Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 133 Anexa nr. 1 punctul 12 teza finală“ din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, respectiv ale „art. 133 (Anexa nr. 1) punctul 12 ultimul alineat“ din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Teodor Chelaru în Dosarul nr. 1.505/207/2018 al Judecătoriei Caracal, de Nicolae Nica în Dosarul nr. 1.292/207/2018 al Judecătoriei Caracal - Secţia civilă, de Valentin-Ştefan Muşete în Dosarul nr. 1.419/223/2018 al Judecătoriei Drăgăşani, de Marian Pătru în Dosarul nr. 3.884/223/2017 al Judecătoriei Drăgăşani şi de Florea Cioroianu în Dosarul nr. 1.633/183/2019 al Tribunalului Dolj - Secţia I civilă şi care formează obiectul dosarelor nr. 1.522D/2018, nr. 1.668D/2018, nr. 880D/2019, nr. 881D/2019 şi nr. 2.238D/2020. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 iulie 2022, în prezenţa autorului excepţiei, domnul Valentin-Ştefan Muşete, din Dosarul nr. 880D/2019, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere obiectul dosarelor, Curtea a dispus conexarea acestora. Întrucât s-a formulat cerere de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 22 septembrie 2022. La această dată, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului care a participat la dezbateri, potrivit art. 57 şi art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 12 octombrie 2022, apoi, pentru acelaşi motiv, pentru data de 9 noiembrie 2022 şi, în final, pentru data de 17 noiembrie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 3. Prin Decizia nr. 2 din 27 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.505/207/2018/a1, Tribunalul Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 133 Anexa nr. 1 pct. 12 teza finală“ din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Curtea a fost sesizată de Tribunalul Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal care a admis recursul formulat împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Caracal prin care aceasta a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Teodor Chelaru într-o cauză având ca obiect contestaţia împotriva executării silite deschise la cererea creditoarei Direcţia Silvică Olt ca urmare a necontestării actului de control de fond prin care autorului excepţiei i s-a imputat o sumă ce reprezintă pagubă adusă fondului forestier. 4. Prin Încheierea din 27 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.292/207/2018, Judecătoria Caracal - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 133 Anexa nr. 1 pct. 12 teza finală“ din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Nica într-o cauză având ca obiect contestaţia împotriva executării silite deschise la cererea creditoarei Direcţia Silvică Olt ca urmare a necontestării actului de control de fond prin care autorului excepţiei i s-a imputat o sumă ce reprezintă pagubă adusă fondului forestier. 5. Prin încheierile din 14 februarie 2019 şi din 16 noiembrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 1.419/223/2018 şi nr. 3.884/223/2017, Judecătoria Drăgăşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 133 (Anexa nr. 1) punctul 12 ultimul alineat“ din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Excepţia a fost ridicată de Valentin Ştefan-Muşete şi Marian Pătru în cauze având ca obiect contestaţii împotriva executărilor silite deschise la cererea creditoarei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Vâlcea ca urmare a necontestării actelor de control de fond prin care autorilor excepţiei li s-au imputat sume ce reprezintă pagube aduse fondului forestier. 6. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.633/183/2019, Tribunalul Dolj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 133 (Anexa nr. 1) punctul 12 ultimul alineat“ din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Excepţia a fost ridicată de Florea Cioroianu într-o cauză având ca obiect contestaţia împotriva executării silite deschise la cererea creditoarei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Dolj ca urmare a necontestării actului de control de fond prin care autorului excepţiei i s-a imputat o sumă ce reprezintă pagubă adusă fondului forestier. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, fiind neclar, echivoc şi imprevizibil. De asemenea, se susţine că acesta încalcă şi principiul accesului liber la justiţie, care impune cu necesitate ca regulile de procedură să fie clare, astfel încât justiţiabilii să poată avea reprezentarea drepturilor lor procesuale. Actul de control la care se referă textul criticat nu respectă garanţiile înscrise în art. 21 şi 24 din Constituţie şi nici pe cele din art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale deoarece nu asigură garanţiile unui proces echitabil şi ale unui recurs efectiv în faţa instanţei naţionale. De asemenea, nici din cuprinsul legii şi nici din cel al anexei nu reiese care este natura juridică a acestui control de fond, nu se indică autoritatea administrativă sau instanţa de judecată căreia i se poate adresa contestaţia împotriva controlului de fond, căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate şi nici nu se face trimitere la alte dispoziţii ori acte normative, lăsând loc incertitudinii şi arbitrarului, astfel că dispoziţia criticată încalcă dreptul de acces la justiţie şi nu asigură garanţiile unui proces echitabil. 