atestările fostului angajator, care a emis adeverinţa în cauză.
    23. De asemenea, rezultă caracterul ritmic lunar al acestor plăţi, cum de altfel sunt ele reglementate în contractele colective de muncă ce au stat la baza plăţii şi în care se prevede: „Salariaţii Companiei Naţionale de Electricitate vor beneficia de reducerea tarifului la energie electrică pentru consumul casnic, prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 279/1990, acordată sub forma contravalorii unei cote anuale de 3600 Kwh, repartizată în mod egal pe luni (300 Kwh/lună) calculată la tariful de vânzare către populaţie în vigoare în luna respectivă“.
    24. Aşadar, aceste drepturi salariale, achitate pentru perioada 1993-2001, au un caracter contributiv, fiind incluse în fondul de salarii în raport cu care s-au achitat, la nivel de unitate, contribuţiile de asigurări sociale de stat şi de asemenea, un caracter de lunară ritmicitate, fiind totodată specifice domeniului de activitate în cadrul căruia au fost acordate (domeniul producţiei de energie electrică).
    25. Ca atare, se constată că încadrarea lor cea mai potrivită este în categoria sporurilor cu caracter permanent, fiind prevăzute în contractele colective de muncă specifice domeniului de activitate în cadrul căruia s-au plătit, corespunzând exact condiţiilor legale anterior descrise, pentru a fi luate în considerare la stabilirea pensiei (de a fi sporuri salariale, de a fi permanente, de a fi prevăzute în contractele colective de muncă).
    26. Nu se încadrează în specificul veniturilor realizate cu titlu de participare la beneficii a oamenilor muncii din unităţile economice, astfel cum este el reglementat prin dispoziţiile legale mai sus citate, ale art. 51 din Legea nr. 57/1974, unde se descrie modul de constituire a acestui fond de participare a oamenilor muncii la beneficii şi anume, acesta se constituie anual, pe baza rezultatelor economice ale anului anterior; or, aceste prevederi din contractele colective de muncă succesive au stabilit în mod constant acelaşi beneficiu, nediferenţiat de la un an la altul.
    27. Apoi, nu se verifică nici ipoteza că ele ar reprezenta alte sporuri ce nu au avut caracter permanent, întrucât în toate contractele colective de muncă încheiate la nivelul acestui angajator, pe perioada anilor 1993-aprilie 2001, sunt prevăzute aceste venituri, sub forma unei cote anuale, ce a fost repartizată pe luni, în părţi egale.
    28. De asemenea, deşi angajatorul, în precizările furnizate la solicitarea instanţei de apel, arată că aceste venituri nu aveau caracterul unor sporuri salariale, motiv pentru care nu intrau în baza de calcul al pensiei suplimentare, conform Decretului nr. 232/1986 pentru modificarea unor dispoziţii legale cu privire la pensia suplimentară, cu modificările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/1998 privind unificarea fondurilor componente ale bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi a celor pentru plata pensiilor cuvenite asiguraţilor din unităţile cu atribuţii în domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, aprobată prin Legea nr. 128/1999, se constată că nu există o corelare între reglementările relative la contribuţia pentru pensia suplimentară şi calificarea acestor venituri, realizate în perioada anilor 1992-2001, ca (ne)fiind sporuri salariale, în condiţiile în care dispoziţiile legale pe care le indică angajatorul nu aduc nicio clarificare în sensul pe care acesta îl afirmă.
    29. Tot astfel, acest ajutor nu poate fi confundat cu compensarea majorării preţurilor şi tarifelor la energia electrică, termică şi gaze naturale, reglementată de dispoziţiile art. 13 din Decretul nr. 153/1980 privind unele măsuri referitoare la constituirea şi utilizarea fondului de participare a oamenilor muncii la beneficii, cu modificările ulterioare, aşa cum susţine pârâta, în condiţiile în care această compensare este reglementată pentru „întregul personal muncitor“, or veniturile analizate prin prezenta sesizare reprezintă nişte venituri specifice ramurii producţiei de energie electrică şi nu se confundă cu o compensare a majorării preţului energiei electrice.

