Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 569 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 569 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 684 din 22 iulie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Motor & Home Services Corporation - S.A. din comuna Prejmer, satul Prejmer, judeţul Braşov, în Dosarul nr. 4.652/62/2019 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.298D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 268 din 9 mai 2023, ale cărei considerente sunt valabile şi în această speţă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 29 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 4.652/62/2019, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Motor & Home Services Corporation - S.A. din comuna Prejmer, satul Prejmer, judeţul Braşov, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că în contextul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de creditor şi al posibilităţii contestării acesteia de către debitor, în cadrul judecării contestaţiei, potrivit textelor criticate, vor putea fi administrate de către acesta din urmă doar probele cu înscrisuri, iar nu şi alte probe, cum ar fi realizarea unor expertize tehnice judiciare contabile care să confirme dacă este vorba despre caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţelor. Acest aspect conduce la încălcarea dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil (în componentele sale, spre exemplu, contradictorialitate, principiul aflării adevărului, principiul nemijlocirii), a dreptului de proprietate şi a egalităţii. În contextul criticilor de neconstituţionalitate, se face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la administrarea probelor în materie penală (Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014).
    6. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere caracterul distinct al procedurii insolvenţei, care impune adoptarea unor reguli de procedură speciale, ce derogă de la normele de drept comun, inclusiv sub aspect probatoriu. Conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea acestor reguli constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, menţionează că exercitarea dreptului la apărare şi accesul la justiţie nu sunt drepturi absolute, legiuitorul putând să prevadă anumite limitări în vederea unei bune administrări a justiţiei.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(3) În termen de 10 zile de la primirea cererii, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. În cadrul judecării contestaţiei, va putea fi administrată doar proba cu înscrisuri.“
    11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare şi ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate fac parte din titlul II - Procedura insolvenţei, capitolul I - Dispoziţii comune, secţiunea a 3-a - Deschiderea procedurii şi efectele acesteia (art. 65 şi următoarele), art. 72 din Legea nr. 85/2014 reglementând aspecte ce ţin de cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditor, context în care, potrivit prevederilor criticate, în mod concret, în prezenta cauză, în termen de 10 zile de la primirea cererii debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă, iar în cadrul judecării contestaţiei, va putea fi administrată doar proba cu înscrisuri.
    13. Faţă de acest context legislativ, nemulţumirea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate constă în faptul că în acest cadru procesual nu pot fi utilizate şi alte tipuri de probe, ci numai proba cu înscrisuri, aspect care, în opinia acesteia, conduce la încălcarea unor drepturi şi principii constituţionale (egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, dreptul de proprietate).
    14. În ceea ce priveşte principiul egalităţii, coroborat cu principiul accesului liber la justiţie şi al dreptului la un proces echitabil, consacrate de Legea fundamentală, în jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că acestea implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de judecată (Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006), astfel încât să fie reglementată respectarea pentru toate părţile a garanţiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil.
    15. Astfel, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a reţinut, cu titlu de principiu, că accesul liber la justiţie este pe deplin respectat ori de câte ori persoana interesată, în vederea valorificării unui drept sau interes legitim, a putut să se adreseze cel puţin o singură dată unei instanţe naţionale (Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009, Decizia nr. 532 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 ianuarie 2021, paragraful 19), Curtea reţine că prevederile Legii nr. 85/2014 stabilesc accesul la justiţie pentru procedurile reglementate de această lege şi care sunt de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei, iar dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie specială de insolvenţă, acesteia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de lege (art. 41 din Legea nr. 85/2014). Specificul procedurii insolvenţei a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie (Decizia nr. 635 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 12 ianuarie 2017, paragraful 17). De asemenea, având în vedere întregul ansamblu legislativ în materie, Curtea a constatat că în procedura insolvenţei sunt prevăzute mecanisme legale prin care să fie supuse controlului de legalitate al judecătorului-sindic chestiuni legate de derularea procedurilor de insolvenţă. Prin cadrul legal în materie se stabilesc competenţe exclusive în cadrul procedurii insolvenţei, iar în raport cu scopul procedurii de insolvenţă şi în conformitate cu principiile acesteia, legiuitorul a recunoscut, în funcţie de interesul urmărit, legitimare procesuală debitorului, creditorilor sau oricărei persoane interesate (Decizia nr. 686 din 8 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 7 iunie 2019, paragraful 23).
    16. Curtea reţine că, potrivit art. 5 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 85/2014, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile şi care se prezumă atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor. Procedura colectivă de insolvenţă are ca scop acoperirea pasivului debitorului, acesta beneficiind, atunci când este posibil, de şansa de redresare a activităţii sale economice. Este o procedură specială, simplificată şi accelerată în materia executării creanţelor, prin intermediul căreia se urmăreşte recuperarea de către creditorii debitorului aflat în insolvenţă a creanţelor certe, lichide şi exigibile. Aceste norme de procedură stabilite prin Legea nr. 85/2014 sunt o aplicare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126, în virtutea cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, coroborate cu cele ale art. 61 alin. (1), potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. Prin urmare, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situaţii specifice, fără ca prin acestea să fie adusă atingere principiului egalităţii sau al discriminării în ceea ce priveşte accesul la justiţie sau dreptul la un proces echitabil reglementat de normele legale în materie de insolvenţă în raport cu cele de drept comun reprezentate de Codul de procedură civilă (Decizia nr. 532 din 2 iulie 2020, precitată, paragraful 21).
