Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 567 din 6 noiembrie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) teza finală din Legea nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 567 din 6 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) teza finală din Legea nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 376 din 5 mai 2026

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina │- preşedinte │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos │- judecător │
│Csaba-Ferenc │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin │- judecător │
│Dragoş │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor, excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari Blocul A2 Scara A, Str. Republicii nr. 259 din Bârlad, judeţul Vaslui, în Dosarul nr. 7.237/189/2019 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.140D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 936D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) teza a doua din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari Oneştilor din Oradea în Dosarul nr. 9.082/271/2020 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 936D/2021 la Dosarul nr. 1.140D/2020, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că art. 40 din Constituţie are în vedere asocierea în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, iar nu în vederea exercitării prerogativelor în cadrul unei asociaţii de proprietari. Ca atare, art. 40 din Constituţie, invocat în susţinerea excepţiei, nu are legătură cu cauza.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin încheierile din 30 iunie 2020 şi 12 februarie 2021, pronunţate în dosarele nr. 7.237/189/2019 şi nr. 9.082/271/2020, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă şi Judecătoria Oradea - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor, respectiv a prevederilor art. 13 alin. (3) teza a doua din aceeaşi lege.
    8. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia de Proprietari Blocul A2 Scara A, Str. Republicii nr. 259 din Bârlad, judeţul Vaslui, şi de Asociaţia de Proprietari Oneştilor din Oradea în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de acordare a personalităţii juridice ca asociaţii de proprietari.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale întrucât dreptul proprietarilor dintr-un condominiu de a se asocia liber în vederea organizării şi administrării doar a unei scări de bloc, prin desprinderea din asociaţia deja existentă pentru întregul imobil, este condiţionat de obţinerea acordului majorităţii proprietarilor din asociaţia iniţială, care urmează a se diviza, deşi aceştia nu au scopuri şi interese comune cu cele ale proprietarilor apartamentelor situate pe aceeaşi scară de bloc şi care îşi doresc să se asocieze într-o asociaţie de proprietari separată. Se arată că obligarea membrilor fondatori să solicite acordul asociaţiei iniţiale poate genera abuzuri şi situaţii de blocaj. Se precizează, totodată, că asociaţia de proprietari administrează, exploatează, întreţine, repară, reabilitează sau modernizează proprietatea comună ca urmare a acordului de asociere a proprietarilor din condominii, aşadar doar conform voinţei lor, trebuind să existe o justă proporţionalitate între interesele individuale şi cele generale ale asociaţilor. Or, atât timp cât proprietatea comună a proprietarilor de condominii din asociaţia desprinsă poate fi departajată clar şi neprejudiciabil de restul proprietăţii comune din asociaţia-mamă, această desprindere nu ar trebui condiţionată de acordul membrilor asociaţiei divizate.
    10. Tribunalul Vaslui - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât condiţionarea înfiinţării unei asociaţii de proprietari, ca urmare a divizării unei asociaţii existente, de acordul unor persoane care nu sunt proprietari în blocul unde urmează să se înfiinţeze asociaţia reprezintă o încălcare a art. 40 din Constituţie privind dreptul la liberă asociere.
    11. Judecătoria Oradea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Chiar dacă prin dispoziţiile legale criticate se restrânge dreptul de asociere prevăzut de art. 40 alin. (1) din Constituţie şi de tratatele internaţionale la care România este parte, dreptul de asociere nu este unul absolut şi prin urmare poate suferi limitări din partea legiuitorului, pentru asigurarea unui interes general, în speţă, pentru buna funcţionare a asociaţiilor de proprietari.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 30 iulie 2018, respectiv cele ale art. 13 alin. (3) teza a doua din aceeaşi lege. Din motivarea excepţiei rezultă însă că autoarele acesteia critică, în realitate, teza finală a art. 13 alin. (3) din Legea nr. 196/2018, potrivit căreia „Divizarea unei asociaţii de proprietari existente în două sau mai multe asociaţii, pe scări sau tronsoane, se face numai (...) cu acordul majorităţii proprietarilor din asociaţia ce urmează a se diviza.“
    16. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Constituţie, care permit cetăţenilor să se asocieze liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere, astfel cum se interpretează, în temeiul art. 20 din Legea fundamentală, şi prin prisma art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul de asociere.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că se critică, în esenţă, faptul că prevederile tezei finale a art. 13 alin. (3) din Legea nr. 196/2018 condiţionează divizarea unei asociaţii de proprietari existente în două sau mai multe asociaţii, pe scări sau tronsoane, de acordul majorităţii proprietarilor din asociaţia ce urmează a se diviza, încălcându-se, astfel, dreptul fundamental la liberă asociere al proprietarilor.