    VIII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    30. Curtea de Apel Bucureşti a comunicat punctul de vedere al Secţiei a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, potrivit căruia, întrucât chestiunea de drept în discuţie priveşte o situaţie particulară, a unor categorii de foşti salariaţi din unele sectoare de activitate, cum ar fi energie, petrol şi gaze, minerit energetic etc., practica privind chestiunea de drept semnalată nu a putut fi identificată decât în privinţa acelor categorii de persoane care solicită stabilirea sau recalcularea pensiei de asigurări sociale în funcţie de unele venituri acordate de foştii angajatori ca ajutoare, drepturi având ca izvor, în principiu, contractul colectiv de muncă, iar nu prevederile legale în materie de salarizare, respectiv, în cazul persoanelor care au avut calitatea de salariaţi ai Electrica, ENEL, ICEMENERG, Petrom (sau alţi foşti angajatori din acelaşi sector de activitate). În esenţă, s-a reţinut că sumele având natura juridică a unor ajutoare nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislaţiei anterioare (de la momentul realizării veniturilor) care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, cu modificările şi completările ulterioare, era constituită din retribuţii tarifare, la care se adaugă sporul de vechime şi, începând cu 1 aprilie 1992, sporurile cu caracter permanent prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 49/1992, având în vedere şi Precizarea nr. 181.679/1992, astfel încât acestea nu se valorifică la calculul pensiei.
    Totodată, conform menţiunii de la pct. VI din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
    În cazurile identificate, angajatorul nu a precizat în adeverinţele eliberate dacă este vorba despre venituri care intrau în câştigul brut realizat de personalul lor salariat pentru care legea prevedea virarea contribuţiei sau, dimpotrivă, a precizat expres că pentru veniturile reprezentând ajutoare nu sa reţinut şi virat contribuţia de asigurări sociale, şi nici contribuţia pentru pensia suplimentară.
    Cu privire însă la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, prin trimitere şi la prevederile art. 160 din Codul muncii, în ceea ce priveşte veniturile reprezentând „ajutor contravaloare energie electrică“, în sensul de a se stabili dacă acestea trebuie luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei, s-a apreciat că o asemenea interpretare este lipsită de relevanţă în privinţa categoriei de venituri analizată, câtă vreme sunt în discuţie dispoziţiile tranzitorii ale art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 care, prin ipoteză, privesc stagiile de cotizare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, denumită, în continuare, Legea nr. 19/2000), astfel încât, cum Codul muncii a intrat în vigoare la 1 martie 2003, prevederile art. 160 vizează veniturile din salarii realizate sub imperiul acestui act normativ, după data intrării sale în vigoare, astfel încât o definiţie din anul 2003 a componenţei salariului nu poate fi aplicată sau transpusă unor venituri realizate anterior intrării sale în vigoare şi pe perioada de activitate a altor acte normative.
    La nivelul Tribunalului Bucureşti, opinia judecătorilor Secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale este în sensul că veniturile reprezentând ajutor contravaloare energie electrică nu trebuie luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei.
    Opinia majoritară a judecătorilor din cadrul Tribunalului Ialomiţa, ce soluţionează litigii de muncă şi asigurări sociale, este în sensul că aceste venituri, obţinute cu titlul de ajutor energie, trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie. În sinteză, s-au avut în vedere următoarele argumente:
    Din datele concrete ale cauzei rezultă că în funcţie de aceste venituri s-au achitat contribuţiile de asigurări sociale, sens în care sunt atestările fostului angajator, care a emis adeverinţa în cauză.
    De asemenea, rezultă caracterul ritmic lunar al acestor plăţi, cum de altfel sunt ele reglementate în contractele colective de muncă ce au stat la baza plăţii. Aceste drepturi salariale, achitate pentru perioada 1993-2001, au deci un caracter contributiv, fiind incluse în fondul de salarii în raport cu care sau achitat, la nivel de unitate, contribuţiile de asigurări sociale de stat şi, de asemenea, un caracter de lunară ritmicitate, fiind totodată specifice domeniului de activitate aferent căruia au fost acordate (domeniul producţiei de energie electrică).
    Ca atare, se consideră că încadrarea lor cea mai potrivită este în categoria sporurilor cu caracter permanent, fiind prevăzute în contractele colective de muncă specifice domeniului de activitate în cadrul căruia s-au plătit, corespunzând exact condiţiilor legale anterior descrise pentru a fi luate în considerare la stabilirea pensiei (de a fi sporuri salariale, de a fi permanente, de a fi prevăzute în contractele colective de muncă).
    La nivelul Tribunalului Ilfov s-a conturat opinia potrivit căreia veniturile reprezentând ajutor contravaloare energie electrică trebuie luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei, acestea încadrându-se în noţiunea de „alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute de contractele colective şi individuale de muncă“. În temeiul principiului contributivităţii, aceste venituri nu pot fi excluse de la calculul drepturilor de pensie cuvenite, având în vedere că pentru aceste venituri s-au achitat contribuţii de asigurări sociale.
    S-au depus: deciziile nr. 4.674 din 26 noiembrie 2015 şi nr. 941 din 23 februarie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Sentinţa nr. 8.356 din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, definitivă prin Decizia nr. 1.569 din 4 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

