Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 56 din 11 septembrie 2017  referitoare la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 56 din 11 septembrie 2017 referitoare la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 966 din 6 decembrie 2017
    Dosar nr. 1.047/1/2017

┌──────────────┬───────────────────────┐
│ │- preşedintele Secţiei │
│ │de contencios │
│Ionel Barbă │administrativ şi fiscal│
│ │- preşedintele │
│ │completului │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Viorica │- judecător la Secţia │
│Trestianu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mariana │- judecător la Secţia │
│Constantinescu│de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Maria │- judecător la Secţia │
│Ilie │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Veronica │- judecător la Secţia │
│Năstasie │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Rodica Florica│- judecător la Secţia │
│Voicu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Emilia Claudia│- judecător la Secţia │
│Vişoiu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ana-Hermina │- judecător la Secţia │
│Iancu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Adriana Elena │- judecător la Secţia │
│Gherasim │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
└──────────────┴───────────────────────┘


    Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul sesizării este constituit conform dispoziţiilor art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, şi ale art. 27^4 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul Î.C.C.J.).
    Şedinţa este prezidată de domnul judecător Ionel Barbă, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    La şedinţa de judecată participă domnul Aurel Segărceanu, magistrat-asistent la Secţiile Unite, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulamentul Î.C.C.J.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 20.249/3/2015, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
    "Dacă noţiunea de «poliţie politică», prevăzută de art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, o include şi pe cea de «colaborator al Securităţii» (colaborator al poliţiei politice comuniste), astfel cum este definită de art. 5 alin. (3) raportat la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, cu modificările ulterioare, sau se referă doar la cea de «lucrător al Securităţii» (agent al poliţiei politice comuniste), astfel cum este definită de art. 5 alin. (2) raportat la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999, respectiv de art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008"

    Magistratul-asistent prezintă referatul, arătând că instanţele de judecată, în marea majoritate, au comunicat că nu au identificat hotărâri referitoare la problema de drept supusă dezlegării; se arată, de asemenea, că a fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorul-raportor, actul fiind comunicat, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părţilor, care au formulat punctele de vedere ataşate la dosar.
    În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    1. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 8 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 20.249/3/2015, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Dacă noţiunea de «poliţie politică», prevăzută de art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 188/1999), o include şi pe cea de «colaborator al Securităţii» (colaborator al poliţiei politice comuniste), astfel cum este definită de art. 5 alin. (3) raportat la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 187/1999), respectiv de art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, cu modificările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008), sau se referă doar la cea de «lucrător al Securităţii» (agent al poliţiei politice comuniste), astfel cum este definită de art. 5 alin. (2) raportat la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999, respectiv de art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008"


    II. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina
    2. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (A.N.F.P.), în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) şi numitul A., a solicitat:
    - obligarea pârâtei A.P.I.A. să emită un act administrativ de încetare a raportului de serviciu al numitului A., având funcţia publică de conducere de director executiv al Centrului judeţean din cadrul A.P.I.A., pentru neîndeplinirea condiţiei pentru ocuparea unei funcţii publice, prevăzută expres de art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999;
    – anularea Deciziei nr. 152/1.08.2005, emisă de directorul general al A.P.I.A. (prin care, începând cu 1.08.2005, pârâtul A. a fost numit în funcţia publică de consilier, clasa I, gradul profesional principal, treapta de salarizare 3, la sucursala Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală) şi a tuturor actelor administrative referitoare la raportul de serviciu al pârâtului A., pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999.

