Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 565 din 1 octombrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 631 alin. (2), art. 651 alin. (1), art. 713 alin. (1) şi (3), art. 717 alin. (1) şi (4) şi ale art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 565 din 1 octombrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 631 alin. (2), art. 651 alin. (1), art. 713 alin. (1) şi (3), art. 717 alin. (1) şi (4) şi ale art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 565 din 1 octombrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 631 alin. (2), art. 651 alin. (1), art. 713 alin. (1) şi (3), art. 717 alin. (1) şi (4) şi ale art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 321 din 16 aprilie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 631 alin. (2), art. 651 alin. (1), art. 713 alin. (1) şi (3), art. 717 alin. (1) şi (4) şi ale art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Carmen Balaban în Dosarul nr. 10.651/180/2015 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.121D/2017.
    2. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, iar pentru partea Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica - S.A. din Bucureşti prin Sucursala de Transport Bacău, domnul consilier juridic Cristinel Lungu, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Aceasta arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât scot din cauză executorul judecătoresc, în contextul la care se ajunge la anularea executării. Acesta este cel mai în măsură să ofere informaţiile necesare în privinţa unei executări silite. Or, executorul judecătoresc nu poate juca rol pasiv, ci activ. Prin procedura criticată se ajunge la anularea unei executări silite de către instanţe inferioare acelora care au confirmat titlul executoriu. Se subminează, astfel, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti. De asemenea, instanţa care verifică titlul executoriu în cadrul contestaţiei la executare trebuie să aibă acelaşi rang cu cea care a emis titlul pus în executare.
    4. Se mai susţine că, printr-o lege ordinară, se ajunge la afectarea raporturilor de muncă. Or, reglementarea raporturilor de muncă se poate face doar prin Codul muncii, care este o lege organică.
    5. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica - S.A., prin Sucursala de Transport Bacău, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. Arată că a formulat concluzii scrise pe care le depune la dosar.
    6. Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. Se arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate solicită, de fapt, modificarea şi completarea legii. Se susţine că normele legale criticate sunt norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea competenţei conferite prin art. 126 din Constituţie. Se învederează că, raportat la art. 651 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 348 din 10 martie 2011, cu privire la art. 713 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 373 din 31 mai 2018, iar referitor la art. 717 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 303 din 8 mai 2018. Nu prezintă relevanţă faptul că instanţa de executare are un grad mai mic decât instanţa care a pronunţat hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu, întrucât instanţa de executare nu realizează un control judecătoresc al acesteia, urmând o procedură strictă ale cărei coordonate au fost fixate de legiuitor.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 16 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 10.651/180/2015, Tribunalul Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 631 alin. (2), art. 651 alin. (1), art. 713 alin. (1) şi (3), art. 717 alin. (1) şi (4) şi ale art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Carmen Balaban, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui apel formulat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a admis în parte o contestaţie la executare.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât instanţa judecă acea contestaţie la executare silită fără citarea executorului judecătoresc în calitate de parte, ea nefiind specializată şi în dreptul muncii. Dacă instanţa judecă cererea pe alte motive decât cele care au stat la baza pronunţării titlului executoriu a cărei executare silită este contestată, se poate ajunge la reformarea titlului executoriu printr-o altă cale de atac neprevăzută de lege, de către o instanţă mai mică în grad, cu o structură organizatorică diferită de cea a instanţei care a pronunţat decizia definitivă, irevocabilă şi executorie şi pentru motive diferite de cele care au stat la baza dispunerii deciziei de sancţionare/concediere/pierderea drepturilor câştigate în litigiul de muncă.
    9. Apreciază că instanţa trebuie să verifice competenţa din oficiu, urmând ca dosarul să fie transmis pe cale administrativă organului jurisdicţional sau instanţei competente pentru soluţionarea cu celeritate în situaţia constatării propriei necompetenţe.
    10. Tribunalul Bacău - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Acesta arată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege, iar, potrivit prevederilor art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
    13. În virtutea acestui mandat constituţional, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii.