    31. Curtea de Apel Alba Iulia a comunicat că la nivelul Secţiei I civile şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii şi al instanţelor arondate practica este în sensul că aceste sume trebuie luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei. S-a ataşat Decizia nr. 1.320 din 17 decembrie 2015 a acestei secţii.
    32. Curtea de Apel Bacău a comunicat că nu a identificat practică judiciară în materia vizată. Opinia judecătorilor Secţiei I civile a Curţii este că ajutorul constând în contravaloarea energiei electrice nu poate fi avut în vedere la stabilirea cuantumului pensiei, întrucât este vorba despre un beneficiu cu destinaţie specială - plata unei părţi din energia electrică consumată. Luarea în calcul a acestui ajutor ar fi contrară voinţei legiuitorului, exprimată în art. 165 din Legea nr. 263/2010 coroborat cu pct. V din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010.
    33. Curtea de Apel Braşov a comunicat punctul de vedere exprimat de membrii Secţiei civile a Curţii, prin care se susţine că, în aplicarea normelor a căror interpretare şi aplicare se solicită, primează principiul contributivităţii, fiind de observat dacă veniturile reprezentând ajutor contravaloare energie electrică au avut caracter permanent şi dacă s-au plătit contribuţiile aferente. Cum instanţa supremă s-a mai pronunţat asupra acestei chestiuni, problema de drept nu este nouă.
    Opinia judecătorilor Secţiei I civile a Tribunalului Braşov este în sensul că veniturile reprezentând ajutor contravaloare energie electrică nu trebuie luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei întrucât pentru acestea nu se achită contribuţii de asigurări sociale, fiind incidente prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, care instituie principiul contributivităţii.
    Nu s-au depus hotărâri judecătoreşti.

