Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 564 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (8^1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 564 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (8^1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 708 din 30 iulie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (8^1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Italrom Leather - S.R.L. din comuna Veţel, satul Mintia, judeţul Hunedoara, în Dosarul nr. 2.015/97/2019/a1 al Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 87D/2020.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Andreea Sichitiu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei a depus note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, menţionând că, deşi textul criticat a fost modificat în dinamica legislativă, critica subzistă şi normele prezintă relevanţă, întrucât dosarul la instanţele de fond nu a fost soluţionat.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată prin notele scrise, şi prezintă, pe scurt, motivele invocate în susţinerea acesteia, respectiv: textul criticat este lipsit de claritate, previzibilitate şi echivoc, dând naştere unor situaţii discriminatorii între creditorii bugetari şi cei chirografari, şi, de asemenea, este contrar egalităţii în drepturi şi dreptului de proprietate privată; de cele mai multe ori, se ajunge în situaţia ca debitorul aflat în insolvenţă să intre ulterior în faliment tocmai ca urmare a deciziilor luate de creditorii bugetari, care au drept de vot, dar care nu se bucură de o creanţă certă, lichidă şi exigibilă; creditorii bugetari nu ar trebui înscrişi la masa credală sub o condiţie rezolutorie, având în vedere că aceste creanţe au fost contestate în contenciosul administrativ; creanţa bugetară, fiind o creanţă litigioasă, nu ar putea da naştere unui drept de vot.
    5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, având în vedere, pe de o parte, că prin critica formulată se solicită Curţii Constituţionale să dea o dezlegare stării de fapt în care se află autoarea excepţiei cu privire la aspectele invocate, chestiune ce ţine de resortul instanţelor judecătoreşti. Pe de altă parte, critica este formulată prin raportarea şi coroborarea normelor deduse controlului de constituţionalitate cu alte norme legale. Or, instanţa de contencios constituţional analizează constituţionalitatea unui text prin raportare la prevederile Constituţiei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    6. Prin Încheierea din 12 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.015/97/2019/a1, Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (8^1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Italrom Leather - S.R.L. din comuna Veţel, satul Mintia, judeţul Hunedoara, într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva tabelului preliminar de creanţe.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 102 alin. (8^1) din Legea nr. 85/2014 sunt neconstituţionale, în coroborare cu cele ale art. 75 alin. (1), ale art. 102 şi ale art. 105 din aceeaşi lege, ale art. 203 alin. (1) şi ale art. 220 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu precădere prin efectele pe care acestea din urmă le produc, în funcţie de data naşterii obligaţiilor şi a creanţelor fiscale, de modul cum acestea sunt executate, contestate, eşalonate sau suspendate şi de data calculării şi impunerii acestora de către organele fiscale - (i) anterior deschiderii procedurii insolvenţei sau (ii) ulterior deschiderii procedurii insolvenţei -, precum şi de posibilitatea contribuabilului de a utiliza căile de atac pentru contestarea actelor administrativ-fiscale emise de către organele fiscale. În cea de-a doua ipoteză antereferită, deşi la nivel teoretic contribuabilul are toate pârghiile necesare pentru a contesta actele administrativ-fiscale emise în cursul procedurii şi de a solicita suspendarea executării acestora în virtutea legii contenciosului administrativ, în practică, având în vedere faptul că intervine procedura insolvenţei, organul fiscal nu poate solicita executarea silită a acestor obligaţii fiscale suplimentare, ci numai înscrierea la masa credală şi, prin urmare, nici contribuabilul nu poate contesta executarea silită şi nu poate dovedi existenţa unei pagube iminente care să impună suspendarea executării silite.
    8. Raportat la speţa de faţă, se învederează că este îndeplinită prima condiţie prevăzută de normele criticate, respectiv aceea ca actul administrativ-fiscal să fie contestat. În schimb, deşi executarea actului administrativ-fiscal nu a fost suspendată/dispusă pe calea contenciosului administrativ prin hotărâre judecătorească definitivă, totuşi suspendarea executării acestuia s-a produs de drept, ca urmare a faptului că debitorul a obţinut eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale respective, iar această eşalonare are efect suspensiv de executare, potrivit art. 203 alin. (1) din Codul de procedură fiscală. Aşadar, în perioada eşalonării, debitorul nu ar fi avut interesul obţinerii suspendării executării actului în discuţie pe cale judecătorească, context în care, după încetarea efectelor deciziei de eşalonare, nu mai putea demonstra cazul bine justificat ori necesitatea prevenirii unei pagube iminente, din moment ce i se acordase eşalonarea. Prin urmare, dacă s-ar fi ţinut seama, în ipoteza normei art. 102 alin. (8^1) din Legea nr. 85/2014, şi de suspendarea de drept a executării silite conform prevederilor antereferite din Codul de procedură fiscală, efectul ar fi fost înscrierea creanţei fiscale din speţă doar ca creanţă sub condiţie suspensivă, nu rezolutorie, ceea ce ar fi determinat aplicarea altor reguli în privinţa dreptului de vot al creditorului fiscal. Or, toate aceste aspecte, prin caracterul neclar şi echivoc al normei criticate, în coroborare cu cele cuprinse în actele normative mai sus menţionate, conduc la încălcarea unor drepturi fundamentale, spre exemplu, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, dreptul de proprietate privată şi libertatea economică, după caz, atât ale debitorului, cât şi ale celorlalţi creditori, alţii decât creditorul bugetar.
    9. Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (8^1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Dispoziţiile art. 102 alin. (8^1) au fost introduse în Legea nr. 85/2014 prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile criticate au fost modificate prin art. unic pct. 9 din Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 iulie 2020, fiind păstrată numai parţial soluţia legislativă criticată. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale în redactarea criticată, având următorul cuprins: „(8^1) Creanţele fiscale constatate printr-un act administrativ fiscal contestat şi a cărui executare silită nu a fost suspendată prin hotărâre judecătorească definitivă vor fi admise la masa credală şi înscrise sub condiţie rezolutorie până la finalizarea contestaţiei de către instanţa de contencios administrativ.“
    14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la principiul legalităţii, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată, ale art. 45 - Libertatea economică, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 115 alin. (6) referitor la delegarea legislativă şi la condiţiile în care aceasta poate avea loc.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate fac parte din titlul II - Procedura insolvenţei, capitolul I - Dispoziţii comune, secţiunea 4 - Primele măsuri. Întocmirea tabelului de creanţe. Contestaţiile din Legea nr. 85/2014. Astfel, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor potrivit legii, debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea menţiunii [art. 99 alin. (1) din Legea nr. 85/2014].
    16. În acest context, art. 102 din Legea nr. 85/2014 dispune următoarele: (i) toţi creditorii ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii [alin. (1) teza întâi]; (ii) cererea de admitere a creanţelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu [alin. (3)]; (iii) creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de titlul din care fac parte aceste prevederi [alin. (4)]; (iv) sunt creanţe anterioare şi creanţele bugetare stabilite printr-o decizie de impunere întocmită ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului [alin. (1) teza a doua]; (v) în termen de 60 de zile de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă (BPI) a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecţie fiscală vor efectua inspecţia fiscală pe baza analizei de risc, potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare [alin. (1) teza a treia]; (vi) creditorii bugetari vor înregistra cererea de admitere a creanţei, conform evidenţelor proprii, în termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii [potrivit art. 100 alin. (1) lit. b)], urmând ca, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, dacă este cazul [alin. (1) ultima teză]; (vii) creanţele fiscale constatate printr-un act administrativ fiscal contestat şi a cărui executare silită nu a fost suspendată prin hotărâre judecătorească definitivă vor fi admise la masa credală şi înscrise sub condiţie rezolutorie până la finalizarea contestaţiei de către instanţa de contencios administrativ [alin. (8^1) în forma criticată].
    17. Faţă de acest din urmă text legislativ, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de faptul că în speţa sa există un act administrativ-fiscal contestat, însă nu a fost dispusă o executare silită care putea fi contestată şi suspendată sau nu prin hotărâre judecătorească, întrucât a fost agreată o eşalonare a plăţilor obligaţiilor fiscale respective, situaţie care, în opinia acesteia, este echivalentă cu o suspendare de drept a executării silite în virtutea normelor cuprinse în Codul de procedură fiscală şi, prin urmare, creanţelor fiscale în discuţie ar fi trebuit să li se aplice regimul creanţelor sub condiţie suspensivă, iar nu rezolutorie, cum prevede textul criticat şi astfel cum au fost înscrise, aspect ce are consecinţe pe planul drepturilor creditorului fiscal.
    18. În acest context, Curtea reţine că, potrivit art. 102 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, dreptul de vot şi dreptul la distribuţie ale titularilor creanţelor sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii, inclusiv ale titularului creanţelor a căror valorificare este condiţionată de executarea în prealabil a debitorului principal, se nasc numai după îndeplinirea condiţiei respective. În ceea ce priveşte titularul unor creanţe înscrise sub condiţie rezolutorie, acesta, în virtutea prevederilor legale ce consacră această condiţie - în mod general, Codul de procedură civilă şi, în mod special în materia insolvenţei, Legea nr. 85/2014 -, are exerciţiul deplin al tuturor prerogativelor creditorului înscris la masa credală a debitorului în insolvenţă, întrucât înscrierea în tabelul de creanţe a unor creanţe sub condiţie rezolutorie nu generează nicio interdicţie sau restricţie în ceea ce priveşte titularul unor asemenea creanţe şi, prin urmare, acesta participă în procedură cu drepturile depline conferite de legea insolvenţei, respectiv dreptul de vot şi dreptul de distribuţie, drepturi negate titularului unor creanţe înscrise sub condiţie suspensivă.
    19. De asemenea, este de remarcat faptul că, referitor la procedura insolvenţei - primele măsuri, întocmirea tabelului de creanţe, contestaţiile -, prin jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că, în virtutea prevederilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi ale art. 106 din Legea nr. 85/2014, toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de acest capitol, cu excepţia creanţelor constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, prin hotărâri arbitrale executorii, precum şi creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale (Decizia nr. 38 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 7 iunie 2018, şi Decizia nr. 86 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 12 iunie 2018). De asemenea, în considerarea excepţiilor prevăzute de lege, prin Decizia nr. 11 din 18 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi ale art. 106 din Legea nr. 85/2014, administratorul/lichidatorul judiciar nu are atribuţia de a verifica pe fond creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în faţa instanţei specializate. Pentru a ajunge la această concluzie s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, nu sunt supuse verificării de către administratorul/lichidatorul judiciar creanţele constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, prin hotărâri arbitrale executorii şi creanţele bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale, cu excepţia cazurilor în care se constată stingerea, în tot sau în parte, a creanţei sau prescrierea dreptului de a cere executarea silită a acesteia.
    20. Administratorul/Lichidatorul judiciar nu poate, pe fond, să analizeze creanţa nici în situaţia în care aceasta a fost contestată, întrucât legiuitorul a prevăzut o cale specială de contestare, respectiv legea contenciosului administrativ, iar o interpretare contrară ar contraveni principiului constituţional privind unicitatea căilor de atac. Prin urmare, administratorul/ lichidatorul judiciar nu poate infirma acte emise în regim de putere publică, ci doar poate analiza creanţa formal, respectiv dacă este plătită parţial sau total, dacă este prescrisă şi dacă este contestată, cu menţionarea acestui aspect, potrivit art. 58 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2014, în virtutea căruia printre principalele atribuţii ale administratorului judiciar se regăseşte şi verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, notificarea creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parţiale a creanţelor, precum şi întocmirea tabelelor de creanţe. De altfel, dispoziţiile art. 351 din Codul de procedură fiscală, cu referire la soluţionarea căilor de atac în cazul actelor administrative fiscale privind debitorii în insolvenţă, prevăd că, prin derogare de la dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, actele administrative fiscale emise înainte şi după intrarea în insolvenţă se supun controlului instanţelor specializate de contencios administrativ fiscal.
    21. Având în vedere natura juridică a creanţelor în discuţie şi faptul că o decizie de impunere ce constituie titlu de creanţă devine la scadenţă titlu executoriu, precum şi faptul că o posibilă contestare a acestui titlu de creanţă, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu suspendă de plano, potrivit art. 278 din Codul de procedură fiscală, executarea actului administrativ-fiscal, actul administrativ fiscal din care izvorăşte creanţa se bucură de prezumţia de legalitate şi de veridicitate, însă, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente. Totodată, este de relevat faptul că, potrivit art. 203 din Codul de procedură fiscală, cu referire la suspendarea executării silite pentru sumele care fac obiectul eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, precum şi pentru alte obligaţii prevăzute de acest cod [la art. 194 alin. (1) lit. a) - c) şi e) - j], procedura de executare silită nu începe sau se suspendă, după caz, de la data comunicării deciziei de eşalonare la plată.
    22. Concluzionând, Curtea reţine că aplicarea Legii nr. 85/2014 are loc în coroborare cu alte norme legale, cu precădere cele care reglementează materia fiscală, iar contestarea actelor administrativ-fiscale urmează procedura prevăzută de Legea nr. 207/2015.
    23. Prin urmare, având în vedere critica de neconstituţionalitate, cadrul legal aplicabil în materie şi considerentele antereferite, Curtea observă că aspectele invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii. În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii, cu referire la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în speţă fiind vorba despre interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale cuprinse în Legea nr. 85/2014 cu referire la admiterea la masa credală a creanţelor fiscale, cu precădere a creanţelor fiscale constatate printr-un act administrativ fiscal contestat şi a cărui executare silită nu a fost suspendată prin hotărâre judecătorească definitivă, care vor fi înscrise sub condiţie (rezolutorie) până la finalizarea contestaţiei de către instanţa de contencios administrativ sau contestate şi eşalonate şi care vor fi înscrise tot sub condiţie (rezolutorie sau suspensivă).
    24. În acest context, Curtea are în vedere faptul că dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, iar dacă este lacunar, neclar, sistemul de drept recunoaşte judecătorului competenţa de a tranşa ceea ce a scăpat atenţiei legiuitorului, printr-o interpretare judiciară, cauzală a normei. Sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul creării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conţinutului legii se face pe cale de interpretare - ca etapă a aplicării normei juridice la cazul concret, iar interpretarea autentică, legală poate constitui o premisă a bunei aplicări a normei juridice, prin faptul că dă o explicaţie corectă înţelesului, scopului şi finalităţii acesteia, însă legiuitorul nu poate şi nu trebuie să prevadă totul. În concret, orice normă juridică, ce va fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret, urmează să fie interpretată de instanţele judecătoreşti (interpretare judiciară, cazuală) pentru a emite un act de aplicare legal (Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragrafele 59 şi 62).
    25. Totodată, prin Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 25 august 2020, paragraful 25, instanţa de contencios constituţional a reţinut că interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii sunt chestiuni ce ţin de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi, prin urmare, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (8^1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Italrom Leather - S.R.L. din comuna Veţel, satul Mintia, judeţul Hunedoara, în Dosarul nr. 2.015/97/2019/a1 al Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 564 din 31 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 564 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (8^1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 564 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (8^1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă