Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 566 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 566 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 542 din 12 iunie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Dumitru Vlad Bradea, Valentin Gheorghe Toduţa, Mircea Florin Munge şi Ciprian Marius Morar în Dosarul nr. 3.307/111/2019 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 516D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere că textul criticat nu creează inechităţi, în contextul în care acesta se aplică în mod egal tuturor destinatarilor normei, neputându-se face analogie cu alte categorii socioprofesionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 6 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.307/111/2019, Tribunalul Bihor - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Dumitru Vlad Bradea, Valentin Gheorghe Toduţa, Mircea Florin Munge şi Ciprian Marius Morar într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate, prin care se dă posibilitatea ca magistraţii cărora nu li s-a acordat locuinţă de serviciu de către ordonatorii principali de credite să beneficieze de compensarea diferenţei dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuinţă de serviciu, potrivit legii, şi chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condiţiile legii, sunt neconstituţionale şi discriminatorii, în măsura în care sunt interpretate în sensul că această compensaţie de chirie nu poate fi folosită de judecător sau procuror pentru plata ratei lunare în vederea achiziţionării unei singure locuinţe proprietate personală, astfel cum este şi cazul altor funcţionari ai statului. În acest context, se învederează că art. 31 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi art. 20^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, statut care este aplicabil pentru toate categoriile de personal militar, prevăd că persoanele ce intră sub incidenţa acestor legi care îndeplinesc condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie şi care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe beneficiază de compensaţia lunară pentru chirie, respectiv pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului. Această din urmă compensaţie nu este aplicabilă şi în cazul magistraţilor, deşi raţiunea acordării este aceeaşi, şi anume inexistenţa în proprietatea funcţionarului public, a militarului sau a magistratului a unei locuinţe proprietate personală. Această compensaţie este un drept de natură salarială acordat angajaţilor instituţiilor statului ca o facilitate accesorie salariului. Prin urmare, deşi magistraţii se află într-o situaţie similară cu poliţiştii şi militarii, în ceea ce priveşte acordarea dreptului de chirie, nu se poate susţine existenţa unei justificări rezonabile sau obiective pentru diferenţa de tratament în ceea ce priveşte scopul utilizării compensaţiei de chirie deja acordate, astfel că normele criticate sunt discriminatorii. În contextul criticilor de neconstituţionalitate, este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la regimul constituţional al procurorului şi la statutul magistraţilor, în general (condiţii de acces, procedură de numire, garanţii solide care să asigure transparenţa procedurilor de numire, stabilitatea sau inamovibilitatea acestora, garanţii financiare, independenţă administrativă), precum şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia principiilor menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    6. Tribunalul Bihor - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, deşi autorii acesteia susţin că interpretarea legii prin care compensaţia de chirie nu poate fi folosită de judecător sau procuror pentru plata ratei lunare în vederea achiziţionării unei locuinţe proprietate personală este discriminatorie în raport cu alte categorii de personal (poliţişti, militari) care au o situaţie mai favorabilă decât magistraţii, nu se poate vorbi despre discriminare în ipoteza de faţă, în care anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate astfel în mod subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale în materia deosebirii de tratament juridic, a principiului egalităţii şi al discriminării.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât dispoziţiile criticate reglementează decontarea chiriei pentru magistraţi şi condiţiile în care se acordă acest beneficiu, iar efectul admiterii acesteia ar fi completarea prevederii legale cu posibilitatea decontării ratelor bancare pentru magistraţi. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Distinct de acestea, se învederează că, astfel cum este redactat, textul legal criticat nu creează nicio discriminare, acesta aplicându-se în mod egal tuturor destinatarilor normei. Instituirea unor măsuri în plus de sprijin pentru magistraţi, pe lângă beneficiul decontării chiriei, nu este o problemă de constituţionalitate, ci de oportunitate legislativă ce depinde exclusiv de voinţa legiuitorului şi de resursele financiare ale statului la un anumit moment.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007, cu modificările şi completările ulterioare. Având în vedere critica de neconstituţionalitate şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care se statuează că trebuie să se ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006), Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, care are următorul cuprins: „(1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, cărora nu li s-a acordat locuinţă de serviciu de către ordonatorii principali de credite, au dreptul, în condiţiile art. 22, la compensarea diferenţei dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuinţă de serviciu, potrivit legii, şi chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condiţiile legii. Acest drept nu are caracter salarial şi nu se impozitează. Compensarea nu se acordă în cazul în care contractul de închiriere este încheiat cu rude de gradul I sau II. În situaţii excepţionale, determinate de inexistenţa unui fond locativ adecvat în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea, contractul de închiriere poate avea ca obiect o locuinţă situată în altă localitate din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel.“
    12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 124 alin. (3) potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, ale art. 131 - Rolul Ministerului Public şi ale art. 132 - Statutul procurorilor. De asemenea, sunt menţionate dispoziţiile art. 14 cu privire la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale Protocolului nr. 12 adiţional la Convenţie, ale art. 25 paragraful 1 referitor la nivelul de trai şi la bunăstarea sa şi a familiei sale din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 reglementează un drept de natură nesalarială pe care legiuitorul l-a acordat unor categorii de personal. Astfel, având în vedere contextul legislativ în vigoare la data adoptării acestei ordonanţe de urgenţă şi data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare (în prezent abrogată), a reglementat, în titlul III, drepturile şi îndatoririle judecătorilor şi procurorilor, iar un astfel de drept era cel prevăzut de art. 79 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, potrivit căruia „Judecătorii şi procurorii au dreptul la închirierea locuinţelor de serviciu. Locuinţele de serviciu aflate în proprietatea sau administrarea Ministerului Justiţiei şi unităţilor subordonate, precum şi cele aflate în proprietatea sau în administrarea Ministerului Public nu pot fi cumpărate de judecători, procurori sau orice alţi salariaţi ai acestor instituţii“. În prezent, art. 210 din titlul III - Drepturi, îndatoriri, incompatibilităţi şi interdicţii, capitolul I - Drepturi şi îndatoriri, din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, prevede că „Judecătorii şi procurorii au dreptul la locuinţă de serviciu sau la decontarea contravalorii chiriei pentru o locuinţă, în limitele şi condiţiile stabilite de lege“.
    14. În consonanţă cu prevederile legale mai sus menţionate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 reglementează drepturile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, stabilind condiţiile şi limitele de acordare a acestor drepturi, şi prevede: (i) la art. 22, că judecătorii, procurorii şi personalul asimilat acestora, precum şi magistraţii-asistenţi au dreptul la atribuirea unei locuinţe de serviciu dacă, în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea, aceştia, soţul/soţia sau copiii aflaţi în întreţinerea lor nu beneficiază de locuinţă proprietate personală ori nu li s-a atribuit locuinţă de către autorităţile administraţiei publice locale; (ii) la art. 23 alin. (1), criticat în prezenta cauză, că judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, cărora nu li s-a acordat locuinţă de serviciu de către ordonatorii principali de credite, au dreptul, în condiţiile art. 22, la compensarea diferenţei dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuinţă de serviciu, potrivit legii, şi chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condiţiile legii; acest drept nu are caracter salarial şi nu se impozitează; compensarea nu se acordă în cazul în care contractul de închiriere este încheiat cu rude de gradul I sau II; în situaţii excepţionale, determinate de inexistenţa unui fond locativ adecvat în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea, contractul de închiriere poate avea ca obiect o locuinţă situată în altă localitate din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel.
    15. Prin Decizia nr. 845 din 14 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 28 aprilie 2022, paragraful 19, analizând conţinutul normativ al celor două texte antereferite [art. 22 şi art. 23 alin. (1)], cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, Curtea a reţinut că art. 22 instituie dreptul la locuinţă de serviciu al magistraţilor, iar art. 23 prevede dreptul la compensarea chiriei, în ipoteza în care magistraţilor nu li s-a acordat locuinţă de serviciu, situaţie în care se aplică aceeaşi condiţie sine qua non de acordare a dreptului, şi anume aceea ca, în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea, magistratul, soţul/soţia sau copiii aflaţi în întreţinerea lor să nu beneficieze de locuinţă proprietate personală ori să nu li se fi atribuit locuinţă de către autorităţile administraţiei publice locale. De asemenea, prin paragraful 20 al deciziei antereferite, Curtea, reiterând jurisprudenţa sa anterioară, a învederat că raţiunea acestor norme este aceea de a veni în sprijinul persoanelor care ocupă funcţiile de judecători, procurori, personal asimilat acestora sau magistraţi-asistenţi cu acordarea unor facilităţi privind asigurarea unei locuinţe, în măsura în care acestea nu deţin, personal ori prin membrii familiei, o locuinţă în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea. Întrucât nu este vorba despre un drept fundamental, legiuitorul a avut libertatea de a decide limitele şi condiţiile acordării acestui beneficiu. Prin urmare, având în vedere natura juridică a acestui drept, legiuitorul are competenţa de a stabili condiţiile de acordare a acestuia, desigur, cu respectarea principiilor şi prevederilor constituţionale (a se vedea Decizia nr. 241 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 mai 2010).
    16. Raportat la conţinutul art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, autorii excepţiei de neconstituţionalitate solicită ca dreptul prevăzut de acest text legal să fie convertit într-un alt drept, aşa cum este reglementat prin unele acte normative pentru alte categorii de persoane - art. 31 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, şi art. 20^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, drept prin care compensaţia de chirie să poată fi folosită de judecător sau procuror pentru plata ratei lunare în vederea achiziţionării unei singure locuinţe proprietate personală, astfel cum este şi cazul altor categorii de persoane, funcţionari ai statului.
    17. Curtea reţine că, în realitate, prin critica de neconstituţionalitate se urmăreşte ca instanţa de contencios constituţional să dea o interpretare textului de lege cuprins în art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, prin raportare la Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi la Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, care să conducă la o completare a acestuia în sensul dorit de autorii excepţiei de neconstituţionalitate.
    18. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că, pe de o parte, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate (Decizia nr. 162 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016), şi, prin urmare, solicitarea în sens contrar normelor legale antereferite conduce la inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate. Pe de altă parte, având în vedere compararea soluţiilor legislative consacrate prin textele de lege criticate cu cele la care se face referire şi se raportează critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (Decizia nr. 343 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013). Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele (Decizia nr. 277 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 23 iunie 2015, paragraful 20), aspect ce conduce, şi din această perspectivă, la inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate.
    19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Dumitru Vlad Bradea, Valentin Gheorghe Toduţa, Mircea Florin Munge şi Ciprian Marius Morar în Dosarul nr. 3.307/111/2019 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 566 din 31 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"