8. Totodată, autorii susţin că Legea nr. 46/2008 - Codul silvic nu este singura reglementare specifică silviculturii, domeniul fiind reglementat şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, precum şi prin Hotărârea Guvernului nr. 1.076/2009 pentru aprobarea Regulamentului de pază al fondului forestier. Prin art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 1.076/2009 s-a stipulat că pagubele produse fondului forestier naţional se impută celor responsabili, în solidar cu pădurarul titular de canton silvic, iar prin art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 s-a stabilit că personalul cu atribuţii de pază a pădurilor răspunde patrimonial potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii. 9. De asemenea, autorii arată că prin Decizia nr. 3 din 12 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că „[…] acţiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuţii de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafeţele de pădure pe care le are în pază, în condiţiile art. 1 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, sunt de competenţa materială a instanţelor de conflicte de muncă“. Ca urmare a acestei decizii, nu mai există posibilitatea emiterii unui act unilateral împotriva angajatului/fostului angajat, care să îmbrace forma unui titlu executoriu şi prin intermediul căruia să se constate un prejudiciu înainte ca respectivul act să fi fost supus cenzurii instanţelor sau înainte ca angajatul/fostul angajat să îşi fi dat acordul pentru plată. În forma tipizată a actului de control nu este inserată menţiunea că acesta este titlu executoriu sau că trebuie contestat într-un anumit termen, nefiind indicate nici calea de atac, nici caracterul acestui înscris. Din interpretarea sistematică a textelor invocate prin raportare la Decizia nr. 3 din 12 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, rezultă că actul intitulat „control de fond“ nu poate avea caracterul unui titlu executoriu împotriva personalului silvic, aşa cum prevede textul de lege criticat, fără ca în cuprinsul său să se prevadă modalitatea de contestare. 10. De asemenea, textul de lege criticat nu respectă dispoziţiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora anexa trebuie să aibă un temei-cadru în corpul actului normativ şi să se refere exclusiv la obiectul determinat prin textul de trimitere, deoarece dispoziţiile criticate nu îşi au corespondentul în Codul silvic, neexistând în cuprinsul acestuia referiri la noţiunea de „titlu executoriu“ atribuită controlului de fond. Totodată, nu sunt respectate nici prevederile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, deoarece textul este neclar şi echivoc. 11. Concomitent, autorii arată că prin Legea nr. 175/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, precum şi pentru modificarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 192/2010 privind trecerea unor drumuri forestiere şi a lucrărilor de corectare a torenţilor din domeniul public al statului şi din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora, adoptată după emiterea actelor de control, s-a introdus alin. (2^1) în cuprinsul art. 51 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic care prevede că personalul silvic cu atribuţii de pază răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, pentru pagubele produse pe suprafeţele de fond forestier sau în terenurile din afara fondului forestier pe care le are în pază, în situaţia în care în termen de 24 de ore de la constatarea pagubelor nu informează, în scris, ocolul silvic. Textul de lege criticat nu a fost pus în acord cu această modificare, nefiind integrat în contextul normativ anterior evocat, astfel că nu sunt respectate nici dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 24/2000. 12. În final, se apreciază că textul criticat înfrânge şi principiul unicităţii de reglementare şi condiţia evitării paralelismelor legislative, conducând la posibilitatea de interpretare diferită şi contradictorie în activitatea instanţelor judecătoreşti, aplicarea sa efectivă fiind viciată de existenţa unor dispoziţii contradictorii, neclare, incomplet formulate, de natură să încalce textele constituţionale şi convenţionale invocate. Se încalcă şi dreptul la un proces echitabil prin imprevizibilitatea, neclaritatea şi inexistenţa reglementării specifice referitoare la o eventuală contestare, ceea ce conduce la imposibilitatea contestării efective a unui act/a unei proceduri nereglementat/e efectiv în corpul legii din care face parte. 13. Tribunalul Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Caracal - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit textului de lege criticat, actul de control dobândeşte caracter de titlu executoriu după expirarea termenului de contestare în justiţie, ceea ce înseamnă că acesta poate fi contestat în faţa unei instanţe independente şi imparţiale. Persoana căreia i se impută pierderile îşi poate face toate apărările pe care le consideră necesare, instanţa fiind competentă să analizeze legalitatea şi temeinicia actului de control. Sunt garantate astfel dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. 