    14. Cu privire la prevederile art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă, soluţia legislativă actuală reprezintă rezultatul modificării soluţiei legislative cuprinse iniţial în Codul de procedură civilă actual, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 348 din 17 iunie 2014.
    15. Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la stabilirea, în toate cazurile, a judecătoriei ca fiind instanţa de executare, soluţia aleasă de legiuitor este una adecvată, care are în vedere principiul proximităţii justiţiei faţă de justiţiabil, dar şi buna administrare a justiţiei, având în vedere faptul că judecătoria este instanţa plasată cel mai aproape de locul unde se desfăşoară executarea silită, putând fi efectuate astfel mai facil verificările necesare bunei desfăşurări a procedurii de executare silită. Totodată, trebuie ţinut cont de faptul că instanţa de executare soluţionează atât contestaţia la executare, cât şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, dacă legea nu prevede altfel, soluţia legiuitorului de a desemna judecătoria ca fiind instanţa de executare înscriindu-se şi din acest punct de vedere în logica argumentelor mai sus prezentate, în scopul asigurării, în principal, a celerităţii procedurii execuţionale şi a unei eficiente administrări a justiţiei.
    16. Cât priveşte dispoziţiile art. 713 din Codul de procedură civilă, soluţia prevăzută de textul criticat are drept fundament însăşi natura juridică a contestaţiei la executare, ca mijloc procedural deschis contra măsurilor de executare nelegale, astfel încât acela care recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decât vicii şi neregularităţi ale actelor de executare. Prin urmare, pe această cale nu pot fi invocate apărări de fond, de natură a repune în discuţie fondul pricinii, întrucât acestea trebuia formulate cu prilejul soluţionării cauzei, în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă. Admiterea unei soluţii contrare ar fi de natură să aducă atingere autorităţii de lucru judecat, prevăzută de art. 430 din noul Cod de procedură civilă, a hotărârii puse în executare. Ideea a fost subliniată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cu ocazia controlului de constituţionalitate exercitat asupra art. 399 alin. (3) din Codul de procedură civilă din 1865, prin Decizia nr. 935 din 19 decembrie 2006.
    17. În ceea ce priveşte prevederile art. 717 din Codul de procedură civilă, acestea instituie unele reguli privind procedura de judecare a contestaţiei la executare. Cu referire la semnificaţia trimiterii pe care dispoziţiile legale criticate o fac la aplicarea corespunzătoare a procedurii prevăzute de Codul de procedură civilă pentru judecata în primă instanţă, în doctrină sa arătat că legea are în vedere, în primul rând, aplicabilitatea şi în materia contestaţiei la executare a principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil, cum sunt cele privitoare la dreptul la apărare, contradictorialitate, oralitate, nemijlocire, la soluţionarea cauzei într-un termen optim şi previzibil, la descoperirea adevărului etc.
    18. Soluţiile date de instanţa judecătorească asupra contestaţiei la executare pot face obiectul controlului judiciar, partea interesată având posibilitatea de a obţine în faţa instanţei care soluţionează calea de atac, exercitată în termenele şi condiţiile prevăzute de lege (a se vedea dispoziţiile art. 718 din noul Cod de procedură civilă), îndreptarea erorilor săvârşite de instanţa care a soluţionat contestaţia la executare.
    19. Trebuie menţionat şi faptul că potrivit prevederilor alin. (4) ale art. 717 din Codul de procedură civilă, la cererea părţilor sau atunci când apreciază că este necesar, instanţa va putea solicita relaţii şi explicaţii scrise de la executorul judecătoresc. Cu privire la textul amintit, în doctrină s-a arătat că relaţiile şi explicaţiile solicitate de instanţă nu pot fi depuse de executorul judecătoresc decât în scris, acesta neputând fi solicitat a se prezenta personal în faţa instanţei, legiuitorul apreciind că actele aflate în dosarul de executare împreună cu explicaţiile scrise ale executorului judecătoresc sunt suficiente pentru lămurirea situaţiei. Cu toate acestea, dacă instanţa procedează la citarea sau convocarea executorului judecătoresc, acesta din urmă ar trebui să se prezinte în faţa instanţei, în temeiul obligaţiei generale a terţilor de sprijinire a realizării justiţiei (art. 11 din noul Cod de procedură civilă). Cu toate acestea, în niciun caz executorul judecătoresc nu va putea fi citat în calitate de parte a procedurii execuţionale, întrucât acesta este organul învestit, potrivit legii, să îndeplinească serviciul public al executării silite a titlurilor executorii.