    18. Faţă de aceste critici, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, s-a mai pronunţat cu privire la problematica dreptului de asociere prin prisma obligativităţii constituirii asociaţiilor de proprietari, statuând, cu valoare de principiu, în Decizia nr. 83 din 10 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 27 aprilie 2005, că, în accepţiunea textului constituţional prin care este consacrat, dreptul de asociere constituie o prerogativă recunoscută cetăţeanului, a cărei valorificare este expresia manifestării de voinţă conştientă şi liberă a acestuia. Asocierea are loc în considerarea unor raţiuni comune, care apropie asociaţii şi asigură o comunicare între aceştia, de natură ideologică sau profesională etc., esenţială fiind existenţa unui sistem de valori comune - ca premisă - şi a unor interese şi scopuri comune - ca finalitate. Opţiunea asocierii are la bază convingerea că realizarea finalităţii dorite nu este posibilă decât ca urmare a acţiunii concertate a unei colectivităţi organizate, structurată aşadar logic şi funcţional.
    19. Prin aceeaşi decizie mai sus citată, Curtea a apreciat că apartenenţa proprietarului la o colectivitate, relaţiile de vecinătate pe care le implică, existenţa unor spaţii în proprietate comună şi perpetuă, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilităţi sunt elemente care impun constituirea unei structuri colective, organizată, care să acţioneze în numele şi pentru interesul comun. Acestea sunt raţiunile pentru care legiuitorul a impus constituirea asociaţiilor de proprietari.
    20. Sub aspectul analizat în cauza de faţă, relevante sunt şi statuările Curţii cuprinse în considerentele Deciziei nr. 168 din 28 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, prin care a examinat, prin prisma prevederilor constituţionale şi convenţionale care garantează dreptul fundamental la liberă asociere, dispoziţiile Decretului nr. 387/1977 pentru aprobarea Statutului privind organizarea şi funcţionarea asociaţiei locatarilor, aplicabile la acel moment, şi a ajuns la concluzia că, în anumite situaţii, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general, care, din perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalităţi înscrise în conceptul de liberă asociere, astfel cum acesta este conturat prin prevederile art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, respectiv, prin cele ale art. 37 din Constituţie (devenit art. 40, în urma revizuirii din 2003 a Constituţiei urmate de renumerotarea articolelor şi republicare).
    21. Făcând referire, mutatis mutandis, la Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunţată în Cauza Le Compte, Van Leuven şi De Meyere împotriva Belgiei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că o organizaţie a medicilor belgieni, înfiinţată prin lege, nu constituie o formă de asociere care să intre sub incidenţa art. 11 din Convenţia menţionată, Curtea Constituţională a apreciat că asociaţia de locatari prevăzută de Decretul nr. 387/1977 se află într-o asemenea situaţie juridică şi a observat că, într-adevăr, această categorie de asociaţii a fost creată prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seamă, totodată, şi interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv în vederea stabilirii costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajărilor necesare etc. Curtea a observat, în consecinţă, că rezolvarea problemelor pe care le implică locuirea într-un imobil cu mai mulţi locatari şi administrarea acestuia impune o asociere fără de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neînţelegeri sau litigii.
    22. Statuările Curţii referitoare la asociaţiile de locatari îşi menţin valabilitatea şi cu privire la asociaţiile de proprietari, reglementate prin Legea nr. 196/2018. În prezenta cauză, critica de neconstituţionalitate vizează situaţia prevăzută de art. 13 alin. (3) din legea menţionată, în care o parte a membrilor unei asociaţii de acest tip doreşte să se desprindă din asociaţia iniţială şi să constituie o altă asociaţie de proprietari, corespunzătoare unui anumit ansamblu din structura arhitectonică a condominiului, respectiv tronson sau scară, în măsura în care proprietatea comună aferentă acestuia poate fi delimitată şi există branşamente separate pe fiecare scară sau tronson. Se susţine că se nesocotesc dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de liberă asociere, prin condiţionarea divizării asociaţiei de proprietari existente în două sau mai multe asociaţii, pe scări sau tronsoane, inclusiv de acordul majorităţii proprietarilor din asociaţia ce urmează a se diviza.
    23. Curtea constată că exigenţa impusă de lege este justificată în considerarea finalităţii de interes general pe care legea o atribuie asociaţiilor de proprietari. Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 196/2018, asociaţia de proprietari este forma juridică de organizare şi de reprezentare a intereselor comune ale proprietarilor dintr-un condominiu, care are ca scop administrarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, reabilitarea şi modernizarea proprietăţii comune, menţinerea în stare bună a imobilului, respectarea drepturilor şi asumarea obligaţiilor de către toţi proprietarii. Necesitatea acordului majorităţii proprietarilor din asociaţia iniţială este justificată în contextul edictării prevederii imperative cuprinse în art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege, potrivit căreia consecinţele neluării măsurilor de organizare şi funcţionare cu privire la administrarea şi gestiunea proprietăţii comune sunt în răspunderea juridică a tuturor proprietarilor. Aşadar, este important ca asociaţiile de proprietari să îşi ducă la îndeplinire atribuţiile în aşa fel încât să satisfacă pe deplin interesele tuturor proprietarilor, luând măsurile cele mai potrivite, adaptate nevoilor specifice ale acestora, pentru ca traiul lor în comun să se desfăşoare în condiţii cât mai bune. În acelaşi timp, însă, asociaţiile de proprietari trebuie să procedeze cu prudenţă şi diligenţă, cu bună credinţă, dar şi cu responsabilitate şi spirit practic şi gospodăresc, astfel încât să nu antreneze, prin acţiunile sau inacţiunile lor, răspunderea juridică a tuturor proprietarilor, în condiţiile art. 11 alin. (2) din lege mai sus menţionat. De aceea, legiuitorul a considerat că divizarea asociaţiei reprezintă un moment cu implicaţii juridice deosebite şi, ca atare, a reglementat cerinţa criticată de autoarele prezentei excepţii, apreciind că noua asociaţie nu se poate constitui decât dacă membrii asociaţiei ce urmează a se diviza - deci inclusiv cei care intenţionează să constituie o nouă asociaţie - sunt convinşi, în proporţie majoritară, că asociaţia rămasă în noua constituire şi, respectiv, asociaţia nou-creată vor fi apte să le reprezinte în continuare interesele în aceeaşi manieră benefică acestora, fără să întreprindă acţiuni nocive sau, după caz, să rămână în pasivitate când, de fapt, ar trebui să ia anumite măsuri, generând situaţii de natură să pună în discuţie răspunderea la care face referire art. 11 alin. (2) din Legea nr. 196/2018.
    24. De asemenea, condiţia impusă de textul de lege criticat reprezintă o expresie a principiului simetriei actelor juridice, de vreme ce, potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 196/2018, acordul pentru asociere consfinţeşte decizia a cel puţin jumătate plus unu din numărul proprietarilor dintr-un condominiu de a se asocia într-o asociaţie de proprietari. În logica acestui principiu, şi divizarea, ca modalitate de constituire a unei noi asociaţii, trebuie să respecte cerinţe similare.
    25. În concluzie, având în vedere toate cele de mai sus, Curtea constată că nu pot fi reţinute criticile formulate de autoarele excepţiei. Prevederea legală criticată nu obligă proprietarii să rămână în asociaţie împotriva voinţei lor, ci reglementează modalitatea specifică de asociere în domeniul particular al condominiilor, unde există o proprietate comună ce trebuie administrată unitar, iar condiţionarea divizării asociaţiei iniţiale de acordul majorităţii proprietarilor urmăreşte buna funcţionare a asociaţiei şi evitarea prejudicierii intereselor legitime ale acestora.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia de proprietari Blocul A2 Scara A, Str. Republicii nr. 259 din Bârlad, judeţul Vaslui, în Dosarul nr. 7.237/189/2019 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi de Asociaţia de Proprietari Oneştilor din Oradea în Dosarul nr. 9.082/271/2020 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 13 alin. (3) teza finală din Legea nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 6 noiembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016