    34. Curtea de Apel Cluj a comunicat că din cuprinsul hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de completurile specializate în materia asigurărilor sociale din cadrul Curţii rezultă două orientări jurisprudenţiale:
    În orientarea majoritară au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de calculare a pensiei în funcţie de veniturile constând în „ajutor contravaloare energie electrică“ menţionate în adeverinţele eliberate de unităţile Electrica, ce au fost acordate salariaţilor, anterior datei de 1 aprilie 2001, în temeiul unor contracte colective de muncă (deciziile nr. 121/A din 2 februarie 2018, nr. 1.168/A din 4 octombrie 2017, nr. 822/A din 22 iunie 2017, nr. 1.331/A din 25 octombrie 2017 şi nr. 1.439/A din 10 noiembrie 2017 ale Secţiei a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale).
    În considerentele acestor decizii s-a reţinut, în esenţă, faptul că ajutorul de energie nu reprezintă un spor acordat de ministerul de resort sau un spor cu caracter permanent, astfel că prevederile pct. IV şi V din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 nu sunt aplicabile. Sumele reprezentând ajutor de energie, acordate în temeiul prevederilor contractelor colective de muncă, constituie un premiu pentru care nu se achitau contribuţii, conform art. 2 din Decretul nr. 389/1972.
    De asemenea, s-a avut în vedere că, anterior anului 1997, în temeiul art. 7.35 din contractul colectiv de muncă, salariaţilor li se acorda o cotă anuală gratuită de energie electrică. Ulterior, odată cu aplicarea contractului colectiv de muncă la nivelul RENEL/1997, salariaţii au beneficiat, conform art. 4.90, de contravaloarea unei cote anuale de 3.600 kwh, repartizată egal pe fiecare lună, beneficiind practic de contravaloarea a 300 kwh pe lună.
    Un asemenea beneficiu, iniţial acordat în natură, apoi în bani, nu poate fi calificat ca fiind un venit salarial, ci are natura juridică a unui premiu, el intrând în categoria cheltuielilor sociale ale angajatorului.
    S-a observat că prevederile pct. VI din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 exceptează anumite venituri de la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001: premiile anuale şi premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite, recompensele cu caracter limitat acordate personalului din anumite sectoare de activitate şi alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
    S-a mai avut în vedere şi Decizia nr. 19/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din care se desprind condiţiile ce se impun a fi întrunite cumulativ în vederea calculării drepturilor de pensie, şi anume: sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 să fi fost incluse în baza de calcul al pensiei, conform legislaţiei anterioare, să fie înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi şi pentru aceste venituri să fie plătită contribuţia de asigurări sociale.
    Drept urmare, s-a apreciat că veniturile în discuţie nu pot fi avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual şi, implicit, la calcularea pensiei, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiei, conform legislaţiei în vigoare la momentul realizării acestora.
    Într-o altă orientare, minoritară, s-a apreciat că sunt fondate cererile de calculare a pensiei în funcţie de veniturile constând în „ajutor contravaloare energie electrică“, întrucât din analiza adeverinţei a rezultat că acestea au un caracter vădit de periodicitate, având natura unor drepturi salariale negociate prin contractele colective de muncă, pentru care se plătea contribuţia de asigurări sociale (deciziile nr. 1.391/A din 6 noiembrie 2017 şi nr. 848/A din 26 iunie 2017 ale Secţiei a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale).
    La nivelul Tribunalului Bistriţa-Năsăud practica este în sensul că ajutorul de energie acordat în baza unor contracte colective de muncă constituie un premiu, pentru care nu se achitau contribuţii potrivit art. 2 din Decretul nr. 389/1972, astfel că nu poate fi valorificat la stabilirea pensiei (Sentinţa nr. 562/F din 11 aprilie 2017 pronunţată de Secţia I civilă, rămasă definitivă prin respingerea apelului).
    La nivelul Tribunalului Cluj au fost identificate hotărâri din care se desprinde atât opinia potrivit căreia nu se justifică luarea în calcul la stabilirea pensiei a veniturilor constând în ajutor energie electrică (Sentinţa nr. 3.578 din 21 iunie 2017, pronunţată de Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă definitivă ca urmare a respingerii apelului), cât şi opinia potrivit căreia respectivele venituri se impun a fi avute în vedere (Sentinţa nr. 4.817 din 15 septembrie 2017, a aceleiaşi secţii, care a fost schimbată în calea de atac, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată).

    35. Curtea de Apel Craiova a comunicat că nu a identificat cauze soluţionate sau în curs de soluţionare în care să fie analizată această problemă de drept.
    Opinia judecătorilor Secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Dolj este că acest tip de venituri nu poate fi luat în considerare la stabilirea cuantumului pensiei, nefiind menţionat nici de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, nici de Legea nr. 263/2010.

    36. Curtea de Apel Galaţi a comunicat că pe rolul Secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale nu au fost înregistrate cauze în care să se ridice această problemă de drept. Au existat însă litigii în care s-a solicitat includerea altor categorii de venituri la stabilirea pensiei, impunându-se analiza dispoziţiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010, a Normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, a Deciziei nr. 5 din 20 septembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 31.03.2011 (denumită, în continuare, Decizia nr. 5/2010) şi a deciziilor nr. 19/2011 şi nr. 19/2012. În practică s-a conturat un principiu, potrivit căruia la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatul sau angajatorul a plătit contribuţia pentru asigurări sociale.
    S-au depus deciziile nr. 782 din 22 noiembrie 2016 şi nr. 63 din 15 februarie 2018 ale acestei secţii.

