Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 566 din 6 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 566 din 6 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 375 din 5 mai 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina          │-                 │
│Bărbăţeanu         │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Florin Alexandru Panaitatu în Dosarul nr. 15.725/3/2018** al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 703D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Consideră că aplicarea retroactivă a prevederilor de lege criticate este dată de modalitatea concretă în care prefectul a atacat actul emis în anul 2006, transmis Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în anul 2009 şi contestat după 12 ani de la emitere. Arată că, deşi actul contestat a fost emis în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, devin aplicabile prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, nefiind, astfel, vorba despre aplicarea lor retroactivă. În ceea ce priveşte critica formulată prin raportare la art. 16 din Constituţie, apreciază că este neîntemeiată, întrucât controlul exercitat de prefect este un control de legalitate, poziţia acestuia fiind diferită de cea a unei părţi interesate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 28 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 15.725/3/2018**, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Florin Alexandru Panaitatu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei dispoziţii a primarului municipiului Bucureşti privitoare la restituirea unei suprafeţe de teren, cerere formulată de prefectul municipiului Bucureşti.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că sunt încălcate principiile neretroactivităţii legii civile şi egalităţii în drepturi, în măsura în care, în cauza în care a fost ridicată excepţia, prefectul este pus pe poziţie de egalitate cu pârâtul-intimat, contestând legalitatea deciziei de restituire - care nu este act administrativ - după 12 ani de la emiterea acesteia. În acest sens se arată că, prin cererea introductivă de instanţă, prefectul municipiului Bucureşti a solicitat anularea unei dispoziţii de restituire a unui teren emise de primarul municipiului Bucureşti în anul 2006 şi transmise Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în anul 2009, întemeindu-şi cererea pe prevederile textului de lege criticat în cauza de faţă, care a intrat în vigoare la 7 ani de la emiterea dispoziţiei contestate.
    6. Se precizează că prefectul exercită activitatea de control asupra aplicării fazei administrative a procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, dar o astfel de procedură nu îi este permisă şi potrivit dreptului de tutelă administrativă, în virtutea căruia prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale. Această interdicţie rezultă din faptul că dispoziţia primarului a fost emisă şi eliberată persoanei îndreptăţite şi, în consecinţă, raportul juridic de drept administrativ s-a transformat într-un raport juridic de drept civil, în cadrul căruia beneficiarul dispoziţiei a uzat de drepturile sale în faţa terţilor, astfel că dispoziţia dobândeşte valoarea unui titlu de proprietate, ca act juridic civil. Aşadar, nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru formularea unei acţiuni în anularea unui act administrativ, deoarece dispoziţia primarului nu mai are un asemenea caracter ulterior intrării sale în circuitul actelor juridice civile. Se susţine că, spre deosebire de raporturile juridice de drept administrativ, actele încheiate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale în cadrul unor raporturi juridice civile se caracterizează prin poziţia de egalitate juridică pe care se situează subiectele de drept, nefiindu-le aplicabile reglementările specifice materiei contenciosului administrativ.
    Prin urmare, prefectului îi este recunoscut dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ numai actele administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale, în înţelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Or, în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, se arată că este vorba despre un act civil (Dispoziţia nr. 7.115 din 12 decembrie 2006 emisă de primarul municipiului Bucureşti), astfel că nu este permisă contestarea ei de către prefect.

    7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că poziţia părţilor în raporturile juridice deduse judecăţii este diferită de poziţia prefectului, care exercită o atribuţie legală de tutelă administrativă. În aceste condiţii nu era necesar să se adopte soluţii legislative identice pentru situaţii juridice diferite. Totodată, consideră că dispoziţiile criticate se aplică de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar numai efectelor viitoare ale raporturilor juridice de drept substanţial civil aflate în desfăşurare. Or, în speţă nu se poate susţine că s-ar fi definitivat în patrimoniul părţilor drepturile de proprietate stabilite prin dispoziţia nedefinitivă emisă de primarul municipiului Bucureşti.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conţinut normativ: „(3) Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naţionale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, rămân aplicabile.“
    12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii şi în art. 16 - Egalitatea în drepturi.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în esenţă, autorul acesteia critică faptul că art. 21 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 permite prefectului să exercite un control de legalitate asupra dispoziţiilor autorităţilor administraţiei publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, anterior verificării lor de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, instituţie care, dacă apreciază că solicitarea este justificată, emite o decizie de compensare prin puncte a valorii imobilului preluat abuziv de statul român în timpul regimului comunist cu privire la care persoana care se consideră îndreptăţită, fost proprietar sau moştenitor al acestuia, a formulat cerere de restituire în temeiul legilor reparatorii.
    14. Curtea constată că soluţia legislativă conţinută de textul de lege criticat are ca temei dispoziţiile art. 123 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora prefectul poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului pe care le consideră ilegale. În concretizarea acestei competenţe consacrate la nivel constituţional, art. 3 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reglementează tutela administrativă, care constă în dreptul prefectului de a ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale.
    15. Aşadar, controlul prefectului priveşte acte administrative, nu acte de drept privat. În ceea ce priveşte natura juridică a dispoziţiilor primarilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001, respectiv a Legii nr. 165/2013, Curtea reţine că, în soluţionarea cererilor de restituire a imobilelor trecute în timpul regimului comunist în proprietatea statului, primarii emit dispoziţii prin care dispun restituirea în natură a imobilelor sau, în situaţia în care acest lucru nu este posibil, propun acordarea de bunuri în echivalent, din patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale, ori de despăgubiri băneşti sub formă de puncte compensatorii, atunci când nu există în patrimoniul acesteia bunuri libere care să poată fi oferite ca echivalent.
    16. Aceste dispoziţii ale primarului sunt acte emise în exercitarea autorităţii publice, în baza legii. Ele nu sunt rezultatul unui acord de voinţă, exprimată pe baze contractuale, în condiţii de egalitate între părţi, astfel că nu constituie acte de drept civil, ci acte administrative unilaterale.
    17. Deşi aceste dispoziţii au consecinţe asupra dreptului de proprietate al solicitanţilor, deci asupra unor raporturi de drept privat, totuşi, natura lor juridică rămâne de drept public, deoarece izvorăsc dintr-o competenţă legală a autorităţii publice, stabilită prin Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 165/2013, şi produc efecte în temeiul autorităţii de stat. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 10 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 8 mai 2017, paragraful 32, Curtea Constituţională a reţinut că unitatea deţinătoare a bunului şi statul formează, în concepţia legiuitorului, un corp procesual unitar, în condiţiile în care statul a ales ca el însuşi să preia sarcina despăgubirii cu privire la bunurile care fac obiectul legii reparatorii.
    18. Prin urmare, prefectul are dreptul (şi obligaţia, în acelaşi timp) să exercite controlul de legalitate asupra acestor dispoziţii, pentru că ele reprezintă acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual (sau normativ, dar acest tip de act nu este incident în analiza de faţă) emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
    19. Curtea observă că, prin prisma acestei definiţii, dispoziţiile primarilor întrunesc toate elementele caracteristice actului administrativ. Astfel, dispoziţia primarului conţinând, după caz, măsura de restituire în natură a imobilului sau de acordare a unui alt bun imobil echivalent, propunerea de acordare de despăgubiri sau soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 este un act unilateral cu caracter individual, întrucât exprimă voinţa proprie a autorităţii locale (primarul) constituită în mod unilateral, adică în absenţa unei discuţii cu solicitantul, care să aibă ca finalitate exprimarea consimţământului persoanei îndreptăţite. Totodată, actul este emis în regim de putere publică, primarul acţionând ca agent al statului, în calitate de autoritate competentă să soluţioneze notificările respective. În plus, dispoziţia primarului este emisă în vederea executării în concret a legii, mai exact a legilor reparatorii, reprezentate de Legea nr. 10/2001, în cazul de faţă. În fine, şi ultimul element al definiţiei este întrunit, având în vedere că dispoziţiile primarilor dau naştere unor raporturi juridice în legătură cu dreptul de proprietate al persoanelor care se consideră îndreptăţite la restituirea imobilelor, care este confirmat integral, confirmat parţial sau infirmat prin intermediul acestor acte emise de primari. Aşadar, chiar dacă actul produce efecte în sfera dreptului de proprietate privată, natura juridică a actului rămâne, totuşi, de drept public.
    20. Curtea reţine, în acest context, că prefectul poate exercita controlul de legalitate a actului doar sub aspect formal şi material, iar nu sub aspectul oportunităţii sau temeiniciei lui, a căror verificare ţine de resortul instanţelor judecătoreşti. Ca atare, nu se poate vorbi despre o egalitate, în cadrul procesului, între prefect şi persoana îndreptăţită beneficiară a actului emis de primar, de vreme ce fiecare dintre aceştia are ab initio orientări diferite în ceea ce priveşte obiectul acţiunii introductive de instanţă. Dacă în speţa de faţă prefectul şi-a depăşit competenţa şi a contestat însăşi temeinicia dispoziţiei de restituire în ceea ce priveşte suprafaţa asupra căreia primarul a confirmat dreptul de proprietate privată al autorului excepţiei, aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii.
    21. De asemenea, tot aplicarea legii, dar de data aceasta în timp, nu sub aspect material, este pusă în discuţie prin prisma pretinsei încălcări a principiului neretroactivităţii legii. Curtea observă însă că textul de lege supus controlului de constituţionalitate nu are un conţinut normativ care să confere normei caracter retroactiv. Acesta nu face altceva decât să precizeze că dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001 se transmit Secretariatului Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Mai mult decât atât, se face trimitere la prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 referitoare la termenele ce trebuie respectate pentru introducerea acţiunii.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Alexandru Panaitatu în Dosarul nr. 15.725/3/2018** al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 6 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 566 din 6 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"