    17. Raportat la etapa de deschidere a procedurii insolvenţei, căreia i se subsumează dispoziţiile criticate, Curtea reţine că, în virtutea dispoziţiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, această procedură începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor, de către unul sau mai mulţi creditori ori de către persoanele sau instituţiile prevăzute expres de lege. Creditorul îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei este creditorul a cărui creanţă asupra patrimoniului debitorului este certă (creanţă a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta), lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile [art. 5 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 85/2014]. Creditorul poate solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar în cazul în care suma datorată acestuia depăşeşte valoarea-prag de 50.000 lei [art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014].
    18. Astfel, referitor la situaţia în care cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este formulată de un creditor împotriva debitorului său prezumat în insolvenţă, prin Decizia nr. 268 din 9 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 20 iulie 2023, paragraful 16 şi următoarele, instanţa de contencios constituţional a observat că cererea creditorului trebuie să precizeze, potrivit art. 70 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cuantumul şi temeiul creanţei, existenţa unui drept de preferinţă, constituit de către debitor sau instituit potrivit legii, existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului şi trebuie să conţină o declaraţie cu privire la eventuala intenţie a creditorului de a participa la reorganizarea debitorului. La cererea formulată, creditorul are obligaţia să anexeze, potrivit art. 70 alin. (2) din aceeaşi lege, documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire a cauzelor de preferinţă, precum şi dovada codului unic de înregistrare al debitorului. În temeiul art. 72 alin. (2) din legea menţionată, în termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului, instanţa o va comunica debitorului şi organului fiscal competent. După primirea cererii, în termen de 10 zile, debitorul are dreptul să recunoască existenţa stării de insolvenţă sau să o conteste. Dacă debitorul optează pentru contestarea deschiderii procedurii, dispoziţiile art. 72 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2014 statuează că, în cadrul judecării contestaţiei, instanţa nu va putea administra decât proba cu înscrisuri. Aşa fiind, instanţa urmează să soluţioneze contestaţia pe baza cererii creditorului, a documentelor justificative ale creanţei şi a actelor de constituire a drepturilor de preferinţă asupra creanţelor, prezentate de creditor, precum şi a tuturor înscrisurilor depuse la dosar de părţi, debitor şi creditori. Limitarea mijloacelor de probă doar la înscrisuri a fost determinată tocmai de caracterul special al procedurii care se aplică doar creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin actul de creanţă sau, şi prin alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Întrucât sentinţa de deschidere a procedurii generale a insolvenţei sau a procedurii simplificate, ce urmează a fi emisă de judecătorul-sindic, se va referi doar la obligaţii de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de părţi, este justificată cerinţa ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Ca atare, limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea contestaţiei împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei este justificată de natura juridică a acestei contestaţii, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei de insolvenţă, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, atacate sub aspectul legalităţii acesteia. Prin urmare, este firesc ca, în vederea soluţionării contestaţiei, judecătorul-sindic să verifice, pe baza înscrisurilor existente în dosarul cauzei, dacă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, formulată de creditor, respectă dispoziţiile legale.
    19. Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, inclusiv considerentele conform cărora exercitarea dreptului la apărare de către debitor este asigurată prin însăşi posibilitatea de a formula contestaţia împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei sale, iar, în ceea ce priveşte administrarea doar a probelor cu înscrisuri, această limitare este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, creditorul şi debitorul având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a se încălca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare. De altfel, şi în jurisprudenţa invocată în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, chiar dacă este în materie penală, având în vedere hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 8 ianuarie 2009 pronunţată în Cauza Schlumpf împotriva Elveţiei, paragrafele 65-70, şi Hotărârea din 10 martie 2009, pronunţată în Cauza Igual Coll împotriva Spaniei, paragrafele 28-38), se face menţiunea că folosirea procedurilor scrise în căile de atac este, în general, acceptată ca fiind compatibilă cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, atunci când părţilor le sunt oferite posibilităţi adecvate de a-şi prezenta cazurile lor în scris şi de a contesta dovezile aduse împotriva lor (Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragraful 55).
    20. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor criticate în raport cu art. 44 din Constituţie, Curtea observă că dispoziţiile constituţionale dispun că proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, şi, prin urmare, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate, însă conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege, astfel că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor (Decizia nr. 523 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 12 ianuarie 2017, paragraful 23). Or, pentru identitate de raţiune, şi din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere natura juridică şi caracterizarea insolvenţei, etapa în care aceasta se regăseşte şi efectele ansamblului legislativ din care face parte norma criticată în contextul dat, astfel cum acestea au fost prezentate mai sus.
    21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Motor & Home Services Corporation - S.A. din comuna Prejmer, satul Prejmer, judeţul Braşov, în Dosarul nr. 4.652/62/2019 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 569 din 31 octombrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016