14. Judecătoria Drăgăşani şi Tribunalul Dolj - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată din perspectiva lipsei de corelare a prevederii legale criticate cu alte dispoziţii legale, respectiv cele care prevăd că răspunderea patrimonială poate fi angajată doar în condiţiile prevăzute de art. 254 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 3 din 12 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile susţinute oral de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 880D/2019, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în actele de sesizare, îl constituie prevederile „art. 133 Anexa nr. 1 punctul 12 teza finală“ din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, respectiv ale „art. 133 (Anexa nr. 1) punctul 12 ultimul alineat“ din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Întrucât, potrivit art. 133 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din această lege rezultă că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile pct. 12 teza finală din anexa nr. 1 la Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015, care au următorul conţinut: „Controlul de fond devine titlu executoriu, după comunicare şi necontestarea acestuia în termen de 15 zile.“ 19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 24 - Dreptul la apărare, precum şi celor ale art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a fost introdus în Codul silvic prin Legea nr. 133/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 10 iunie 2015. Prin art. I pct. 91 din Legea nr. 133/2015 a fost modificat şi art. 105 din Codul silvic în sensul că prejudiciul adus fondului forestier naţional, indiferent de natura juridică a proprietăţii, se evaluează de către personalul silvic, în condiţiile legii. În situaţiile în care prejudiciul adus fondului forestier naţional nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau administrarea fondului forestier, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acesta se recuperează, în baza procesului-verbal, actului de control de fond forestier/parţial întocmit de personalul silvic, de către organele fiscale competente subordonate Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru prejudiciul stabilit în sarcina persoanelor juridice. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat, iar pentru prejudiciul stabilit în sarcina persoanelor fizice de către organele fiscale ale unităţilor administrativ-teritoriale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local. 21. Totodată, Curtea constată că, potrivit pct. 12 din anexa nr. 1 - Definiţii la Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, „controlul de fond“ reprezintă totalitatea acţiunilor efectuate în fondul forestier, în condiţiile legii, de către personalul silvic care asigură administrarea pădurilor sau controlul regimului silvic, în scopul: a) verificării stării limitelor şi bornelor amenajistice; b) verificării suprafeţei de pădure în scopul identificării, inventarierii şi evaluării valorice a arborilor tăiaţi în delict, a seminţişurilor utilizabile distruse sau vătămate, a oricăror altor pagube aduse pădurii, precum şi stabilirii cauzelor care le-au produs; c) verificării oportunităţii şi calităţii lucrărilor silvice executate; d) identificării lucrărilor silvice necesare; e) verificării stării bunurilor mobile şi imobile aferente pădurii respective; f) inventarierii stocurilor de produse ale pădurii existente pe suprafaţa acesteia; g) stabilirii pagubelor şi/sau daunelor aduse pădurii, precum şi propunerea de recuperare a acestora. Constatările realizate în urma controlului de fond se înscriu într-un act de control, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 4 la Regulamentul de pază a fondului forestier, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.076/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 26 octombrie 2009. 22. Curtea observă că, potrivit textului de lege criticat, „controlul de fond“ devine titlu executoriu după comunicare şi necontestarea acestuia în termen de 15 zile. În fapt, Curtea observă că este vorba despre actul juridic de control de fond. 23. Textul de lege criticat a fost introdus prin Legea nr. 133/2015, aşa cum s-a reţinut la paragraful 20, ulterior pronunţării Deciziei nr. 3 din 12 mai 2014, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 18 iunie 2014. 24. Referitor la răspunderea pădurarilor (toţi autorii fiind pădurari), Curtea reţine că prin Decizia nr. 3 din 12 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că „[…] acţiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuţii de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafeţele de pădure pe care le are în pază, în condiţiile art. 1 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, sunt de competenţa materială a instanţelor de conflicte de muncă“. În motivarea deciziei antereferite, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că „personalul silvic cu atribuţii de pază a pădurilor, având gradul profesional de pădurar debutant şi pădurar, respectiv brigadier silvic debutant şi brigadier silvic nu are calitatea de funcţionar public“ şi că „personalul silvic care îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă, având atribuţii de pază a vegetaţiei forestiere şi gradul profesional prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 (pădurar debutant şi pădurar, respectiv brigadier silvic debutant şi brigadier silvic) nu îndeplineşte o funcţie publică în sensul prevederilor Legii nr. 188/1999“. 25. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, aşadar, că, prin voinţa legiuitorului, art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 a creat „o situaţie mai favorabilă personalului cu atribuţii de pază a pădurilor, prin instituirea răspunderii patrimoniale, reglementată de Codul muncii, comparativ cu răspunderea civilă reglementată de Legea nr. 188/1999, aplicabilă funcţionarului public“ şi că norma de trimitere la Legea nr. 53/2003 - Codul muncii din art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 are în vedere nu doar procedura recuperării contravalorii pagubei prin acordul părţilor, ci şi procedura ulterioară momentului în care se constată că procedura prin acordul părţilor a eşuat. 26. Curtea constată că, potrivit art. 254 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor după ce se solicită salariatului, printr-o notă de constatare şi evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părţilor, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării. 27. Din analiza cadrului legislativ anterior menţionat şi a celor reţinute în Decizia nr. 3 din 12 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, Curtea reţine că prin actul de control de fond se stabilesc pagubele şi/sau daunele aduse pădurii atât de persoane juridice, cât şi de persoane fizice. Actul de control de fond nu constituie însă titlu executoriu, potrivit textului de lege criticat, pentru anumite categorii de angajaţi, respectiv pădurarul şi pădurarul debutant şi brigadierul silvic şi brigadierul silvic debutant care nu au calitatea de funcţionari publici, ci de angajaţi în condiţiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii. Răspunderea patrimonială a acestor persoane este guvernată de regulile din dreptul muncii, fără a fi permisă angajarea unei duble răspunderi patrimoniale (atât administrativă, prin aplicarea textului de lege criticat, cât şi de dreptul muncii) în repararea aceluiaşi prejudiciu. 28. În concluzie, Curtea reţine că actele de control fond vor fi folosite în angajarea răspunderii patrimoniale potrivit dreptului muncii şi că nu toate actele de control devin titluri executorii ca urmare a neatacării acestora în faţa instanţelor de contencios administrativ. 29. Totodată, Curtea reţine că dezlegarea problemelor de drept prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie antereferită este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, atât pentru Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, cât şi pentru executorii judecătoreşti şi pentru instanţele de judecată care au încuviinţat executările actelor de control potrivit textului de lege criticat, deşi ar fi trebuit să respingă cererea de încuviinţare a executării silite pentru motivul prevăzut de art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă: […] hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu“. 30. Curtea constată astfel că problema de drept ridicată sub forma unei excepţii de neconstituţionalitate este, în realitate, o problemă de identificare, interpretare şi aplicare a normelor pertinente în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată. 31. Or, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi al instanţelor de control judiciar, aşa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Astfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14. 32. Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei“, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, în virtutea cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, iar competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum şi faptul că instanţa de contencios constituţional nu se pronunţă asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei dedus din raportarea la norme şi principii constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată în prezentele cauze, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 148 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 18 august 2020, paragrafele 15 şi 16). 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 12 teza finală din anexa nr. 1 la Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Teodor Chelaru în Dosarul nr. 1.505/207/2018 al Judecătoriei Caracal, de Nicolae Nica în Dosarul nr. 1.292/207/2018 al Judecătoriei Caracal - Secţia civilă, de Valentin-Ştefan Muşete în Dosarul nr. 1.419/223/2018 al Judecătoriei Drăgăşani, de Marian Pătru în Dosarul nr. 3.884/223/2017 al Judecătoriei Drăgăşani şi de Florea Cioroianu în Dosarul nr. 1.633/183/2019 al Tribunalului Dolj - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Judecătoriei Caracal - Secţia civilă, Judecătoriei Drăgăşani şi Tribunalului Dolj - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina-Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