    20. Referitor la art. 720 alin. (1) noul Cod de procedură civilă, acest text reglementează soluţiile care pot fi pronunţate de instanţa de executare. Astfel, dacă admite contestaţia la executare, instanţa, ţinând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseşi, va anula ori lămuri titlul executoriu.
    21. Regulile procedurale criticate - convergente cu imperativul soluţionării de urgenţă a contestaţiei la executare - dau expresie exigenţelor normelor constituţionale, convenţionale şi legale privitoare la dreptul la un proces echitabil, în termen rezonabil (optim şi previzibil).
    22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 631 alin. (2), art. 651 alin. (1), art. 713 alin. (1) şi (3), art. 717 alin. (1) şi (4) şi ale art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:
    - Art. 631 alin. (2): „(2) Dispoziţiile prezentei cărţi constituie dreptul comun în materie de executare silită, indiferent de izvorul sau de natura obligaţiilor cuprinse în titlul executoriu ori de calitatea juridică a părţilor.“;
    – Art. 651 alin. (1): „(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.“;
    – Art. 713 alin. (1) şi (3):
    "(1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
    […]
(3) Nu se poate face o nouă contestaţie de către aceeaşi parte pentru motive care au existat la data primei contestaţii. Cu toate acestea, contestatorul îşi poate modifica cererea iniţială adăugând motive noi de contestaţie dacă, în privinţa acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestaţiei la executare."

    – Art. 717 alin. (1) şi (4):
    "(1) Contestaţia la executare se judecă cu procedura prevăzută de prezentul cod pentru judecata în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător, dispoziţiile art. 200 nefiind aplicabile în acest caz.
    […]
(4) La cererea părţilor sau atunci când apreciază că este necesar, instanţa va putea solicita relaţii şi explicaţii scrise de la executorul judecătoresc."

    – Art. 720 alin. (1): „(1) Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, ţinând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseşi, va anula ori lămuri titlul executoriu.“

    25. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 15 privind universalitatea drepturilor şi obligaţiilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (1) şi (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (1) şi (3) privind legile organice, art. 126 alin. (1)-(5) privind instanţele judecătoreşti, art. 129 privind folosirea căilor de atac, art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi.
    26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită, în esenţă, că executorul judecătoresc nu este citat în calitate de parte cu ocazia judecării contestaţiei la executare şi de faptul că instanţa care judecă respectiva contestaţie nu este instanţa care a emis hotărârea ce constituie titlu executoriu, de obicei, o instanţă superioară în grad. Tocmai de aceea, având în vedere competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, autoarea excepţiei solicită ca instanţa judecătorească care judecă respectiva contestaţie la executare să verifice competenţa din oficiu, urmând ca dosarul să fie transmis pe cale administrativă organului jurisdicţional sau instanţei competente [în opinia sa, cea care a emis hotărârea], pentru soluţionarea cu celeritate în situaţia constatării propriei necompetenţe. Aşadar, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate formulează atât critici punctuale de neconstituţionalitate, cât şi critici prin care solicită modificarea legii.
    27. Curtea constată că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor de citare sau exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerităţii procesului civil. Stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia cererea de încuviinţare a executării silite introdusă de creditor se soluţionează în camera de consiliu, fără citarea părţilor, nu contravine art. 21 din Constituţie, soluţia legislativă criticată fiind justificată de faptul că în această procedură nu se tranşează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiţie. În plus, trebuie reţinut că încuviinţarea executării silite se cere şi se aprobă în condiţiile existenţei unui titlu executoriu.