    37. Curtea de Apel Oradea a comunicat opinia Tribunalului Bihor, care a apreciat că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire a pensiilor îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite. La stabilirea acestora trebuie luate în calcul toate sporurile şi veniturile de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat. Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt fundamentate pe principiul potrivit căruia orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul şi/sau angajatorul au/a achitat contribuţii de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
    S-au depus sentinţele Tribunalului Bihor - Secţia I civilă nr. 59/LM din 14 februarie 2018, definitivă prin Decizia nr. 514 din 30 mai 2018 a Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, şi nr. 252/LM din 18 aprilie 2018, aflată în apel.

    38. Curtea de Apel Ploieşti a comunicat că nu a identificat cauze în care să fi fost ridicată chestiunea de drept în discuţie.
    Opinia majoritară exprimată de judecătorii Secţiei I civile a Tribunalului Dâmboviţa este în sensul că veniturile reprezentând ajutor contravaloare energie electrică nu se iau în considerare la stabilirea cuantumului pensiei.

    39. Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară în materie şi nici nu au exprimat opinii teoretice.
    40. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

    IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie şi a Curţii Constituţionale
    41. Prin Decizia nr. 5 din 20 septembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a decis că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.
    Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, conform Decretului nr. 389/1972.
    Or, potrivit principiului contributivităţii instituit prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.
    De asemenea, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
    Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că dispoziţiile pct. VI din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 pot fi înlăturate, întrucât intră în contradicţie atât cu prevederile anterioare din acelaşi act normativ, cât şi cu Legea nr. 19/2000, deoarece încalcă principiul fundamental al contributivităţii, anterior datei de 1 aprilie 2001.
    Prin Decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.
    În motivarea acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că aplicarea principiului contributivităţii impune luarea în calcul a sporurilor şi veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioade anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverinţă, conform legislaţiei în vigoare, şi s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

    42. În urma verificărilor efectuate se constată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat în repetate rânduri asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, a căror interpretare se solicită.
    Astfel, respingând excepţiile de neconstituţionalitate invocate, Curtea a observat că textul de lege supus controlului de constituţionalitate a preluat soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 164 din Legea nr. 19/2000. Referindu-se la aceste prevederi legale, Curtea a reţinut că, potrivit art. 47 din Constituţia României, cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări sociale şi măsuri de protecţie socială în condiţiile stabilite de lege. În acest sens a arătat că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. În acest sens este Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, precum şi Decizia nr. 506 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 1 iunie 2009.
    Prin Decizia nr. 356 din 23 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004, instanţa de contencios constituţional a reţinut, în raport cu aceleaşi argumente, că legiuitorul are competenţa exclusivă şi opţiunea liberă pentru stabilirea veniturilor în raport cu care se datorează contribuţia la fondul asigurărilor sociale şi în raport cu care se calculează.
    De asemenea, prin Decizia nr. 43 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 5 februarie 2007, Curtea a reţinut că art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 prevedea luarea în calcul la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariu, şi a sporurilor cu caracter permanent, printre care şi sporul de vechime, aşa cum acestea sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi. Numai pentru cazurile în care nu se poate face această dovadă, stabileşte procentele, diferenţiate pe perioade şi în raport cu vechimea în muncă, la care se calculează valoarea sporului de vechime. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 336 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 23 iunie 2011.


    X. Raportul asupra chestiunii de drept
    43. Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii-raportori au apreciat că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile de admisibilitate a sesizării prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, respectiv că, în raport cu datele concrete ale cauzei, lămurirea problemei de drept supuse dezbaterii nu depinde de interpretarea unor dispoziţii îndoielnice, lacunare sau neclare, ci de operaţiunea de aplicare a textelor de lege incidente corespunzător circumstanţelor ce caracterizează litigiul, atribut care intră şi trebuie să rămână în sfera de competenţă a instanţei de judecat; chestiunea de drept nu este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat prin decizii pronunţate în recurs în interesul legii.

    XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    44. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

    Asupra admisibilităţii sesizării
    45. Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    46. Prin această reglementare, au fost instituite o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează:
    - existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;
    – instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă;
    – cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit să soluţioneze cauza;
    – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;
    – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă;
    – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    47. Procedând, în prealabil, la analiza admisibilităţii sesizării, se constată că primele trei condiţii prevăzute de legiuitor pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile sunt îndeplinite, întrucât litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, curtea de apel învestită cu soluţionarea recursului urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, iar cauza ce face obiectul judecăţii se află în competenţa legală a unui complet de judecată al Curţii de Apel Cluj, titulara sesizării.
    48. În privinţa celorlalte condiţii, însă, se reţin anumite neregularităţi ale sesizării, de natură a contura neîndeplinirea acestora, raportat la chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, aşa cum se va arăta în cele ce urmează.
    49. Astfel, asupra condiţiei de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a arătat, în jurisprudenţa sa, că pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016).
    50. Chestiunea de drept care face obiectul sesizării în Dosarul nr. 657/112/2017 al Curţii de Apel Cluj are următoarea formulare:
    "Cum se interpretează şi se aplică prevederile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, menţiunii de la pct. VI din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, art. 1-3 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, aprobat prin Legea nr. 65/1972, cu modificările şi completările ulterioare, art. II din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, pct. 1 lit. c) din Precizarea Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 181.679/1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, art. 9 şi 51 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, republicată, cu modificările ulterioare, art. 160 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 29, art. 90, art. 76-84 din Legea nr. 10/1972 privind Codul Muncii al Republicii Socialiste România, cu modificările şi completările ulterioare, în ce priveşte veniturile reprezentând ajutor contravaloare energie electrică, în sensul de a se stabili dacă acestea trebuie luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei"

    51. Din punctul de vedere exprimat de instanţa de trimitere, rezultă că dezlegarea problemei de drept enunţate mai sus ar decurge din clarificarea naturii juridice a acestui tip de venituri, respectiv de încadrarea acestuia în categoriile la care se referă dispoziţiile art. 165 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 şi cele ale pct. VI din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, fiind necesar a stabili dacă aceste venituri plătite cu titlu de „ajutor contravaloare energie electrică“ se pot analiza ca fiind „alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă“, cu consecinţa valorificării lor la stabilirea cuantumului pensiei, sau pot fi analizate cu titlu de „participare la beneficii a oamenilor muncii din unităţile economice“ sau ca „alte sporuri care nu au avut caracter permanent“, fie drept „compensaţii acordate conform Decretelor nr. 46/1982 şi nr. 240/1982“, cu consecinţa înlăturării lor de la stabilirea cuantumului pensiei.
    52. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă însă că atât soluţia pronunţată la judecata cauzei în fond, cât şi punctul de vedere exprimat de instanţa de trimitere, în sensul că veniturile în cauză intră în categoria sporurilor cu caracter permanent ce trebuie valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, se bazează pe aspecte de fapt ce particularizează litigiul dedus judecăţii, rezultând din atestările fostului angajator şi din clauzele contractului colectiv de muncă, şi anume că sumele achitate reclamantului cu titlu de ajutoare contravaloare energie electrică în perioada 1993-2001 ar fi avut caracter contributiv, fiind incluse în fondul de salarii în raport cu care s-au plătit, la nivelul angajatorului, contribuţiile de asigurări sociale de stat şi, de asemenea, un caracter de lunară ritmicitate, fiind specifice domeniului de activitate aferent căruia au fost acordate (domeniul producţiei de energie electrică).
    53. De altfel, soluţiile jurisprudenţiale diferite a căror existenţă rezultă din hotărârile comunicate de curţile de apel se întemeiază fie pe neregularităţi procedurale ale adeverinţelor eliberate de foştii angajatori, fie pe împrejurarea că adeverinţele în cauză precizează expres că pentru veniturile reprezentând ajutoare nu s-a reţinut şi virat contribuţia de asigurări sociale sau nu menţionează dacă sumele acordate potrivit contractelor colective de muncă au intrat în câştigul brut pentru care s-a reţinut şi virat contribuţia de asigurări sociale, aceste aspecte de fapt, privitoare la includerea sau neincluderea veniturilor în baza de calcul al pensiei şi încasarea sau neîncasarea contribuţiei de asigurări sociale, fiind determinante în stabilirea de către instanţe a naturii juridice a sumelor încasate şi, pe cale de consecinţă, în valorificarea sau nevalorificarea acestora la stabilirea drepturilor de pensie.
    54. Pe de altă parte, se reţine că pentru lămurirea chestiunii referitoare la posibilitatea de valorificare a veniturilor reprezentând ajutor contravaloare energie electrică la stabilirea drepturilor de pensie, se solicită interpretarea mai multor texte legale, însă fără a se arăta legătura acestora cu cauza, posibilele interpretări pe care aceste dispoziţii le ridică în litigiul pendinte sau în ce constă ambiguitatea ori neclaritatea acestora.
    55. Sesizarea analizată priveşte o situaţie particulară, aceea a foştilor salariaţi din sectorul de activitate producţie energie electrică, ce solicită stabilirea sau recalcularea pensiei de asigurări sociale în funcţie de veniturile acordate de foştii angajatori cu titlu de ajutoare contravaloare energie electrică, drepturi care au avut ca izvor contractele colective de muncă încheiate la nivelul acestui angajator în perioada 1993-aprilie 2001, iar nu prevederile legale în materie de salarizare la care sesizarea face referire.
    56. De altfel, dincolo de izvorul diferit al acestor drepturi, însăşi instanţa de trimitere reţine, analizând în concret probatoriul administrat în cauză, că veniturile primite de reclamant ca ajutoare contravaloare energie electrică nu se încadrează în specificul veniturilor realizate cu titlu de participare la beneficii a oamenilor muncii din unităţile economice, reglementate prin dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 57/1974, unde se descrie modul de constituire a acestui fond de participare a oamenilor muncii la beneficii, şi anume anual, pe baza rezultatelor economice ale anului anterior, ci reprezintă venituri specifice ramurii producţiei de energie electrică, prevăzute de contractele colective de muncă succesiv încheiate în perioada de referinţă, care au stabilit în mod constant acelaşi beneficiu, nediferenţiat de la un an la altul.
    57. De asemenea, în ceea ce priveşte solicitarea de interpretare a prevederilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, prin trimiterea şi la prevederile art. 160 din Codul muncii, se reţine că dispoziţiile tranzitorii ale art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privesc, prin ipoteză, stagiile de cotizare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000), astfel încât, cum Codul muncii a intrat în vigoare la 1 martie 2003, prevederile art. 160, referitoare la componenţa salariului, nu pot viza decât veniturile din salarii realizate sub imperiul acestui act normativ, după data intrării sale în vigoare, neputând fi aplicate unor venituri realizate anterior intrării în vigoare a acestuia.
    58. Prin urmare, având în vedere conţinutul normativ al dispoziţiilor a căror interpretare se solicită, redat la pct. IV din raport, şi întrebarea prealabilă formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că, în raport cu datele concrete ale cauzei, lămurirea problemei de drept supuse dezbaterii, şi anume dacă veniturile reprezentând ajutor contravaloare energie electrică trebuie luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei, nu depinde de interpretarea unor dispoziţii îndoielnice, lacunare sau neclare, ci de operaţiunea de aplicare a textelor de lege incidente corespunzător circumstanţelor ce caracterizează litigiul, atribut care intră şi trebuie să rămână în sfera de competenţă a instanţei de judecată.
    59. În ceea ce priveşte cerinţa noutăţii chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, condiţie distinctă de cea a lipsei statuării asupra chestiunii de drept cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată, se reţine că, în lipsa unei definiţii a „noutăţii“ şi a unor criterii de determinare a acesteia în conţinutul art. 519 din Codul de procedură civilă, evaluarea îndeplinirii sale revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014).
    60. În acest sens, s-a stabilit în termeni clari şi neechivoci că cerinţa noutăţii este îndeplinită atunci când chestiunea de drept îşi are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, când instanţele nu i-au dat încă o anumită interpretare şi aplicare la nivel jurisprudenţial ori dacă se impun anumite clarificări, întrun context legislativ nou sau modificat faţă de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. În egală măsură, noutatea chestiunii de drept, în sensul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, poate constitui şi atributul unei reglementări mai vechi, dar asupra căreia instanţa de judecată este chemată să se pronunţe în prezent, atunci când aplicarea frecventă a normei juridice a devenit actuală ulterior.
    61. Sesizarea de faţă a fost formulată într-un litigiu generat de solicitarea reclamantului privind recalcularea pensiei sale cu luarea în considerare a veniturilor reprezentând „ajutor contravaloare energie electrică“ realizate anterior datei de 1 aprilie 2001, posibilitatea de valorificare a acestui tip de venituri reprezentând chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită.
    62. Însă problema de drept generată de valorificarea unor venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 nu este nouă, existând o hotărâre a instanţei supreme, pronunţată în cadrul unui recurs în interesul legii, prin care această chestiune a primit o dezlegare de principiu.
    63. Astfel, prin Decizia nr. 19/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova şi a statuat următoarele:
    "În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale."