    3. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, urmare a Adresei nr. 37.492/2014 a pârâtei A.P.I.A., astfel cum a fost completată prin Adresa nr. 44.399/19.12.2014, înregistrată la A.N.F.P. cu nr. 55.727/22.12.2014, a luat cunoştinţă că prin Sentinţa nr. 504 din 25.01.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 11.935/2/2010, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 4.764 din 29.03.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost constatată calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.
    4. Potrivit art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999, poate ocupa o funcţie publică persoana care nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită de lege. Norma juridică menţionată a fost introdusă prin pct. 37 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 161/2003).
    5. Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999, în vigoare la data introducerii normei juridice sus-menţionate, „Prin poliţie politică se înţelege toate acele structuri ale securităţii, create pentru instaurarea şi menţinerea puterii totalitar-comuniste, precum şi pentru suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului“, iar următoarele alineate ale aceluiaşi articol cuprind o enumerare a persoanelor implicate în activitatea de poliţie politică, printre acestea fiind expres prevăzută şi cea de „colaborator al Securităţii“.
    6. Ulterior, Legea nr. 187/1999 a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. În preambulul acestui din urmă act normativ, astfel cum a fost aprobat cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, se precizează că: „În perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945-22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale“, iar conform art. 2 lit. b) din acelaşi act normativ, din organele Securităţii statului, parte a poliţiei politice, fac parte şi persoanele care au fost declarate colaboratori ai Securităţii de către instanţele de judecată.
    7. Drept urmare, a susţinut reclamanta, în condiţiile în care pârâtul A. a fost declarat colaborator al Securităţii, nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 pentru ocuparea unei funcţii publice.
    8. Pârâta A.P.I.A., prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, arătând că, la solicitarea sa, prin Adresa nr. 46.815 din 9.12.2014, reclamanta A.N.F.P. a comunicat că, în raport cu sentinţa judecătorească de constatare a calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului A., nu există temei legal expres în cuprinsul Legii nr. 188/1999 pentru încetarea raportului de serviciu al acestuia pentru nerespectarea condiţiei prevăzute la art. 54 lit. j) din acelaşi act normativ, ci se impune constatarea pe cale judecătorească a nulităţii actului administrativ de numire a pârâtului A. în funcţia publică, titularul dreptului la acţiune fiind chiar A.N.F.P.
    9. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul A. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că prin hotărârile judecătoreşti invocate de reclamantă s-a constatat calitatea sa de colaborator al Securităţii şi nicidecum că ar fi desfăşurat activitate de poliţie politică, ceea ce este cu totul diferit, cele două concepte fiind diametral opuse, având în vedere că a fi „colaborator al Securităţii“ nu presupune a fi desfăşurat şi activitate de poliţie politică.
    10. Prin Sentinţa nr. 7.688 din 6.11.2015, prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că, spre deosebire de Legea nr. 187/1999 pe care a înlocuit-o, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu mai conţine o definiţie legală a noţiunii de „poliţie politică“, iar înţelesul legal atribuit sintagmei „colaborator al Securităţii“ este şi el diferit în raport cu vechea reglementare.
    11. Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat recurs reclamanta, susţinând că instanţa de fond a aplicat greşit legea, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999, ignorând hotărârile judecătoreşti prin care s-a reţinut calitatea de colaborator al Securităţii a intimatului-pârât A. şi, implicit, faptul că acesta a desfăşurat activităţi de poliţie politică, astfel cum rezultă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

    III. Dispoziţiile legale supuse interpretării
    12. Legea nr. 188/1999:
    "ART. 54
    Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: (…)
    j) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege."

    13. Legea nr. 187/1999*:
──────────
     * Legea nr. 187/1999 a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008.
──────────

    "ART. 5
    (1) Prin poliţie politică se înţelege toate acele activităţi ale securităţii statului sau ale altor structuri şi instituţii cu caracter represiv, care au vizat instaurarea şi menţinerea puterii totalitar comuniste, precum şi suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
    (2) Este agent al poliţiei politice comuniste orice persoană care, având calitatea de lucrător operativ al organelor de securitate sau de miliţie, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi de poliţie politică în sensul prezentei legi.
    (3) Este colaborator al poliţiei politice comuniste, în sensul prezentei legi, persoana care a furnizat sau a înlesnit transmiterea de informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii operativi, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Informaţiile cuprinse în declaraţiile, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest de către persoana interogată pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu fac obiectul acestei prevederi. (…)"

    14. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008:
    "ART. 2
    În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
    a) lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului;
    b) **) colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor; (…)"
──────────
    **) Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 8 august 2012, s-a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă“ şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“ din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale.
──────────


    IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    15. Părţile nu au formulat un punct de vedere propriu-zis cu privire la dezlegarea chestiunii de drept, altul decât cel care rezultă din motivele şi apărările formulate în cadrul litigiului de fond, care au fost expuse mai sus.