    28. În acest sens, Curtea reţine că executarea silită este pornită la cererea creditorului adresată executorului judecătoresc la care este ataşat şi titlul executoriu [art. 664 alin. (4) din Codul de procedură civilă]. În termen de 3 zile de la primirea cererii, în urma verificărilor efectuate, executorul judecătoresc poate dispune, prin încheiere, deschiderea dosarului de executare sau, după caz, poate refuza motivat deschiderea procedurii de executare. În caz de dispunere a deschiderii dosarului de executare, executorul judecătoresc va solicita instanţei de judecată încuviinţarea executării silite, prilej cu care instanţa de executare verifică dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul constituie sau nu, potrivit legii, titlu executoriu [art. 666 alin. (5) din Codul de procedură civilă]. Prin urmare, încuviinţarea executării silite va fi dispusă în urma parcurgerii unor etape procesuale în cadrul cărora este verificat caracterul executoriu al hotărârii sau al înscrisului. De asemenea, debitorul poate contesta titlul executoriu şi poate solicita anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite pe calea contestaţiei la executare, în temeiul art. 712 din Codul de procedură civilă [a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 118 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 17 mai 2019, paragrafele 13-14].
    29. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit art. 4 din aceeaşi lege, coordonarea şi controlul activităţii executorilor judecătoreşti se exercită de către Ministerul Justiţiei. Aşadar, executorii judecătoreşti nu sunt părţi în procese, ci ei contribuie la activitatea de înfăptuire a justiţiei şi, prin urmare, nu există vreun motiv ca aceştia să fie citaţi ca părţi în cadrul verificării de către instanţa judecătorească a procedurilor de executare silită. De altfel, legiuitorul a stabilit la art. 5 din aceeaşi lege că activitatea executorilor judecătoreşti se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, apartenenţă politică, avere sau origine socială, iar rolul instanţei judecătoreşti este acela de a verifica că procedurile de executare silită s-au desfăşurat în parametrii legali.
    30. Prin urmare, nu se pune problema unei necorelări legislative, contrară normelor de tehnică legislativă, de natură să încalce exigenţele de calitate şi previzibilitate ale normelor juridice, aşa cum susţine autoarea excepţiei, ci neaplicarea procedurii regularizării cererii în cazul contestaţiei la executare reprezintă o opţiune a legiuitorului, care a înţeles să eficientizeze şi să accelereze astfel o etapă a executării silite, în condiţiile în care accesul liber la justiţie este pe deplin asigurat, contestatorul având posibilitatea reală şi efectivă de a se adresa instanţelor de judecată pentru contestarea actelor de executare silită.
    31. Mai mult decât atât, argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora se poate ajunge la reformarea titlului executoriu printr-o altă cale de atac neprevăzută de lege, de către o instanţă mai mică în grad, cu o structură organizatorică diferită de cea a instanţei care a pronunţat decizia definitivă, irevocabilă şi executorie şi pentru alte motive decât cele reţinute de prima instanţă, vizează, în fapt, şi chestiuni care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, precum şi de o eventuală modificare a legii. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională, în calitate de legislator negativ, nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 13 martie 2003).
    32. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 15 privind universalitatea drepturilor şi obligaţiilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 126 alin. (1) şi (2)-(5) privind instanţele judecătoreşti şi nici a art. 129 privind folosirea căilor de atac din Constituţie.
    33. În ceea ce priveşte invocarea art. 52 alin. (1) şi (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, a art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi a art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză. Astfel, art. 52 alin. (1) şi (2) nu priveşte procedura în faţa instanţelor judecătoreşti, în legătură cu art. 53 Curtea nu a constatat încălcarea vreunui drept fundamental, iar art. 154 alin. (1) nu se referă la ipoteza în care se află autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.
    34. Referitor la invocarea art. 73 alin. (1) şi (3) privind legile organice din Constituţie, Curtea constată că autoarea excepţiei nu arată în ce fel prevederile legale criticate încalcă aceste dispoziţii constituţionale.
    35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Carmen Balaban în Dosarul nr. 10.651/180/2015 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 631 alin. (2), art. 651 alin. (1), art. 713 alin. (1) şi (3), art. 717 alin. (1) şi (4) şi ale art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016