    64. În motivarea acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că aplicarea principiului contributivităţii impune luarea în calcul a sporurilor şi veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioade anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverinţă, conform legislaţiei în vigoare, şi s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.
    65. S-a apreciat că neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum, de altfel, a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin Decizia nr. 19/2011 privind interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.
    66. Totodată, s-a avut în vedere că, prin Decizia nr. 5/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a decis că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.
    67. În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (denumită, în continuare, Convenţia), ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie, cu modificările ulterioare, fiind menţionate în acest sens Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în Cauza Ana Maria Frimu ş.a. împotriva României, prin care Curtea, deşi a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuţii la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este şi Cauza Constantin Abăluţă ş.a. împotriva României).
    68. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuţiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocaţia de urgenţă (pentru care reclamantul plătise contribuţia specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
    69. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a concluzionat, prin aceeaşi decizie, că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.
    70. Soluţia adoptată prin Decizia nr. 19/2012 se înscrie întro orientare constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reflectată şi de celelalte decizii pronunţate în recursurile în interesul legii promovate în această materie, cu referire expresă la Decizia nr. 5/2010 şi Decizia nr. 19/2011.
    71. Analiza hotărârilor judecătoreşti şi a punctelor de vedere comunicate de curţile de apel relevă faptul că această soluţie de principiu privind condiţiile de valorificare a sporurilor şi veniturilor suplimentare realizate până la 1 aprilie 2001, dată în interpretarea unor dispoziţii din Legea nr. 19/2000, a fost în mod constant avută în vedere la soluţionarea litigiilor de asigurări sociale privitoare la stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie deschise sub imperiul noii legi a pensiilor, respectiv Legea nr. 263/2010, ţinând cont de specificul fiecărei cauze, în condiţiile în care principiului contributivităţii, instituit prin dispoziţiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, a fost preluat prin dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, iar dispoziţiile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt similare celor cuprinse în art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000.
    72. Prin urmare, raţionamentul evidenţiat în considerentele Deciziei nr. 19/ 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie îşi păstrează actualitatea şi se transpune în interpretarea dispoziţiilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi ale menţiunii de la pct. VI din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, corespunzător circumstanţelor ce caracterizează fiecare litigiu.
    73. Devine astfel evident că problema de drept care face obiectul sesizării, chiar dacă vizează posibilitatea de valorificare la stabilirea pensiei a unei categorii particulare de venituri, nu are caracter de noutate, cu consecinţa inadmisibilităţii sesizării.
    74. În acelaşi timp, faţă de Decizia nr. 19/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată că nu este îndeplinită nici condiţia de admisibilitate care impune ca instanţa supremă să nu fi statuat asupra chestiunii de drept sesizate.

    75. Pentru toate considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate cumulativ cerute de lege, se impune respingerea sesizării, ca inadmisibilă.
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 657/112/2017, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „cum se interpretează şi se aplică prevederile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, menţiunii de la pct. VI din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, art. 1-3 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, aprobat prin Legea nr. 65/1972, cu modificările şi completările ulterioare, art. II din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, pct. 1 lit. c) din Precizarea Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 181.679/1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, art. 9 şi 51 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, republicată, cu modificările ulterioare, art. 160 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 29, art. 90, art. 76-84 din Legea nr. 10/1972 privind Codul Muncii al Republicii Socialiste România, cu modificările şi completările ulterioare, în ce priveşte veniturile reprezentând ajutor contravaloare energie electrică, în sensul de a se stabili dacă acestea trebuie luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei“.
    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2018.



                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
                    GABRIELA ELENA BOGASIU
                    Magistrat-asistent,
                    Elena Adriana Stamatescu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016