    V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea
    A. Cu privire la admisibilitatea sesizării
    16. Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, reţinând următoarele: soluţionarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor legale menţionate, problema de drept este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării
    17. Instanţa de trimitere nu şi-a exprimat punctul de vedere privind modul de dezlegare a chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, conform art. 520 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, rezumându-se la opinia potrivit căreia „noţiunea de «colaborator al Securităţii» (colaborator al poliţiei politice comuniste), astfel cum este definită de art. 5 alin. (3) raportat la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999, respectiv de art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, ar putea fi inclusă în noţiunea de «poliţie politică» prevăzută de art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999“.


    VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    18. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal are o jurisprudenţă bogată în legătură cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 şi art. 2 lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, din care menţionăm următoarele decizii: nr. 1.740 din 23 martie 2007, nr. 5.909 din 17 decembrie 2009, nr. 1.450 din 12 martie 2010, nr. 2.699 din 11 mai 2011, nr. 4.212 din 18 octombrie 2012, nr. 2.709 din 31 mai 2012, nr. 817 din 15 februarie 2013, nr. 7.489 din 28 noiembrie 2013, nr. 4.806 din 3 aprilie 2013, nr. 968 din 26 februarie 2014, nr. 1.447 din 20 martie 2014, nr. 3.061 din 26 iunie 2014, nr. 2.619 din 23 iunie 2015, nr. 2.349 din 5 iunie 2015, nr. 2.348 din 5 iunie 2015, nr. 433 din 19 februarie 2016, nr. 933 din 25 martie 2016, nr. 1.527 din 18 mai 2016.
    19. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele de judecată, în marea majoritate, au comunicat că nu au identificat hotărâri referitoare la problema de drept supusă dezlegării; singurele instanţe care au transmis hotărâri sunt Tribunalul Vaslui - Secţia civilă (Sentinţa nr. 80 din 22 martie 2016) şi Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 1.054 din 2 noiembrie 2016).
    20. Prin Sentinţa nr. 80 din 22 martie 2016, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă a admis acţiunea formulată de reclamantul funcţionar public, a anulat decizia emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului Vaslui şi a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută de acesta în cadrul respectivei agenţii. A reţinut instanţa de judecată că dispoziţiile art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999, prin care s-a prevăzut condiţia de recrutare a funcţionarilor publici de a „nu a desfăşura activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege“, au intrat în vigoare ulterior numirii reclamantului în funcţia publică, astfel încât nu pot fi aplicate retroactiv. De asemenea s-a reţinut că fapta reclamantului, constatată prin hotărâre judecătorească definitivă, de a fi colaborator al Securităţii nu îndeplineşte condiţiile faptei prevăzute de art. 77 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999, pentru că nu a fost săvârşită în cursul funcţiei publice şi în termenul de prescriere a aplicării sancţiunii disciplinare, reclamantul neîncălcând cu vinovăţie nicio îndatorire corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţinea, pentru a i se putea aplica răspunderea disciplinară.
    21. Totodată, a reţinut tribunalul, reclamantul nu a devenit incompatibil odată cu publicarea unei hotărâri judecătoreşti prin care se constată calitatea sa de colaborator al Securităţii, un asemenea caz de incompatibilitate nefiind prevăzut de Legea nr. 161/2003. Faptul că reclamantul a declarat în anul 2005 pe propria răspundere că, până în 1990 şi după acest an, nu a făcut poliţie politică nu are nicio relevanţă asupra reţinerii vreunei abateri disciplinare, această declaraţie fiind dată anterior pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care s-a constatat calitatea sa de colaborator al Securităţii.
    22. Prin Decizia nr. 1.054 din 2 noiembrie 2016, Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de Agenţia pentru Protecţia Mediului Vaslui împotriva Sentinţei nr. 80 din 22 martie 2016 a Tribunalului Vaslui sus-menţionate, pe care a casat-o, iar pe fond a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, menţinând actul administrativ contestat, prin care acesta fusese destituit din funcţia publică, pentru cazul de incompatibilitate privind neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999.
    23. Curtea de apel a reţinut că Legea nr. 161/2003 nu i se aplică reclamantului, raportat la momentul recrutării lui, pentru că ar retroactiva, dar priveşte concret situaţia acestuia începând cu data intrării ei în vigoare, din anul 2003; mai mult, după anul 2003, prin ordinul emis în anul 2005, reclamantul a fost numit în funcţia publică de conducere de director executiv (pentru care a dat declaraţie pe propria răspundere că nu a făcut poliţie politică), iar prin ordinul emis în anul 2009 a fost numit în funcţia publică de execuţie vacantă de consilier.
    24. A reţinut instanţa de recurs că textul art. 54 din Legea nr. 188/1999 nu se referă strict la recrutarea funcţionarilor publici, aşa cum se apără reclamantul, ci la ocuparea, în sens larg, a unei funcţii publice, cum rezultă din chiar modalitatea de reglementare a legii, art. 56 din lege prevăzând că recrutarea este doar una din formele de ocupare a funcţiei publice. Fapta reclamantului de a ocupa o funcţie publică, după intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003 şi după constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, deşi îi era interzis, pentru că a făcut poliţie politică, se încadrează în dispoziţiile art. 77 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora constituie abatere disciplinară încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici (în cazul în speţă fiind vorba de o interdicţie).
    25. De asemenea, câteva instanţe (Judecătoria Sfântu Gheorghe şi tribunalele Galaţi şi Suceava) au transmis puncte de vedere potrivit cărora noţiunea de „poliţie politică“, prevăzută de art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999, o include şi pe cea de „colaborator al Securităţii“ (colaborator al poliţiei politice comuniste), astfel cum este definită de art. 5 alin. (3) raportat la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999, respectiv de art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

    VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    26. În jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional au fost identificate următoarele hotărâri referitoare la dispoziţiile legale supuse interpretării: Decizia nr. 162 din 22 martie 2005 [privind art. 5 alin. (2)-(5) din Legea nr. 187/1999], publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 aprilie 2005; Decizia nr. 218 din 13 martie 2007 [privind art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 187/1999], publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 17 aprilie 2007; Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 (prin care s-au declarat neconstituţionale dispoziţiile Legii nr. 187/1999), publicată în Monitorul Oficial al României , Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008; Decizia nr. 41 din 24 ianuarie 2006 [privind art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999], publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 24 februarie 2006; Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009 [referitoare la art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008], publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009; Decizia nr. 751 din 16 decembrie 2014 (referitoare la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015; Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016 [referitoare la art. 2 lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008], publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 15 septembrie 2016.

    VIII. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
    27. În jurisprudenţa instanţelor europene au fost identificate următoarele hotărâri, care pot prezenta relevanţă pentru dezlegarea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării: Hotărârea din 22 martie 2000 (Cauza Rotaru împotriva României - C. 28.341/95); Hotărârea din 14 octombrie 2008 (Cauza Petrina împotriva României - C. 78.060/01); Decizia de inadmisibilitate din 9 iunie 2009 (Cauza Rad împotriva României - C. 9.742/04); Hotărârea din 27 octombrie 2009 (Cauza Haralambie împotriva României - C. 21.737/03); Hotărârea din 24 septembrie 2013 (Cauza Antoneta Tudor împotriva României - C. 23.445/04); Hotărârea din 21 octombrie 2014 (Cauza Naidin împotriva României - C. 38.162/07).

    IX. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    28. Prin Adresa nr. 1.174/C/1.981/III-5 din 30.05.2017, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce face obiectul sesizării.

    X. Raportul asupra chestiunilor de drept
    29. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 519 din acelaşi cod pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

    XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    30. Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul- raportor şi problemele de drept a căror dezlegare se solicită, constată următoarele:
    31. Înainte de cercetarea în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să analizeze dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    32. Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“
    33. Luând ca reper textul legal citat, rezultă că legislatorul a instituit următoarele condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, care se impun a fi întrunite cumulativ:
    - existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;
    – cauza să fie judecată în ultimă instanţă;
    – cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;
    – soluţionarea cauzei pe fond să depindă de chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită;
    – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    34. O primă observaţie care se impune este aceea că nu există niciun dubiu că primele trei condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite în speţă. Astfel, întrebarea referitoare la noţiunea de poliţie politică, prevăzută de art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999, a fost adresată instanţei supreme, în temeiul art. 520 din Codul de procedură civilă, de un complet de judecată al Curţii de Apel Bucureşti, aflat în recurs, învestit legal cu soluţionarea unei cauze de contencios administrativ, iar de lămurirea chestiunii amintite depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective.
    35. Ultima condiţie ce se degajă din prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă nu este însă îndeplinită.
    36. Astfel, aşa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, noţiunea de „chestiune de drept“ nu este definită de art. 519 din Codul de procedură civilă, în doctrină stabilindu-se cu privire la acest aspect că problema de drept supusă analizei instanţei supreme în cadrul procedurii hotărârii prealabile trebuie să fie una reală, să vizeze o normă de drept îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016).
    37. De asemenea, instanţa supremă a arătat în jurisprudenţa sa că, pentru ca mecanismul reglementat prin art. 519 din Codul de procedură civilă să nu fie deturnat de la scopul firesc al unificării practicii judiciare şi utilizat pentru tranşarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanţei de trimitere, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să dea chestiunii de drept o rezolvare de principiu, iar acea problemă de drept să prezinte o dificultate serioasă, care să justifice intervenţia instanţei supreme.
    38. Or, în speţă, completul care a formulat sesizarea, potrivit art. 520 din Codul de procedură civilă, solicită interpretarea unui text de lege care nu comportă o reală şi serioasă dificultate de interpretare, fiind suficientă citirea art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999, în corelare cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, pentru a putea fixa câmpul de aplicare a textului legal în discuţie.
    39. După cum s-a arătat într-o decizie recentă, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul aceluiaşi mecanism de unificare a practicii judiciare (Decizia nr. 52 din 3 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 501/1/2017), fiind citat un raport al Curţii de Casaţie franceze, problema de drept supusă dezlegării trebuie să prezinte un anumit nivel de dificultate, numai astfel justificându-se intervenţia instanţei supreme, care nu se confundă însă cu un serviciu de consultanţă juridică, iar dificultatea problemei de drept nu îl derobează pe judecătorul cauzei de obligaţia de a judeca.
    40. Pe de altă parte, este dificil de justificat caracterul de noutate al problemei de drept puse în discuţie de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti care a formulat sesizarea.
    41. Astfel, conceptul de „poliţie politică“ a fost introdus în sistemul nostru juridic prin art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999:
    "Prin poliţie politică se înţelege toate acele activităţi ale securităţii statului sau ale altor structuri şi instituţii cu caracter represiv, care au vizat instaurarea şi menţinerea puterii totalitar comuniste, precum şi suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului."

    42. Deşi actul normativ amintit nu mai este în vigoare, conceptul de poliţie politică nu a primit din partea legislatorului o nouă accepţiune, din întreg ansamblul normativ al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 rezultând cu evidenţă că şi în prezent acesta are aceeaşi semnificaţie.
    43. În această chestiune, contrar susţinerilor titularului sesizării, există jurisprudenţă a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios-administrativ şi fiscal, precum şi jurisprudenţă relevantă a Curţii Constituţionale a României şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    44. Astfel, Curtea de Apel Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 845 din 11.04.2006, pronunţată în Dosarul nr. 28.988/2/2004, a statuat că persoana faţă de care s-a stabilit că a fost colaborator al Securităţii intră în câmpul de aplicare al art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999. La rândul său, Curtea Constituţională a României, examinând textul legal în discuţie, ca urmare a excepţiei de neconstituţionalitate invocate de către o persoană faţă de care s-a stabilit că a fost colaborator al Securităţii, a statuat, printre altele, că legiuitorul este liber să stabilească condiţiile de acces în funcţiile publice, că instituirea prin lege a unor condiţii pentru ocuparea unor funcţii sau exercitarea unor profesii nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă şi la alegerea profesiei, că o astfel de condiţie asigură funcţionarea administraţiei publice pe baza respectării principiilor democraţiei, precum şi credibilitatea şi loialitatea funcţionarilor publici (Decizia nr. 41 din 24.01.2006, menţionată la paragraful 26).
    45. De asemenea, Curtea de la Strasbourg, prin Hotărârea din 21 octombrie 2014, pronunţată în Cauza Naidin împotriva României, a luat în examinare situaţia unui fost colaborator al Securităţii, căruia pe temeiul dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 i s-a interzis accesul la o funcţie publică. Relevante din perspectiva discuţiei din această cauză sunt, în special, paragrafele 47-54 ale hotărârii instanţei europene, redate în continuare:
    "47. În speţă, Curtea observă că art. 50 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici introduce o distincţie între persoanele care doresc să se integreze sau reintegreze în serviciul public, întemeiată pe trecutul acestora. La fel ca în cazul restricţiilor instituite în numeroase ţări postcomuniste, persoanele care au colaborat cu Securitatea nu pot fi integrate sau reintegrate în funcţia publică (pentru dispoziţiile anumitor sisteme juridice naţionale referitoare la restricţiile privind accesul la un loc de muncă pentru motive politice, a se vedea Sidabras şi Džiautas, citată anterior, pct. 30 şi următoarele).
48. Curtea ia act de decizia Curţii Constituţionale din 24 ianuarie 2006, conform căreia interdicţia privind accesul la funcţia publică al foştilor colaboratori cu poliţia politică este justificată de loialitatea care se doreşte din partea tuturor funcţionarilor faţă de regimul democratic.
49. În această privinţă, Curtea reaminteşte că, din principiu, statele au interes legitim de a reglementa condiţiile de angajare în serviciul public. Un stat democratic are dreptul de a impune ca funcţionarii acestuia să fie loiali principiilor constituţionale care stau la baza sa (Vogt împotriva Germaniei, 26 septembrie 1995, pct. 59, seria A, nr. 323, şi Sidabras şi Džiautas, citată anterior, pct. 52).
50. În speţă, Curtea trebuie să ţină seama în special de situaţia României sub regimul comunist şi de faptul că, pentru a evita repetarea experienţei trecute, statul trebuie să se întemeieze pe o democraţie care se poate apăra prin ea însăşi [Vogt, citată anterior, pct. 59; Sidabras şi Džiautas, citată anterior, pct. 54; Bester împotriva Germaniei (dec), nr. 42.358/98, 22 noiembrie 2001, şi Knauth împotriva Germaniei (dec), nr. 41.111/98, 22 noiembrie 2001].
51. Având în vedere considerentele precedente, Curtea admite că diferenţa de tratament aplicată reclamantului, şi anume eliminarea oricărei posibilităţi a acestuia de a fi angajat în funcţia publică, viza scopuri legitime, în speţă, protejarea securităţii naţionale, a siguranţei publice şi a drepturilor şi libertăţilor altora [a se vedea, mutatis mutandis, Rekvenyi împotriva Ungariei (MC), nr. 25.390/94, pct. 41, CEDO 1999-III, şi Sidabras şi Džiautas, citată anterior, pct. 55].
52. Rămâne să se stabilească dacă măsura în litigiu era proporţională.
53. Reclamantul denunţă caracterul absolut al interdicţiei şi neluarea în considerare a naturii nesemnificative, în opinia acestuia, a acţiunilor sale.
54. În ceea ce priveşte primul argument al reclamantului, Curtea observă că perspectivele profesionale ale reclamantului nu au fost eliminate decât în ceea ce priveşte funcţia publică. Funcţionarii publici, în special cei care ocupă posturi cu un grad înalt de răspundere, de natura celor în care doreşte să se reintegreze reclamantul, exercită o parte din suveranitatea statului. Interdicţia aplicată reclamantului nu este aşadar disproporţionată în raport cu scopul legitim al statului de a asigura loialitatea persoanelor responsabile pentru protejarea interesului general."

    46. De asemenea, Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 1.054 din 2 noiembrie 2016, menţionată mai sus (paragraful 22), a reţinut, în esenţă, că îi este interzis reclamantului să ocupe o funcţie publică, după intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003 şi după constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a acestuia.
    47. Nu în ultimul rând, se constată că însăşi instanţa supremă, prin Secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a pronunţat asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, prin Decizia nr. 1.740 din 23 martie 2007, statuând că celui faţă de care s-a stabilit că a fost colaborator al Securităţii i se aplică prevederile art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999.
    48. În aceste condiţii este evident că nu se mai poate discuta despre noutatea problemei de drept a cărei dezlegare se solicită.

    49. Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 alin. (1) din acelaşi cod,
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 20.249/3/2015, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
    "Dacă noţiunea de «poliţie politică», prevăzută de art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, o include şi pe cea de «colaborator al Securităţii» (colaborator al poliţiei politice comuniste), astfel cum este definită de art. 5 alin. (3) raportat la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, cu modificările ulterioare, sau se referă doar la cea de «lucrător al Securităţii» (agent al poliţiei politice comuniste), astfel cum este definită de art. 5 alin. (2) raportat la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999, respectiv de art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008."

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2017.



                    PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
                    IONEL BARBĂ
                    Magistrat-asistent,
                    Aurel Segărceanu


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice