Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 56 din 13 februarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 56 din 13 februarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 354 din 24 aprilie 2018
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu     │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya        │- judecător       │
│Teodoroiu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin Marian      │-                 │
│Văduva             │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│                                      │
└──────────────────────────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum din Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 3.734/279/2016 al Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.186D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât este criticat modul de reglementare a unei instituţii de drept. În subsidiar, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate îşi au temeiul în prevederile art. 126 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale“.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 26 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.734/279/2016, Tribunalul Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum din Piatra-Neamţ, apelantă într-o cauză având ca obiect pretenţii şi evacuare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea arată că, în temeiul prevederilor criticate, decizia dată în recurs în interesul legii devine obligatorie, întrucât, contrar practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu mai poate fi atacată. Prevederile criticate duc astfel la un amestec nemotivat în activitatea legislativă şi încalcă independenţa judecătorilor.
    6. Se mai arată că deciziile pronunţate în soluţionarea recursului în interesul legii pot avea, cel mult, rol de îndrumare şi nu pot interfera cu activitatea Parlamentului şi a Guvernului.
    7. De asemenea, dreptul fundamental de proprietate privată este încălcat, întrucât, în temeiul Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 7 din 8 decembrie 2014 referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 24 februarie 2015, perceperea unei taxe judiciare de timbru i-a creat autoarei un disconfort financiar excesiv.
    8. Liberul acces la justiţie este limitat, întrucât, ca efect al deciziei Înaltei Curţi precitate, sunt impuse condiţii nerezonabile de exercitare a acestuia.
    9. Tribunalul Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate trebuie respinsă, fără a-şi motiva însă opinia cu privire la temeinicia acesteia.
    10. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care au următorul conţinut: „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.“
    14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 124 alin. (3) referitor la independenţa judecătorilor, art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie  referitor la protecţia proprietăţii şi art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenţie referitor la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, într-o democraţie constituţională efectivă, unele norme constituţionale, datorită caracterului lor general, sunt şi trebuie să fie concretizate de către legiuitorul ordinar (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, paragraful 123, potrivit căruia Curtea nu neagă posibilitatea legiuitorului constituant derivat de a reglementa sau defini de principiu o anumită instituţie, fiind, desigur, exclusă detalierea în amănunt).
    16. Recursul în interesul legii, instituit şi reglementat în prevederile art. 514-518 din Codul de procedură civilă, reprezintă, de asemenea, o consacrare la nivel infraconstituţional, realizată de legiuitorul ordinar, a normei constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (3), potrivit căreia „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale“. Cu privire la această atribuţie a instanţei supreme, în Decizia nr. 1.338 din 11 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, şi în Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 24 februarie 2011, Curtea a reţinut că instituirea caracterului obligatoriu al dezlegărilor date problemelor de drept judecate pe calea recursului în interesul legii nu face decât să dea eficienţă rolului constituţional al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    17. Cu referire la situaţiile pe care legiuitorul ordinar le vizează şi ale căror efecte urmăreşte să le limiteze, prin reglementarea instituţiei recursului în interesul legii, Curtea Constituţională a statuat că divergenţele profunde de jurisprudenţă sunt susceptibile de a crea un climat general de incertitudine şi insecuritate juridică (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009).
    18. De asemenea, în Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că divergenţele profunde de jurisprudenţă care persistă în timp şi care privesc un domeniu ce prezintă un mare interes social sunt de natură să genereze o incertitudine permanentă şi să facă să scadă încrederea publicului în sistemul judiciar, care este una dintre componentele fundamentale ale statului de drept (în acest sens, a se vedea şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de pildă în Decizia nr. 296 din 1 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 12 iulie 2011, Decizia nr. 1.193 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 13 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.064 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 1 februarie 2013, sau Decizia nr. 54 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 24 aprilie 2014).
    19. Valorile constituţionale pe care legiuitorul ordinar le ocroteşte prin instituirea mecanismului recursului în interesul legii au fost, de asemenea, indicate de Curte prin Decizia nr. 1.014 din 8 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, în care a reţinut că, pronunţându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanţa supremă contribuie la asigurarea supremaţiei Constituţiei şi a legilor, prin interpretarea şi aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul ţării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor. De aceea, este inadmisibil ca persoane aflate în situaţii juridice egale să fie supuse unor reglementări legale diferite.
    20. În continuare, Curtea reţine că textul art. 126 alin. (3) din Constituţie conţine, în realitate, mai multe norme. Mai întâi, instanţelor judecătoreşti, care compun puterea judecătorească, menţionată, alături de cea executivă şi cea legislativă, în art. 1 alin. (4) din Constituţie, le revine îndatorirea de a interpreta şi aplica legea. În al doilea rând, sarcina de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii îi revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În sfârşit, norma constituţională prevede că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va exercita această atribuţie potrivit competenţei sale. Se observă deci că puterea constituantă a stabilit, în mod expres, 3 veritabile obligaţii instituţionale. Astfel, instanţele judecătoreşti trebuie să interpreteze şi să aplice legea. Apoi, instanţele judecătoreşti trebuie să interpreteze şi să aplice legea în mod unitar. În sfârşit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să asigure dezideratul interpretării şi aplicării unitare a legii.
    21. Legiuitorul constituant îi impune, în mod explicit şi nemijlocit, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sarcina de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii. Prin urmare, demersul legiuitorului ordinar de a adopta reglementarea referitoare la recursul în interesul legii şi, în mod specific, instituirea caracterului obligatoriu, pentru instanţele judecătoreşti, al dezlegărilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie problemelor de drept judecate reprezintă o consecinţă inevitabilă a instituirii de către puterea constituantă a competenţei instanţei supreme de a asigura aplicarea şi interpretarea unitară a legii.
    22. Toate criticile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate trebuie evaluate prin prisma celor anterior precizate. Astfel, susţinerea acesteia, potrivit căreia, din cauza caracterului obligatoriu al dezlegărilor problemelor de drept date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, judecătorii instanţei supreme „se amestecă nemotivat şi nedorit în activitatea legislativului“, trebuie respinsă. Rolul şi funcţiile puterii judecătoreşti în democraţia constituţională din România sunt desemnate prin expresiile înfăptuirea justiţiei - art. 124 alin. (1) - şi realizarea justiţiei - art. 126 alin. (1). Deopotrivă însă Constituţia introduce un corectiv esenţial cu privire la conţinutul acestor noţiuni, respectiv acela că justiţia se înfăptuieşte în numele legii. Astfel, aşa cum a statuat deja Curtea în Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sensul art. 124 alin. (1) din Constituţie este acela că instanţele judecătoreşti trebuie să respecte legea, de drept material sau procesual, aceasta fiind cea care determină comportamentul persoanelor fizice şi juridice în circuitul civil şi în sfera publică. Respectarea de către judecători a normelor emise de puterea legislativă reprezintă, în fapt, procesul de aplicare a legii. În procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, instanţele judecătoreşti interpretează, în mod necesar, legea, interpretarea fiind faza indispensabilă a procesului de aplicare a legii. Potrivit unui considerent care, datorită frecvenţei cu care este utilizat în jurisprudenţa sa, poate sta ca definiţie a noţiunii de interpretare a legilor, aceasta este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare (a se vedea deciziile nr. 427 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 9 decembrie 2013, nr. 2 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 23 februarie 2012, nr. 1.338 din 11 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, nr. 1.027 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 5 octombrie 2011, nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010, nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009). În plus, Curtea reaminteşte paragraful 34 al Hotărârii din 22 noiembrie 1995 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţate în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit: „Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [...]“.
    23. Prin urmare, susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia, prin faptul că dezlegările date de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie unor probleme de drept sunt obligatorii, judecătorii instanţei supreme se amestecă, nedorit, în activitatea de legiferare, trebuie respinsă. De altfel, în Decizia nr. 1.014 din 8 noiembrie 2007, precitată, precum şi în Decizia nr. 928 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 17 octombrie 2008, Curtea a reţinut că, având ca obiect promovarea unei corecte interpretări a normelor juridice în vigoare, iar nu elaborarea unor noi norme, nu se poate considera că deciziile pronunţate de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în asemenea recursuri ar reprezenta o atribuţie care vizează domeniul legiferării, situaţie în care textul de lege amintit ar contraveni prevederilor art. 61, art. 67 şi ale art. 73 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, în Decizia nr. 1.014 din 8 noiembrie 2007, precitată, Curtea a reţinut că legiuitorul, având în vedere poziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sistemul instanţelor judecătoreşti, precum şi rolul său prevăzut în art. 329 din Codul de procedură civilă din 1865 [recursul în interesul legii era reglementat în art. 329 şi 330^5-330^7, în vreme ce, în Codul de procedură civilă actual, este reglementat în art. 514-517], a instituit obligativitatea interpretării date de aceasta, în scopul aplicării unitare de către instanţele judecătoreşti a unui text de lege, fără ca astfel instanţa supremă să se substituie Parlamentului, unica putere legiuitoare în stat.
    24. De asemenea, nu se susţine afirmaţia potrivit căreia prevederile legale criticate aduc atingere principiului independenţei judecătorului. Independenţa judecătorului trebuie, într-adevăr, să subziste şi în interiorul sistemului judiciar din care face parte. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Hotărârea din 22 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Parlov-Tkalcic împotriva Croaţiei, paragraful 86, că absenţa unor garanţii suficiente care să asigure independenţa judecătorilor în interiorul sistemului judiciar şi, în particular, faţă de superiorii lor poate să conducă Curtea la concluzia că îndoielile cu referire la imparţialitatea şi independenţa unei curţi sunt în mod obiectiv justificate. O asemenea situaţie este însă cu totul distinctă de cea în care legiuitorul ordinar, în concretizarea unei norme constituţionale explicite, obligă, printr-o dispoziţie, precum, aceea criticată în prezenta cauză, instanţele judecătoreşti să respecte dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie unor probleme de drept care au fost soluţionate în mod contradictoriu.
    25. Susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dreptului de proprietate şi, respectiv, a liberului acces la justiţie sunt neîntemeiate. Astfel, Curtea reţine că simplul fapt invocat de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că, în temeiul Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 7 din 8 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 24 februarie 2015, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, perceperea unei taxe judiciare de timbru i-a creat autoarei un disconfort financiar excesiv, nu atrage incidenţa protecţiei de rang constituţional oferite dreptului de proprietate privată.
    26. În plus, nu se poate pune problema încălcării garanţiilor de rang constituţional ale liberului acces la justiţie prin simplul fapt al stabilirii de către o instanţă judecătorească, în aplicarea unei decizii de soluţionare a unui recurs în interesul legii, a unui cuantum al taxei judiciare de timbru de două ori mai mare decât cuantumul pe care aceasta l-ar fi avut dacă Înalta Curte de Casaţie de Justiţie nu ar fi pronunţat respectiva decizie în interesul legii de care este nemulţumită autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.
    27. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum din Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 3.734/279/2016 al Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 13 februarie 2018.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin Marian Văduva

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 56 din 13 februarie 2018

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016