Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Corina Elisabeta Mortun, Cristian Mihail Jalea şi Otilia Platareanu în Dosarul nr. 10.972/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 403D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, în raport cu criticile formulate, întrucât determinarea sferei destinatarilor Legii nr. 85/2014 este atributul legiuitorului, iar includerea regiilor autonome în acest domeniu prin legea generală, şi nu printr-o dispoziţie specială şi derogatorie, ţine de opţiunea acestuia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 10 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 10.972/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Corina Elisabeta Mortun, Cristian Mihail Jalea şi Otilia Platareanu (în calitate de creditori ai Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor România Film) într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate, prin includerea regiilor autonome în rândul persoanelor juridice supuse dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, sunt neconstituţionale deoarece, pe de o parte, instituie un tratament inechitabil şi discriminatoriu pentru persoanele juridice sau fizice care intră în raporturi juridice cu astfel de entităţi economice, creanţele asupra acestora nefiind garantate. Or, regiile autonome, dat fiind statutul lor privilegiat, nu sunt nişte simpli actori economici, ci sunt entităţi economice care acţionează în numele statului, au un statut special în relaţiile contractuale şi o prezumţie de solvabilitate pe care alţi agenţi economici nu o au, astfel că, pornind de la regimul juridic distinct, prevenirea insolvenţei şi mai ales declararea insolvenţei regiilor autonome trebuie reglementate, în conformitate cu normele constituţionale, printr-o lege specială, derogatorie de la dreptul comun reprezentat de Legea nr. 85/2014. Pe de altă parte, aduc o atingere gravă dreptului de proprietate publică sau privată a statului sau a administraţiei publice locale, în condiţiile în care, potrivit art. 5 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, regia autonomă este proprietara bunurilor din patrimoniul său, iar, în virtutea prevederilor criticate, teoretic, orice creditor ar putea cere, în procedura insolvenţei, executarea unor bunuri care fac parte din proprietatea publică sau privată a statului. 6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Ulterior sesizării, în dinamica legislativă, prevederile art. 3 din Legea nr. 85/2014 au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 216/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 14 iulie 2022, având o structură şi un conţinut care diferă de redactarea iniţială. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 în redactarea anterioară modificărilor aduse prin art. I pct. 2 din Legea nr. 216/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă şi a altor acte normative, care au următorul cuprins: „(2) Procedura prevăzută de prezenta lege se aplică şi regiilor autonome“. 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 135 alin. (1) şi (2) privind libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi ale art. 136 alin. (2), (3), şi (4) referitor la faptul că proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, bogăţiile de interes public fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, iar bunurile proprietate publică sunt inalienabile. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia, în esenţă, sunt nemulţumiţi de faptul că legiuitorul a stabilit că procedurile de insolvenţă prevăzute de Legea nr. 85/2014 se aplică şi regiilor autonome şi că nu a reglementat această materie printr-un act normativ distinct numai pentru regiile autonome, având în vedere specificul acestora. 13. În ceea ce priveşte regimul juridic al regiilor autonome, Curtea învederează că acesta a fost reglementat iniţial prin Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările şi completările ulterioare, act normativ preconstituţional şi care a fost receptat în noua ordine constituţională instaurată ca urmare a intrării în vigoare a Constituţiei din 1991. Potrivit prevederilor acestei legi, regiile autonome: (i) se organizează şi funcţionează în ramurile strategice ale economiei naţionale - industria de armament, energetică, exploatarea minelor şi a gazelor naturale, poştă şi transporturi feroviare -, precum şi în unele domenii aparţinând altor ramuri stabilite de Guvern; (ii) sunt persoane juridice şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară; (iii) se pot înfiinţa prin hotărâre a Guvernului, pentru cele de interes naţional; pot fi reorganizate ca societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local/hotărâre a consiliului judeţean sau prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, având ca unic acţionar/asociat statul român sau unitatea administrativ-teritorială, iar dispoziţiile de drept comun privind reorganizarea persoanei juridice rămân aplicabile. Prin actul de înfiinţare a regiei autonome se vor stabili obiectul de activitate, patrimoniul, denumirea şi sediul principal, iar în cadrul structurii regiei autonome se pot înfiinţa uzine, fabrici, ateliere, servicii, sucursale şi alte asemenea subunităţi. 14. În contextul legislativ în care era în vigoare Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006 (în prezent abrogată), act normativ ce reglementa o procedură generală în materie de insolvenţă care se aplica anumitor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă, având drept scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, această lege prevedea la art. 151 că „procedura aplicabilă regiilor autonome aflate în stare de insolvenţă se va stabili prin lege specială“. Întrucât până la soluţia normativă criticată cuprinsă în Legea nr. 85/2014 nu era adoptat un act normativ care să reglementeze procedura insolvenţei regiilor autonome, având în vedere că au existat regii autonome care s-au confruntat cu situaţii de blocaj financiar, urmate de apariţia stării de incapacitate de plată a datoriilor către diverşi creditori, în special bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale, în condiţiile de criză economică prelungită ale acelei perioade, s-a impus adoptarea de reglementări privind procedura insolvenţei, context în care legiuitorul delegat a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2013 privind declanşarea procedurii insolvenţei la Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare Drobeta-Turnu Severin, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 10 septembrie 2013, Guvernul expunând argumentele care au stat la baza recurgerii la procedura constituţională a delegării legislative, atât în preambulul acestei ordonanţe de urgenţă, cât şi în nota de fundamentare. 15. Proiectul de lege privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, concretizat prin Legea nr. 85/2014, a avut o viziune integratoare de natura unui cod al insolvenţei, cuprinzând legislaţia generală aplicabilă tuturor operatorilor economici, legislaţia specială aplicabilă instituţiilor de credit şi societăţilor de asigurare/reasigurare, reglementarea grupurilor de societăţi, a insolvenţei transfrontaliere şi instrumentele de prevenire a insolvenţei. În acest context, legiuitorul a renunţat la enumerarea categoriilor de debitori cărora le sunt aplicabile procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum erau precizate în legislaţia anterioară, şi a făcut trimitere la profesionişti, astfel cum sunt definiţi de Codul civil, respectiv „sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere“, noţiune care include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, aşa cum acestea erau prevăzute de lege la data intrării în vigoare a Codului civil, fiind incluse în categoria profesioniştilor şi regiile autonome. Cu toate acestea, legiuitorul a evidenţiat distinct regiile autonome tocmai pentru a arăta că vidul legislativ referitor la lipsa de reglementare a procedurilor de insolvenţă a regiilor autonome a fost eliminat prin Legea nr. 85/2014, statuând în mod concret la art. 3 alin. (2) faptul că procedurile prevăzute de această lege se aplică şi acestei categorii de profesionişti. De altfel, aşa cum s-a arătat şi la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în dinamica legislativă, dispoziţiile art. 3 au fost modificate, iar în prezent alin. (1) conţine o normă generală care dispune că „procedurile prevăzute de prezenta lege se aplică profesioniştilor, astfel cum sunt definiţi la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, cu excepţia celor cu privire la care se prevăd dispoziţii speciale în ceea ce priveşte regimul prevenirii insolvenţei şi al insolvenţei lor (...).“ 16. Aşadar, prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în redactarea criticată, sunt tocmai o aplicare atât a normelor legale în materie, cât şi a celor cuprinse în art. 126 alin. (2) din Constituţie, în virtutea cărora legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale, astfel cum este procedura insolvenţei, având drept scop crearea cadrului legislativ privind procedura insolvenţei regiilor autonome, care este o procedură concursuală, colectivă şi egalitară şi concură la acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, respectiv la protecţia proprietăţii acestuia, în condiţiile legii. 17. De altfel, dispoziţiile constituţionale nu statuează cu privire la modalitatea prin care să se realizeze procedura insolvenţei, ci prevăd la art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, precum şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, legiuitorul fiind ţinut de respectarea principiului legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“. 18. În acest context, Curtea reţine că şi jurisprudenţa Comisiei Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunţată în Cauza X împotriva Belgiei, este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenţei, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanţă cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în acest sens, a se vedea şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 17 iulie 2003, pronunţată în Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 40 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 5 iulie 2018, paragraful 38). 19. Referitor la celelalte aspecte învederate prin motivarea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la modalitatea de reglementare a insolvenţei regiilor autonome, în continuarea considerentelor mai sus menţionate, Curtea reţine că asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, întrucât singura autoritate legiuitoare a ţării este Parlamentul, astfel cum dispune art. 61 alin. (1) din Constituţie, şi, prin urmare, stabilirea sferei destinatarilor Legii nr. 85/2014 este atributul legiuitorului, iar includerea regiilor autonome în acest cadru legislativ ţine de opţiunea acestuia. 20. Ca atare, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Corina Elisabeta Mortun, Cristian Mihail Jalea şi Otilia Platareanu în Dosarul nr. 10.972/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin art. I pct. 2 din Legea nr. 216/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă şi a altor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
